Hotărârea judecătorească este actul procesual fundamental prin care se finalizează judecata. Ea reprezintă o unitate juridică, constituită prin reunirea componentelor sale (practicaua, considerentele şi dispozitivul), iar semnăturile membrilor completului îi certifică existenţa legală şi conţinutul. Este raţiunea pentru care, prin art. 261 pct. 8 Cod procedură civilă, s-a prevăzut că hotărârea va cuprinde arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum semnăturile judecătorilor şi grefierului. Din considerente de ordin practic, s-a consacrat prin art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă, o excepţie, în sensul că, dacă, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să o semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul şef, făcându-se menţiunea despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze. Excepţia nu poate fi extinsă, prin interpretare, şi la situaţia din speţă, când preşedintele instanţei a semnat în locul tuturor membrilor completului, semnătura a cel puţin unuia dintre judecători fiind necesară pentru a oferi garanţia că hotărârea este rodul gândirii judecătorilor cauzei, absenţa tutu
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Hotărâre nesemnată de nici unul dintre judecători Nulitate
