Decizia civilă nr. 156/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/A/2011
Ședința publică din 23 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții M. D.-R. jr. și M. D.-A. și respectiv de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., împotriva sentinței civile nr. 755 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 755 din 21 septembrie 2010 a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul M. D.-R. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului suma de 1.500 euro cu titlu de daune morale.
S-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul M. D.-A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului M. D.-R..
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu D. G. a F. P. a județului C..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1. a T.ui M. C., M. I. D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzute și pedepsite de art. 209 Cod penal și suspendarea drepturilor prevăzute de art. 58 pct. 2-4 din același cod. Sentința a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 8. a C. M. de C. și J. P. a fost executată începând cu data de 16 iulie 1950.
Prin sentința penală nr.516/1954 a T.ui M. T. O., M. I. D. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut și pedepsit de art. 209 pct.II, lit.d), e) și f) din C. penal. Prin decizianr. 2. a T.ui M. pentru Unitățile M.A.I. București, s-a admis recursul, s-a casat sentința penală nr. 516/1954 și judecând în fond, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare corecțională, pedeapsa fiind executată începând cu data de 2 august 1952.
M. I. D. a decedat la data de (...). Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1., moștenitor unic a fost soția supraviețuitoare M. M., în timp ce fiul M. D.-A. a renunțat la moștenire.
În temeiul Decretului-lege nr. 118/1990, lui M. M. i s-au stabilit 50% din drepturile de care ar fi beneficiat soțul ei dacă ar fi fost în viață, adică 18.486 lei lunar prin decizia nr. 1. din (...) a comisiei de aplicare a decretului-lege.
M. M. a decedat la data de (...), iar potrivit certificatului de moștenitor nr.
5., moștenitor unic este M. D. R..
Condamnările suferite de către defunctul M. I. D. au de drept caracter politic, raportat la prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2..
În temeiul art. 5 alin.(1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2., prima instanță a apreciat că numai reclamantul M. D.-R. este îndreptățit la despăgubiri, în timp ce M. D. A. este străin de moștenirea tatălui său, ca urmare a renunțării la succesiune.
Pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea lui M. I. D., reclamantului M. D.-R. i-au fost acordate daune morale în sumă de 1.500 euro, ținând cont de consecințele negative suferite de antecesorul său în plan fizic și psihic, de importanța valorilor lezate, de măsura în care au fost lezate aceste valori, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În privința bunurilor confiscate, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că măsura confiscării a avut loc efectiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâtul.
1.) În apelul declarat de reclamantul M. D.-R., s-a solicitat acordarea daunelor morale corespunzătoare, prin casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, sau modificarea ei și soluționarea temeinică, legală, corectă, imparțială, echitabilă a cauzei.
În motivarea apelului, s-a susținut că sentința atacată este esențial nelegală și vădit neîntemeiată, fiind dată cu încălcarea legislației interne și internaționale.
Condamnările cu caracter politic de care a suferit M. I. (D.), executând efectiv 4 ani și 5 luni închisoare în penitenciarele M.A.I. București, Pitești,
Gherla, Aiud, C., O., Sighet și la C. D.-M. N., i-au adus un prejudiciu moral foarte grav, evaluat la suma de 160.000 euro.
Antecesorului apelantului i s-au aplicat amenzi penale, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată și i-a fost confiscată averea, care se impune restituită în întregime.
Măsurile reparatorii de care a beneficiat M. M. în perioada 1994-2003 în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990, pot cel mult compensa amenzile penale și cheltuielile judiciare.
Prima instanță nu a luat în considerare probele administrate și a făcut afirmații neadevărate, îngrădindu-i drepturile legitime.
Dovada domiciliului forțat de un an și jumătate a lui M. I. o reprezintă carnetul de evidență al miliției și biletul de ieșire din penitenciar.
Prima instanță a judecat cauza într-un mod personal, care nu are nimic comun cu dispozițiile legale. Apoi nu a așteptat până la pronunțarea decizieinr.1354 din (...) a C. C. și nici nu și-a motivat ilegala decizie, pentru că nu putea.
Procurorul care a participat la dezbateri trebuia să vegheze la respectarea legii, lucru de care apelantul nu a avut parte.
Rapoartele trimise de C. și de SRI, nu combat dovedirea că antecesorul său a fost condamnat politic, i s-au aplicat amenzi penale, a fost obligat la cheltuieli de judecată și i-a fost confiscată averea, însă conțin doar spicuiri, deși ar fi dorit să existe cόpii după întreg dosarul, din care să rezulte toate închisorile prin care a fost închis autorul său, munca deosebit de grea la care a fost supus, tortura și chinurile aplicate și la care a fost supus, procesul-verbal de confiscare a averii, bolile grave de care s-a înbolnăvit în penitenciare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8,9,10,11 Cod procedură civilă.
În final, reclamantul-apelant a solicitat daune morale în sumă de 160.000 euro pentru condamnările cu caracter politic suferite de antecesorul său; daune morale pentru perioada de 1 an și jumătate domiciliu forțat; restituirea în întregime a averii confiscate; restituirea sumelor de bani la care a fost condamnat autorul său să le achite cu titlu de amenzi și cheltuieli de judecată.
2.) În apelul declarat de reclamantul M. D.-A., s-a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și în consecință, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 160.000 lei pentru condamnările suferite de antecesorul său; daune morale pentru perioada de 1 an și jumătate de domiciliu forțat; restituirea în întregime a averii autorului său care a fost confiscată; restituirea sumelor reprezentând amenzi și cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului său, reclamantul a susținut că sentința atacată este esențial nelegală și vădit neîntemeiată, ilegală, chiar abuzivă.
În așa denumita judecare a acestei cauze, instanța pur și simplu și-a bătut joc de reclamant și a făcut preș din lege, încălcându-i drepturile garantate de C., de aceea consideră absolut rușinoasă o asemenea judecată și este stupefiat că mai sunt posibile astfel de derapaje de judecăți, chiar într-un proces care are ca obiect repararea unor abuzuri grosolane.
Reclamantul-apelant a invocat așa-zisa excepție cum că instanța a judecat cauza în baza O.U.G. nr. 6., deși nu avea voie să facă acest lucru, a invocat principul neretroactivității legii civile de care prima instanță nu a ținut cont; nu a respectat dispozițiile instanțelor superioare din R.ia; decizia LII din anul 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție și decizia nr. 830/2008 a C. C..
Prima instanță trebuia să suspende cauza până când Curtea
Constituțională urma să se pronunțe asupra legalității sau nelegalității OUG nr.
6., ori să judece cauza corect conform C.i și legislației în vigoare.
A.antul a mai arătat că a mai formulat excepții care amintesc principiul egalității în drepturi, al dreptului la moștenire, al dreptului de proprietate.
Cu toate că și Curtea Constituțională este intens politizată a mai arătat apelantul, spre cinstea și respectarea ei a declarat neconstituțională OUG nr. 6..
Instanța de fond a refuzat să se pronunțe asupra mai multor cereri de probațiune, reținând o multitudine de fapte și împrejurări care nu au nimic în comun cu realitatea, sentința fiind o rușine pentru justiție în general și pentru judecătoare în special.
Antecesorul său a suferit două condamnări, iar instanța a cerut și C. a trimis doar un dosar.
În ceea ce-l privește pe reclamantul- apelant M. D.-R., pe baza unei interpretări neconforme cu realitatea și cu legea, instanța a reținut că nu este moștenitor și nu are calitatea de urmaș. Or Legea nr. 2. se referă la „. foștilor deținuți politici, nicidecum la „., iar acesta este urmaș de gradul I, respectiv „. unic și legitim al tatălui său, calitate dobândită prin naștere, pe care nu i-o poate lua nimeni niciodată.
El a renunțat benevol la moștenirea după tatăl său în favoarea mamei sale, care i-a lăsat întreaga avere prin testament, fiului reclamantului.
Doamna procuror prezentă la dezbateri a solicitat ca acțiunea acestuia să fie admisă.
Este adevărat că el a lăsat la latitudinea instanței cuantumul despăgubirilor, dar le-a limitat de la minim 180.000 euro, la 100.000 euro.
Măsurile de recompensă în baza Decretului-lege nr. 118/1990 luate de mama sa timp de 9 ani, nu au acoperit nici măcar cheltuielile de judecată, amenzile și confiscările dispuse.
Este limpede că acest cuantum mizerabil de 1.500 euro pe care fiul său l-a primit cu titlu de daune morale este o bătaie de joc la adresa celor care beneficiază de prevederile L. nr. 2..
În mod îmbucurător, singurul aspect reținut de către instanță este faptul că tatăl său a fost tare chinuit și distrus de regimul comunist totalitar, absolut degeaba, pentru un crez. Alături de dumnealui, chiar dacă mai puțin, a suferit și familia.
Cu privire la bunurile confiscate, instanța avea obligația să afle adevărul.
Amenzile penale și cheltuielile de judecată sunt precizate în sentințele penale.
Instanța habar nu a avut de ce se găsea în dosar când nu a enumerat toate penitenciarele în care a fost închis tatăl său și nici nu a știut că la dosar există probe care dovedesc că la ieșirea din penitenciare, după prima condamnare în anul 1951, a fost obligat la domiciliu forțat în localitatea A.
Instanța a uitat să spună că reclamantul a solicitat proba testimonială, cu martori, iar în privința bunurilor confiscate, instanța nu a insistat să găsească dosarele respective și nici nu i-a permis audierea de martori.
Este rușine și o minciună ordinară să se dea cu presupusul că bunurile nu ar fi fost confiscate efectiv, sau că ar fi rămas în posesia soției defunctului.
Este limpede și probat faptul că instanța a falsificat adevărul în speță și a soluționat cauza în mod ilegal, motiv pentru care se impune casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, a mai arătat apelantul.
Ministerul Public ar trebui să fie alături de apelant, iar Ministerul
Finanțelor Publice nu îi poate îngrădi drepturile sale legitime.
„Înainte de a judeca în mod incorect și necinstit un asemenea OM, care a trecut deja prin IAD, cred că instanța ar trebui să cunoască, efectiv, chinurile prin care a trecut acesta, refuzând a-l omorî din nou, pentru a doua oară";, conchide apelantul.
3.) În apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s- a solicitat schimbarea în parte a sentinței, cu consecința în principal a respingerii acțiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului M. D.-R..
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că dacă instanța de fond ar fi făcut un calcul al despăgubirilor acordate soției supraviețuitoare a bunicului reclamantului și ar fi cuantificat doar indemnizația lunară pe cei 12 ani, ar fi putut observa că în prezent reclamantului nu i se mai cuveneau daune morale prin raportare la dispozițiile OUG nr. 6..
La cuantificarea daunelor morale, au avut preponderență aprecierile subiective, ajungându-se astfel la supraevaluarea prejudiciului.
De asemenea a mai susținut pârâtul-apelant, că la pronunțarea sentinței apelate, instanța de fond s-a întemeiat în cea mai mare parte pe prezumții reținute cu nesocotirea dispozițiilor art. 1203 Cod civil.
Acest text de lege a fost ignorat, întrucât în realitate pentru a trage concluzii în legătură cu situația reclamantului, s-au reținut împrejurări care nu se află în strânsă legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, pentru a angaja răspunderea civilă. Instanța cu prea multă ușurință și probe care cântăresc puțin, a stabilit în sarcina pârâtului cu titlu de despăgubiri suma de 1.500 euro.
Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri în echitate, ceea ce nu s-a respectat prin sentința criticată.
Raportat la împrejurările speței, o statuare în echitate care să asigure o reparație morală și nu una având exclusiv scop parimonial, impune concluzia caracterului exorbitant al cuantumului despăgubirilor solicitate de reclamant.
Prin întâmpinare depusă la dosar f. 62-68, reclamanții M. D. A. și M. D.-R. au solicitat respingerea apelului declarat de pârât împotriva sentinței.
Prin întâmpinare depusă la dosar f. 76, pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice a solicitat respingerea apelului reclamanților.
În motivare, pârâtul a susținut că în apel reclamanții nu își pot preciza pretențiile în temeiul art. 998 cod civil și art. 504 Cod procedură civilă.
De asemenea, pârâtul a invocat pronunțarea de către Curtea
Constituțională a deciziei nr. 1358 din (...), prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr.2..
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1597 pronunțată în dosarul nr. 1257/1949, al
T.ui M. C., M. I. D. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 2.000 lei amenzi corecționale și confiscarea, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, în temeiul art. 209 pct. IV, art. 157 și art. 158 Cod penal, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 8. a C. M. de
Justiție B. P. a fost executată începând cu data de 16 iulie 1950. Confiscarea avea ca obiect un pistol.
Prin sentința penală nr. 516/1954 pronunțată de T. M. T. O., M. I. a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, în temeiul art. 292 din C. justiției M., art. 209 pct. II lit. d), e), f), din C. penal și art. 304 alin. (1) din C. justiției militare. Prin decizia nr. 2154 din (...) a T.ui M. pentru Unitățile M.A.I. București, s-a admis recursul, s-a casat sentința și în fond l-a condamnat la 2 ani și 11 luni închisoare corecțională, obligându-l la 200 lei cheltuieli de judecată, pedeapsa fiind executată începând cu data de 2 august 1952.
Aceste condamnări constituie condamnări cu caracter politic potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 2..
M. I. a decedat la data de 12 octombrie 1980.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1., după defunctul M. I., moștenitoare a fost soția supraviețuitoare M. M., în timp ce reclamantul M. D.-A. în calitate de fiu, a renunțat la moștenire.
M. M. a decedat la data de (...), iar conform certificatului de moștenitor nr. 5., moștenitor unic testamentar, este reclamantul M. D.-R..
Potrivit art. 5 alin.(1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Legea nr. 2. este o lege specială, ce se completează cu dispozițiile în materie prevăzute de C. civil, care în art. 696 prevede că „eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede";.
Acesta este textul legal care explică de ce reclamantul-apelant M. D.-A. nu are calitate procesuală activă să solicite despăgubiri morale după defunctul său tată, întrucât a renunțat expres prin declarație autentică la moștenirea după el.
Renunțarea expresă la moștenire prin act autentic, are ca principal efect faptul că renunțătorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, vocația lui succesorală fiind desființată retroactiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. D.-A. împotriva sentinței tribunalului.
În ceea ce privește apelurile reclamantului M. D.-R. și pârâtului S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice, curtea constată că acțiunea reclamantului M. D.- R. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 alin. (1) teza I-a din Legea nr.
2., dispoziții care au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358 din (...).
În această situație, chiar dacă dispozițiile art. I pct. 1 și ale art. II din O. de urgență a G. nr. 6., care instituiau plafoane maxime de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciile morale, au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1354 din (...), în prezent nu mai există temeiul juridic al acțiunii reclamantului, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2..
La data intrării în vigoare a L. nr. 2., reclamantul M. D.-R. nu avea un
„bun"; în sensul jurisprudenței C. Europene a Drepturilor Omului, generate de aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., pe care să îl prezerve sau să îl confirme prin declanșarea procesului, el având doar posibilitatea de a-l dobândi prin hotărârea judecătorească ce ar putea fi executată cel mai devreme după rămânerea ei definitivă în apel.
Raportul juridic de obligație dintre stat și reclamant, a încetat la expirarea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. nr. 1358 din (...), conform art. 147 alin. (1) din C..
Nemaiexistând temeiul de drept al acțiunii, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței, care va fi schimbată în parte, în sensul că se va respinge în întregime acțiunea civilă intentată de reclamantul M. D.-R. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale pentru prejudiciul suferit prin condamnarea cu caracter politic a bunicului său, defunctul M. I. (D.).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Este adevărat că potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 2., instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz,reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al A. F. D. P. din R.ia.
Din probatoriul administrat de prima instanță, rezultă că aceasta a făcut demersuri la C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității, care a comunicat f. 83-
120, actele deținute în legătură cu M. I., mai puțin cele referitoare la sentința nr.
1., cu privire la care C. s-a adresat la rândul său Serviciului R. de I., fără ca până în prezent să le fi obținut și comunicat instanței.
Totuși, din extrasul după sentința nr. 1. a T.ui M. C., f. 144, reiese că pe lângă închisoarea corecțională de 1 an și 6 luni și 3 ani interdicție corecțională, lui M. I. D. i s-au mai aplicat o amendă corecțională de 2000 lei și s-a dispus confiscarea, fără să se arate ce anume bunuri au fost confiscate, în afară de un pistol, iar cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 lei au fost date în urmărire.
De asemenea, din extrasul după sentința nr. 516/1954 a T.ui M. T. O., rezultă că M. I. D. pe lângă 5 ani închisoare corecțională (reduși la 2 ani și 11 luni prin decizia nr. 2.), a mai fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea statului, în sumă de 200 lei, acestea fiind date în urmărire.
Dintre bunurile confiscate de la M. I. D. există certitudinea că într-adevăr i s-a confiscat un pistol, însă acesta atât atunci cât și în prezent, putea fi deținut numai cu respectarea dispozițiilor referitoare la regimul armelor și munițiilor.
Amenda corecțională în sumă de 2000 lei, a fost achitată cu chitanța nr.
39 din 7 iulie 1959 la Secția F. N., însă ea nu se încadrează în prevederile L. nr.
2..
Susținerea că de la M. I. D. s-ar fi confiscat o cantitate de 350 g bijuterii din aur nu a fost dovedită; totodată există O. de urgență a G. nr. 1. privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în R.ia, în baza căreia se putea solicita restituirea lor.
Dreptul la un proces echitabil a fost respectat de către prima instanță în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței tribunalului, dar a invocat greșit ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8,9,10,11 Cod procedură civilă, care se referă la o altă cale de atac și anume recursul, însă nu cunoaște că pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod procedură civilă au fost abrogate încă prin O. de urgență a G. nr. 1..
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc.civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. D.-R. împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 755 din 21 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge în totalitate acțiunea civilă intentată de reclamantul M. D.-R. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în temeiul L. nr. 2..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții M. D.-R. și M. D.-
A., în contra aceleași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T.-A. N. T. D. M. T.
Red.TD: (...) Dact.CC:(...)- 7 ex.
| ← Decizia civilă nr. 3491/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 536/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
