Decizia civilă nr. 1479/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1479/R/2011
Ședința publică din 29 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ J.ECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. A., împotriva deciziei civile nr. 6/A/(...) a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată G. R., având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și pârâta intimată personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul G. A. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse, însă până la acest moment nu este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) pârâta intimată a înregistrat la dosar o întâmpinare, într-un singur exemplar, prin care solicită instanței să oblige reclamantul recurent să-i achite suma de 1000 lei, cu titlu de daune morale pentru purtarea prezentului proces.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității acestei cereri noi formulate prin întâmpinare, privind obligarea reclamantului recurent la plata către pârâta intimată a sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale anterior invocate în recurs nu se pot formula niciun fel de cereri noi.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 13,50 lei și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 0,30 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă reclamantul recurent mai înțelege să susțină cererea în probațiune formulată prin memoriul de recurs, reclamantul recurent arată că susține toate cererile în probațiune prin memoriul de recurs.
Instanța pune în discuția pârâtei intimate cererea în probațiune solicitată de reclamantul recurent prin recurs, respectiv, având ca obiect obligarea pârâtei de a prezenta recurentului contractul de vânzare- cumpărare încheiat între Samuel Avram și soția F., ca vânzători, și G. V. și G. I., socrul și tatăl pârâtei.
Pârâta intimată arată că nu este niciun fel de rudenie cu reclamantul recurent și nu este de acord să prezinte în instanță toate actele solicitate de reclamantul recurent, precizând că ea are o problemă cu cumnatele ei, dar pe care o va rezolva într-un alt proces.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 C.proc.civ., coroborat cu art. 167 C.pr.civ., va respinge cererile în probațiune formulate de reclamantul recurent prin memoriul de recurs, ca fiind neconcludente pentru soluționarea justă a cauzei.
În privința recursului declarat de reclamant Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, respectiv expunerea stării de fapt, a istoricului relațiilor dintre părți, a depozițiilor martorilor, a concluziilor expertizei, dat fiind că acestea se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.proc.civ., în prezent abrogate.
În temeiul art. 306 alin. 3 C.proc.civ., Curtea constată că memoriul de recurs conține două motive de nelegalitate: unul vizând încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra unui teren de cca. 90 mp., grădină moștenită de la părinții săi, și care s-ar circumscrie art. 480 C.; altul vizând neobligarea pârâtei la plata a ½ din cheltuielile de judecată.
Părțile arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului și pârâtei intimate pentru a pune concluzii pe recursul declarat de reclamant, cu mențiunea de a se referi și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reclamantul recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, respectiv solicită ca pârâta intimată să fie obligată să plătească ½ parte din cheltuielile de judecată.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă reclamantul recurent are cheltuieli de judecată pentru ziua de azi, reclamantul recurent arată că nu are cheltuieli de judecată pentru ziua de azi.
Pârâta intimată lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță și solicită respingerea recursului declarat de reclamant, cu consecința menținerii hotărârii atacate și arată că nu poate fi obligată la plata ½ parte din cheltuielile de judecată, deoarece ea nu are nici o vină, ci reclamantul a chemat-o în judecată și tot acesta a solicitat efectuarea unei expertize în cauză.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă pârâta intimată are cheltuieli de judecată pentru ziua de azi, pârâta intimată arată că are cheltuieli de judecată pentru ziua de azi, reprezentând contravaloarea zilei de lucru, pe care o apreciază ca fiind 80 lei și contravaloarea drumului efectuat cu deplasarea la instanță, atât pentru ea, cât și pentru însoțitorul ei, pe care o apreciază ca fiind 50 lei dus-întors.
Curtea pune în vedere pârâtei intimate să facă dovada cheltuielilor de judecată pentru ziua de azi.
Pârâta intimată depune la dosar biletele de călătorie pe ruta B. M. - C.-N. pentru ziua de (...), în sumă de 25 lei câte un drum.
În replică, reclamantul recurent arată că tatăl și socrul pârâtei intimate au dat drum de acces la restul cumpărătorilor din zonă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 291/(...), pronunț ată de J. T . L. în dosar nr. (...) , s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. A., în contradictoriu cu pârâta G. R. și, în consecință:
S-a constatat că între proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtei se află o cărare, conform planului de amplasament și delimitare, ce face parte din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de expert P. C. G., identificată prin punctele 4-5-1-6-7-10.
S-a stabilit limita proprietății reclamantului G. A. față de cărarea ce îl desparte de proprietatea pârâtei G. R., pe aliniamentul 1-5-4, conform planului de amplasament și delimitare anterior menționat.
S-a stabilit limita proprietății pârâtei G. R., față de cărarea ce o desparte de proprietatea reclamantului G. A., pe aliniamentul 6-7-10, conform aceluiași plan de amplasament și delimitare.
Au fost respinse celelalte capete de cerere. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că din expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză de expert P. C. G., coroborată cu interogatoriile părților și cu depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă faptul că această cărare, care desparte proprietățile părților, are același amplasament de 100 de ani, nemișcându-se nici la stânga, nici la dreapta, iar gardul viu care o mărginește are o vechime de cca. 40 de ani, pietrele de la drum fiind pietre de mejdă, iar nu pietre naturale.
Conform expertizei administrate în cauză, cărarea nu se află pe terenul reclamantului, iar pârâta nu a trecut cu terenul său peste parcela reclamantului, cărarea în litigiu fiind accesibilă publicului larg, întrucât este de interes local. Terenul pârâtei nu a trecut de pietrele naturale amplasate în interiorul cărării.
Raportat la această stare de fapt, și la prevederile art. 480 și art. 1169
C., amplasamentul cărării dintre proprietățile părților a fost stabilit conform planului de amplasament și delimitare aflat la fila 64 din dosarul de fond, ce face parte din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert P.
C. G.
Cererea reclamantului, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, întrucât pârâta nu a ocupat din terenul reclamantului.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ape l, în ter men leg al, re cl aman tul , solicitând admiterea în întregime a acțiunii sale, sub aspectul tuturor petitelor.
T ribun alul M ar amu r eș, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 6/A/(.. .), pronunț ată în dosar nr. (...), a respins ca nefondat apelul reclamantului, cu motivarea că,conform expertizei administrate în cauză, cărarea nu se află pe terenul reclamantului, această cărare fiind situată pe același amplasament, de cel puțin 50 de ani.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la scoaterea gardului viu care mărginește cărarea, în mod corect a fost respins de către prima instanță, în baza art. 480-482 C., având în vedere că acesta a fost tuns de către pârâtă, având în prezent cca. 1 m. înălțime, fiind situat peterenul pârâtei, la limita cu cărarea în litigiu, astfel încât, acest gard nu împiedică exploatarea terenului reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G. A., solicitând admiterea recursului, în sensul de a stabili ca respectiva cărare să își reia vechiul loc, unde era când pârâta a intrat în posesia terenului, respectiv, de a fi obligată pârâta să suporte jumătate din toate cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin hotărârea pronunțată a fost deposedat de o suprafață de cca. 90 mp. din grădina moștenită de la părinții săi, pe motiv că expertiza a găsit teren în plus față de titlurile pe care părțile le au, acest plus rezultând din aceea că nu coincid măsurătorile făcute de expertul numit de instanță cu măsurătorile făcute de inginer, însă nu este vina recurentului că aceste măsurători nu coincid.
Tot în motivarea recursului a fost făcută o analizare detaliată a concluziilor raportului de expertiză și depozițiilor martorilor audiați în cauză, concluzionându-se în sensul că se impune, raportat la toate aceste probe, ca această cărare să își reia vechiul loc, prin păstrarea pietrelor de mejdă, așa cum au fost lăsate de părinții părților.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âta in timată a arătat că această cărare nu îi aparține, este cărarea satului, fiind situată pe acelașiamplasament încă dinainte de anul 1939 (f. 8).
Recursul este nefondat.
La termenul de judecată din data de (...) Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității tuturor motivelor de recurs de netemeinicie, prin care se analizează starea de fapt a cauzei, istoricul relațiilor dintre părți, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul primei instanțe și depozițiile martorilor, având în vedere că toate aceste motive de netemeinicie se circumscriu pct. 10 și 11 ale art. 304 C.proc.civ., abrogate prin art. I pct.
1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005. În ceea ce privește motivele de recurs de nelegalitate conținute în memoriul de recurs, Curtea, în temeiul art. 306 alin. 3 C.proc.civ., constată că acestea sunt în număr de două: Un prim motiv de nelegalitate vizează încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului recurent asupra terenului în suprafață de 90 mp., motiv care s-ar circumscrie pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., coroborat cu art. 480 C. Un al doilea motiv de nelegalitate este cel prin care se critică soluția de neobligare a pârâtei la plata a ½ din cheltuielile de judecată ce au fost ocazionate reclamantului cu purtarea prezentului proces, motiv de recurs care s-ar circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., coroborat cu art. 274 C.proc.civ. În ceea ce privește primul motiv de recurs de nelegalitate, referitor la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra unei suprafeței de cca. 90 mp. grădină, Curtea urmează să-l respingă ca nefondat, motivat pe următoarele considerente: În susținerea dreptului său de proprietate, reclamantul s-a prevalat de dreptul său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 722 C. nr. top 188a, nr. ser. A + 1 (f. 14-15 dosar fond), carte funciară în care sub B 15 reclamantul recurent figurează întabulat asupra cotei de 2/3 parte din porțiunea de proprietate a defuncților G. Dionisie și Afimia, de sub B 13-14, în baza certificatului de moștenitor nr. 29 și 3.. Starea de fapt reținută de primele două instanțe, pe baza întregii probațiuni administrate - expertiză tehnică judiciară topografică, depoziții testimoniale, interogatoriile părților -, și care nu mai poate fi schimbată în recurs, dat fiind că, urmare a abrogării prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.proc.civ., în instanța de recurs nu se mai pot analiza niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, care să implice o reapreciere a probelor ori o reanalizare ori schimbare a stării de fapt, relevă faptul că, pe de o parte, pârâta nu a ocupat nicio porțiune din terenul reclamantului, iar pe de altă parte, cărarea în litigiu nu traversează terenul reclamantului, fiind situată pe același amplasament de cca. 100 de ani și reprezentând practic „cărarea satului";. Față de starea de fapt reținută de primele două instanțe, pe baza unei pertinente aprecieri a probelor administrate, este de statuat în sensul că pârâta nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamantului, astfel încât, în speță, nu se poate reține incidența prevederilor art. 480 C., respectiv, nu se poate reține că reclamantului recurent i-a fost încălcat dreptul de proprietate de către pârâtă. Drept urmare, Curtea constată că acest prim motiv de recurs este nefondat. În ceea ce privește cele de-al doilea motiv de recurs de nelegalitate, Curtea constată că, prin prima art. 274 alin. 1 C.proc.civ., acesta este nefondat, întrucât, pârâta poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant doar dacă a căzut în pretenții față de acesta, respectiv, dacă s-ar fi stabilit că într-adevăr pârâta a ocupat o parte din terenul reclamantului și, pe cale de consecință, i-a încălcat acestuia dreptul de proprietate asupra respectivului teren. Or, probațiunea administrată în fața primei instanțe a relevat împrejurarea că pârâta nu ocupă nicio porțiune din terenul reclamantului. În consecință, fiind nefondat petitul în revendicare, aferent acestui petit reclamantul nu este îndreptățit la a pretinde obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, în cauză, reclamantul nu a învestit instanța cu un petit în grănițuire, întemeiat pe prevederile art. 584 C., susceptibil să fundamenteze cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata a ½ din cheltuielile de judecată ocazionate cu grănițuirea. Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., rap. la art. 1169 C., recurentul va fi obligat să-i plătească pârâtei intimate suma de 50 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând contravaloarea transportului la instanță pe ruta B. M. - C.-N. și retur, cheltuieli dovedite cu biletul de călătorie nr. (...)8/(...) (f. 12 dosar recurs). În temeiul art. 1169 C., se va respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în contravaloarea zilei de muncă, întrucât, intimata nu a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. A., împotriva deciziei civile numărul 6. (...) a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei G. R. suma de 50 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE J.ECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. G. A. A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J..fond: D.M.F. J..apel: V.P./D.Waltner
| ← Decizia civilă nr. 2024/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3057/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
