Decizia civilă nr. 130/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 130/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta L. M., precum și apelul declarat de către pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. C. împotriva sentinței civile nr. 820 din 6 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta apelantă L.
M., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.- procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor, punându-le în vedere să pună concluzii și cu privire la decizia nr. 1358/(...) a C. C., prin care textul art. 5 alin. 1 din legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstituțional.
Reclamanta apelantă L. M. solicită admiterea apelului formulat și respingerea apelului declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă și admiterii apelului declarat de pârât, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 820 din 6 octombrie 2010 a T.ui C., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de către reclamanta L. M. născută L., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamanților a unor despăgubiri civile în valoare de 4500 euro.
În considerentele acestei decizii se reține că, potrivit actelor de stare civilă depuse în probațiune, reclamanta este fiica deținutului politic L. V.,care a fost condamnat politic prin sentința penală nr. 937/(...), pronunțată de T. M. C. în dosarul penal nr. 1001/1950, la 12 ani temniță grea și 7 ani degradare civică, pentru comiterea infracțiunilor de acte de teroare în grup, uneltire contra securității și deținere ilegală de armă militară, infracțiuni prevăzute de D. nr. 1. privind deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor precum și transportul explozivilor, publicat în Buletinul Oficial nr.
54 din (...), D. nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16 din (...), pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea statului și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din (...) , art. 121 și
209 Cod penal din anul 1936 , republicat în Monitorul Oficial nr. 48 din (...)
. În baza art. nr. 4 din D. nr. 199/1950 combinat cu art.25 , pct 6 , Cod penal și art. 30 C.F. s-a dispus confiscarea totală a averii deținutului politic L. V.. Sentința a rămas definitivă prin D. penală nr. 180/1951 a C. M.e de C. și J.
Conform dispozițiilor Legii nr. 221/2009 art.1 lit. a, h și i, aceste faptele săvârșite de către antecesorul reclamantei constituie de drept condamnări cu caracter politic .
Tatăl reclamantei, L. V., a executat integral pedeapsa în Penitenciarul
Botoșani, în perioada (...) - (...), conform biletului de eliberare. A. a decedat la data de (...).
În cauză au fost audiați doi martori, care au arătat că tatăl reclamantei a fost arestat de organele de securitate pentru propagandă anticomunistă, ulterior fiind condamnat. Din relatările martorilor, a rezultat că antecesorul reclamantei a executat o pedeapsă cu închisoarea în condiții grele de detenție, fiind bătut, fiindu-i puse în pericol sănătatea și integritatea corporală, chiar și viața. După eliberare a continuat să aibă probleme de sănătate și a fost marginalizat de societate datorită condamnării politice. A fost urmărit în continuare de către organele de securitate.
Aspectele relatate de martori au fost confirmate și de actele existente în dosarul CNSAS comunicat instanței.
Potrivit prevederilor art. 5 din L. nr.221/2009 modificată prin OUG 6., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al ll-lea;
Potrivit alin 1 ind. 1 al aceluiași text de lege, La stabilirea cuantumului despăgubirilor prevăzute la alin. (1), instanța judecătorească va lua în considerare, fără a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, și al Ordonanței de urgentă a G. nr. 2.privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Având in vedere prevederile legale mai sus menționate, instanța a apreciat că reclamanta în calitate de moștenitoare de gradul I a fostului deținut politic, defunctul L. V. condamnat pentru infracțiuni care constituie de drept condamnări cu caracter politic potrivit art.1 din L. nr.221/2009, este îndreptățită să beneficieze de despăgubiri în valoare orientată spre maximul prevăzut de lege pentru suferințele provocate tatălui său prin condamnare, datorită duratei lungi a pedepsei, a consecințelor negative pe plan fizic și psihic ale condamnării. Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, instanța a reținut că în perioada executării pedepsei, antecesorului reclamantei i-a fost pusă în primejdie sănătatea, integritatea psihică și fizică și chiar viața, consecințele condamnării răsfrângându-se și în plan familial și social chiar și după eliberare. Antecesorul reclamantei a beneficiat de prevederile D.-lege nr.1., pe o perioadă de 13 ani, până la deces, conform Hotărârii nr.260/1990, prin urmare instanța a ținut cont de această despăgubire parțială și a stabilit în favoarea reclamantei în baza art.5 lit. a pct. 2 din L. nr.221/2009 o despăgubire în valoare de 4 500 euro.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel ambele
părți, reclamanta solicitând majorarea daunelor morale, raportat la starea de fapt reținută de prima instanță, apreciind că suma acordată de aceasta nu acoperă integral prejudiciul moral cauzat, iar OUG nr. 6., care a limitat cuantumul acestor daune a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.
1354/(...) a C. C., iar pârâtul solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, în principal, diminuării daunelor morale, în subsidiar, pe motiv că prejudiciul suferit de antecesorul reclamantei a fost integral acoperit prin acordarea către acesta a drepturilor prev. de D.-legi nr. 1., în perioada cuprinsă între 1990-2003 (anul în care acesta a decedat), cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță fiind, raportat la aceste împrejurări, cel puțin exagerat.
Ambele părți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului celeilalte ca nefondat, reiterând, de fapt, motivele invocate în propriile apeluri.
În cursul soluționării apelului, a fost pronunțată decizia nr. 1358/(...) a C. C., prin care textul art. 5 alin. 1 a fost declarat neconstituțional, lăsând fără fundament juridic acțiunea, împrejurare pusă în discuția părților de instanță, din oficiu.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, precum
și a celui invocat de instanță din oficiu r aportat la dispozițiil e art. 292 alin.
1 și 2 95 alin. 1 Cod proc. civ., curtea apreciază că apelul reclamantei estenefondat, iar cel al pârâtului este fondat.
Aceasta, deoarece suportul daunelor morale acordate de prima instanță îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009, așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cudispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, C. nu a mai fost sesizată cu o astfel de excepție nu a fost ridicată, întrucât a fost admisă într-un alt dosar, decizia C. nr.
1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge apelul reclamantei L. M. și admite apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. C. împotriva sentinței civile nr. 820 din 6 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea exercitată de reclamanta L. M. născută L. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect daune în temeiul Legii nr. 221/2009.
D. este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Sentința civilă nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4476/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
