Contestaţie la executare. Efectele încuviinţării cererii de executare silită. Consecinţa depunerii recipisei de consemnare a sumei datorate la alt executor judecătoresc decât cel împuternicit de
| Comentarii |
|
4.- Contestaţie la executare. Efectele încuviinţării cererii deexecutare silită. Consecinţa depunerii recipisei de consemnare a sumeidatorate la alt executor judecătoresc decât cel împuternicit de creditor.
Prin sentinţa civilă nr.2578/20.04.2005 pronunţată deJudecătoria Brăila în dosarul nr.989/2005 s-a respins contestaţia laexecutare formulată de debitor împotriva intimatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut,printre altele, că debitorul contestator a chemat în judecată pe intimatulcreditor contestând executarea silită a unei sentinţe civile.Debitorul mai formulase anterior o contestaţie la executare, carefusese admisă, reţinându-se faptul că suma datorată a fost depusă la CEC ladispoziţia creditorului-intimat.
Ulterior, executorul judecătoresc a emis o nouă somaţie, prin carecontestatorul era somat să plătească suma de 62.637.545 lei, sumărezultată prin actualizarea sumei datorate şi care includea şi cheltuielile deexecutare.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut căsuma de 33.621.227 lei datorată intimatului de către contestator a fostconsemnată la CEC, însă originalul recipisei s-a aflat în toată aceastăperioadă, până la data de 19.04.2005, în posesia debitorului, acestarefuzând predarea către intimat in vederea ridicării sumei. Instanţa aapreciat că faptul că debitorul avea, la data consemnării sumei la CEC,calitatea de executor judecătoresc nu înseamnă ca acesta nu aveaobligaţia de a preda recipisa executorului judecătoresc investit de creditorcu executarea silită.
Împotriva acestei sentinţe debitorul contestator a declarat recursîn termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printre motivele invocate a fost şi acela că în mod nelegalexecutorul judecătoresc a continuat executarea, în baza unei încheieri princare s-a admis executarea prin poprire şi nu indirect.
Un alt motiv de recurs a fost că instanţa de fond a reţinut greşit că pânăla data de 19.04.2005 debitorul contestator a refuzat să predea creditorului recipisade consemnare a sumei datorate, deşi exista dovada că o predase în original unuibirou de executor judecătoresc şi notificase aceasta creditorului.
Analizând criticile aduse sentinţei sub aceste aspecte, tribunalul aconstatat că acestea nu sunt fondate.
Astfel, în ce priveşte efectele încuviinţării executării silite, tribunalul areţinut că, deşi încheierea de încuviinţare a executării a fost pronunţată încontradictoriu cu mai mulţi terţi popriţi, prin ea s-a încuviinţat cererea formulată decreditor pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă.
Conform dispoziţiilor art.373/1 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă,cererea de executare silită se depune de către creditor la executoruljudecătoresc, care o înaintează, în copie, împreună cu titlul executoriu,instanţei de executare, solicitând încuviinţarea executării.
Prin cerere creditorul a solicitat nu numai executarea prinpoprire, ci şi emiterea unei adrese către Administraţia Financiară pentru ase afla dacă debitorul figurează cu bunuri mobile sau imobile proprietatepersonală, în vederea realizării executării.
Întrucât executarea silită a fost încuviinţată conform cererii,reiese că executarea silită în speţă a fost pornită în mod legal, deoarece afost admisă indiferent de modalitatea în care urma să se efectueze.
Cât priveşte valabilitatea depunerii recipisei de consemnare asumei datorate la alt executor judecătoresc decât cel împuternicit decreditor, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art.587 şi 588 Codprocedură civilă referitoare la oferte de plată şi consemnaţii, care prevăd căaceastă procedură se poate efectua de către executorul judecătoresc depe lângă instanţa domiciliului creditorului sau a domiciliului ales de acesta,recipisa urmând a fi depusă tot la acest executor.
Ca urmare, deoarece creditorul a ales să execute creanţa prinintermediul unui anumit executor judecătoresc, depunerea ei la biroulexecutorului judecătoresc al cărui reprezentant care avea şi calitatea dedebitor este nelegală şi nu poate fi considerată ca degrevare de datorieatât timp cât sediul acestui executor era în Brăila, iar creditorul domicilia înGalaţi.
Faţă de considerentele mai sus expuse şi ţinând seama că nicicelelalte critici formulate de contestator nu erau fondate, recursul acestuiaa fost respins.
(Tribunalul Brăila - Decizia civilă nr.176/21 iulie 2005)
| ← Lipsa calităţii procesuale pasive a cumpărătorului... | Plângere contravenţională. Competenţă. O.G. nr.44/1997 → |
|---|
