Recunoaşterea dreptului de autor asupra operei muzicale - text şi melodie - „Când eram tânăr fecior
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECŢIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/A/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Instanţa constituită din: PREŞEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunţare - apelul declarat de reclamantul S. M. împotriva sentinţei civile nr. 948 din 11 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind şi pe pârâţii intimaţi I. T., I. C. V. G. şi SC S. A. SRL, având ca obiect drepturi de autor şi drepturi conexe.
La data de 19 martie 2012, s-au depus la dosar, prin registratura instanţei, din partea reclamantului apelant, concluzii scrise.
La data de 19 martie 2012, s-au depus la dosar, din partea pârâţilor intimaţi I. T. şi I. C. V. G., concluzii scrise.
De asemenea, la data de 20 martie 2012, s-au depus la dosar din partea pârâtei intimate SC S. A. SRL, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă a termenului din 15 martie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunţarea pentru data de 20 martie 2012.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de (...) la Tribunalul Mureş, reclamantul S. M. i-a chemat în judecată pe pârâţii I. T., I. C. V. şi S. I." S., solicitând:
- recunoaşterea dreptului de autor al reclamantului asupra operei muzicale - text şi melodie - intitulată „când eram tânăr fecior” şi a încălcării acestui drept de către pârâţi prin reproducerea, editarea şi difuzarea acestei opere sub denumirea „. şi cureaua lată";
- obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri morale în valoare de
100.000 lei;
- obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri materiale cuprinzând contravaloarea încasărilor realizate prin actul ilicit, sumele încasate prin comercializarea înregistrărilor, respectiv pentru apariţii la TV, difuzări ale înregistrărilor de posturile radio, tv, cablu, internet, restaurante, hoteluri, discoteci, etc, sume al căror cuantum să fie actualizat în raport cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data încasării şi data plăţii către reclamant;
- încetarea producţiei şi distribuirii, în ţară şi străinătate, a înregistrărilor referitoare la această operă;
- distrugerea suporturilor materiale cu înregistrări ale operei muzicale menţionate, aflate în proprietatea pârâţilor;
- scoaterea din circuitul comercial a suporturilor materiale cu înregistrări ale operei muzicale distribuite pentru valorificare;
- publicarea pe cheltuiala pârâţilor a unei sinteze a hotărârii instanţei de judecată, din care să rezulte încălcarea de către aceştia a dreptului de autor al operei muzicale în cauză, prin 4 anunţuri pe postul E. TV şi 4 articole în Jurnalul N.;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, fiind interpret de muzică populară, din inspiraţie proprie, în anul 2002, a compus cântecul
„Când eram tânăr fecior", operă muzicală originală al cărei text şi melodie îmbunătăţită ulterior a fost adusă prin mass-media pentru prima dată la cunoştinţă publică în data de (...).
Prezentarea acestei compoziţii muzicale a avut loc prin difuzarea în direct a interpretării ei de către reclamant pe postul E. TV la data de (...), cu reluarea înregistrării realizate de către acelaşi post tv în data de (...) şi mai multe reluări ulterioare de către celelalte posturi tv.
O altă prezentare şi aducere la cunoştinţă publică din partea reclamantului a acestei compoziţii muzicale personale a avut loc în luna mai
2006, dată la care interpretarea de către el a cântecului „Când eram tânăr fecior" a fost difuzată în direct la postul de R. T. M..
Întrucât această compoziţie muzicală reprezintă o creaţie intelectuală care face obiectul dreptului de autor, în scopul de a avea un mijloc suplimentar de probă şi în vederea protejării lui, prin demersurile făcute în cursul lunii iunie 2007, textul şi melodia cântecului au fost înregistrate la O. Român pentru Drepturile de A., în R. N. al F. cu nr.064385/2007, precum şi în evidenţele Uniunii C. şi M. din România-Asociaţia Drepturilor de A., sub nr.3409/2007.
Pârâţii I. T. şi I. C. V., uzurpând calitatea reclamantului de autor al compoziţiei muzicale intitulate „Când eram tânăr fecior" , au recurs la reproducerea fără drept a acesteia şi prezentarea ca fiind compoziţie proprie într-o emisiune difuzată în direct pe postul E. TV în luna decembrie 2006.
În reproducerea realizată, cei doi pârâţi au schimbat titulatura cântecului compus de către reclamant, astfel că, în locul celei originale, „Când eram tânăr fecior" , au prezentat ca titulatură o parte din refrenul acestuia -
„. şi cureaua lată".
Deşi reclamantul, care a compus atât textul cântecului, cât şi melodia, i-a atenţionat verbal să înceteze încălcarea dreptului său de autor, cei în cauză au continuat difuzarea operei muzicale menţionate ca fiind compoziţie proprie prin mass - media şi, în baza convenţiei cu pârâta S. E. impex S., au efectuat înregistrări pe casete şi CD-uri ce au fost comercializate în ţară şi străinătate.
În vederea limitării prejudiciilor produse ca urmare a comercializării de către pârâta S. E. I. S. a suporturilor materiale cu înregistrările efectuate, la data de (...), i-a trimis acesteia o notificare scrisă prin care i-a solicitat sistarea producţiei şi distribuirii albumului „. şi cureaua lată", precum şi soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului prin achitarea unei sume de bani reprezentând repararea prejudiciului cauzat. Aceasta însă nu a dat curs somaţiei şi a continuat să editeze şi comercializeze suporturi materiale cu astfel de înregistrări, majorând considerabil prejudiciul adus reclamantului.
A. în vedere prevederile art.7 lit. c din Legea nr.8/1996, potrivit cărora compoziţiile muzicale, cu sau fără text, constituie obiect al dreptului de autor, respectiv caracterul protejat al unei compoziţii muzicale originale, precum şi încălcarea dreptului de autor prin reproducerile fără drept, caredă naştere răspunderii civile delictuale întemeiate pe dispoziţiile art.998 Cod civil, solicită acţiunii formulate.
În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate, încălcarea dreptului moral de autor este prin ea însăşi aptă să producă autorului operei un prejudiciu, iar în prezenta speţă trebuie avut în vedere că o astfel de operă asigură consacrarea şi popularitatea unui interpret, respectiv obţinerea de venituri financiare considerabile, pe care pârâţii nu le-ar fi obţinut dacă nu uzurpau dreptul său autor cu privire la opera muzicală menţionată.
În drept, a invocat prevederile art.1-4, 7, 10-13, 24-25, 130 şi 139 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor, modificată şi H.G. nr.846/(...) privind organizarea şi funcţionarea O.ui Român pentru Drepturile de A.
Întâmpinarea pârâţilor I. T. şi C. V.
Prin întâmpinarea formulată pârâţii I. T. si C. V. G. au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii introductive de instanţă a reclamantului, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a T.ui M..
Referitor la fondul cauzei, au arătat că reclamantul încercă recunoaşterea unui drept de autor asupra unei opere muzicale de provenienţă şi inspiraţie folclorică care nu-i aparţine. Aceasta, pentru că folclorul muzical, care reprezintă, în esenţă, totalitatea creaţiilor muzicale produse de o culturi spirituală populară şi aparţinând unei etnii unice nu este protejat în România de legislaţia care guvernează drepturile de autor, decât parţial, tangenţial, doar cu referire la dreptul conex al interpretului artist sau executant prevăzute de art. 95 şi urm. din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Aceasta, datorită specificului creaţiei folclorice care se particularizează prin caracterul anonim al creatorului operei, transmitere prin viu grai şi lipsa oricărei aproprieri patrimoniale Nefiind posibilă identificarea autorului, creatorului operei, principiul este că niciunei persoane care foloseşte parţial sau total opera nu i se mai poate recunoaşte calitatea de autor. A. în vedere argumentele expuse, se poate concluziona că această creaţie muzicală nu este opera reclamantului, preexistând în folclor anterior fiecărui moment la care se raportează acesta.
Acţiunea reclamantului a fost respinsă şi în considerarea altor argumente.
In primul rând, s-a solicitat prin acţiunea introductivă recunoaşterea dreptului de autor al reclamantului asupra operei muzicale intitulate „când eram tânăr fecior”, constatarea încălcării aduse acestui drept de autor prin reproducerea, editarea şi difuzarea acestei piese muzicale sub o altă denumire, aceea de „. şi cureaua lată”.
Prin reproducere, în sensul art. 14 al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice. Prin urmare, principala susţinere şi acuză care li se aduce este, în esenţă şi decisiv pentru petitele accesorii acestui prim petit, aceea că ar fi copiat opera muzicală numită „când eram tânăr fecior”.
Întregul demers al reclamantului pleacă de la o falsă prezumţie, aceea ca operele în discuţie ar fi identice din punct de vedere artistic, compoziţional şi textual. Operele sunt total diferite, pentru că denumirilecelor două opere sunt diferite, durata temporală diferă cu aprox. 1 min., linia melodică a operei pârâţilor este total diferită de linia melodică a operei de care se prevalează reclamantul, având sub aspectul compoziţiei o personalitate distinctă, intro-ul piesei P. şi cureaua lată care aduce în discuţie tulnicile, asemănătoare cu cele din melodiile lui D. F. nu apare niciun moment la piesa Când eram tânăr fecior, iar textul celor două opere aduce în discuţiei mai multe elemente distincte decât elemente comune. S. asemănare este aceea că fiecare piesă împrumută elemente melodice specifice zonei Sălajului care pot fi uşor identificate în terminaţia acestora.
In altă ordine de idei, reclamantul afirmă că ar fi adus opera sa la cunoştinţa publică în data de (...), prin difuzarea acesteia pe postul E. TV, însă pârâţii au adus opera muzicală P. şi cureaua lată la cunoştinţa publică, anterior acestei date, prin participarea la nunţi, botezuri, diferite sărbători locale s.a.m.d., fiind îndeplinită astfel condiţia publicităţii acestei creaţii. Apoi, pârâţii au avut în anul 2005, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, o prezentare a compoziţiei la TVR C., iar în anul 2006 a avut loc lansarea piesei pe CD. R. şi-a lansat piesa pe suport CD abia în anul 2007.
R. a făcut o mărturisire extraprocesuală potrivit căreia. „Eu am auzit melodia, pentru prima dată, cantată de un instrumentist maramureşean,
Marcel Seraz. Am preluat linia melodică, am adaptat versurile unui mai vechi cântec, de pe V. M. S., şi a ieşit „. si cureaua lata" (Gardianul - ediţia tipărită şi on-line din (...)).
În esenţă, piesa în discuţie pare să fi apărut ca o creaţie populară orală, transmisă prin mijloacele folclorice specifice şi să se fi consolidat, în timp, într-o formă dată, ca o parte a vistieriei folclorice.
Astăzi există zeci de persoane care interpretează opera muzicală a pârâţilor cu diverse ocazii, persoane care nu au fost improcesuate de către reclamant deşi au editat singure sau prin intermediul altor persoane un număr serios de CD-uri (4-5) care poartă evident aceeşi denumire P. şi cureaua lată.
Pârâţii nu neagă că reclamantului i s-ar putea recunoaşte un drept conex dreptului de autor, reprezentat de dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii, dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia, dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa, dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele: fixarea interpretării sau a execuţiei sale, reproducerea interpretării sau a execuţiei fixate, distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate, închirierea interpretării sau a execuţiei fixate (art. 96, 98 din Legea nr. 8/1996) s.a.m.d., la fel ca şi celorlalţi interpreţi sau artişti care interpretează o compoziţie muzicală.
Întreaga doctrină, confirmată de soluţiile din practica judiciară a constatat cu regularitate că obiectul dreptului de autor ce se bucură de protecţie nu sunt ideile, a căror utilizare este liberă, ci forma concretă de exprimare, maniera care este proprie autorului purtând amprenta personalităţii acestuia. A. în vedere că prin modificarea variantei folclorice iniţiale, adică prin schimbarea totală a liniei melodice şi adaptarea/îmbunătăţirea textului s-a creat o operă muzicală diferită, nouă ca structură şi identitate, acesta operă muzicală a pârâţilor, aşa cum aapărut, cum s-a conturat şi cum şi-a câştigat identitatea artistică este în măsură să facă obiectul dreptului de autor al pârâţilor.
Dincolo de linia melodică şi de text, mai există şi o a treia componentă care se suprapune peste primele două şi anume actul artistic de exprimare, de prezentare a operei, care poarta timbrul specific, inegalabil. Opera muzicală „. şi cureaua lată” este o operă originală, diferită de orice altă compoziţie şi este produsul neechivoc al creaţiei intelectuale a pârâţilor. C. dacă ideea acestei opere muzicale ar fi fost preluată, aceasta nu a fost preluată de la reclamant.
R. se prevalează de adeverinţa privind înscrierea în R. N. al F., anexată cererii introductive, deşi potrivit art. 4 din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a O.ui Român pentru Drepturile de A., înregistrarea sau înscrierea nu este constitutiva de drepturi de autor ori de drepturi conexe.
Pârâţii au considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii delictuale prev. de art. 998 C., în primul rând pentru că nu există fapta ilicită, atât timp cât compoziţia reclamantului nu a fost reprodusă fără drept cum susţine în acţiune, în discuţie fiind două opere distincte. Pe de altă parte, aşa cum este enunţat conţinutul art. 14 al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, pretenţiile reclamantului nu intră sub incidenţa acestei norme juridice.
Apoi, obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri materiale cuprinzând contravaloarea încasărilor realizate prin presupusul act illicit nu este sustenabilă din moment ce, pe de o parte nu sunt întrunite elementele încălcării dreptului de autor al reclamantului, iar pe de alta parte, acesta cuantificare este imposibil de realizat. Mai mult, prejudiciul pretins nu este cert.
Piesa în discuţie nu este singura din repertoriul pârâţilor care numără zeci de opere, astfel că nu se poate afirmă că aceasta este cea care a asigurat popularitatea acestora, aşa cum susţine reclamantul.
In drept, pârâţii au invocat prevederile art. 4, 8, 14, 95 şi urm. din
Legea nr. 8/1996, Legea nr. 77/1998 pentru aderarea României la C. de la
B. pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886, în forma revizuită prin A. de la P. la 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979.
Declinarea competenţei
Prin sentinţa civilă nr. 1212/(...), Tribunalul Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea T.ui
C..
Modificarea cererii de chemare în judecată
La data de (...), reclamantul S. M. şi-a precizat acţiunea introductivă în sensul că a renunţat la judecata faţă de pârâta S.C „. I." S. şi a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe S. „. A." S.
R. a arătat că ştia ulterior introducerii acţiunii a aflat că de fapt pârâta
S. „. A." S. din C. N. a efectuat înregistrarea videoclipului „. şi cureaua lată", precum şi înregistrări pe CD-uri cu acest cântec, ce reprezintă reproducerea fără drept a operei sale muzicale, iar prin comercializarea lor au încasat necuvenit importante sume de bani.
Întâmpinarea S. S. A. S.
Prin întâmpinarea formulată pârâta S. S. A. S. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului.
Pârâta a arătat că piesa reclamantului nu este identica cu aceea a paraţilor, astfel ca nu este aplicabil textul art. 14 al Legii nr. 8/1996 privinddreptul de autor şi drepturile conexe, care vizează exclusiv si limitativ realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite în cauză, aşa cum pretinde reclamantul, condiţiile angajării răspunderii civile delictuale nici fata de pârâtă si nici fata de pârâţii I. T. si C. V. În cauză nu exista nicio fapta ilicita având in vedere ca textele de lege indicate de către reclamant nu sunt incidente, nu exista vinovăţia ca şi atitudine subiectivă cu privire la faptă, pentru ca aceasta nu are o existenţă ilicită, nu avem raport de cauzalitate intre fapta ilicită (inexistenta) şi prejudiciul presupus.
Aşa cum rezultă din prevederile Legii nr.8/1996, actualizata folclorul muzical nu este protejat în ţara noastră de legislaţia specifică decât parţial cu referire la dreptul conex al interpretului artist sau executant prevăzute de art. 95 şi urm. din lege. Aceasta pentru că folclorul are printre trăsături caracterul anonim al creatorului operei si transmiterea prin viu grai.
Deşi reclamantul uzează în susţinerea argumentelor sale de adeverinţa privind înscrierea în R. N. al F., aceasta înscriere nu este constitutivă de drepturi de autor ori de drepturi conexe.
Pârâta a arătat că a înregistrat si distribuit o piesa care nu are nicio legătura cu compoziţia reclamantului, iar prin aceasta activitate absolut licita nu a adus nicio atingere, niciun prejudiciu vreunui drept de proprietate intelectuala sau de alta natura al reclamantului.
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 948 din 11 noiembrie 2010 a T.ui C., acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamantul fiind obligat să le plătească I. T.
şi C. V. G. 4300 lei, cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
R. S. M. a depus la dosar adeverinţa privind înscrierea în R. N. al F. nr.08171/(...) eliberată de O. Român pentru Drepturile de autor (O.), din care rezultă că SC LIBRIS SRL a solicitat prin cererea nr.6287/(...) înscrierea în registrul menţionat a titlului CÂND ERAM TÂNĂR FECIOR, numele artistului fiind M. S.
De asemenea, din declaraţia operei muzicale înregistrată la U. C. şi M. din România, Asociaţia pentru Drepturi de A., sub nr.3409/(...), reiese că reclamantul şi-a înregistrat opera muzicală CÂND ERAM TÂNĂR FECIOR, în calitate de compozitor şi textier, declarând că anul creaţiei este 2002.
Pe de altă parte, pârâţii I. T. şi C. V. G. au depus la dosar adeverinţa privind înscrierea în R. N. al F. nr.07779/(...) eliberată de O., din care rezultă că SC S. A. SRL a solicitat prin cererea nr.3606/(...) înscrierea în registrul menţionat a titlului P. ŞI C. L., numele artistului fiind T. I..
Referitor la înregistrările în R. N. al F., instanţa a reţinut că potrivit art. 4 din OG nr.25/2006 „înregistrarea sau înscrierea în registrele naţionale prevăzute la art. 3 este obligatorie şi se efectuează pe propria răspundere a persoanelor fizice sau juridice. Î. sau înscrierea nu este constitutivă de drepturi de autor ori de drepturi conexe”. Astfel, instanţa a constatat că aceste înregistrări nu constituie mijloace de probă pentru dovedirea dreptului de autor al părţilor asupra celor două titluri.
Din adresa nr.168/(...) a A. R., Institutul de E. şi F. „. B., rezultă că piesele Când eram tânăr fecior şi P. şi cureaua lată aparţin muzicii populare deconsum şi sunt variante personalizate, având în prezent o largă răspândire teritorială şi mai multe variante.
În adresa nr.515/(...), aceeaşi instituţie a arătat că piesa în litigiu, în cele două variante, la origine, pare a fi fost un jurnal oral intitulat Paşca cu cureaua lată, bazat pe o legendă locală. Este istoria unui vânător căruia regele Carol al II-lea i-a dăruit o puşcă de vânătoare cu lunetă, în anul 1938, pentru că Paşca îşi dovedise măiestria ca ţintaş. Informaţia a fost obţinută de la domnul V. U., în vârsta de 80 de ani, care îşi aminteşte că a auzit cântecul mai întâi în august 1946, la nunta unchiului său şi apoi la mai multe petreceri în zona Vişeu, M.i, Sighetu Marmaţiei. De asemenea, cercetătorul dr. Zamfir Dejeu, etnomuzicolog şi etnocoreolog la A. de F. a A. R. din C.-N., a menţionat că „. şi cureaua lată” este un cântec vocal de joc, pe o melodie a dansului R.ŞTE RAR de pe V. A. (Bazinul Feleac-Meseş) şi face parte din tipul de dans Î. R. în ritm aksak, măsura 10/16. Textul original se cânta prin anii 1950 ca un „. al vânătorilor”. Concluziile institutului sunt în sensul că ne aflăm în faţa unui produs cultural care manifestă toate caracteristicile folclorului.
Dezlegarea în drept
Potrivit art. 7 lit. c din Legea nr.8/1996 „constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt … compoziţiile muzicale cu sau fără text”.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa a considerat că melodia CÂND ERAM TÂNĂR FECIOR nu întră în categoria operelor care pot să constituie obiect al dreptului de autor, întrucât nu constituie o operă originală de creaţie intelectuală, fiind doar o variantă personalizată a reclamantului a unui cântec care aparţine folclorului, despre care există probe în sensul că se cânta în anii 1940-1950 la diferite petreceri, ca un imn al vânătorilor. În aceeaşi categorie intră şi melodia pârâţilor P. ŞI C. L., fiind o altă variantă a aceluiaşi produs cultural folcloric.
În consecinţă, reclamantul nu este îndreptăţit să solicite încălcarea dreptului de autor asupra melodiei menţionate, fiind titular doar al unui drept conex dreptului de autor, în calitate de artist interpret al propriei variante a unui cântec care aparţine folclorului, fiind incidente dispoziţiile art. 94, 95, 96 şi 98 din Legea nr.8/1996.
Conform acestor prevederi legale, „sunt recunoscuţi si protejaţi, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiştii interpreţi sau executanţi, pentru propriile interpretări ori execuţii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.
În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice alta modalitate o opera literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.
Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii; b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrăriiacestuia; c) dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa.
Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele: a) fixarea interpretării sau a execuţiei sale; b) reproducerea interpretării sau a execuţiei fixate; c) distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate; d) închirierea interpretării sau a execuţiei fixate; e) împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate; f) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei fixate; g) radiodifuzarea şi comunicarea publică ale interpretării sau ale execuţiei sale, cu excepţia cazului în care interpretarea ori execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată; g1) în situaţia specificată la lit. g) au dreptul numai la remuneraţie echitabilă; h) punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public; i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate”.
În speţă, atât reclamantul, cât şi pârâţii sunt titularii unui drept conex dreptului de autor, drept care se întinde doar asupra propriilor variante personalizate ale unui cântec care aparţine folclorului. De asemenea, instanţa constată că nici unul dintre elementele cu caracter moral sau patrimonial ale acestui drept conex al reclamantului, aşa cum sunt ele instituite prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, nu a fost încălcat de către pârâţi, aceştia exercitându-şi dreptul conex doar asupra propriei interpretări.
Apelul reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen legal apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinţei ei, în sensul admiterii acţiunii, cu obligarea pârâţilor intimaţi la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanţe.
În motivarea apelului, reclamantul învederează că, în realitate, compoziţia obiect al litigiului este o creaţie intelectuală proprie, din perioada
2002-2003, adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică în data de (...) prin difuzarea în direct a interpretării ei de către reclamant pe postul E. TV, urmată de multe alte difuzări, compoziţia muzicală fiind înregistrată la U. C. şi M. din România – Asociaţia drepturilor de autor, în baza declaraţiei din (...), dreptul de autor fiind înregistrat sub nr. 3409/(...).
Pârâţii au recurs la reproducerea compoziţiei muzicale fără drept şi au prezentat-o ca fiind o operă proprie, schimbând titulatura cântecului „când eram tânăr fecior” cu „. şi cureaua lată”.
Creaţia reclamantului este o operă originală în sensul art. 7 lit. c din Legea nr. 81/1996, iar încălcarea dreptului de autor de către pârâţi atrage răspunderea civilă delictuală a acestora, în condiţiile art. 998 C. civil.
Prima instanţă în mod greşit a respins cererea în probaţiune formulată de reclamant pentru efectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească dacă textul şi melodia interpretate de pârâţi sunt sau nu identice cu opera muzicală creată de reclamant, încălcând astfel dispoziţiileart. 129 alin. 5 Cod proc. civ., ce obligă instanţa să aibă un rol activ în aflarea adevărului.
În mod greşit a respins prima instanţă solicitarea reclamantului de a se indica şi sursa care a stat la baza răspunsului A. R. -Institutul de E. şi F., în sensul că melodia ar avea o origine folclorică, reclamantul solicitând indicarea culegerii în care au fost cuprinse date referitoare la opera muzicală în cauză cu indicarea autorului acesteia.
Răspunsul academiei, în lipsa acestor date, reprezintă doar opinia personală a etnomuzicologului Dejeu Zamfir.
Oricum, chiar şi în această adresă, se arată că piesa în litigiu aparţine muzicii populare de consum, aşadar, nu este o piesă folclorică.
Prima instanţă, interpretând greşit dispoziţiile de lege, a apreciat că, atât reclamantul, cât şi pârâţii, sunt titulari ai unui drept conex dreptului de autor, fiecare interpretând melodia folclorică într-o versiune proprie.
Întâmpinarea pârâţilor I. T. şi C. V.
Pârâţii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că prima instanţă a avut un rol activ în aflarea adevărului, încuviinţând o serie de probe la cererea reclamantului şi amânând soluţionarea cauzei în mai multe rânduri în vederea administrării acestora. F.ul nu este protejat de legislaţia specifică drepturilor de autor decât parţial, cu referire la dreptul conex al interpretului artist sau executant prev. de art. 95 şi urm. din Legea nr. 8/1996. R. a susţinut, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel, că el este creatorul melodiei şi al textului, ceea ce s-a dovedit a nu corespunde realităţii, melodia având sursă folclorică, acuzele aduse redactorilor adresei ce cuprinde răspunsul A. R. fiind nefondate, nesusţinute de probe. C. reclamantul recunoaşte într-un interviu dintr-un ziar că, la rândul său, a auzit melodia cântată de instrumentistul maramureşean Marcel Seraz. R. a susţinut, de asemenea, că cele două melodii interpretate de părţi sunt identice, ceea ce, de asemenea, s-a dovedit a fi neadevărat, titlul, textul şi lina melodică a celor două melodii fiind diferite.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având învedere probele administrate în faţa primei instanţe şi completate în apel, în temeiul art. 292 alin. 1 şi 295 C. pr.civ., curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, pentru verificarea condiţiilor răspunderii civile delictuale rezultând din dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., în forma în vigoare la data săvârşirii faptei (aplicabilă potrivit dispoziţiilor art. 103 din Legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Noul Cod Civil, ce prevede că
„obligaţiile născute din fapte extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii, după caz, săvârşirii lor”), se impune stabilirea împrejurării dacă pârâţii au săvârşit sau nu o faptă ilicită, în sensul de a încălca drepturile de autor ale reclamantului, ceea ce, în mod logic, impune stabilirea în prealabil dacă reclamantul are sau nu un drept de autor care să fi fost încălcat.
În acest scop, s-a revenit cu adresă la A. de folclor din cadrul Filialei A. R., solicitându-se indicarea surselor din care rezultă originea folclorică a melodiilor în litigiu (f. 41, 51, 55), aceasta, însă, şi-a menţinut opinia exprimată în faţa primei instanţe (f. 47-48).
Pentru a se verifica sursa şi originalitatea liniei melodice, s-a solicitat
Academie de M. „. D. o listă cu numele unor specialişti , în sensul art. 201 alin. 3 C. pr.civ., fiind vorba de un domeniu de specialitate, în care nu există experţi autorizaţi (art. 35, 36).
A fost audiat în camera de consiliu dl. profesor universitar dr. I. Bocşa, care este şi culegător de folclor şi interpret popular, părţile prezente având posibilitatea de a pune întrebări, răspunsurile sale fiind consemnate în încheierea şedinţei din camera de consiliu din 15 martie 2012 (f. 207), acesta depunând anterior şi un răspuns scris (f. 57-58).
Analizând părerea exprimată de specialist, curtea a ajuns la o concluzie identică cu prima instanţă, în sensul că cele două melodii, respectiv cea interpretată de reclamat, ca şi cea interpretată de pârâţi, au o origine folclorică, care poate fi dedusă din cadenţă, turnurile melodiei şi ritmul aksak, specific anumitor zone ale Transilvaniei, întâlnit în numeroase cântece de joc. F. o operă ce are o sursă folclorică, aceasta nu se bucură de protecţia oferită de art. 7 lit. c din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Prima instanţă, analizând existenţa vreunui drept din cele rezultând din dispoziţiile Legii nr. 8/1996, a verificat şi incidenţa dispoziţiilor art. 94,
95, 96 şi 98, în sensul că a stabilit că fiecare interpretare se bucură de elemente de originalitate ce o disting de cealaltă, conferind interpretului ei drepturi de autor conexe, fără a se putea vorbi de încălcarea de către vreunul dintre artiştii interpreţi a drepturilor celuilalt.
Audierea specialistului de către instanţa de apel a confirmat acest punct de vedere, în sensul că rândurile melodice (ce corespund unui vers) sunt diferite, în cazul strofelor, primele două total diferite şi ultimele două prezentând asemănări, în timp ce refrenul diferă, orchestraţia muzicală fiind, la rândul ei, diferită, cele două melodii fiind variante diferite ale aceluiaşi tip melodic, o variantă melodică presupunând şi elemente de asemănare sau chiar identitate cu alta, fără ca acestea (în mod necesar) să-i răpească originalitatea.
În ceea ce priveşte versurile, audiat fiind acelaşi specialist, care este şi culegător de folclor, acesta a arătat că nu sunt de natură folclorică.
Din compararea acestora (f. 58), rezultă o serie de asemănări, refrenul fiind identic, însă confruntându-le cu cele ale imnului vânătoresc de origine folclorică (f. 47), se poate constata că prelucrarea porneşte de la ideile textului folcloric, textul fiind unul simplificat faţă de cel ce se cânta în anul
1950, neprezentând elemente de originalitate care să-i asigure protecţia oferită de art. 94 şi urm. din Legea nr. 8/1996, indiferent cine ar fi fost cel care a creat textul modificat.
Întrucât nu există un drept de autor în sensul art. 7 lit. c din Legea nr.
8/1996, care să fi fost încălcat, opera nefiind una originală, ci preluată din folclor, ambele părţi având drepturi conexe rezultând din originalitatea interpretării şi bucurându-se de protecţia art. 94 şi urm. din lege, fapta pârâţilor nu are caracter ilicit, nesubzistând, astfel, prima condiţie a răspunderii civile delictuale, ceea ce face de prisos analiza celorlalte, inclusiv a prejudiciului pentru a cărui evaluare s-a dispus expertiza contabilă.
În temeiul art. 296 C. pr.civ., din considerentele arătate, curtea va respinge apelul ca nefondat.
F. în culpă procesuală, în temeiul art. 298 rap. la art. 274 alin. 1 C. pr. civ., reclamantul apelant va fi obligat să le plătească pârâţilor intimaţi cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţelor de la filele 148 şi 158 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. M. împotriva sentinţei civile nr. 948 din 11 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunţată în dosarul nr. (...), pe care o menţine.
Obligă apelantul să-i plătească intimatului I. T. suma de 4200 lei, iar intimatei SC S. A. SRL suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă şi executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2012.
GREFIER
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanţă: D.I. Taşcă
| ← Interzicerea folosirii în activitatea comercială a mărcii | Decizia civilă nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
