Obligarea la încetarea folosirii în tot sau în parte a mărcii sau orice denumire asemănătoare sau similară cu aceasta
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECŢIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 77/A/2012
Şedinţa publică din 13 septembrie 2012
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. G. : C. B.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către pârâtul SC L. C. S. împotriva sentinţei civile nr. 1189 din 27 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. (...), privind şi pe intimata SC S., având ca obiect acţiune în contrafacere.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul pârâtului apelant SC L. C. S., avocat A. R. C., care depune împuternicire avocaţială la dosar, reprezentanta reclamantei intimate SC S. S., avocat A. T., care depune împuternicire avocaţială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 7 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanţei, din partea reclamantei intimate, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul pârâtei apelante.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar răspunsul primit ca urmare a adresei efectuate către Primăria Municipiului B.-M., prin care se face dovada că „B. este o stradă ce aparţine cartierului F. din municipiul B.- M.
Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar răspuns la întâmpinare, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantei intimate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită încuviinţarea suplimentării probatoriului, solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar, pentru a combate susţinerile apelantei.
Reprezentantul pârâtei apelante arată că nu are cereri de formulat în probaţiune, deşi la finalul motivelor de apel a arătat că doreşte încuviinţarea de probe. A. că se opune administrării probelor solicitate de reprezentanta pârâtei apelante.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită încuviinţarea audierii unui martor ,pentru a dovedi că între consumatori s-a creat o confuzie în ceea ce priveşte produsul. A. că a solicitat încuviinţarea unor probe pentru a combate probele solicitate prin motivele de apel.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea în probaţiune, apreciind că nu se impune administrarea de noi probe.
Reprezentanţii părţilor arată că nu au cereri de formulat în probaţiune.
Nefiind alte cereri în probaţiune de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătoreşti şi acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate ca fiind nelegală şi netemeinică, în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
A. că denumirea pe care apelanta o foloseşte în relaţiile comerciale, şi anume cea de piatră, precum şi cea de B., sunt indicaţii care se referă la specie-piatra şi la originea geografică – B., de unde provine piatra respectivă, în conformitate cu art. 39 alin. 1 lit. B din Legea 84/1998.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea apelului şi păstrarea în tot a sentinţei apelate ca fiind legală şi temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susţine în totalitate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 3050 lei, conform chitanţei pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Reclamanta S. „. S. a chemat-o în judecată pe pârâta S. „. C. S., solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, pârâta să fie obligată la a înceta să mai folosească în tot sau în parte marca „. de B. sau orice denumire asemănătoare sau similară cu aceasta, respectiv „. B. în activitatea sa comercială, respectiv oferite de produse comercializate, deţinere în acest sens scop, distribuţie; a înceta să mai folosească în tot sau în parte marca „. de B. sau orice denumire asemănătoare sau similară cu aceasta, respectiv „. B. pe documente sau pentru publicitate; a înceta să utilizeze denumirea „. în relaţie cu activitatea sa comercială, obligând-o să schimbe această denumire. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se arată că societatea reclamantă desfăşoară în mod constat, încă din anul 1991, activitatea de extracţie a pietrei ornamentale (placaje) şi a pietrei pentru construcţie la punctul de lucru al societăţii „C. de P. B., de unde exploatează un zăcământ de andezit industrial şi de construcţie, care are caracteristici speciale, atât estetice cât şi tehnice şi o face deosebită de altele şi uşor identificabilă pe piaţă. Din anul
1999, reclamanta vinde această piatră, sub denumirea „. de B.. Toate documentele care însoţesc produsele lor, cum ar fi oferte de preţ, facturi, precum şi cele care promovează imaginea firmei, cum ar fi cărţile de vizită, cataloage de produse, conţin trimiteri la termenul „. însoţit fie de cuvântul „. fie „.”, cele două cuvinte având un sens comun în acest context.
Societatea pârâtă, contrar uzanţelor comerciale cinstite, comercializează piatră ornamentală şi de construcţie sub denumirea de „. de B.. Mai mult decât atât, a deschis un punct de lucru în B. M. pe str. B. sub denumirea „. care este chiar denumirea societăţii reclamantei, la o carieră de piatră pe care , însă, nu o exploatează. Prin atribuire acestei denumiri a încălcat prevederile art. 8 din Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883 de la P., ratificată de R. prin D. nr.(...). P. comercializată de pârâtă este extrasă dintr-o carieră din Săpânţa, nicidecum din B., are alte caracteristici estetice şi tehnice decât cele ale pietrei din zona B.. Conform Declaraţiilor-tip depuse de reprezentantul pârâtei la O. punctulde lucru S., conform declaraţiei, este autorizată doar pentru activitatea de „. articolelor de îmbrăcăminte din piele”- clasa CAEN 1411.
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1189 din 27 iunie 2012 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta S. „. S. B. M. împotriva pârâtei SC „. C. S. B. M. şi, în consecinţă: pârâta a fost obligată să înceteze să mai folosească în tot sau în parte, marca „. de B. sau orice denumire asemănătoare sau similară cu aceasta, respectiv „. B. în activitatea sa comercială, să înceteze să mai folosească, în tot sau în parte, marca „. de B. sau orice denumire asemănătoare sau similară cu aceasta, respectiv „. B. pe documente sau pentru publicitate, precum şi să mai utilizeze denumirea „. în relaţie cu activitatea sa comercială, obligând-o să schimbe această denumire şi să pârâtă să plătească reclamantei 4.000 lei cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Reclamanta SC „. S. îşi are sediul în B. M., str. B. nr. 71, este înfiinţată în anul 1991, iar din anul 2002 şi-a înfiinţat un punct de lucru –. de P. B. P. certificatului de înregistrare a mărcii nr. 1. reclamanta şi-a înregistrat la O. marca verbală, individuală „. de B., fiind titulara acestei mărci cu numărul de depozit M 2010 01312, cu dată de depozit (...).
Societatea pârâtă SC S. „. C. S. îşi are sediul în F. municipiul B. M., str. Pandurilor, nr. 26, este înfiinţată în anul 1994, iar ca sediu secundar are printre altele şi punctul de lucru - C. S. din anul 2005.
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a arătat că reclamanta deţine o licenţă de exploatare, având perioada de valabilitate (...)- (...), în baza căreia exploatează andezitul în perimetrul B., iar societatea pârâtă a deţinut în perioada 2005-2011 zece permise anuale de exploatare în perimetrele S., Pod şi Izvorul Negru. Din anul 2012, pârâta a mai obţinut un permis de exploatare a andezitului în perimetru S..
Din actele depuse la dosar, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa a reţinut că pe site-ul societăţii pârâte apar reclame potrivit cărora această societate comercializează lespezi, piatră brută, piatră spartă, agregate diverse, piatră naturală de râu, piatră cubică şi borduri, produse care provin din exploatarea resurselor de bazalt şi andezit din cariera de piatră de la B. A. produse sunt de regulă depozitate la un magazin de desfacere pe care pârâta îl deţine lângă Supermarketul Real-Practiker şi unde există puse benere cu anunţul că în acel loc se comercializează piatra de B. A. benere există şi în prezent. În depozitul societăţii pârâte se află atât piatră de B. cât şi piatră de S., existând distincţii şi asemănări între cele două tipuri de piatră.
Dezlegarea în drept
P. art. 36 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, iar, potrivit alin. 2 din acelaşi articol, titularul mărcii poate cere instanţei de judecată sa interzică terţilor să folosească în activitatea lor comercială, fără consimţământul său un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă. În această situaţie, titularul mărcii poate cere ca terţilor să le fie interzise oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau punerea în circulaţie a produselor sub acest semn şi folosirea semnului pe documente sau pentru publicitate.
În cauză, între marca placaje de B. şi denumirea piatra de B., se apreciază că există similaritate, deoarece există riscul de confuzie în rândul consumatorilor, riscul de asociere între cele două denumiri.
Faţă de împrejurarea că societatea reclamantă a înregistrat la O. marca „. de blidar” beneficiază de o protecţie specială faţă de alte societăţi care nu s-au înregistrat la O., astfel că, în temeiul disp. art. 36, 37 din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 8 din Convenţia de la P., ratificată de R. prin D. nr. (...) publica în Monitorul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta să înceteze să mai folosească marca „. de B. sau orice denumire asemănătoare sau similară cu aceasta, precum şi denumirea S. în relaţie cu activitatea sa comercială.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Apelul
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen legal apel pârâta, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului ei, pârâta învederează că, în realitate, denumirile la care face referire reclamanta intimată sunt indicaţii geografice, B. fiind o denumire foarte apropiată de B., care este o localitate şi S. fiind un pârâu ce trece pe lângă această localitate.
S. este denumirea societăţii reclamante, dar şi a perimetrului unde se face exploatarea zăcământului de andezit de către ambele părţi, S. fiind şi denumirea punctului de lucru al pârâtei.
Reclamanta este titulara mărcii „. de B., deţinând o licenţă de exploatare a carierei din perimetrul B. până în anul 2022, în timp ce pârâta deţine premise de exploatare până în anul 2012, pentru perimetrele S., Pod şi Izvorul Negru, cariera din perimetrul S. aflându-se la o distanţă de câţiva metri de cariera reclamantei.
La punctul de lucru S., pârâta are autorizată activitatea de extracţie a pietrei ornamentale şi a celei pentru construcţii. Ea îşi comercializează produsele sub denumirea generică „. B., aşa cum rezultă şi din site-ul ei de pe internet, piatra fiind orice rocă solidă, dură şi casantă, conform DEX, în timp ce placajul este un înveliş de piatră, de cărămidă, de sticlă, de lemn, etc., cu care se acoperă unele elemente de construcţie pentru a le proteja împotriva agenţilor externi sau pentru a le înfrumuseţa.
Pârâta valorifică piatra extrasă din cariera ei ca piatră brută, piatră spartă, lespezi de piatră, piatră naturală de râu, piatră cubică, borduri şi bolovani mari de carieră, nicăieri pe site nefiind utilizat termenul de placaj din marca reclamantei.
P. art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, titularul mărcii nu poate interzice unui terţ să folosească în activitatea sa comercială indicaţii care se referă la specia sau originea geografică a produsului.
Întâmpinarea reclamantei intimate
Reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că marca de „. de B. a fost înregistrată conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora dispoziţiile alin. 1 lit. b) – d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii, lit. d) a alin. 1 din art. 5 având un text similar cu acela al art. 39 alin. 1 lit. b) invocat de pârâtă în apel, între cele existând o indisolubilă legătură, astfel că acordarea mărcii cu înlăturarea art. 5 alin. 1 lit. d) înlătură aplicarea disp. art. 39 alin. 1 lit. b) din lege.
Marca reclamantei nu este o marcă exclusiv verbală, pentru că, dacă ar fi aşa, ea nu ar fi putut fi înregistrată.
Analiza etimologică a cuvintelor piatră şi placaj nu prezintă utilitate pentru soluţionarea cauzei.
În realitate, sunt întrunite condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr.
84/1998, pârâta comercializând produse din aceeaşi gamă, sub o denumire similară şi producând un risc de confuzie în percepţia publicului.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispoziţiile art. 292 alin. 1 C. pr. civ., curtea apreciază că acesta nu este
fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în realitate, două aspecte trebuie lămurite, şi anume dacă:
- sunt aplicabile sau nu în cauză disp. art. 39 alin. 1 din Legea nr. 84/2008,
- semnul utilizat de pârâtă este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la produsul comercializat.
În ceea ce priveşte prima apărare a pârâtei, aceasta este nefondată, întrucât, aşa cum corect a invocat reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă în apel, dispoziţiile art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/2008 [„titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terţ să folosească în activitatea sa comercială (…) b) indicaţii care se referă la specia, calitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, perioada de fabricaţie a produsului sau perioada prestării serviciului sub marcă, precum şi la orice alte caracteristici ale acestora”] trebuie privite în coroborare cu cele ale art. 5 alin.
2 din lege [„dispoziţiile alin. (1) lit. b) - d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii”].
Coroborând cele două texte de lege, putem concluziona că poate fi refuzată înregistrarea unei mărci sau o marcă deja înregistrată poate fi declarată nulă dacă se referă la specia şi/sau originea geografică a produsului, iar titularul unei astfel de mărci, chiar înregistrată, nu ar putea cere instanţei să interzică unui terţ să folosească în activitatea sa comercială astfel de indicaţii, aşa cum rezultă din disp. art 39 alin. 1 din Legea nr. 84/2008. Dacă, însă, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii, ea poate fi înregistrată valabil şi, în această situaţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. 1 din actul normativ menţionat. Pârâta nu a contestat susţinerile reclamantei referitoare la aplicabilitatea disp. art. 5 alin. 2, astfel că apărările sale fundamentate pe disp. art. 5 alin. 1 lit. d coroborate cu art. 39 alin. 1 din Legea nr. 84/2008 sunt nefondate.
Este adevărat că alin. 2 al art. 39 alin. 1 înlătură aplicabilitatea doar a dispoziţiilor alin. 1 lit. a şi c ale aceluiaşi articol, nu şi ale celor cuprinse în lit. b, invocată de pârâtă în apel, pentru acele situaţii în care folosirea de către terţ a elementelor arătate nu este conformă cu bunele practici în domeniul comercial, însă din aceasta nu putem trage concluzia că practicile comerciale neloiale sunt permise în cazul de la lit. b. A. 2 al art. 39 referitor la inaplicabilitatea acestuia în cazul de la lit. b se referă la situaţia în care nu ar subzista condiţiile rezultând din dispoziţiile art. 5 alin. 2 din lege, respectiv marca a fost înregistrată ab initionevalabil, pentru că este compusă exclusiv din semne sau indicaţii indicând specia şi originea geografică a produsului (cu încălcarea art. 5 alin. 1 lit. d), fără ca înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca să fi dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii, ceea ce nu este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte posibilitatea de confuzie între cele două produse ca urmare a utilizării de către pârâtă a denumirii „. de B. şi „. în activitatea sa comercială, curtea consideră că în mod corect a apreciat prima instanţă că sunt aplicabile disp. art. 36 alin. 2 lit. b din Legea nr. 84/2008, întrucât consumatorul obişnuit nu-şi pune problema unei analize de dicţionar a termenilor placaj şi piatră, de natura celei făcută de pârâtă în apel.
Se poate observa cu uşurinţă că pârâta exploatează piatră în alte perimetre decât B., chiar dacă acestea se află în apropierea acelui zăcământ, motivul utilizării denumirii fiind tocmai acela de a crea confuzie, altminteri putea utiliza una din denumirile perimetrelor din care realizează extracţia. Inclusiv denumirea de „. dată punctului de lucru are doar scopul de a crea confuzie cu denumirea societăţii reclamante, întrucât, aşa cum rezultă din declaraţia martorei N. C. A. (f.58-59 dosar tribunal), piatra comercializată de pârâtă nu provine din perimetrul S. pentru care are permis de exploatare (f.52 dosar tribunal), ci Săpânţa.
Din toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C. pr. civ., curtea va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 298 rap. la art. 274 alin. 1 C. pr.civ., pârâta apelantă va fi obligată să-i plătească reclamantei intimate cheltuieli de judecată în apel în sumă de 3050,14 lei, reprezentând onorariu avocaţial (f. 35) şi cheltuieli de transport (f. 43).
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC L. C. S. F. împotriva sentinţei civile nr. 1189 din 27 iunie 2012 a T.ui M., pronunţată în dosarul nr. (...), pe care o menţine.
Obligă apelanta să-i plătească intimatei S. S. S. B. M. suma de
3050,14 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă şi executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 13 septembrie 2012.
PREŞEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |
A. A. C. | ANA I. | C. B. |
Red. CAA dact. GC
4 ex/(...)
Jud. primă instanţă: G.G. P.
| ← Model de mobilă înregistrat la OSIM. Obligare firmă... | Interzicerea folosirii în activitatea comercială a mărcii → |
|---|
