Decizia civilă nr. 1/2013. Constatare simulatie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/A /2013
Ședința publică din 21 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A C. GREFIER: C. B.
S-au luat în examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de reclamantul P. T. împotriva sentinței civile nr. 223 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, privind și pe intimații P. K., A. M., D. T., M. F., M. V., C.
ANA și P. V., având ca obiect acțiune în declararea simulației.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 7 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 noiembrie 2013, și ulterior pentru data de 21 noiembrie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Reclamantul P. T. i-a chemat în judecată pe pârâții P. K. ,
A. M., D. T., M. F. (născută P. ) M. V., născută P.
, C. Ana, Născută P., P. V., având obiect, acțiune în constatare, solicitând, în principal, să se constate simulat înscrisul intitulat "contract de vânzare cumpărare" autentificat prin încheierea nr. 2004/_ la BNPA R.
, să se dispună desființarea actului simulat, întrucât prețul nu s-a achitat, ceea ce echivalează cu lipsa cauzei actului, cu consecința desființării contractelor de ipotecă încheiate între pârâtul de rând 1 si pârâtul de rând 2, înscrise în CF 8584 Gilau cu nr. cadastral 3378, desființarea actelor de executare din dosarele execuționale nr. 307/2009 si 591/2009 ale BEJ Stolnean Romeo M., desființarea actul de adjudecare nr. 307 din_ întocmit pe numele pârâtului de rând 3 D. T. în dosarul de executare nr.591/2009 al BEJ Stolnean Romeo M. . Reclamanții au mai solicitat reînscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamantului P. T. si al intervenienților forțați M. F., M. V., C. Ana și P. T. în CF 8584 Gilau nr. cad. 3378 și top nr. 147/2 asupra imobilului de natură teren-gradină în suprafața de 1874 mp cu casa familiala de locuit conform descrierii de la foaia de avere, imobil situat administrativ în localitatea Gilău, str. Principală, nr. 229, județul C. .
În subsidiar, s-a solicitat să se constate simulația înscrisului "contract de cumpărare nr. 2004 din_, urmând a se constata existența si
efectele cotraînscrisurilor secrete "antecontract de vânzare cumpărare încheiat la data de_ " și "act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare" încheiat în_ - acte de asemenea semnate între reclamant și intervenienții și pârâtul de rând 1, să se constate că simulația vizează prețul din înscrisul aparent "contract de vânzare cumpărare" autentificat prin încheierea nr. 2004 din_ la BNPA "R. ", în sensul în care prețul nu s-a achitat de la cumpărător la vânzători, să se dispună obligarea pârâtului de rând 1 să-i plătească suma de 79.500 EURO, reprezentând cota parte din prețul ce i se cuvine după imobilul vândut conform antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ și a actului adițional din_ la antecontractul de vânzare cumpărare - semnate între reclamant și intervenienții și pârâtul de rând 1, să se dispună, obligarea pârâtului de rând 1 să-i plătească și suma de 26.240 lei reprezentând prejudiciul pe care l-a suferit cu ocazia executării silite prin evacuare în dosarul de executare nr. 591/2009 al BEJ Stolnean Romeo M.
.
Întâmpinările depuse în fața primei instanțe
Pârâtul D. T., în prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la primul capăt de cerere și la capetele de cerere formulate în subsidiar, excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, excepția inadmisibilitații în ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, punctul 2, punctul 3 și punctul 4 și excepția tardivității în ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, punctul 2 și 3, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 223 din 15 aprilie 2013, au fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârât, fiind respinsă pe fond și acțiunea reclamantului.
Considerente
Instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârât, constatând că acestea sunt neîntemeiate și respingându-le cu următoarea argumentație:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la primul capăt de cerere și la capetele de cerere formulate în subsidiar, instanța reține că, în legislația noastră civilă, simulația, prin ea însăși, nu constituie o cauză de nulitate, iar, din analiza textului art. 1175 C. civ., rezultă că singura sancțiune specifică simulației este, de regulă, inopozabilitatea față de terți a actului secret și a situației juridice născută din acesta.
Terții pot înlătura simulația pe calea acțiunii în simulație, motiv pentru care efectele simulației trebuie analizate având în vedere: raporturile dintre părțile contractante și avânzii lor cauză; raporturile dintre părți și terți;raporturile dintre terți.
Textul de lege mai sus menționat dispune, în continuare, că actul secret "nu poate avea nici un efect în contra altor persoane";. Trebuie admis că, în contextul acestei dispoziții, noțiunea de "efecte"; nu mai are accepțiunea de drepturi și obligații izvorâte din contract - o interpretare contrară ar face din art. 1175 C.civ. o repetare inutilă a art. 973 C.civ. -, ci o accepțiune legată de principiul opozabilității contractului față de terți.
Pornind de la această premisă terminologică, se observă că legea recunoaște terților dreptul de a ignora existența contractului secret dacă au
fost de bună credință la momentul în care s-au născut interesele lor legate de închiderea acestui contract.
Se consacră, în acest fel, o excepție de la principiul opozabilității contractului față de terți, contractul lovit de inopozabilitate fiind contractul secret care, după cum s-a arătat, este singurul contract real între părți.
În interpretarea regulii conform căreia față de terți produce efecte numai contractul aparent, literatura de specialitate și practica judiciară au dedus unele precizări care completează regula menționată, fără a contraveni sensului ei general.
În primul rând, s-a precizat că terții nu vor putea să refuze efectele contractului secret dacă, la momentul în care s-au născut interesele lor legate de acest contract, îi cunoșteau existența, așadar, spre a beneficia de inopozabilitatea contraînscrisului este necesar ca terții să se fi încrezut, cu bună-credință, în aparența rezultată din contractul public, să se fi ignorat existența simulației.
În al doilea rând, este adevărat că actul secret - contraînscrisul - nu poate fi invocat de părți "în contra"; terților. Cei de-al treilea sunt îndreptățiți însă să invoce, în beneficiul lor și împotriva părților, efectele actului secret, renunțând cu alte cuvinte la inopozabilitatea față de ei a acestui act. De exemplu, creditorul chirografar al unui creditor insolvabil va avea interesul să invoce, în favoarea sa, contraînscrisul încheiat de acest debitor din care rezultă că un contract de vânzare privind anumite bunuri a fost fictiv și că deci acele bunuri nu au ieșit în realitate din patrimoniul debitorului.
În concluzie, "față de terți - atât terții propriu-ziși cât și creditorii chirografari și succesorii particulari - actul decret nu produce nici un efect împotriva lor, este inopozabil lor. Efectele simulației prezintă importanță pentru că lor li se poate opune numai actul aparent (public). Dar pentru ca terții și cei asimilați lor (creditorii chirografari și succesorii particulari) să poată respinge efectele actului secret, ei trebuie să fie de bună credință, adică să nu fi cunoscut simulația în momentul nașterii dreptului lor.
În cazul de față, nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâtului dobânditor prin licitație a imobilului din litigiu, pârâtul având, astfel, legitimitate procesuală în acțiunea reclamantului, în condițiile în care acesta deține imobilul din litigiu și reclamantul solicită anularea unor acte și restabilirea situației anterioare, aspecte care ar putea produce efecte asupra pârâtului.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, excepția inadmisibilitații în ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, punctul 2, punctul 3 și punctul 4, tribunalul consideră că prima excepție privind prescripția nu se justifică în condițiile în care acțiunea în simulație este o acțiune în constatare care poate fi exercitată oricând pe cale principală ori de excepție. Deci este imprescriptibilă. Această soluție este în concordanță cu principiul potrivit căruia aparența în drept poate fi înlăturată oricând, actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului.
Acțiunea în simulație nu se confundă cu acțiunea în executarea prestațiilor la care părțile s-au obligat în temeiul actului real. O astfel de acțiune fiind în realizarea unui drept patrimonial este prescriptibilă în termenele generale de prescripție prevăzute de lege.
Referitor la excepția inadmisibilitații în ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, punctul 2, punctul 3 și punctul 4, din acțiunea reclamantului, tribunalul le consideră aspecte ce vizează fonul cauzei, neputând fi tratate separate, astfel că le va respinge ca și excepții.
Legat de excepția tardivității în ceea ce privește capătul nr. 2 de cerere, punctul 2 și 3, instanța urmează a o respinge considerând că și aceste aspecte vizează fondul cauzei, fiind cereri adiacente cererii principale, constituind, practic, efectele admiterii primelor două cereri principale privind constatarea acutului simulat și desființarea acestuia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că simulația este o operațiune juridică constând în încheierea unui act public aparent, menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală, și încheierea concomitentă a unui alt act juridic prevăzând adevăratele raporturi pe care pãrțile înțeleg sã le stabileascã în realitate. Simulația, prin ea însãși, nu constituie o cauzã de nulitate a vreunuia din cele douã acte încheiate, singura sancțiune a simulației ilicite fiind inopozabilitatea actului secret
împotriva terților care cu bunã-credințã s-au întemeiat pe actul aparent. Actul secret este, totuși, opozabil terților, dacã aceștia au avut cunoștințã de existența și cuprinsul contraînscrisului.
Sancțiunea neopozabilitãții actului secret fațã de terți se explică prin aceea cã ei l-au ignorat, cunoscând numai actul aparent, însã, atunci când terții au cunoscut actul secret, nu mai subzistă această rațiune și, deci, urmeazã a se decide că actul secret le este opozabil (art. 1175 C. civ.).
Acțiunea în declararea simulației unui act are drept consecință constatarea existenței actului secret, dar real, și inexistența actului public, aparent. Fiind o acțiune în constatare ce poate fi exercitată pe cale principală ori pe cale de excepție, ea transpune principiul potrivit căruia aparența de drept poate fi înlăturată oricând.
Aceasta fiind, așadar, finalitatea acțiunii în declararea simulației, evident că toate acțiunile formulate de părți vizând rezoluțiunea, rezilierea sau anularea actului secret nu pot fi concepute decât ca o consecință și în cadrul constatării simulației, pentru ca astfel sa poată fi desființat și actul public aparent.
În speță, instanța au fost sesizată cu o acțiune în constatarea simulației vânzării, rezoluțiunea contractului simulat de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului,
Instanța, reține că, simulația poate atrage totuși sancțiunea nulității atunci când se dovedește că această operațiune juridică a avut drept scop a
frauda legea, eludând "prohibițiunea bazată pe o piedică legală";.
Instanța consideră că fraudarea legii, privită în materie contractuală, constituie acea operațiune juridică prin care anumite persoane, aflate în conivență, încheie un contract nu pentru a-și exercita drepturile ce ar rezulta din acesta potrivit naturii sale, ci exclusiv pentru a dobândi o situație juridică ce atrage incidența unor dispoziții legale favorabile de care nu ar fi putut să beneficieze pe o altă cale.
În cazul de față, părțile au încheiat un act de vânzare cumpărare, autentificat, în care au consemnat că valoarea contractului este de 120.000 lei, preț ce a fost achitat anterior semnării contractului, act pe care reclamantul îl consideră simulat, față de actul real încheiat între părți la data de_, antecontract în care se înstrăinează imobilul din litigiu pentru suma de aproximativ 400.000 lei.
În această situație, se constată existența unei fraude la lege prin ascunderea în actul autentic a valorii reale a tranzacției, cu scopul eludării dispozițiilor legale privind plate taxei de timbru, aspect care atrage nulitatea absolută a actului ascuns, rămânând valabilă tranzacția de înstrăinare din actul autentic, act care cuprinde toate elementele necesare înstrăinării imobilului din litigiu.
În cazul de față, reclamantul nu poate să invoce în apărare propria culpă legat de încheierea actului autentic sau a promisiunii de vânzare, instanța apreciind că este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr- un act ascuns, să plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentic, sancțiunea specifică a simulației fiind inopozabilitatea față de terți a contractului secret și a situației juridice create de acesta, nulitatea nefiind atrasă de simulația în sine, ci de scopul acesteia, și anume fraudarea legii.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea reclamantului, respingând-o.
Apelul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamantul, solicitând anularea ei, rejudecarea apelului, cu consecința admiterii acțiunii, în principal, prin admiterea capetelor de cerere formulate în principal și, în subsidiar, prin admiterea capetelor de cerere formulate în această modalitate.
În motivarea apelului său, reclamantul învederează că hotărârea instanței se fundamentează pe un singur considerent, și anume nulitatea simulației pentru fraudă la lege, instanța pronunțându-se, astfel, extra petita, asupra aceea ce nu s-a cerut, încălcând, astfel, dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod proc.civ.
Față de această împrejurare, ea nu s-a mai pronunțat asupra capetelor de cerere cu care a fost investită și nu le-a analizat deloc pe fond.
Întâmpinarea depusă în apel
Pârâtul D. T., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că el este terț de bună credință și actul secret nu este opozabil, neavând cunoștință despre existența acestuia.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 Cod proc. civ., curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prima instanță, din oficiu, a invocat o apărare de fond de ordine publică privind nulitatea absolută a operațiunii juridice a simulației pe motivul fraudării legii, apreciind că prin încheierea ei au fost eludate dispozițiile legale privind plata taxelor datorate statului pentru transferul proprietății, declarându-se un preț inferior celui real.
Fiind vorba despre o apărare de fond de ordine publică și nu despre o pretenție, prima instanță nu s-a pronunțat extra petita, așa cum susține reclamantul apelant, ea având posibilitatea de a invoca din oficiu excepții absolute și apărări de fond de ordine publică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod proc. civ.
Cu toate acestea, hotărârea primei instanțe este nelegală pentru că apărarea de fond invocată nu este fondată, eludarea dispozițiilor privind plata taxelor datorate pentru transferul proprietății neconstituind motiv de nulitate absolută a operațiunii juridice a simulației, întrucât aceasta nu a fost încheiată în scopul principal al eludării taxelor. Este adevărat că o perioadă de timp, sub imperiul OUG nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, o astfel de operațiune juridică era nulă absolut, întrucât, prin art. 6 alin. 1 și 2 din actul normativ menționat, s-a prevăzut că "(1) Este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act ascuns, să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentic. (2) Nulitatea prevăzută la alin. (1) se extinde atât asupra actului ascuns, cât și asupra actului autentic."; Acest text, însă, a fost abrogat ulterior tocmai pentru că legiuitorul nu a considerat că eludarea taxelor
pentru transferul proprietății constituie un motiv suficient pentru o sancțiune atât de drastică cum este aceea a nulității operațiunii juridice. De altfel, doctrina și jurisprudența anterioare și ulterioare acestui act normativ au fost majoritare în favoarea opiniei că eludarea taxelor nu constituie motiv de nulitate a actului juridic.
Întrucât prima instanță a respins acțiunea ca urmare a admiterii în mod nefondat a unei apărări de fond invocată din oficiu, iar, astfel, nu a analizat fondul raporturilor juridice dintre părți, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va admite apelul reclamantului și va anula sentința primei instanțe, reținând cauza spre rejudecare.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârât și soluționate de prima instanță, acestea nu au constituit obiect al apelului.
În ceea ce privește fondul cauzei, întrucât între reclamant, pârâtul P.
K. și intervenienți au fost încheiate mai multe acte secrete, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din_ (f. 15-16 dosar judecătorie), actul adițional la acest antecontract, încheiat la_ (f. 19 din același dosar), precum și convenția din_ (f. 27 dosar tribunal), probele administrate în fața primei instanțe fiind insuficiente pentru a stabili intenția reală a părților, curtea apreciază că se impune suplimentarea acestora printr-un interogatoriu al părților semnatare, urmând ca, în acest scop, să stabilească termen de judecată pentru care vor fi citate din nou părțile.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamantul P. T. împotriva sentinței civile nr. 223/_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o anulează și reține cauza spre judecare.
Stabilește termen de judecată pentru data de 5 decembrie 2013. Definitivă.
Cu drept de recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
ANA I. | A. | A. C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 11 ex/_
Jud. primă instanță: V. G.
| ← Decizia civilă nr. 911/2013. Actiune confesorie | Decizia civilă nr. 149/2013. Constatare simulatie → |
|---|
