Imobil în indiviziune. Dobândirea proprietății prin uzucapiune de 30 de ani. Intervertirea posesiei comune în posesie exclusivă.
| Comentarii |
|
Reclamanta M.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C.I., C.N., G.L., C.J., S.D., să se constate că autoarea sa C.M. a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani imobilul succesoral rămas după decesul numitei M.C., intervenit în anul 1958. Reclamanta a arătat că a locuit în imobil împreună cu autoarea sa, C.M., și cu soțul acesteia și au efectuat reparații la imobil, exercitând o posesie continuă și netulburată timp de peste 33 de ani. Tribunalul București, Secția a V-a civilă, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada intervertirii posesiei, întrucât reparațiile și îmbunătățirile aduse imobilului nu reprezintă, prin ele însele, acte de negare a coproprietarilor pârâți, în sensul art. 1858 pct. 2 C. civ., ci conferă coindivizarului care le-a efectuat un drept de creanță împotriva celorlalți.
Reclamanta a formulat apel.
Curtea de Apel București, Secția a Hl-a civilă, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea, împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele.
Pârâtele au arătat că au dobândit o cotă-parte ideală de 3/5 din imobilul în litigiu, care a fost înscris la administrația financiară pe numele tuturor părților din proces, că reparațiile imobilului s-au efectuat cu banii primiți de coindivizari cu titlu de indemnizație de asigurare, iar reparațiile au fost făcute fără consimțământul acestora, ceea ce demonstrează că pârâtele nu și-au delăsat proprietatea, ci doar au îngăduit folosirea imobilului.
Recursul este nefondat.
Instituția uzucapiunii presupune o posesie neviciată, adică utilă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. În cazul unei proprietăți indivize, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Viciul echivocității posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intenția fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv. Reclamanta a făcut dovada posesiei exclusive în persoana sa și a autoarei sale, în termenul de uzucapiune prevăzut de lege. În mod corect, instanța de apel a reținut că s-a produs o inter-vertire a posesiei comune (animus condomini) în posesie exclusivă (animus domini) prin acte precum închirieri, încasări de venituri, achitări de impozite, efectuarea unor lucrări de construcții și reparații esențiale la imobil, care a fost refăcut în procent de 70%. Este fără relevanță faptul că drepturile indivize ale recurentelor-pârâte sunt stabilite prin certificate de moștenitor, deoarece acestea nu constituie titluri de proprietate, ci doar atestă calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale.
Recurentele-pârâte au susținut că, în speță, s-au aplicat greșit dispozițiile art. 1847 și art. 1890 C. civ., deoarece nu s-a făcut dovada unei posesii utile, continue, neîntrerupte, netulburate, publice și exclusive în termenul de prescripție de 30 de ani.
Când unul dintre moștenitori stăpânește exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun. Aceasta rezultă din prevederile art. 729 C. civ., din al cărui conținut se desprinde, printre altele, ideea că împărțeala nu poate fi cerută atunci când unul dintre moștenitori opune prescripția (C.S.J. s. civ., decizia nr. 5703/14.12.2001, în P.R. nr. 4/2002).
| ← Uzucapiune de 30 de ani imobil. Condiții legale pentru... | Acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate... → |
|---|
