Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 6073 din data de 11.10.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată la data de ……. sub număr dosr …., reclamanții V. V., G. M., T. D., D. E.,V. A., V. M., în calitate de moștenitori ai defunctului V. A.l au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. P. și B.C., în calitate de moștenitori ai numitei C. V., constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 653 mp prin efectul uzucapiunii de 30 ani, teren situat în …….
În fapt, au arătat reclamanții că terenul în suprafață de 653 mp i-a aparținut străbunicii acestora P. A., iar după decesul acesteia produs la data de 07.01.1967, terenul i-a fost atribuit fiicei acesteia V. E.) prin sentința civilă nr…... La decesul numitei V. E.-bunica reclamanților produs la ……. au rămas ca moștenitori C. V.-decedată la dat de …… și V. A.-tatăl reclamanților.
V. A. a decedat la data de…… rămânând ca moștenitori soția acestuia V. V., G. M., T. D., D. E.,V. A., V. M.,
Arată reclamanții că de la data când bunica acestora a devenit proprietar prin sentința civilă nr……., fiul acesteia V. A. și soția acestuia, V. V. au început să stăpânească terenul. Astfel, în anul 1968 aceștia din urmă și-au construit o casă și de atunci și până în prezent au fost singurii care l-au stăpâni în mod continuu, sub nume de proprietar, au plătit taxele și impozitele aferente și l-au îngrădit. Aceștia nu au fost tulburați în posesie de C. V. și nici de moștenitorii acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile legale ale art.1849 și 1890 Vechiul Cod civil.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Cererii formulate i-au fost atașate următoarele înscrisuri: certificat de informare nr.3/27.12.2013, adrese eliberate de Camera Notarilor Publici ……. Primăria Municipiului ……. certificat emise de OCPI ……, certificat deces C. V., carte identitate B. C., certificat de naștere C. C., certificat deces P. A., carte identitate G.M., certificat naștere T. D., carte identitate V. A., chitanță, certificat naștere V. E., certificat căsătorie, anexa 24 după V. A., certificat moștenitori nr….. din …… după P. A., sentința civilă nr…… din ……, certificat de atestare fiscală, certificat deces V. A..
Cererea de chemare în judecată a fost în mod legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.219 lei.
Cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente au fost comunicate pârâților cu mențiunea de a depune întâmpinare.
La data de …… pârâtul S. P. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de către reclamanți întrucât din anul 1967 V. A. și V. au început să stăpânească terenul în suprafață de 653 mp și din acel moment și până în prezent nu au fost tulburați în posesie.
La termenul de judecată din data de …… instanța a amânat cauza și a solicitat depunerea de relații scrise de către reclamanți. La termenul de judecată din data de …… instanța a pus în vedere reclamanților să depună documentația cadastrală în format stereo a terenului. În ședința publică din data de ……. s-a dispus amânarea cauzei pentru emiterea somațiilor prevăzute de art.1051 alin.2 Cod proc. civ. și adrese la Primăria …… și OCPI.
La termenul de judecată din data de ……. instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și doi martori, iar la termenul de judecată din data de …….. a încuviințat proba cu expertiza topo-cadastrală. În ședința publică din data de …… instanța a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Analizând cererea formulată prin raportare la situația de fapt și dispozițiie legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr…… pronunțată în dosarul nr….. de către Tribunalul Popular s-a atribuit numitei V. E. în deplină proprietate suprafața de teren de 653 mp situat în ….).
Din declarațiile martorilor …….. rezultă că în anul 1975 când s-au mutat în localitate, pe suprafața de teren menționată locuiau V. C., soțul acesteia V. V., fiul lor V. A. împreună cu soția V. V. și cei cinci copii ai acestora. Ulterior, după decesul lui V. A. au rămas să locuiască doar V. V. și V. P..
Pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții:
-să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 ani;
-posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu (art.1847 C.c.) .
Joncțiunea posesiilor este adăugarea la termenul posesie actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său. În practica judecătorească anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, s-au făcut unele precizăti cu privire la situațiile în care se poate invoca joncțiunea posesiilor. Astfel, s-a hotărât că prin autor, în sensul art.1860 cod civil se înțelege persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real pentru că numai într-o asemenea situație are sens jocțiunea posesiilor, iar nu și în cazul în care titularul dreptului îl transmite succesorului său. Aceasta, deoarece uzucapiunea operează ca și o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, deși bunul se află în posesia altuia. Or, dacă titularul dreptului are posesia o perioadă anumită, acest fapt pozitiv al său îi conservă dreptul și nu poate fi folosit împotriva sa, prin unirea duratei acelei posesii cu durate posesiei care, la un moment dat, începe să fie exercitată de un netitular al dreptului.
Prin urmare, în prezenta cauză nu se poate include în cuprinsul termenului de 30 de ani necesar dobândirii dreptului de proprietate perioada 07.11.1967-05.05.1992 cuprinsă între data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 653 mp de către V. E. și data decesului acesteia, din moment ce aceasta nu a rămas în pasivitate ci, dimpotrivă a posedat suprafața de teren în virtutea prerogativelor dreptului de proprietate, locuind cu soțul său într-o casă construită pe acest teren până la deces. Fiul său, V. A., cu soția și copiii au locuit de asemenea până la decesul numitei V. E., pe suprafața de teren de 653 mp, în baza îngăduinței titularului dreptului, acord care caracterizează detenția precară și nu o posesie utilă.
Astfel, luând în calcul ca moment de început al termenului de prescripție achizitivă data de 05.05.1992, instanța arată că termenul de 30 de zile nu se poate considera împlinit, până în prezent trecând aproximativ 24 ani.
Mai mult, chiar și posesia exercitată de V. A. împreună cu soția sa V. V. și copiii și ulterior, după decesul numitului V. A., de către V. V. și copii, în perioada cuprinsă între 05.05.1992 și până prezent, nu poate fi considerată o posesie utilă, din moment ce aceștia au stăpânit în indiviziune un bun succesoral. Stăpânirea de către unul dintre moștenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune doar în situația în care a intervenit o manifestare de voință din partea acestuia care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, posesie care exercitată astfel de către unul dintre moștenitori poate fi unită cu aceia a autorului său-aflat la rândul lui în indiviziune.
Nu se poate uni astfel posesia exercitată de către moștenitorii reclamanți cu posesia exercitată de unul dintre părinți-care a posedat tot în indiviziune întrucât posesia moștenitorilor aflați in indiviziune este echivocă și nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune. În cauză reclamanții se află în indiviziune asupra imobilului transmis prin moșteniri succesive-după defuncta V. E. și după defunctul V. A..
Proba testimonială nu relevă aspecte care să conducă la concluzia că posesia exercitată de reclamanți poate fi unită cu a autorilor lor și că ar avea caracter neechivoc în condițiile stării de indiviziune.
Însă, nimic nu-i împiedică pe reclamanți să procedeze la ieșirea din indiviziune în condițiile art. 728 Cod civil.
Nu în ultimul rând, instanța subliniază că prin Decizia nr.356 din 13 ianuarie 2006 ICCJ a stabilit că din moment ce uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil reprezintă în mod direct și o sancțiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a lăsat timp îndelungat ca bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar, este necesar ca acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii să fie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar.
Or, pârâții chemați în prezenta cauză-S. P. și B. C. nu sunt și nu au fost titularii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren aflată în discuție ci comoștenitori după defuncta C. V., fiica defunctei V. E..
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect uzucapiune formulată de către reclamanții V. V., G. M., T. D., D. E., V. A., V. M. P., în contradictoriu cu pârâții S. P., și B. C. L..
| ← Rectificare carte funciară. Jurisprudență Carte Funciară | Cerere lămurire dispozitiv. Jurisprudență Cereri → |
|---|
