Petetite de ereditate Conditii Invocarea unui testament olograf
| Comentarii |
|
Admisibilitatea unei acţiuni în petitul de ereditate impune ca reclamantul să facă dovada că titlul său de moştenire este preferabil celui aparţinând aparentului deţinător.Astfel, testamentul olograf care nu îndeplineşte cerinţele art. 859 C.civ. nu poate constitui un asemenea titlu.
Secţia civilă, decizia nr. 2772 din 24 noiembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 2789 din 12 decembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 2159/2002 s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul B.A. împotriva pârâtei F.G. având ca obiect constatarea preferinţei titlului său de succesor după defuncţii B.K.L. decedat la 5 octombrie 1946 şi KAE, născută K., decedată la 9 septembrie 1969, în contradictoriu cu pârâta care este moştenitoare aparentă şi obligarea pârâtei să-i restituie reclamantului bunurile succesorale dobândite din averea din localitatea Dej, după cei doi defuncţi şi D.A.R.E., născută K.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut din probele administrate în acuză că în CF 2777 Dej asupra imobilului cu nr. top 165/1, casă cu etaj, curte şi grădină a figurat ca proprietar K. L. de B., iar prin încheierea nr. 220/1957, Statul Român, prin naţionalizare. Reclamantul se prevalează de un testament lăsat de acest proprietar, redactat la 10 august 1939 prin avocat, prin care instituie ca legatară pe soţia sa, K.R., asupra averii sale imobiliare, compusă din grupul de clădiri situat în Dej, Piaţa Unirii nr. 11 şi 11 A. în caz de recăsătorie a acesteia, bunurile urmau să treacă în moştenirea descendenţilor mamei sale. Prima instanţă a reţinut că testamentul invocat nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 859 C.civ., fiind redactat cu mijloace mecanice şi doar semnat de testator în faţa martorilor, astfel că este nul. împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar prin decizia nr. 726 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Cluj s-a respins apelul reţinându-se următoarele considerente: La cererea instanţei, în şedinţa publică din 6 mai 2003, reprezentanta reclamantului a arătat că interesul acţiunii promovate constă în aceea că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilele moştenite după B.K.L. şi nu a putut dovedi calitatea de moştenitor după acesta. împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii, apelului şi pe cale do consecinţă admiterea acţiunii. Criticile aduse hotărârii vizează nelegalitatea şi netemeinicia pentru următoarele considerente: Prin acţiunea sa, învederează reclamantul, el a solicitat doar stabilirea calităţii de moştenitor după defuncţii K.L. şi K.R.A.E. doar din considerentul stabilirii modului în care s-a transmis moştenirea de la proprietarul din CF ia mătuşa sa, însă instanţele au făcut o apreciere unilaterală a probelor administrate în cauză, doar sub aspectul valabilităţii sau nevalabilităţii testamentului, fără a avea în vedere petitul de stabilire a calităţii de moştenitor. De asemenea, învederează recurentul, motivarea dată de instanţa de apel respingerii apelului a fost făcută printr-o greşită interpretare a legii. Se arată astfel că gradul său de rudenie este al IV-lea, şi ca atare se încadrează în prevederile legale cu privire la cerinţa stabilită de lege pentru a putea solicita restituirea imobilelor, arătând că a anexat notificării făcute în baza Legii nr. 10/2001 toate actele doveditoare. Faptul că nu are cunoştinţe juridice, susţine recurentul, şi că nimeni nu a subliniat faptul că urmează a nominaliza persoana după care solicită restituirea imobilului, nu poate să creeze situaţia de a fi înlăturat de la obţinerea unui bun la care este îndreptăţit. Astfel, recurentul a solicitat admiterea recursului şi stabilirea preferinţei titlului său de succesor după cei doi defuncţi. în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Intimata prin întâmpinare s-a opus admiterii recursului. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele: Prin acţiunea sa - petiţie de ereditate, reclamantul a solicitat a se constata preferinţa titlului său de succesor după defuncţii B.K.I decedat la 5 octombrie 1946 şi K.R.A.E. decedată la 9 septembrie 1969 şi obligarea pârâtei la a-i restitui bunurile succesorale după defuncţii sus-menţionaţi. Petiţia de ereditate este o acţiunea reală prin care succesorul universal sau cu titlu universal cere de la cel care are posesia moştenirii restituirea bunurilor care o compun. Când nu se solicită restituirea bunurilor succesorale ci doar constatarea vocaţiei succesorale, acţiunea trebuie caracterizată ca o acţiune în constatare. Reclamantul a invocat în susţinerea acţiunii un testament lăsat de B.K.L. la 10 august 1939, testament redactat prin avocat. Acest testament nu are însă natura juridică a testamentului olograf întrucât potrivit art. 859 C.civ., pentru a fi valabil, testamentul olograf trebuie să fie scris în tot, datat şi semnat de mâna testatorului. Or, testamentul de care se prevalează reclamantul nu îndeplineşte condiţiile art. 859 C.civ., şi pe cale de consecinţă nu poate dovedi calitatea de succesor după defunctul B.K.L., deci acţiunea în petiţie de ereditate formulată de reclamant este nefondată, întrucât de esenţa acţiunii în petiţie de ereditate este dovedirea faptului că titlul de moştenire al reclamantului este preferabil celui aparţinând moştenitorului aparent deţinător. (Judecător Eugenia Puşcaşiu)
| ← Obligatie consemnata in inscris sub semnatura privata | Certificat de mostenitor Natura juridica si puterea doveditoare → |
|---|
