Acţiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin înscris sub semnătură privată Art 111 C proc civ
| Comentarii |
|
C.A. Piteşti, decizia nr. 319 din 15 februarie 2002
Reclamanta a chemat în judecată Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, pentru a se constata că este proprietara suprafeţei de teren de 87,50 mp, situată în această localitate, cu motivarea că a cumpărat cu chitanţă suprafaţa arătată pentru a-şi întregi curtea casei, iar vânzătorii au decedat şi nu au moştenitori. Ulterior, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală a Finanţelor din judeţul Vâlcea, ca reprezentant al statului român şi s-a solicitat ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în cauză.
Judecătoria a admis acţiunea, aşa cum a fost completată, şi a constatat că între reclamantă şi defuncţi a intervenit, la 26 mai 1970, antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafaţă de 87,50 mp, situat în Râmnicu Vâlcea, pentru care s-a plătit suma de 700 lei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu motivarea că reclamanta a dobândit terenul pentru suma de 700 lei, teren pe care l-a stăpânit în mod continuu şi netulburată, iar încheierea actului în formă autentică nu s-a putut realiza din cauza decesului vânzătorilor şi că în lipsa moştenitorilor legali ori testamentari ai acestora, bunurile trec în proprietatea statului, astfel că vânzarea nu poate fi constatată decât în contradictoriu cu acest pârât. Tribunalul Vâlcea a respins apelul declarat de pârât, preluând în considerentele deciziei motivarea instanţei de fond. Deosebit de aceasta, s-a mai reţinut că antecontractul invocat de reclamantă nu este translativ de proprietate, imobilul fiind transmis pe cale succesorală apelantului-pârât, care a preluat în acest mod şi obligaţia autorilor săi, născută din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Învestită în recurs, curtea de apel a modificat decizia şi sentinţa şi, pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamantă.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că în mod corect tribunalul a constatat că antecontractul de vânzare-cumpărare nu este translativ de proprietate, însă a apreciat în mod greşit că imobilul a fost transmis pe cale succesorală statului român prin Ministerul de Finanţe, căruia i-ar fi revenit obligaţia de a înstrăina în mod valabil terenul litigios. Primele instanţe au preluat susţinerile reclamantei din acţiune, însă, nefiind dovedite, nu se justifică reţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtului, faţă de care a fost admisă cererea. Tribunalul şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., ale cărui cerinţe nefiind îndeplinite, se impunea respingerea acţiunii. Reclamanta avea posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea dreptului, întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, 1077 C. civ., deoarece efectul juridic principal al antecontractului de vânzare-cumpărare este obligaţia de a da, dar şi de a face, având ca obiect nu perfectarea vânzării, ci autentificarea actului de transmitere a proprietăţii.
Un ultim considerent al deciziei pronunţate de instanţa de recurs vizează momentul introducerii acţiunii, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000 şi posibilitatea aplicării dispoziţiilor speciale ale art. 5802 - 5803 C. proc. civ. Întrucât decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, se justifică admiterea recursului, modificarea deciziei şi sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii, potrivit art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
| ← Legea 10/2001 art 23 art 24 Oferta de restituire prin echivalent | Acţiune în revendicare Compararea titlurilor de proprietate → |
|---|
