Decizia civilă nr. 4751/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4751/R/2011
Ședința publică din 18 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. T., împotriva sentinței civile nr. 2372 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul C. T., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr.
221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată și, de asemenea, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C. din oficiu, pentru petitul întemeiat pe dreptul comun, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune și pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. această excepție.
De asemenea, în privința daunelor morale, C. pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii privind acordarea daunelor morale în baza Legii nr. 221/2009.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă
C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca aceasta să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță, precum și la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor
Deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanță și arată că s-a dovedit faptul că reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune prevăzută de art. 209 C. C. al II-lea, care nu are caracter politic.
În privința daunelor morale, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită aplicarea în cauză a dispozițiilor Deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și respingerea recursului declarat de reclamant.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2372 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului C. T., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru acordarea de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit art. 1
și art. 4 din L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989.
Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie
1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie de asemenea condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de restaurare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobat cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Caracterul politic al condamnaților prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească.
Persoanelor condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a), alin. (5) art. 5, alin. 1-1 din L. nr. 221/2009, așa cum a fost modificată prin O. nr. 6..
Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al I. inclusiv pot solicitainstanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
Acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I; 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;
Prin deciziile C. C. nr. 1. și 1360/2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a constatat că prevederile art. 5, alin. 1, lit. a, teza întâi din L. nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea Constituțională a reținut, în esență că normele de tehnică legislativă, respectiv art. 14 și 16 din L. nr. 24/2000 republicată stabilesc că prevederile de același nivel și având același obiect se cuprind într-un singur act normativ, iar în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative, iar în cazul unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.
C. observă că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite ale instanțelor de judecată, ceea ce ar putea conduce la constatări ale violării dreptului omului de către C. E. a D. O. A. problemă a legislației incoerente și ineficiente a R.iei în materia restituirii a fost menționată și de C. E. a D. O. prin H. din 9 decembrie 2008, în Cauza Viasu împotriva R.iei.
Cu acel prilej, C. a constatat ca L. nr. 1. a suferit atât de multe modificări ca număr și conținut, încât precizia și previzibilitatea cerute de noțiunea de „ legalitate˝ au fost grav atinse.
Având în vedere toate aceste considerente, C. constată că acordarea de despăgubiri pentru daune morale suferite de foștii deținuți politici, astfel cum a fost reglementată prin art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 221/2009, contravine art. 1 alin. (3) din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoare fundamentală.
Instanța a reținut că reclamantul a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agitație publică, prevăzută de art.237 Cod penal din 1936, deci nu este vorba în speță de o condamnare cu caracter politic, în sensul Decretului-Lege nr.118/1990 și nici a Legii nr.221/2009.
În consecință, instanța a constatat că cererea reclamantului privind acordarea de daune morale nu este întemeiată, acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. T. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit a analizat și respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. Invederează că prin decizia nr. 1., Curtea Constituțională încalcă principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care deși nedefinitivă poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel la data introducerii cererii de chemare în judecată,sub imperiul Legii 221/2009nemodificată, s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnării politice.
Prin neacordarea daunelor morale, L. 221/2009 rămâne fără fundamental său juridic și etic conținut în motivele emiterii acestui act normativ și efectele sale reparatorii.
Aplicând direcția Convenția, potrivit principiului preeminenței sale consacrat în art. 20 alin. 2 din Constituția R.iei, precum și jurisprudența
CEDO, consideră că în cauză se pot acorda daunele morale solicitate.
Consideră că instanța de fond a motivat superficial sentința, fără a intra în fondul cauzei, s-a rezumat la argumenta strict pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Adoptarea Legii nr. 221/2009 reprezintă o recunoaștere a S.ui R. a responsabilității sale de a acoperi prejudiciul material și moral cauzat persoanelor împotriva cărora a dispus condamnări penale cu caracter politic. Adoptarea acestei legi nu a instituit nașterea dreptului reclamantului de a solicita repararea prejudiciului nepatrimonial suferit ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic dispuse împotriva familiei reclamantului, ci doar a reafirmat posibilitatea exercitării acestui drept.
Consecința recunoașterii responsabilității S.ui R. pentru prejudiciul moral cauzat este aceea că acesta nu mai poate opune excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita repararea prejudiciului moral cauzat.
Prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune neexercitat în termenul stabilit de lege. T., prescripția nu operează ipso iure, ci numai dacă el care a câștigat-o invocă fie pe cale de excepție, fie, uneori, pe cale de acțiune.
Prin adoptarea Legii nr. 221/2009, S. R. a renunțat tacit la dreptul de a invoca prescripția dreptului la acțiune de a solicita, în temeiul prevederilor art. 998-999 C.civ. coroborate cu art. 52 alin. 2 teza I din Constituție, reperarea prejudiciului moral suferit.
Chiar declarată parțial neconstituțională, L. nr. 221/2009 dă expresie recunoașterii prejudiciului moral cauzat de S. R. ca urmare a aplicării condamnării. A. recunoaștere, realizată după împlinirea termenului de prescripție conduce la pierderea dreptului S.ui R. de a-i opune prescripția dreptului la acțiune în vederea reparării prejudiciului moral suferit.
Direcția generală a F. P. a Județului S. prin întâmpinare (f.9-10) a solicitat respingerea recursului ca nefoundat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. I pct. 1 din OUG nr. 6. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. a C. C. dar pe perioada cât a fost în vigoare au produs efecte și au conferit calitate procesuală activă reclamanților.
Prin decizia nr. 1. Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 sunt neconstituționale.
Cu privire la termenul de prescripție, acesta curge de la momentul apariției Decretului-Lege nr. 118/1990, publicat în Monitorul Oficial nr.
50/(...), acesta fiind momentul și primul act normativ prin care statul a recunoscut existența persecutării de către regimul politic anterior și posibilitatea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Orice act normativ ulterior care dispune acordarea de drepturi speciale nu înseamnă o repunere în termenul de prescripție pentru persoanele care cer acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun, cât timp acesta a început odată să curgă potrivit celor de mai sus, cât timp momentul la care începe săcurgă termenul de prescripție este singular și este posibil să fie suspendat sau întrerupt, dar o astfel de chestiune nu s-a invocat în cauză.
A. cu atât mai mult cu cât disp. art. 5 alin. 1 lit. a din L. 221/2009 au fost declarate neconstituționale, și prin urmare nu mai produc efecte în cauza de față.
Mai trebuie arătat că prin D. nr.12 în dosarul nr. 14/2011, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că urmare a deciziilor C. C. nr.1. și nr.1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Susținerea că această decizie nr. 1. pronunțată de Curtea Constituțională nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol, la data pronunțării acestei decizii, ci, este aplicabilă, eventual, cauzelor înregistrate ulterior pronunțării sale, nu poate fi primită. Potrivit art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 „D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este d efinitivă și obligatori e . Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, înacest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept." Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există, nefiind vorba de o încălcare a principiului neretroactivității cât timp aplicarea se face pentru prezent și pentru viitor. Cu privire la această chestiune trebuie constat că există o ingerință care era legitimă din partea statului, ingerință care constă în chiar declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale care au oferit însăși speranța legitimă, procedura de constatare a neconstituționalității fiind necesară într-o societate democratică, fiind și predictibilă de altfel. Declararea ca neconstituțională a unor dispoziții legale trebuie acceptată ca producând efecte generale pentru că altfel ar însemna să se conteste însăși legitimitatea existenței procedurii de control al constituționalitate a legilor, ceea ce nu este cazul a fi pus în discuție, prin urmare a existat o ingerință necesară și proporțională. Curtea Constituțională reține la rândul ei, oferind o altă interpretare, oprind analiza anterior ingerinței, că prin D. asupra admisibilității din 2 decembrie 2008 în Cauza Slavov și alții contra Bulgariei, instanța de contencios al drepturilor omului a acordat o "importanță deosebită faptului că dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia", ceea ce a condus la concluzia C. în sensul că reclamanții nu au putut dobândi o "speranță legitimă" în obținerea compensațiilor respective. Cele reținute mai sus prin D. asupra admisibilității din 2 decembrie 2008 în Cauza Slavov și alții contra Bulgariei, prin care instanța de contencios aldrepturilor omului a acordat o "importanță deosebită faptului că dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia", ceea ce a condus la concluzia C. în sensul că reclamanții nu au putut dobândi o "speranță legitimă" în obținerea compensațiilor respective, sunt aplicabile și cu privire la situația clară de discriminare apărută ca urmare a declarării ca neconstituționale a prevederilor legale. În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 2372 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. D. C. A. A. P. C. M. CONȚ GREFIER A.-A. M. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecător fond - C. N.C. - Tribunalul Sălaj
| ← Decizia civilă nr. 719/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
