Acţiune în evacuare Contract de închiriere încheiat după încetarea raporturilor de muncă Valabilitate
| Comentarii |
|
C.A. Braşov, decizia nr. 467 din 17 iulie 1996
Recurenta reclamantă a susţinut că respingerea acţiunii de evacuare a pârâţilor din locuinţă este nelegală, faţă de faptul că raporturile de muncă dintre ea şi titularul contractului de închiriere au încetat şi, deci, fostul salariat este supus evacuării, cu atât mai mult cu cât locuinţa în litigiu se găseşte în incinta unităţii, având caracter de locuinţă de intervenţie, supusă reglementării Legii nr. 76/1994.
Recursul a fost respins. S-a reţinut că, esenţială în cauză, este împrejurarea că, după pensionarea pârâtului, recurenta a încheiat cu pârâtul şi familia sa, asupra locuinţei deţinute de acesta, cât timp a fost angajat, un nou contract de închiriere, pe termen de 5 ani, până la 1 octombrie 1995, deţinerea locuinţei fiind justificată de acest raport contractual. Acţiunea de evacuare a fost introdusă cu un an înainte de expirarea termenului contractual şi hotărârea primei instanţe a fost pronunţată la 17 aprilie 1995, când contractul de închiriere era, de asemenea, în vigoare. Prin acţiune, nu s-a pus în discuţie contractul de închiriere ci, exclusiv, raporturile locative legate de raporturile de muncă şi consecinţele produse de încetarea acestor ultime raporturi, în relaţie cu situaţia locuinţelor de serviciu sau celor de intervenţie, poziţie menţionată atât în cadrul judecării apelului, cât şi în cazul judecării recursului. În această situaţie, deşi la data judecării apelului termenul contractului expirase, s-a reţinut exact că soluţia adoptată este conformă legii, întrucât reglementarea situaţiei locuinţelor de intervenţie nu era incidentă la speţă, în cadrul căreia deţinerea locuinţei era legitimată de un temei juridic diferit, contractul de închiriere încheiat după încetarea raporturilor de muncă. Consecinţele expirării termenului contractual nu puteau fi examinate pentru prima dată în apel, limitat la ceea ce s-a cerut şi judecat în primă instanţă, deoarece s-ar fi desfiinţat un grad de jurisdicţie şi, în plus, o asemenea examinare impunea satisfacerea unor cerinţe juridice pentru reclamantă, în legătură cu formularea, motivarea şi încadrarea în drept a unei acţiuni cu obiect total diferit de cel al acţiunii introduse şi deschidea posibilităţi de apărare pentru pârâţi.
| ← Acordarea drepturilor prevăzute de Decretul lege nr 118 1990... | Daune cuvenite victimelor erorilor judiciare Achitare pentru că... → |
|---|
