Decizia civilă nr. 236/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 236/A/2011
Ședința publică din 12 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 563 din 18 iunie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. A. M., R. C. N. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți M. A. M. și R. C. N., avocat B. M., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 mai
2011, s-a depus la dosar, prin fax și registratura instanței, din partea reclamantelor intimate întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta P.ui de pe L. C. de A. C.
La data de 11 mai 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice, concluzii scrise, prin care se solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În ce privește primul motiv de apel, apreciază că Tribunalul Cluj a făcut corect comunicarea la sediul D. C. deoarece, așa cum este dovedit în dosar, D. C. a fost mandatată expres de Ministerul Finanțelor Publice pentru a-l reprezenta în cauză.
Nici argumentul suplimentar susținut de apelant prin prisma prevederilor art. 93 C.civ. nu este de natură să fundamenteze critica în sensul că ar fi fost necesară o comunicare a hotărârii la sediul M. F. P., având în vedere mandatul acordat D. G. a F. P. C. de reprezentarea M. F. P.
Solicită instanței să observe că modul de completare a dovezii de comunicare, precum și scriitura numelui persoanei care a primit corespondența și semnătura acesteia, sunt identice pe toate citațiile și dovezile de comunicare, făcute pe tot parcursul procesului.
Având în vedere faptul că nu este vorba despre nici o încălcare a prevederilor art. 87 pct. 1 raportat la art. 93 și 100 pct. 7 C. pr. Civ., solicită să se constate că nu poate fi reținută nulitatea comunicării hotărârii în sensul art. 105 alin. 2 C. civ..
Deoarece în speță apelantul nu a invocat un alt motiv și nu a făcută nici o altă dovadă că ar fi împiedicat să promoveze în termenul prevăzut de lege calea de atac, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 C. civ. pentru repunerea M. F. P. în termenul de exercitare a apelului, cu consecința de a reține că apelantul este decăzut din acest drept, iar apelul promovat în 20 aprilie 2011 este tardiv.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii cererii de repunere în termenul de apel având în vedere că nu era necesară comunicarea deciziei cu Ministerul Finanțelor Publice atâta timp cât avea domiciliu ales la D., iar comunicarea s-a făcut la acea persoană. Din dovada de comunicare a hotărârii precum și din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că toate acestea au fost primite de către aceiași persoană, persoană însărcinată cu primirea și predarea corespondenței la D. G. a F. P. C.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 563 din 18 iunie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. A.-M. și R. C. N., în contradictoriu cu pârâtul
S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri,
și în consecință, a fost obligat pârâtul să achite în favoarea reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumei de 145.000 euro, cu titlu de daune morale pentru condamnarea antecesorului Râmboiu S. N.lae și a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin sentința nr. 711/(...), pronunțată în dosarul nr. 480/1949 al Tribunalului Militar C. R. S. a fost condamnat la pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. II lit. a, b, f Cod penal, la 3 ani închisoare corecțională, 2.000 lei amendă corecțională și 3 ani interdicție corecțională.
În considerentele sentinței s-a reținut că acesta a făcut parte din organizația subversivă F.D.C., fiind recrutat de numitul B. în martie 1947.
Împreună cu alte persoane au ținut mai multe ședințe pe F., la H. și în alte părți, ședințe care au fost prezidate de B., care le-a făcut educația legionară. În sarcina lui R. S. s-a mai reținut că a acceptat și a plătit cotizații în cadrul menționatei organizații.
Pedeapsa astfel aplicată a fost executată în întregime și prelungită cu internare în lagăr, în perioada (...)-(...), în total 2.090 zile. În acest sens, din referatul întocmit de M. A. I. la data de (...) (f. 98), instanța reține că potrivit deciziei M.A.I. nr. 377/1951, după executarea pedepsei stabilite prin S. penală nr. 711/(...) a Tribunalului Militar C., R. S. a fost internat în C.M. pentru o perioadă de 12 luni, pedeapsă care a fost majorată cu 24 luni prin D. nr. 5..
Ulterior, prin D. nr. 519/(...) a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară C., dosar nr. 166/1960, în temeiul art. 209 pct. 2, lit. a Cod penal, antecesorul reclamanților a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională,
5 ani interdicție corecțională, care a constat în pierderea exercitării drepturilor prevăzute de art. 59, 58 pct. 2-4 Cod penal.
Executarea acestei pedepse a început la data de (...) și a luat sfârșit la data de (...), antecesorul reclamanților fiind grațiat prin D. C. de S. nr. 4., executând astfel 1780 zile de închisoare.
Prin S. nr. 17/(...), pronunțată în dosarul nr. 64/1992 al Tribunalului Militar de R. B., R. S. a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, 8 ani degradare civică, pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, în temeiul art. 209 pct. 1 alin. 1 Cod penal. Conform dispozitivului sentinței examinate, s-a dispus contopirea în pedeapsa astfel aplicată a pedepsei de 6 ani aplicată prin D. nr. 5..
Tribunalul a reținut, de asemenea, că prin sentința penală nr.
1703/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, dosar nr. 6705/1981, a fost admisă cererea petentului R. S. și s-a dispus reabilitarea acestuia de sub efectele condamnărilor aplicate prin sentințele menționate.
În baza probelor administrate, instanța a apreciat că reclamanții au făcut dovada prejudiciului moral suferit prin condamnare de către antecesorul lor, relevante fiind în acest sens condițiile grele, inumane, din locurile de detenție, suferințele fizice și psihice la care a fost supus, afectarea gravă a sănătății, respingerea din partea societății după liberare, dificultatea întâmpinată la găsirea unui loc de muncă și imposibilitatea realizării în plan profesional, după executarea pedepsei, așa cum au arătat martorii audiați.
Ansamblul probelor administrate și criteriile de apreciere examinate,
ținând cont și de importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana în cauză, au permis instanței să evalueze despăgubirea care urmează să compenseze prejudiciul. Astfel, Tribunalul a stabilit cuantumul despăgubirii solicitate la suma de 145.000 euro, apreciind că daunele morale acordate conferă reclamanților o satisfacție echitabilă.
Instanța a avut în vedere de asemenea cuantumul drepturilor stabilite în favoarea defunctului R. S. în temeiul D.ui-lege nr. 1., prin H. nr. 442 din (...). Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din D.-lege nr. 1., începând din data de 1 aprilie 1990, reclamantul a beneficiat de o indemnizație lunară de 2.116 lei. Tribunalul a apreciat că, în completarea sumei acordate cu titlu de indemnizație în temeiul D.ui-lege nr. 1., stabilirea sumei de 145.000 euro constituie o despăgubire echitabilă. Este de remarcat faptul că, în Expunerea de motive a proiectului Legii nr.2. s-a arătat că, în ceea ce privește prejudiciul moral suferit, pot exista situații în care măsurile reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de D.-lege nr. 1., republicat, cu modificările ulterioare, să nu fie suficiente în raport cu suferința deosebită resimțită de persoanele care au fost victimele unor măsuri abuzive ale regimului comunist, fiind deci necesar să se prevadă explicit competența instanțelor de judecată de a acorda despăgubiri suplimentare.
La solicitarea instanței, Asociația Foștilor Deținuți Politici C.-N., prin adresa nr. 158/(...) (f. 11 vol. II) a comunicat faptul că este în imposibilitate de a formula un punct de vedere potrivit art. 4 alin. 3 din L. nr. 2., întrucât nu deține niciun material arhivistic privind condamnările cu caracter politic și nu dispune de specialiști care să poată studia dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 1 alin. 2 lit. a) și art. 5 alin. 1 din L. nr. 221/209, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. A.-M. și R. C. N. în contradictoriu cu pârâtul S.
Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință, a obligat pârâtul să achite în favoarea reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumei de 145.000 euro, cu titlu de daune morale pentru condamnarea antecesorului Râmboiu S. N.lae.
În conformitate cu prevederile art. 274 C.civ., a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, achitat potrivit chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii cu privire la acordarea daunelor morale.
A.antul în temeiul art. 108 Cod proc.civ., a invocat nulitatea comunicării sentinței civile nr. 5. iunie 2010 a Tribunalului C. și a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. 2 și ale art. 103 Cod proc.civ., în sensul de a constata nulitatea comunicării hotărârii și a repune pârâtul în termenul de exercitare a căii de atac a apelului.
În motivarea cererii pârâtul a arătat că din dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, reiese faptul că sentința civilă nr. 5. iunie 2010 a Tribunalului C. i-a fost comunicată fără ca în dovada de comunicare să fie trecută persoana capului autorității, așa cum cere art. 87 pct. 1 Cod proc.civ.
Pârâtul a mai invocat și dispozițiile art. 91 Cod proc.civ., potrivit cărora, înmânarea actelor de procedură în cazul prevăzut la art. 87 pct. 1, se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, însă în acest caz legea condiționează valabilitatea comunicării d mențiunea, în clar, a numelui, prenumelui și calitatea funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, precum și de semnarea dovezii de comunicare.
Dovezii de comunicare a sentinței civile nr. 5. iunie 2010 îi lipsesc tocmai aceste mențiuni, semnul din josul paginii de comunicare neputând fi asimilat unei semnături, reprezentând mai degrabă un semn de bifare.
Întrucât sentința nu a fost comunicată M. F. P., ci la sediul procesual ales, nefiind arătată în conținutul comunicării persoana însărcinată cu primirea actelor, se impune concluzia că hotărârea nu a ajuns efectiv în posesia instituției căreia îi era destinată, producându-se astfel o vătămare S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului de comunicare.
Pârâta a mai invocat în sprijinul cererii de constatare a nulității absolute a dovezii de comunicare și dispozițiile art. 100 Cod proc.civ., arătând că în raport de dispozițiile acestui text de lege, și calitatea celui căruia i s-a făcut comunicarea intră în categoria nulităților exprese pentru care vătămarea este prezumată de lege.
Aplicarea ștampilei D. G. a F. P. C. nu este în măsură să acopere nulitatea comunicării prev. de art. 100 Cod proc.civ., deoarece ștampila instituției nu poate suplini numele și calitatea persoanei căreia i s-a făcut comunicarea, așa cum este cazul parafelor funcționarilor registratori.
În ce privește fondul cauzei, pârâtul a invocat în sprijinul admiterii apelului decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, prin care dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. au fost declarateneconstituționale, astfel că în prezent nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale ca măsuri reparatorii.
A.antul a criticat sentința atacată și cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicitând schimbarea acesteia în sensul exonerării lui de la plata acestor cheltuieli.
În motivarea acestei cereri, pârâtul a arătat că, raportat la dispozițiile art. 4 din L. nr. 2., nu se poate reține în sarcina S.ui Român prin M. nici un fel de culpă., împrocesuarea acestuia fiind obligatorie și expres prevăzută de lege.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii apelului, arătând următoarele:
Cu privire la primul motiv, cel întemeiat pe dispozițiile art. 87 pct. 1, intimații au arătat că apelantul nu indică în mod clar ce anume invocă, deoarece nu precizează cine este „persoana capului autorității"; căreia trebuia să i se comunice hotărârea.
Afirmația apelantului nu este fondată, întrucât Tribunalul Cluj a făcut corect comunicarea la sediul D. G. a F. P. C., deoarece, așa cum este dovedit în dosar D. G. a F. P. C. a fost mandatată expres de Ministerul
Finanțelor Publice pentru a-l reprezenta în cauză. Prin urmare, nu era nevoie ca actele de procedură să fie trimise decât persoanei mandatarului, respectiv D. G. a F. P. C.
Ce de al doilea motiv la care face trimitere apelantul, respectiv dispozițiile art. 87 pct. 1 combinat cu art. 100 Cod proc.civ., este, de asemenea, nefondat, deoarece din dovada de comunicare a sentinței rezultă că persoana care a primit sentința este funcționar în cadrul serviciului registratură, adică exact serviciul care are ca atribuții primirea corespondenței și apoi distribuirea acesteia către alte servicii din cadrul D. G. a F. P. C.
Chiar dacă prevederile legale nu includ și ștampila unității în categoria celor vizate de art. 100 pct. 7 Cod proc.civ., prezența ștampilei este de natură să confirme faptul că, actul procedural de comunicare a hotărârii s-a făcut acolo unde trebuia, adică la mandatarul ales de M. F.
În ce privește fondul cauzei, intimații au arătat că raționamentul potrivit căruia prin încetarea efectelor prev. art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. nu mai există obligație de repararea prejudiciului moral suferit de antecesorul lor și de către ei ca membrii de familie, este eronat. Scopul Legii nr. 2. nu este acela de a stabili care condamnări au caracter politic, ci acela că efectele acestora sunt înlăturate de drept. prin urmare chiar dacă în prezent nu se mai pot lua în considerare prev. art. 5 alin. 1 lit. a din lege, este necesar a se constata că efectele condamnării politice nu s-au rezumat doar la prejudicii de tip patrimonial cauzate antecesorului lor, ci și la efectele pe plan moral ale condamnării politice care nu au fost înlăturate prin aceea că, în textul art. 2 din lege s-a înscris sintagma „efectele acestora sunt înlăturare de drept";.
O înlăturare reală a acestor efecte impune ca dispoziția din art. 2 să fie considerată a fi un temei suficient și al dreptului la înlăturarea efectelor suferite, acest lucru neputând îmbrăca în prezent decât forma concretă a unui drept la primirea de despăgubiri.
În ce privește critica din apel privind obligarea pârâtului S. Român la plata cheltuielilor de judecată, intimații au arătat că aceasta este nefondată, deoarece pârâtul s-a opus admiterii acțiunii și nu a făcut acest lucru doar formal, ci cu argumente referitoare la fondul raportului de drept material, acăror netemeinicie a fost stabilită de prima instanță pe baza probelor administrate.
Examinând cererea de constatare a nulității comunicării sentinței atacate și, în consecință, repunerea în termenul de declarare a apelului, curtea reține următoarele:
Cererea apelantei este întemeiată pe două texte de lege:
În primul rând, art. 87 pct. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 93 Cod proc.civ., arătându-se că procedura de citare nu a fost făcută în „persoana capului autorității";.
Conform depozițiilor art. 87 pct. 1 Cod proc.civ., vor fi citate „statul, județul, comuna și celelalte persoane juridice de drept public în persoana capului autorității la contenciosul sediului central al administrației respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administrației";.
Conform dispozițiilor art. 93 Cod proc.civ., „în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții";.
Instanța de apel a comunicat hotărârea pronunțată la sediul D. G. a
F. P. C., unde pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și-a ales domiciliul (f. 26), care a și fost mandatată expres de Ministerul Finanțelor
Publice să-l reprezinte în cauză prin mandatatul nr. 1. din 17 septembrie
2009.
Prin urmare, toate actele de procedură au fost trimise mandatarului, respectiv D. G. a F. P. C.
Cel de al doilea motiv invocat de apelantă este întemeiat pe art. 87 pct. 1 Cod proc.civ. și art. 100 pct. 3 Cod proc.civ.
Conform art. 100 pct. 3 Cod proc.civ., „procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă funcțiunea acestuia";.
În raport de aceste dispoziții, apelantul susține că lipsesc de pe dovada de comunicare a hotărârii numele clar al persoanei căreia i s-a înmânat hotărârea, că prezența ștampilei D. G. a F. P. C. nu este în măsură să acopere nulitatea comunicării hotărârii.
Din dovada de comunicare rezultă că hotărârea a fost comunicată la sediul D. G. a F. P. C. la 30 iunie 2010 (f. 23), comunicarea cuprinde numele și semnătura agentului procedural, precum și numele și semnătura persoanei care a primit comunicarea din partea D. G. a F. P. C.
Mai mult, în cuprinsul dovezii de comunicare sunt subliniate calitatea persoanei din serviciul registratură care a semnat de primirea hotărârii în fața agentului procedural.
Nu în ultimul rând este de reținut și faptul că dovada de comunicare este ștampilată de D. G. a F. P. C., fapt ce confirmă că hotărârea a fost comunicată la sediul mandatarului ales.
Convingerea instanței că comunicarea hotărârii s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, este întărită și de faptul că toate citațiile și actele de procedură efectuate pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond sunt identice cu dovada de comunicare a sentinței, respectiv conțin scriitura, numele și semnătura și calitatea persoanei care a primit corespondența și ștampila D. G. a F. P. C.
Prin urmare, curtea apreciază că cerințele art. 105 alin. 2 Cod proc.civ. nu sunt îndeplinite în cauză, pentru a se constata nulitatea comunicării hotărârii, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 103 Cod proc.civ., pentru repunerea M. F. P. în termenul de executare a apelului.
Având în vedere că potrivit art. 284 alin. 1 Cod proc.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, că hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtului la 30 iunie 2010, iar apelul a fost înregistrat la 20 aprilie 2011, curtea va respinge ca tardiv apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 563 din 18 iunie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a apelului. Respinge ca tardiv apelul declarat de pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 563 din 18 iunie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
ANA I.
A. A. C.
C. B.
Red. A.I. dact. GC
6 ex/(...)
Jud.primă instanță: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 2171/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4472/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
