Decizia civilă nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/A/2011
Ședința publică din 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTOR : A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-a luat spre examinare, în rejudecare, apelul declarat de reclamanta P. G. C. C., împotriva sentinței civile nr. 4256/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată P. O. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, avocat B. M. E., lipsă fiind reprezentantul reclamantei apelante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de reclamanta P. G.-C. C. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 3 alin. 3 din D. nr.
1..
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 7/(...) pentru reprezentarea pârâtei intimate în apel, factura și bonul fiscal care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1500 lei + 360 lei TVA.
Curtea constată că prin memoriul de apel (f. 3 din dosar), în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ. reclamanta apelantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei intimate asupra apelului care face obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar ". scrise";, pe care le susține verbal și arată că dorește să puncteze doar trei aspecte, un prim aspect fiind acela că reclamanta face referire la un imobil parcelă de teren în suprafață de 6824 mp, pe care este construită biserica greco-catolică C., însă imobilul pe care reclamanta îl identifică cu CF nr. 157 C., nr. topo
560/c/2/b/6/ b/1 nu este lăcaș de cult greco-catolic, deoarece în CF nr.
157 C. sub nr. topo 560/c/2/b/6/b/1 au fost înscrise doar o casă și grădină, al doilea aspect îl constituie faptul că reclamanta nu a formulat nici un fel de cerere referitoare la imobilele pe care le solicită și la situația juridică a acestor imobile, astfel încât, acțiunea formulată de reclamantă nu este corectă, așa cum a considerat și prima instanță, iar cel de-al treilea aspect îl constituie faptul că reclamanta era reținută pentru restituirea imobilului de prevederile art. 2 din D. nr. 1., în care se prevede restituirea bunurilor preluate de stat prin efectul D. nr. 3., dar cele care se găsesc și în prezent în patrimoniul statului.
De asemenea, reprezentanta pârâtei intimate arată că singurul subiect de drept care dovedește dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat de reclamantă este procesul-verbal care face dovada demolării vechii construcții reprezentând casă de locuit și edificarea noii construcții reprezentând lăcaș de cult, însă în acțiune, reclamanta evită să discute titlul reclamantei care trebuie descoperit cu privire la preluarea bunului de la cultul greco-catolic.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că parohia a fost definită ca fiind egală cu comunitatea credincioșilor și datorită acestui fapt consideră că lăcașul de cult aparține credincioșilor ortodocși care au contribuit la edificarea lăcașului de cult și au oficiat servicii religioase în acest lăcaș, astfel încât, apreciază că instanța de fond a făcut corect aplicarea prevederilor art. 1. referitoare la principiul libertății cultelor și la criteriu voinței majorității credincioșilor.
De asemenea, reprezentanta pârâtei intimate învederează instanței că reclamanta dorește retrocedarea imobilului menționat în acțiune, însă nu este în măsură a șterge cu buretele faptul că acei credincioși ortodocși au oficiat nunți, și-au botezat copiii, și-au înmormântat morții oficiind servicii religioase în acest lăcaș de cult pe care P. G.-C. C. îl solicită a fi restituit în natură.
Având în vedere aspectele prezentate azi în fața instanței, reprezentanta pârâtei intimate arată că solicită respingerea petitului doi din apelul declarat de reclamanta P. G.-C. C. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform dovezilor pe care le-a depus la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 557 din data de (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea reclamantei P. G. C. C. împotriva pârâtei P. O. C. și s-a dispus rectificarea întabulării efectuată în CF 157 C. cu încheierea nr. 7762/1967 asupra imobilului cu A+17, nr. top
560/c/2/b/6/b/1- casă cu grădină intravilan în suprafață de 6824 mp-de sub B1, P. O. Română.
S-a dispus restabilirea situației anterioare înscrierii din anul 1967, iar pârâta a fost obligată la 2.154 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Ca urmare a exercitării căii de atac, prin decizia civilă nr. 2. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. C., s-a admis apelul declarat de pârâta P. O. C. împotriva sentinței civile nr. 557 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost desființată în totalitate și s-a trimis cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.
În rejudecare, în cel de-al doilea ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 4256 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...), Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta P. G.-C. C. împotriva pârâtei P. O. C., privind constatarea nulității exproprierii lăcașului de cult,rectificarea întabulării în CF. nr. 157 C., nr.top 560/c/2/b/6/b/1 și revenirea la situația anterioară.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul din litigiu este compus din casă cu grădină și suprafața de 4824 mp teren intravilan identificat în CF 157 C., A+17, top 560/c/2/b/6/b/1.
În baza D. 3. pentru stabilirea situației de drept a fostului cult G.- catolic toate aceste instituții au încetat să mai existe.
Averea lor a trecut în proprietatea Statului Român cu posibilitatea ca o parte să poată fi atribuită de o comisie în favoarea Bisericii Ortodoxe Române.
În anul 1949 prin O. M. A. imobilul este oferit de P. O. - D. A. J.
În sfârșit, în anul 1967 cu Încheierea 181/08.04 în baza art. 13 din
D. 177/1948 privind regimul general al cultelor și art. 2 din D. 177 din 2
Decembrie 1948 se rectifică numele din B. G. C. în B. Română.
Prin cererea sa, reclamanta solicită constatarea nulității acestor înscrisuri - respectiv constatarea nulității exproprierii locașului de cult.
Nu se indică temeiul de drept al cererii dar în esență se invocă lipsa titlului în baza căruia a operat transferul dreptului de proprietate.
Or, art. 2 din D. nr. 3. menționează clar faptul că ,,averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii"; revine Statului
Român.
Se mai solicită rectificarea CF. nr. 157 în sensul anulării înscrierii de întabulare nr. 1..
Conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 7/1996 - ,,Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr- o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat că:
- înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea au fost valabile;
- dreptul înscris a fost greșit calificat;
- nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sauau încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
T. a apreciat că în prezenta cauză nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu ar fi fost valabil sau ar fi încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Faptul că cele două decrete în baza cărora s-a făcut înscrierea au fost abrogate, nu duce la consecința înlăturării efectelor din perioada în care au fost în vigoare.
Astfel, ar însemna să se șteargă toate înscrierile din anul 1948 până în prezent. Abrogarea acestor acte normative, produce efecte numai pentru viitor nu și pentru trecut.
Pe de altă parte, nu este lipsit de importanță faptul că de la data exproprierii au intervenit modificări în ce privește situația construcțiilor, pârâta edificând o casă parohială în 1980.
De asemenea, tribunalul a considerat că nu este lipsită de relevanță disproporția evidentă între numărul credincioșilor ortodocși și cei catolici, chiar dacă trecerea credincioșilor G.-catolici și odată cu ei a lăcașului de cult la ortodoxism a fost abuzivă, în prezent majoritatea credincioșilor nu doresc să revină la cultul inițial și să revendice drepturi ce decurg din calitatea de fost credincios G.-catolic.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a considerat că cererea reclamantei nu este îndreptățită, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta P. G.-C. C. a declarat apel, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost precizată în rejudecare și anume constatarea nulității înscrisului ce a stat la baza exproprierii și rectificarea întabulării în CF. nr. 157 C. top
560/c/2/b/6/b/1 cu privire la suprafața de 6.824 mp., cu lăcaș de cult greco-catolic și casă parohială aferentă, în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 1. și, pe cale de consecință, revenirea la situația anterioară rectificării numelui din P. G.-C. în P. O..
În subsidiar, reclamanta a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât după casare, prima instanță nu a înțeles să cerceteze aspecte legate de valabilitatea sau existența titlului și nici celelalte apărări invocate cu privire la imobilele situate în teren.
În motivarea apelului, reclamanta a învederat instanței că a formulat o precizare la acțiunea inițială, arătând cu exactitate cadrul procesual în care înțelege să se judece, cu cele 3 petite din acțiune. Primul petit, mai exact lipsa clarității acestuia, precum și lipsa vreunei cercetări cu privire la acesta a pus instanța de control în situația de a sancționa soluția din primul ciclu procesual, desființând sentința și trimițând cauza spre rejudecare.
În mod evident, dacă titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea a fost nul sau a lipsit cu desăvârșire, toate celelalte capete de cerere devin admisibile în virtutea principiului rosoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
Mai mult decât atât, față de susținerile făcute de reclamantă, instanța de fond trebuia să completeze probatoriul cu o expertiză topografică.
Deși instanța de fond arată că nu ar exista o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierea ori actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu ar fi fost valabil, tocmai această chestiune i s- a cerut instanței să constate, însă aceasta a evitat să se pronunțe.
Afirmația primei instanțe referitoare la faptul că nu ar fi lipsită de relevanță disproporția evidentă între numărul credincioșilor ortodocși și cei catolici, nu are la bază nici un probatoriu administrat. Dreptul de proprietate nu se pierde după cum o comunitate devine majoritară sau minoritară.
Pârâta intimată P. O. C. a solicitat prin concluziile scrise respingereaapelului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f. 20-23).
În menținerea poziției procesuale, intimata a arătat că reclamanta apelantă dorește restabilirea dreptului de proprietate în favoarea ei, în privința lăcașului de cult și a casei parohiale, însă ignoră situația de carte funciară a imobilului. În C. nr. 157 C. la nr. top. 560/c/2/b/6/b/1 este înscrisă casa cu grădină în intravilan și 6824 mp. teren. Acțiunea nu este îndreptată formal împotriva statului, deși reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile D. nr. 1. și nu formulează nici o cerere referitoare la imobilul casă cu grădină. Casa ce apare la nivelul anului 1967 înscrisă în C. nr. 157
C. a fost demolată, iar pârâta a edificat o nouă construcție, motiv pentru care reclamanta nu prezintă nici un titlu pentru această nouă construcție care este proprietatea pârâtei, dobândită prin construire și nicidecum printr- o expropriere și simplă rectificare de nume.
Lăcașul de cult B. G.-C. a fost înscris la cu totul alt nr. top. Practic din punctul de vedere al înscrierilor de C., reclamanta nu dovedește că a avut dreptul de proprietate asupra imobilului anterior anului 1948.
D. nr. 3. și D. nr. 177/1948 nu au reglementat exproprierea lăcașurilor de cult, ci încetarea existenței subiectelor de drept care au fost organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, precum și preluarea patrimoniului acestora de către stat. Prin urmare, reclamanta dorește să se constate că nu poate să existe un titlu de expropriere pentru imobilul în litigiu.
Soluția instanței de fond este judicioasă întrucât a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 3 din D. nr. 1. și a constatat că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că majoritatea credincioșilor din localitate au revenit la cultul greco-catolic sau că în prezent doresc acest lucru. Dimpotrivă, există dovezi clare în sensul că numărul credincioșilor greco- catolici este foarte mic, or, potrivit deciziilor Curții Constituționale nr.
23/1993, nr. 127/1994, nr. 1201/2008, reconstituirea dreptului de proprietate și retrocedarea efectivă a acestor bunuri trebuie să respecte principiul libertății cultelor și criteriul social al voinței majoritare al credincioșilor, în condițiile în care într-un stat de drept o măsură abuzivă, așa cum a fost ce din anul 1948, nu poate fi reparată printr-un abuz în sens invers.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 295 alin.1 C.pr.civ., reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 211/84 la data de (...) reclamanta P. G.-C. C. a chemat în judecată pârâta P. O. C. solicitând instanței să constate nulitatea exproprierii lăcașului de cult greco- catolic din C., a casei parohiale aferente și a terenului de 6824 mp. din C. nr. 157, nr. top. 560/c/2/b/6/b/1, operate abuziv prin D. nr. 3., abrogat prin D. nr. 9., nulitate fondată pe dispozițiile art. 3 alin. 2 din D.-lege nr. 1., text introdus prin O. nr. 6. să constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 1. din C. nr. 157, nr. top. 560/c/2/b/6/b/1, încheiere operată în baza decretului abuziv mai sus amintit, acesta neconstituind un just titlu în baza D. -Lege nr. 115/1938; să dispună revenirea la situația anterioară rectificării numelui, din P. O. Română în parohia G.-catolică, în sensul înscrierii pe numele reclamantei a întregului imobil.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 3 alin. 2 din D.-Lege nr. 1., D.-Lege nr. 9. și D. nr. 3.
Ulterior, la data de (...) reclamanta a formulat o „precizare la acțiunea civilă"; în sensul de a se dispune: rectificarea întabulării în C. nr. 157 C., nr. top. 560/c/2/b/6/b/1, a suprafeței de 6824 mp., cu lăcaș de cult greco- catolic și casă parohială aferentă, în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 1. să se dispună revenirea în C. la situația anterioară rectificării numelui din P. G.-C. în P. O.. Reclamanta prin av. H. R. C. a precizat că renunță la capetele de petit formulate în acțiunea introductivă, având însă aceleași temeiuri legale și aceeași stare de fapt.
Prin decizia civilă nr. 2. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. C., în primul ciclu procesual, s-a statuat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra petitului 1 din acțiunea reclamantei referitor la constatarea nulității exproprierii lăcașului de cult greco-catolic și a casei parohiale din localitatea C., precum și a terenului în suprafață de
6824 mp. din C. nr. 157 nr. top. 560/c/2/b/6/b/1. Fără petitul principal de constatare a nulității preluării imobilului, nu se poate dispunerectificarea cărții funciare, atâta timp cât titlul în baza căruia s-a făcut preluarea nu a fost anulat sau preluarea în sine nu a fost anulată, dat fiind că, cel ce are în proprietate în prezent acel imobil se poate prevala de titlul în baza căruia s-a făcut preluarea, titlu care este valabil până nu i se constată viciile și care poate fi exhibat cu succes de actualul proprietar.
Totodată, instanța de apel a stabilit că tribunalul nu a soluționat cererea de anulare a titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea și a constatat că această cerere să încadrează la pct. 1, atât al art. 34 din Legea nr.
7/1996, cât și al D.-Lege nr. 115/1938. Anularea încheierii de întabulare solicitată de către reclam,antă prin petitul 2 face parte din acțiunea în rectificare, iar nu din acțiunea în anularea titlului sau actului.
Deși prima instanță nu a ținut seama de precizarea de acțiune formulată de reclamantă, cererea prin care aceasta și-a modificat acțiunea arătând că renunță la capetele de cerere formulate în acțiunea introductivă este semnată doar de avocatul reclamantei și nu există dovada unui mandat expres pentru renunțarea la judecată, cerință prevăzută de art. 69 alin. 1
C.pr.civ. Oricum, o renunțare la petitul 1 ar fi dus la imposibilitatea admiterii acțiunii cu privire la petitul 2 și 3, atâta timp cât acțiunea în rectificare de carte funciară este, în majoritatea cauzelor o acțiune accesorie, care se grefează pe o acțiune principală, cum este în speță cea în nulitatea preluării imobilului, rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare fiind doar consecința firească a constatării nulității actului de preluare.
Instanța de apel a desființat în totalitate sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe, pentru a se pronunța cu privire la toate petitele acțiunii, pentru lămurirea situației renunțării la judecata unor petite și stabilirea obiectului valorii acțiunii.
În rejudecare, prin înscrisul intitulat „note de ședință"; depus de reprezentantul reclamantei în ședința publică din (...), reclamanta a detaliat pe larg temeiurile de drept invocate prin acțiunea introductivă, respectiv: art. 13, art. 37 din D. nr. 177/1948, art. 34 pct. 1 din D.-Lege nr. 115/1938, D.-
Lege nr. 9., art. 3 din D.-Lege nr. 1. și D. nr. 3. (f. 20-24).
Ulterior, prin înscrisul intitulat „note de ședință"; înregistrat la (...), reclamanta a reiterat capetele de cerere solicitate înainte de desființarea primei sentințe, și anume: să se constatate nulitatea înscrisului ce a stat la baza exproprierii, chiar inexistența sa; rectificarea întabulării în C. nr. 157
C., nr. top. 560/c/2/b/6/b/1, a suprafeței de 6824 mp., cu lăcaș de cult greco-catolic și casă parohială aferentă, în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 1. să se dispună revenirea în C. la situația anterioară rectificării numelui din P. G.-C., în P. O..
Curtea constată că, raportat la cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de reclamantă atât în fapt, cât și în drept, în mod nelegal tribunalul a reținut că reclamanta nu a indicat temeiul de drept a cererii de chemare în judecată, acestea fiind în mod expres menționate, iar din motivarea acțiunii rezultă, fără echivoc, faptul că în esență, reclamanta a invocat lipsa titlului în baza căruia a operat transferul dreptului de proprietate.
Deși prin decizia civilă nr. 269/A/(...) a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr.(...) instanța de apel a dezlegat problema de drept dedusă judecății, care este obligatorie pentru instanța de fond, prin aplicarea prin analogie a prevederilor art. 315 alin. 1 C.pr.civ., statuându-se că acțiunea principală formulată de către reclamantă este aceea în constatarea nulității preluării imobilului litigios, iar acțiunea de rectificare a cărții funciare și derestabilire a situației anterioare este o acțiune accesorie și consecutivă constatării nulității actului de preluare, prima instanță nu a înțeles să cerceteze și să soluționeze primul petit formulat de reclamantă, respectiv acțiunea principală având ca obiect nulitatea preluării imobilului, rezumându-se doar să menționeze că potrivit art. 2 din D. nr. 3. averea mobilă și imobilă a reclamantei, cu excepția expresă a averii fostelor parohii revine Statului Român, ceea ce nu echivalează cu o judecată în fond a acestei acțiuni.
Cu toate că reclamanta a menționat în mod expres că acțiunea în rectificarea C. nr. 157 C. prin anularea încheierii de întabulare nr. 1. și restabilirea situației anterioare de carte funciară se întemeiază pe dispozițiile art. 34 pct. 1 C.pr.civ., în mod nelegal instanța de fond a stabilit că nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu ar fi fost valabil sau ar fi încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, dispunând în mod greșit respingerea celor două petite accesorii.
Având în vedere că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fără a ține seama de temeiurile de drept și de fapt invocate în mod expres de către reclamanta și fără a avea în vedere problema de drept dezlegată de instanța de apel în primul ciclu procesual, Curtea în temeiul art. 296, art. 297 alin. 1 teza I C.pr.civ. va admite apelul declarat de reclamanta P. G.-C. C. împotriva sentinței civile nr.4256 din 16 septembrie
2010 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj, pentru a se pronunța cu privire la toate petitele acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost modificată, raportat la temeiurile de drept invocate de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta P. G.-C. C. împotriva sentinței civile nr. 4.256 din 16 septembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
C.-M. CONȚ A.-A. P.
A.-A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./5 ex./(...). Jud.fond:P. R.M.lena
| ← Decizia civilă nr. 4751/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 316/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
