Obligarea vanzatorului la incheierea contractului in baza antecontractului Hotarare care sa tina loc de contract
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL I A Ş I
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81
Şedinţa publică de la 20 Februarie 2009
Pe rol pronunţarea asupra recursului civil privind pe recurenta D. B. E. J. N. în contradictor cu intimatul D. F. F., având ca obiect anulare act împotriva deciziei civile numărul670/17.10.2008 pronunţată de Tribunalul I a ş i.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 06.02.2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, când, pentru ca recurenta prin apărător să formuleze şi să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 13.02.2009, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurentă.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 385/14.02.2008 pronunţată de Judecătoria P a ş c a n i s-a admis acţiunea formulată de reclamantul-pârât D. F.–F., în contradictoriu cu pârâta-reclamanta D.-B.-E. J.-N. şi s-a constatat că pârâta-reclamanta a vândut reclamantului-pârât imobilul „Staţiunea E. T.” situat în localitatea T., judeţul I compus din clădiri şi terenul intravilan aferent acestor clădiri, teren intravilan în suprafaţă totală de 2,23 ha ce formează Parcul Staţiunii, preţul fiind achitat integral prin depunere cu scrisoare de garanţie bancară emisă de P. Bank România SA în favoarea pârâtei-reclamante .
S-a dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul – pârât ca neîntemeiata.
S-a dispus obligarea pârâtei – reclamante să plătească reclamantului - pârât cheltuieli de judecată în sumă de 8.876,5 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 8.06.2006 prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.2006 la B.N.P. T.- E. U., D.-B.-E. J.-N. în calitate de promitent–vânzătoare s-a obligat să vândă, iar D. F.-F. în calitate de promitent – cumpărător s-a obligat să cumpere Lotul I şi Lotul II după cum urmează:
Lotul I –compus din: teren forestier în suprafaţă de 65.000 mp situat în extravilan comuna T., jud. I cu nr. cadastral nr. 362, parcela 1(648/1), nr. sector cadastral 71 şi teren forestier în suprafaţă de 35.000 mp situat în extravilan comuna T., jud. I cu nr. cadastral nr. 363, parcela 1(543/3), nr. sector cadastral 55
Lotul II - compus din Staţiunea E. T., situată în localitatea T., judeţul I, la Nord de lotul forestier de 6,5 ha, compusă din clădiri şi terenul intravilan aferent acestor clădiri, teren intravilan cu suprafaţa totală de 2,23 ha ce formează Parcul Staţiunii.
Preţul integral al vânzării a fost stabilit la 200.000 euro: 100.000 euro în echivalent D. pentru Lotul I şi 100.000 euro în echivalent D. pentru Lotul II, promitentul–cumpărător achitând în momentul încheierii antecontractului suma de 30.000 euro reprezentând avans la preţul total al celor două loturi.
Părţile au stabilit ca perfectarea contractului pentru Lotul I să se realizeze în termen de 45 de zile de la data semnării antecontractului, dată la care promitentul–cumpărător urma să achite suma de 40.000 euro, urmând ca diferenţa de preţ rămasă de plată pentru Lotul I (30.000 euro) să fie achitată la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru Lotul II.
De asemenea, părţile s-au obligat să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare pentru Lotul II –Staţiunea E. T. în termen de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti în dosarul civil al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce are ca obiect retrocedarea Staţiunii T., promitentul-cumpărător urmând să achite la data perfectării acestuia, preţul de 100.000 euro pentru Lotul II şi 30.000 de euro rest de preţ aferent Lotului I.
La data de 14.09.2006 ambele părţi contractante şi-au îndeplinit obligaţiile stipulate în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.2006, în ce priveşte Lotul I, perfectând contractul de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 1621/14.09.2006 pentru terenul compus din teren parcelă pădure P 1 (648/1) situat în extravilan comuna T. în suprafaţă de 65.000 mp şi din teren parcelă pădure P 1(543/3) situat în extravilan comuna T., jud. I în suprafaţă de 35.000 mp.
Cumpărătorul a achitat la data perfectării contractului nr. 1621/14.09.2006 conform celor stipulate în antecontract suma de 40.000 euro urmând ca restul de preţ, pentru Lotul I, respectiv suma de 30.000 euro să fie achitată în termen de 2 ani de la data încheierii acestui contract, termen în care urma să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare pentru Lotul II .
Prin Decizia civilă nr. 2175/8.03.2007 pronunţată de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie –Secţia Civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 26212/2004 imobilul Staţiunea E. T. compus din teren în suprafaţă de 2,23 ha şi clădirile aflate pe acesta (Lotul II) a fost retrocedat promitentei vânzătoare D.-B.-E. J.-N..
Cum potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.2006 promitenta – vânzătoare (pârâta - reclamantă) s-a obligat să încheie în 90 de zile de la data pronunţării hotărârii contractul de vânzare-cumpărare pentru Lotul II, promitentul-cumpărător a convocat-o pe aceasta prin notificarea nr. 1213/14.09.2006 emisă de B.E.J. T. T. (f. 49) să se prezinte la B.N.P. T.-E. U. în data de 19.09.2007 orele 14,00 în vederea efectuării diligenţelor necesare vânzării şi transmiterii proprietăţii asupra imobilului. Pârâta-reclamantă nu s-a prezentat la notariat, iar contractul de vânzare-cumpărare nu s-a putut încheia în formă autentică.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi naşte în sarcina acestora o obligaţie de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică.
În speţă, antecontractul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 948 Cod civil, iar bunul a cărui vânzare s-a promis (lotul II denumit în antecontract) este în patrimoniul promitentului vânzător potrivit deciziei civile nr. 2175/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă.
Deşi reclamantul (promitent–cumpărător) si-a îndeplinit obligaţia asumată prin antecontract, pârâta a refuzat să se prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
S-a considerat irelevantă în cauză susţinerea pârâtei-reclamantei cu privire la inexistenţa J. E. pe terenul în suprafaţă de 2,23 ha pe care se află Staţiunea E. T. (Lotul II din antecontract) în condiţiile în care obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare îl constituie terenurile, respectiv Lotul I şi Lotul II şi nu izvorul. De altfel, apărările pîrîtei sunt contradictorii aceasta susţinând, pe de o parte, că Izvorul E. nu se află pe Lotul II şi deci vânzarea-cumpărarea nu se poate perfecta, iar pe de altă parte ca acest izvor se află pe Lotul II insa aparţine domeniului public fiind inalienabil.
În susţinerea celor afirmate pârâta–reclamantă a depus la dosarul cauzei anexa 37 la Hotărârea de Guvern prin care s-a aprobat inventarul bunurilor aparţinând domeniului public, hotărâre publicată în Monitorul Oficial la data de 18.05.2002, deci anterior datei la care s-a perfectat antecontractul. Cu toate acestea în cuprinsul antecontractului ea a declarat că izvorul E. se află pe cele 2 loturi.
Pentru toate aceste motive, luând in considerare şi faptul că reclamantul (promitent–cumpărătorul) a achitat suma de 130.000 euro reprezentând preţ pentru Lotul II (100.000 euro) şi diferenţă preţ pentru lotul I (30.000 euro), suma fiind depusă prin scrisoare de garanţie bancară emisă de P. Bank România SA în favoarea pârâtei–reclamante (f. 48), instanţa potrivit principiului executării în natură a obligaţiilor a pronunţat în baza art. 1073 cod civil o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru imobilul Staţiunea E. T. situată în localitatea T., jud. I compus din teren intravilan în suprafaţă de 2,23 ha ce formează Parcul Staţiunii şi clădirile aflate pe acest teren.
Ca o consecinţă a admiterii acţiunii principale, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă prin care se solicită rezilierea antecontractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 639 /8.06.2006 la B.N.P T.-E. U., pentru considerentele ce vor fi expuse:
Părţile au inserat în antecontract un pact comisoriu de gradul IV în sensul că în cazul în care Izvorul E. nu se află pe teritoriul situat în localitatea T., jud. I, antecontractul se reziliază de plin drept fără somaţie sau punere în întârziere şi fără intervenţia instanţelor judecătoreşti”.
Într-adevăr părţile pot insera în cuprinsul contractului sau antecontractului clauze contractuale exprese (pacte comisorii) privind rezoluţiunea contractului pentru neexecutare.
Cu toate acestea, în speţă, aşa zisul pact comisoriu de gradul IV inclus în antecontract de care se prevalează pârâta-reclamantă în susţinerea cererii reconvenţionale este lipsit de eficienţă juridică, ştiut fiind faptul că pactele comisorii în accepţiunea Codului civil privesc neexecutarea culpabilă de către una din părţi a obligaţiei asumate prin contract şi nu existenţa sau inexistenţa unui bun în patrimoniul promitent-vânzătorului, aspect ce ar putea atrage eventual sancţiunea nulităţii contractului şi nu rezoluţiunea lui.
Pe de altă parte, şi în condiţiile pactului comisoriu inserat în antecontractul nr. 639/2006 ce privea neexecutarea culpabilă a obligaţiei contractuale, acţiunea în rezoluţiune poate fi intentată numai de partea care si-a executat obligaţia sau care se declară H. să execute contractul. Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nu-şi execută obligaţia, ar însemna să i se acorde o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor.
În speţă, în condiţiile în care pârâta-reclamantă refuză să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin antecontract, aceasta nu poate invoca pactul comisoriu de gradul IV şi nu poate formula acţiune în rezoluţiune, considerente pentru care s-a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta–reclamantă a fost obligat să plătească reclamantului pârât cheltuieli de judecată în sumă de 8.876,5 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat şi cheltuieli de transport.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta-reclamantă D.-B.-E. J.-N. criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin decizia civilă nr. 670/17 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul I a ş i s-a respins apelul formulat de pârâta-reclamantă, fiind păstrată sentinţa civilă nr. 385/14.II.2008 pronunţată de Judecătoria P a ş c a n i ca legală şi temeinică şi a respins ca nedovedită cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În pronunţarea soluţiei, instanţa de prim control judiciar a reţinut din probatoriul administrat că apelanta a solicitat să se dea eficienţă pactului comisoriu de gradul IV înserat în antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat de părţi potrivit căruia în cazul în care Izvorul E. nu se află pe terenul vânzătoarei,actul este reziliat de plin drept, fără somaţie şi fără trecerea unui termen.
Singura parte contractantă în drept să invoce rezoluţiunea contractului este creditorul obligaţiei neexecutate. Acesta are posibilitatea de a opta între invocarea rezoluţiunii contractului, prevalându-se de pactul comisoriu expres şi cerere, printr-o acţiune în justiţie, de obligare a debitorului la executarea prestaţiei. Explicaţia constă în aceea că rezoluţiunea convenţională este stipulată exclusiv în favoarea creditorului.
Apelanta debitoare nu aredreptul de a se prevala de pactul comisoriu expres. Aceasta pentru faptul că neexecutarea de către ea a obligaţiilor contractuale este cauza desfiinţării sau rezoluţiunii contractului.
Pe de altă parte, pactul comisoriu trebuie să vizeze neexecutarea culpabilă de către una din părţi a obligaţiei asumate prin contract şi nu existenţa sau inexistenţa unui bun în patrimoniu vânzătorului, aspect ce ar putea atrage eventual sancţiunea nulităţii contractului şi nu rezoluţiunea lui.
De asemenea, motivul de apel vizând inexistenţa J. E. pe terenul proprietatea apelantei sau împrejurarea că acesta se află pe domeniul public al comunei T. nu are relevanţă, în condiţiile în care obiectul promisiunii de vânzare – cumpărare îl constituie terenurile şi nu izvorul.
Astfel, tribunalul a constatat că în mod corect instanţa de fond în temeiul art. 1073 Cod civil a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru imobilul compus din teren intravilan situat în localitatea T., în suprafaţă de 2,23 ha ce formează Parcul Staţiunii şi clădirile de pe acest teren, motiv pentru care a respins apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta-reclamantă D.-B.-E. J.-N. criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind ignorate condiţiile esenţiale în pronunţarea hotărârii care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Recurenta arată că în mod greşit se reţine că în calitatea sa de debitor nu este îndreptăţită să invoce pactul comisoriu de gradul IV prezent în mod expres în antecontractul bilateral de vânzare-cumpărare încheiat de părţi.
Susţine recurenta că instanţa investită cu o acţiune privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare trebuia să manifeste diligenţă şi să verifice refuzul şi motivul determinant în perfectarea contractului.
Motivează recurenta că a arătat instanţei de fond că prin antecontractul de vânzare-cumpărare intenţia ambelor părţi a fost aceea de a transla proprietatea asupra celor 2 terenuri aferente J. E., intenţia evidentă fiind aceea de a ceda imobilele necesare pentru exploatarea J. E.. Din conţinutul antecontractului reiese intenţia promitentului-cumpărător de a obţine Izvorul E., iar terenurile şi Staţiunea balneoclimaterică au un caracter accesoriu faţă de acesta. Arată recurenta că la capitolul din antecontract privind clauzele de reziliere primele două paragrafe vizează în mod expres condiţia existenţei J. E. pe terenul proprietatea promitentului-vânzător, iar în cazul în care izvorul nu s-ar afla pe terenul respectiv şi pe nici unul din terenurile proprietarei, părţile au stipulat expres rezilierea de drept, fără somaţie, fără punere în întârziere şi fără intervenţia instanţelor a antecontractului perfectat.
Motivează recurenta că deşi formularea întregului antecontract nu prezintă claritate şi precizie, interpretând clauzele contractuale în sensul intenţiei reale a părţilor rezultă insistenţa promitent-cumpărătorului de achiziţiona terenurile şi construcţiile accesorii condiţionat de existenţa izvorului pe terenul proprietatea promitentului-vânzător.
Consideră recurenta că instanţa nu putea să ignore opoziţia sa de a vinde loturile descrise în antecontract motivat de absenţa izvorului pe aceste terenuri atâta timp cât s-a obligat să vândă terenurile dacă acestea sunt grevate de acest izvor, ceea ce denotă asumarea unei obligaţii condiţionale prevăzută de art. 1004 Cod civil a cărei îndeplinire duce la desfiinţarea antecontractului.
Susţine recurenta că instanţa trebuia să interpreteze pactul comisoriu invocat ca fiind o condiţie – sancţiune aplicabilă atât promitentului-vânzător, cât şi promitentului-cumpărător.
Susţine recurenta că instanţele au ignorat adevărata intenţie a părţilor şi prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de vânzare-cumpărate a dat efect unei convenţii în care uneia din părţi nu i-a fost respectată intenţia cu care a contractat, ceea ce duce la nelegalitatea hotărârii pronunţate.
Consideră recurenta că instanţele trebuiau să interpreteze pactul comisoriu de gradul IV drept o condiţie prevăzută în favoarea ambelor părţi.
Sub aspectul modalităţii în care s-a făcut dovada plăţii restului de preţ arată recurenta că în mod greşit s-a avut în vedere scrisoarea de garanţie bancară depusă la dosar. Arată că suma prevăzută în acest act nu a fost ridicată şi că valabilitatea acestei scrisori de garanţie a expirat până la momentul pronunţării hotărârii instanţei de apel. Arată că instanţele nici nu analizează condiţia esenţială a plăţii preţului pentru a putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanţa de apel rezumându-se a relua motivarea instanţei de fond fără a observa că preţul nu a fost efectiv plătit de cumpărător.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi admiterii cererii reconvenţionale cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată incidenţa în cauză a motivelor de recurs înscrise în art. 304 punctele 8 şi 9 Cod procedură civilă, drept pentru care recursul urmează a fi admis având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de fond – confirmată prin decizia instanţei de apel – este nelegală, întrucât a fost pronunţată urmare a unei interpretări greşite a actului juridic dedus judecăţii, precum şi a unei interpretări şi aplicări greşite a dispoziţiilor legale ce guvernează materia.
Instanţa de fond investită cu pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare avea obligaţia să verifice incidenţa disp. înscrise în art. 1073 şi 1077 Cod civil, în raport cu clauzele contractuale cuprinse în antecontractul de vânzare-cumpărare perfectat de părţile litigante la data de 08 iunie 2006, astfel încât acestea să fie interpretate potrivit voinţei lor comune şi nu după sensul literar al termenilor, fiind de principiu că potrivit art. 977 Cod civil legea dă prioritate voinţei reale a părţilor, aceasta fiind cea care într-o convenţie determină cuprinsul, natura şi întinderea raporturilor juridice dintre ele.
Analizând cuprinsul antecontractului perfectat la data de 08.06.2006, rezultă că părţile au procedat la descrierea obiectului convenţiei lor constând în loturile I şi II care reprezintă promisiunea de vânzare-cumpărare, specificându-se în mod expres, la fiecare dintre ele, faptul că pe acestea „se află captările cu apă minerală sulfuroasă şi izvorul cu apă potabilă, inclusiv Izvorul E.…”.
Tot sub aspectul obligaţiilor contractuale părţile au inserat în mod expres în antecontract menţiunea potrivit căreia „la data semnării contractului în formă autentică, eu, promitentul-cumpărător voi achita promitentului-vânzător suma de 40.000 Euro, urmând ca restul de preţ în cuantum de 30.000 Euro să fie achitat la data semnării contractului de vânzare-cumpărare pentru lotul II, aceasta fiind o condiţie esenţială a prezentului act, promitenta-vânzătoare având cunoştinţă de faptul că eu, promitentul-cumpărător nu doresc să cumpăr numai lotul I, ci ambele loturi,împreună cu Izvorul E.” (pagina 2, alineat 2 final).
Acordul de voinţă al părţilor include în conţinutul convenţiei şi menţiunea că reclamantul-intimat în calitate de promitent-cumpărător se obligă a cumpăra terenul „… în suprafaţă de 10 ha pe care se află captările izvoarelor cu apă potabilă, inclusiv Izvorul E. situat în …” (pagina 3 convenţie), iar la secţiunea intitulată „clauze de reziliere” părţile au prevăzut în mod expres o condiţie rezolutorie referitoare la existenţa J. E. pe terenul proprietatea recurentei. Astfel, în cuprinsul acestor clauze părţile contractante au stipulat expres modalitatea condiţională potrivit căreia dacă promitentul-vânzător nu poate respecta condiţiile antecontractului de vânzare-cumpărare potrivit cărora Izvorul E. nu se află pe terenul cuprins în loturile ce fac obiectul convenţiei, ci s-ar afla pe un alt teren proprietatea acestuia, părţile vor proceda la realizarea unui schimb de terenuri „astfel încât Izvorul E. să intre de drept în posesia promitent-cumpărătorului”.
Totodată părţile au prevăzut şi clauza privind instituirea unui „pact comisoriu de gradul IV în sensul că, în cazul în care Izvorul E. nu se află pe (…) terenul deţinut în baza titlului de proprietate nr. 5/04.05.2001 (…) şi nici pe un alt teren aparţinând promitent-vânzătorului (…) atunci prezentul antecontract se reziliază de drept fără somaţie, fără punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţelor judecătoreşti.
În operaţiunea de interpretare a prevederilor contractuale, unde printre altele, trebuia să se dea eficienţă interpretării ce rezultă din întreg actul juridic potrivit disp. art. 972 şi 978 Cod civil. Astfel, din întreg cuprinsul antecontractului rezultă că intenţia reală şi comună a părţilor, ca rod al voinţei acestora, a fost aceea de a perfecta o convenţie în cuprinsul căreia au stipulat o condiţie rezolutorie referitoare la eficacitatea actului juridic perfectat legată de îndeplinirea/neîndeplinirea unui eveniment viitor şi nesigur cu privire la existenţa J. E. pe terenul proprietatea promitent-vânzătoarei (ce se circumscrie obiectului convenţiei) ori pe un alt teren aparţinând acesteia.
În acest context, deşi inserată literar în convenţie drept pact comisoriu, în mod greşit atât instanţa de fond, cât şi cea de apel a atribuit clauzelor contractuale o atare natură juridică. Din întreg cuprinsul convenţiei rezultă intenţia reală a părţilor de asumare a unei obligaţii condiţionale în sensul disp. art. 1004 Cod civil a cărei îndeplinire ori neîndeplinire indiferent de voinţa părţilor depinde de un eveniment incert, străin de comportamentul debitorului şi care afectează eficacitatea actului juridic perfectat. Existenţa unei atare obligaţii condiţionale care depinde deelementul alea nu poate avea însă un caracter sancţionator, astfel cum este instituit în cazul pactelor cominatorii care produc un atare efect juridic pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale de către debitor.
Faţă de obligaţia condiţională stipulată în antecontract şi având în vedere probatoriul administrat pe parcursul judecăţii corelat cu poziţia procesuală a părţilor, rezultă că modalitatea condiţională privind izvorul amplasat pe terenurile proprietatea recurentei s-a împlinit. Astfel, potrivit adeverinţei nr. 1224/2007 (f. 26 dosar fond) şi nr. 222/2009 (f. 15 dosar recurs) rezultă că Izvorul E. nu se află pe terenul proprietatea recurentei, fiind inclus în domeniul public al comunei T., judeţul I,conform anexei nr. 74 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei T., poziţia 75, publicată în Monitorul Oficial nr. 326 bis/2002. Rezultă că prin îndeplinirea condiţiei rezolutorii ca modalitate ce afectează eficacitatea actului juridic perfectat, convenţia părţilor este desfiinţată de drept.
Aşa fiind, se constată că ambele instanţe prin soluţiile pronunţate au efectuat o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale ce guvernează domeniul, urmare a interpretării eronate a actului juridic dedus judecăţii, împrejurare ce a condus la o concluzie greşită asupra naturii şi înţelesului clauzelor contractuale.
Nu poate fi primită susţinerea intimatului potrivit căreia pârâta-recurentă ar fi invocat abia în apel aspectul legat de calificarea clauzei de reziliere drept condiţie rezolutorie care nu ar mai putea fi analizată. Interpretarea şi calificarea juridică a clauzelor contractuale funcţie de voinţa comună a părţilor şi a efectelor juridice pe care le produc conform art. 978 Cod civil, constituie apanajul instanţei pentru a da semnificaţia juridică corespunzătoare litigiului ce constituie obiectul investirii sale.
Drept urmare, verificând obligaţia condiţională stipulată prin voinţa comună a părţilor în legătură cu eficacitatea actului juridic perfectat la data de 08.06.2006 se va constata îndeplinirea condiţiei rezolutorii, ceea ce va avea drept efect juridic desfiinţarea actului, astfel încât disp. art. 1073 şi 1077 Cod civil nu îşi găsesc aplicare, încât cerinţele legale pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu sunt îndeplinite.
Faţă de considerentele expuse referitoare la existenţa în cazul antecontractului a unei obligaţii condiţionale rezolutorii ca modalitate ce afectează însăşi existenţa actului juridic, Curtea va constata de prisos a se analiza motivul de recurs referitor la neplata diferenţei de preţ potrivit reglementărilor legale înscrise în art. 1114-1121 Cod civil, atâta timp cât prin îndeplinirea condiţiei rezolutorii convenţia părţilor este desfiinţată retroactiv, nefiind posibilă pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În consecinţă, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, urmează ca recursul pârâtei-reclamante să fie admis. În baza art. 312 Cod procedură civilă decizia civilă nr. 670/17.10.2008 pronunţată de Tribunalul I a ş i va fi modificată în tot, urmând a se admite apelul formulat de pârâta D.-B.-E. J.-N. împotriva sentinţei civile nr. 385/14.02.2008 a Judecătoriei P a ş c a n i.
Schimbând în tot hotărârea instanţei de fond urmează a se respinge acţiunea reclamantului D. F.-F. privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Totodată se va admite cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă D.-B.-E. J.-N., urmând a se constata desfiinţat de drept antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/08.06.2006 de B.N.P. T.-E. U. încheiat de părţi în ceea ce priveşte lotul II compus din Staţiunea E. T. cuprinzând clădiri şi terenul intravilan aferent acestora în suprafaţă de 2,23 ha.
Reţinând culpa procesuală a reclamantului-intimat, urmează ca în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă acesta să fie obligat să plătească recurentei suma de 8.760,4 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul gradelor de jurisdicţie derulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de D. B. E. J. N. împotriva deciziei civile nr. 670/17.10.2008 a Tribunalul u i I a ş i, decizie pe care o modifică în tot.
Admite apelul declarat de pârâta D. B. E. J. N. împotriva sentinţei civile nr. 385/14.02.2008 a Judecătoriei P a ş c a n i, sentinţă pe care o schimbă în tot şi, în consecinţă:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul – pârât D. F.-F. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. B. E. J. N..
Admite cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă D. B. E. J. N. în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Constată desfiinţat de drept antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.06 de B.N.P. T.-E. U. încheiat de părţi, în ceea ce priveşte lotul II, compus din Staţiunea E. T. cuprinzând clădiri şi terenul intravilan eferent acestora, în suprafaţă de 2,23 ha.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 8760,4 Ron reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în toate gradele de jurisdicţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 Februarie 2009.-
| ← Uzucapiune Întreruperea termenului de prescripţie Legea nr... | Pieirea fortuita a bunului Pronunţarea unei hotărâri care să... → |
|---|
