Decizia civilă nr. 316/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 316/R/2011

Ședința publică din 28 ianuarie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-

D. C.

A.-A. P. GREFIER : A. A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul V. V., împotriva deciziei civile nr. 4. din 23 septembrie 2010 a T.ului Cluj, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat V. A., având ca obiect evacuare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent personal, lipsă fiind reclamantul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul V. V. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat, însă până la acest moment nu este timbrat.

S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că recursul a fost declarat în numele pârâtului V. V. de avocat S. G., care a depus la dosar împuternicire avocațială doar pentru redactarea recursului, nu și pentru susținerea acestuia (f. 4 din dosarul instanței de recurs).

La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă pârâtul recurent a achitat timbrajul aferent recursului, pârâtul recurent arată că a achitat acest timbraj și depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 5 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de 0,15 lei.

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă pârâtul recurent mai are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, pârâtul recurent arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat și solicită dezbaterea cauzei la prezentul termen de judecată.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pârâtului recurent în susținerea recursului, cu precizarea că acele motive de recurs prin care se critică sentința pronunțată de către instanța de fond intră sub incidența prevederilor art. 282 alin. 1 C. raportat la art. 299 C., iar motivele invocate pentru prima dată prin memoriul de recurs, intră sub incidența art. 316 C. rap. la art. 294 C.

Pârâtul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele arătate în memoriul de recurs.

Pârâtul recurent arată că niciodată nu a fost evacuat din casa în care s-a născut și locuiește de peste 50 de ani în această casă, iar părinții lui l-au sfătuit să-și construiască o cameră unde să locuiască împreună cu familia sa și astfel a procedat la construirea unei camere care e lipită de casa părintească.

De asemenea, pârâtul recurent arată că după decesul mamei sale, sora lui l-a luat pe tatăl său V. A. și l-a dus la domiciliul său spunând că dorește să-l îngrijească, iar apoi a solicitat evacuarea lui din casa părintească.

La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă s-a demarat succesiunea notarială după mama pârâtului, numita V. A., pârâtul recurent arată că el personal a dat o declarație de acceptare a succesiunii după mama sa, în fața unui notar public.

Pârâtul recurent prezintă spre vedere instanței, originalul declarației autentificată sub nr. 949/(...) de B. N. R., cu sediul în D., str. 1 Mai nr. 20, declarație prin care pârâtul recurent arată că acceptă pur și simplu, în mod expres și în termen legal succesiunea după V. Aurelie, decedată la data de (...), cu ultimul domiciliu în loc. R., jud. Cluj.

La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă pârâtul recurent mai susține cererea formulată în recurs privind trimiterea dosarului la instanța de fond pentru administrarea de noi probe în dosar, pârâtul recurent arată că solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și contravaloarea transportului efectuat cu deplasarea la instanță.

La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă pârâtul recurent poate depune la dosar dovada cheltuielilor efectuate cu transportul la instanță, respectiv dacă poate depune la dosar un bilet de călătorie, pârâtul recurent arată că nu poate depune la dosar biletul de călătorie, întrucât l-a aruncat când a coborât din tren.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sen tinț a c iv il ă n r. 454/(...), pronunț ată de Judec ător ia De j în dos ar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul V. A., în contradictoriu cu pârâtul V. V. și, în consecință, s-a dispus evacuarea pârâtului dinimobilul situat în sat R. nr. 114 comuna C., județul Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, potrivit certificatului fiscal nr. 1236/(...), eliberat de P. comunei C., reclamantul este proprietarul imobilului situat în R. nr. 114, compus din clădire și teren, iar potrivit titlului de proprietate nr. (...), reclamantul are calitatea de proprietar pentru parcela de 1402 mp. intravilan R. din care 252 mp. curți și construcții și 1150 mp. teren arabil.

Pârâtul, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat la interogatoriu, astfel că instanța va face aplicarea art. 225 C.

Conform susținerilor reclamantului, necontestate de pârât, acesta nu își poate exercita prerogativele ce decurg din dreptul său de proprietate, întrucât pârâtul are o comportament extrem de violent; reclamantul este în vârstă, de 76 de ani, iar conviețuirea părților în aceeași locuință nu mai este posibilă, datorită comportamentului agresiv al pârâtului.

Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at apel, în ter men leg al, p âr âtul V. V. ,susținând că imobilul litigios este proprietatea părinților săi, V. A. și V. A.,cu care se gospodărea împreună, și cu care au edificat casa până la faza de „în roșu";. În februarie 2010 mama sa a decedat, apelantului revenindu-i cu titlu de moștenire legală cota de 1/6 din imobil. În plus, apelantul nu a avut niciodată un comportament violent cu părinții săi.

Tribunalul Cluj, prin decizia c iv il ă nr. 4./(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând în considerentele deciziei, în esență, aceleași argumente care au fost avute în vedere și de către prima instanță.

S-a mai reținut de către T. că acțiunea în evacuare este un act de administrare, care poate fi intentată doar de către unul din coproprietari, inclusiv în cazul locuințelor bun comun al soților și chiar în caz de opunere a celuilalt coproprietar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul V. V., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului pârâtului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecareinstanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea celor două hotărâri, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului s-a arătat că recurentul s-a născut și a crescut în această casă, înțelegându-se foarte bine cu părinții săi, până după decesul mamei sale, când sora recurentului l-a luat pe reclamant și l-a dus la domiciliul său, cu intenția de a ocupa întreg imobilul și de a-l evacua pe recurent din imobil.

După decesul mamei recurentului, recurentul a devenit proprietar pe cota de 1/6 parte din imobil, prin moștenire legală, acceptând succesiunea după defuncta sa mamă prin declarația autentică la notar public.

În plus, recurentul a făcut îmbunătățiri la imobilul în litigiu, ceea ce îi conferă un drept de retenție, asupra acestuia, neputându-se dispune evacuarea sa.

S-a mai arătat de către recurent că în cauză se impune administrarea unor noi probe, probe care nu au fost administrate la primele două instanțe, pentru a se dovedi temeinicia acțiunii.

Recurentul a susținut că așa-zisa acțiune în evacuare este de fapt o acțiune în revendicare, care trebuie promovată de toți proprietarii imobilului.

Recl aman tul in timat, deș i leg al c itat, nu s -a prezen tat în ins tanț ă ș i nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-și susține poziția procesuală.

Recursul este fondat.

Reclamantul intimat V. A. a sesizat Judecătoria Dej cu o acțiune în evacuare, susținând în motivarea acesteia că pârâtul este violent, îl amenință pe reclamant că o să-l omoare și că este imposibilă conviețuirea cu acesta.

Pentru primul termen de judecată fixat în fața Judecătoriei D., pârâtul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta la interogator, însă, dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu a fost semnată de către pârâtul V. V., ci de către numita V. A. (f. 11 dosar fond).

Drept urmare, aplicarea de către instanța de fond, la primul termen de judecată, a dispozițiilor art. 225 C., s-a făcut cu nesocotirea de către aceasta a prevederilor art. 129 C., dar și a dispozițiilor art. 1169 C.civ.

Art. 1169 C.civ. prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Cu alte cuvinte, reclamantul era ținut să probeze, prin probe testimoniale, ori prin altfel de dovezi, faptul că într-adevăr pârâtul are uncomportament violent, care face imposibilă conviețuirea părților în cadrul aceluiași imobil.

S-ar fi putut reține incidența prevederilor art. 225 C. dacă reclamantul ar fi depus la dosar chestionarul conținând întrebările la interogator - finalitatea acestor întrebări fiind aceea de a-l determina pe pârât să recunoască că are un comportament violent și că datorită acestui comportament reclamantul nu mai poate conviețui cu pârâtul în același imobil -, dacă respectivul chestionar ar fi fost comunicat odată cu citația pârâtului și dacă, în deplină cunoștință de cauză, pârâtul ar fi refuzat să se prezinte în instanță și să răspundă la interogator.

Or, un atare demers procedural nu a fost urmat, astfel încât, Curtea constată că nu poate fi reținut refuzul temeinic motivat al pârâtului de a răspunde la interogator și că neprezentarea pârâtului în instanță pentru a răspunde la interogator nu poate fi socotită, așa cum prevede art. 225 C., ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul reclamantului.

Art. 129 alin. 4 C. prevede că, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, în timp ce alin. 5 al aceluiași articol stabilește îndatorirea judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Prin omisiunea exercitării rolului activ consacrat de art. 129 C., coroborat cu faptul că s-a procedat la admiterea acțiunii reclamantului în lipsa oricăror dovezi care să ateste susținerile acestuia, în sensul că pârâtul ar avea un comportament violent, care face imposibilă conviețuirea, nesocotindu-se astfel prevederile art. 1169 C.civ. și făcându-se, totodată, o greșită aplicare a art. 225 C., prima instanță a pronunțat soluția fără ca practic să fi cercetat fondul cauzei deduse judecății.

La rândul său, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea prevederilor art. 129 C., coroborat cu art. 295 alin. 1 și 2 C., soluția acesteia circumscriindu-se prevederilor art. 297 alin. 1 teza II C.

În ceea ce privește motivele de recurs prin care se invocă inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că nu ar fi o evacuare, ci o revendicare,

Curtea constată că acestea se impun a fi înlăturate, întrucât acțiunea în evacuare este un act de administrare, ea vizează protecția folosinței imobilului, astfel încât, ea poate fi promovată și de către un coproprietar împotriva unui alt coproprietar, dacă prin fapta acestuia din urmă este afectată folosința deplină și liniștită a bunului aflat în coproprietate de către celălalt coproprietar.

Constatându-se, așadar, că primele două instanțe au soluționat cauza fără o rezolvare a fondului litigiului dedus judecății, în temeiul art. 304 pct.

9 coroborat cu art. 312 alin. 3 și 5 C., se va admite recursul, se va casa în întregime decizia recurată și, rejudecându-se cauza, în temeiul art. 297 alin.

1 teza II C., se va admite apelul pârâtului, se va anula sentința primeiinstanțe și se va dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Dej pentru rejudecare pe fond.

Motivele de recurs prin care se invocă de către recurent existența unui drept de coproprietate, în cotă de 1/6, asupra imobilului litigios, dobândit prin moștenire, existența unui drept de creanță asupra acestui imobil, decurgând din faptul că pârâtul a făcut îmbunătățiri la construcție și existența unui drept de retenție asupra imobilului până la plata creanței, intră sub incidența art. 316 C. raportat la art. 294 C., nefiind formulate în fața primei instanțe, în condiții procedurale, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120 și art. 134 C.

Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul V. V., împotriva deciziei civile nr.

4. din (...) a T.ului Cluj, pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și rejudecând, admite apelul declarat de pârâtul V. V., împotriva sentinței civile nr. 454/(...) a Judecătoriei D., dosar nr. (...), pe care o anulează și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță, Judecătoria Dej, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

A. A. M.

GREFIER

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...)

Jud.fond: C.Mînzat

Jud.apel: D.I.Tașcă/M.Oncică-Sanislav

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 316/2011, Curtea de Apel Cluj