Rolul activ al judecatorului Limite Administrarea probelor

Intrucât rolul activ al judecătorului reglementat de art. 129 alin. (5) C.pr.civ. se exercită în limitele principiului disponibilităţii, instanţa nu poate obliga reclamantul să administreze o probă în situaţia în care acesta refuză în mod categoric.

Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 246 din 12 februarie 2003

Prin sentinţa civilă nr. 4788 din 16 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 8793/2002, Tribunalul Cluj a respins acţiunea formulată de reclamantul S.P. împotriva pârâtului S.P. în motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata a câte 30.000.000 lei pentru fiecare dintre cele 12 invenţii realizate şi care au fost cesionate şi se aplică în cadrul S.C. Fabrica de Sticlă S.A. Turda; 10 brevete de invenţie şi-au pierdut valabilitatea, fiind expirată perioada de 20 de ani de la constituirea depozitului reglementar; de asemenea, pentru 2 brevete depuse în anul 1985, drepturile băneşti se acordă în baza negocierii dintre inventator şi unitatea la care se aplică invenţia, în funcţie de rezultatele economice derivând din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei pe baza unui contract încheiat cu titularul brevetului. Tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada negocierii şi nic a unui contract cu privire la aplicarea brevetului şi stabilirea drepturilor materiale, astfel că pretenţiile reclamantului au fost respinse. împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul. Curtea analizând recursul reţine următoarele: împrejurarea că societatea pârâtă a refuzat să facă un calcul, să negocieze cu reclamantul cuantumul acestor drepturi sau să încheie un contract cu acest obiect, nu justifică soluţia de respingere a acţiunii. Pentru aceasta, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 138, pct. 4 C.pr.civ., şi care concretizează principiul privind rolul activ al judecătorului. în aplicarea aceluiaşi principiu, Curtea, din oficiu, a pus îndiscuţia recurentului prezent în instanţă, necesitatea administrării unei probe cu expertiza tehnică, probă prin care să se stabilească dacă pârâta aplică sau nu brevetele de invenţii la care reclamantul este coautor şi drepturile băneşti care i se cuvin, determinate în baza criteriilor prevăzute de lege. Reclamantul-recurent a refuzat administrarea acestei probe, motivând că nu înţelege să suporte costul privind administrarea acestei probe, pârâta intimată având obligaşia de a determina drepturile băneşti care i se cuvin. Refuzul pârâtei de a negocia şi respectiv de a stabili drepturile băneşti care i se cuvin recurentului nu poate fi cenzurat de instanţă. Faţă de cele menţionate anterior, având în vedere dispoziţiile art. 1169 C.civ. şi refuzul reclamantului de a se administra o probă esenţială pentru soluţionarea cauzei, curtea apreciază că soluţia instanţei de fond este întemeiată, dar în considerarea motivelor reţinute anterior şi a principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil. în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., Curtea va respinge recursul şi va menţine sentinţa instanţei de fond. (Judecător Eleonora Gheţa)

Vezi şi alte speţe de drept civil: