Decizia civilă nr. 32/2013. Constatare simulatie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 32/R/2013 Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: M. N., președinte tribunal JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: E. M. -M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamantul D. F., împotriva sentinței civile nr. 4307/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 11 ianuarie 2013 în prezența reclamantului-recurent D. F., asistat de avocat Kocsis Tibor-Jeno și a pârâtelor-intimate B. L. și B. I. L., concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată când, tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 18 ianuarie 2013 respectiv 25 ianuarie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată :
Prin sentința civilă nr. 4307/_ s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. F. în contradictoriu cu pârâtele B. L. și B.
I. L., precum și cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță pe baza probatoriului administrat, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2672/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._ pârâta B. L. a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 41.710 lei cu titlu de sultă compensatoare ca urmare a sistării coproprietății, precum și la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentința civilă menționată a rămas irevocabilă prin respingerea recursului pârâtei prin decizia civilă nr. 312/R/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud.
Întrucât pârâta nu a executat de bună voie obligația stabilită prin sentința civilă nr. 2672/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._, reclamantul a demarat procedura executării silite formându-se dosarul de executare nr. 2/2012 al SCPEJ Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M. . Anterior înregistrării cererii de executare silită, pârâta B. L. a încheiat cu fiica sa, B. I. L., contractul de donație autentificat de notarul public Drăguț M. prin încheierea de
autentificare nr. 2717/2010, prin care pârâta B. L., în calitate de donatar, a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., str. Aleea Tihuța, nr. p, sc. C, parter, jud. B. -Năsăud, cu titlu gratuit, pârâtei B. I. L., în calitate de donatar. Totodată pârâta B. L. și-a păstrat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului donat.
Prin acțiunea civilă ce formează obiectul prezentului contract reclamantul a solicitat instanței să constate caracterul simulat al contractului de donație încheiat între pârâtele B. L. și B. I. L. și, pe cale de consecință, să constate nulitatea acestuia și să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. Instanța reține că simulația este o operație juridică care constă în încheierea și existența, în același timp, a două contracte între aceleași părți contractante, respectiv un act ascuns prin care se stabilesc adevăratele raporturi juridice dintre părți și un act public, prin care se creează o situație juridică complexă, simulația fiind reglementată de art. 1175 din vechiul Cod civil, aplicabil raportat la data încheierii contractului de donație și la disp. art. 109 din Legea nr. 71/2011. Astfel, potrivit art. 1175 din Codul civil actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. Efectele simulației constau în inopozabilitatea față de terți a actului secret, terții având posibilitatea însă de a invoca actul secret în cazul în care au interes.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor Boer R. și Biro I. și înscrisurile depuse de părți, relevă faptul că, după pronunțarea sentinței civile nr. 2672/2010 a Judecătoriei B. în dos. nr._, pârâta B. L. a donat apartamentul deținut în proprietate fiicei sale, fără a se proba însă existența vreunui act ascuns încheiat între pârâtele B. L. și B. I. L. prin care acestea să stabilească faptul că actul public, respectiv contractul de donație, este fictiv și nu va produce nici un efect. De asemenea, prin simpla existență a obligației pârâtei
B. L. de a plăti o anumită sumă de bani reclamantului, nu poate fi prezumat caracterul aparent al donației, în lipsa dovezii existenței unui act ascuns și a lipsei intenției părților contractante de a încheia contractul de donație. De asemenea, instanța reține că dispozițiile art. 845 cod civil sunt aplicabile doar în materia succesiunilor și sunt prevăzute exclusiv în favoarea succesibililor în linie dreaptă în scopul protejării rezervei succesorale a acestora, astfel că prezumția caracterului deghizat al înstrăinărilor făcute în favoarea unui succesibil în linie dreaptă cu sarcina unei rente viagere sau cu rezervă de uzufruct poate fi invocată doar de ceilalți succesibili în linie dreaptă a căror rezervă a fost afectată.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantului de constatare a simulației.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul D.
F. , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv a se constata caracterul simulat al contractului de donație realizat în dauna intereselor lui de creditor, autentificat sub nr. 2717/2010, prin care pârâta Boscoi L., mama minorei B. I. L., donează acesteia din urma apartamentul înscris în CF 50075 B., nr. top 8112/c/41 și pe cale de consecință desființarea contractului, constatând nulitatea acestuia și a se dispune restabilirea situației anterioare. Cu obligarea pârâtei Boscoi L. la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată de la fond, precum și a celor din recurs.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că sentința atacată cu prezentul recurs este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art.304 pct.9 rap. la art.166 Cod pr.civ. și art.1201 Cod civil, sentința urmând a fi analizată și prin prisma disp.art.3041C.pr.civ.
S-a arătat că pârâta B. L. a fost obligată prin sentința 2672/2010 a Judecătoriei B. la plata către reclamant a unei sulte în valoare de 41.710 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.500 lei. Ulterior a formulat o cerere de executare silită, iar executorul judecătoresc a somat pârâta să-i plătească suma de
51.081 lei reprezentând sultă, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare. Executorul judecătoresc a constatat însă că imobilul apartament arăta mai sus a fost donat de pârâtă fiicei sale minore în vârstă de 15 ani, păstrându-și doar un drept de uzufruct viager.
Contractul de donație a fost făcut cu rea - credință, exclusiv pentru a-și diminua patrimoniul și a sustrage imobilul de la executare silită. De altfel, după terminarea procesului de partaj, pârâta și-a înstrăinat și autoturismul pentru a nu putea fi executată.
În aceste condiții, arată reclamantul că a formulat inclusiv plângere penală la
I.P.J. B. -Năsăud pentru că pârâta nu respectă hotărârea judecătorească, dar organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a mai susținut de către recurent că instanța nu a luat în considerare susținerile sale potrivit cărora este vorba de o donație deghizată, făcută în scopul de a frauda interesul său de creditor, aflându-se practic într-o situație similară prevăzută de dispozițiile art. 937 și 1307 Cod civil.
De asemenea, art.845 cod civil instituie o prezumție de donație deghizată în cazul vânzării către un succesibil a unor bunuri.
Recurentul susține că pârâta și-a înstrăinat bunul către fiica în scopul de a nu-i plăti sulta. Astfel, recurentul arată că donația deghizata este lovită de nulitate absolută întrucât este încheiată ilicit și imoral.
Intimatele-pârâte B. L. și B. I. L. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.4307/_, fără cheltuieli de judecată.
Intimatele au susținut că au făcut dovada legalității actului de donație cu precizarea expusă a faptului că în cauză nu a existat și nu există un act juridic ascuns.
Referitor la apartamentul și autoturismul de care face recurentul vorbire au fost și sunt proprietatea lor privată avânt un drept de dispoziție asupra acestora.
Intimata B. L. arată că este de acord să-i achite recurentului suma dispusă de către instanța de judecată în rate succesive raportat la veniturile pe care le realizează.
Intimatele mai arată că recurentul face o confuzie între actul de înstrăinare de bunuri care presupune stabilirea unui preț și actul de donație care este un act gratuit.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea calificată ca fiind recurs, precum și sub toate aspectele potrivit art. 3041 tribunalul constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant prin intermediul avocatului și a fost intitulată "acțiune civilă în simulație"; și a avut ca și prim petit
următoarea solicitare "să constatați caracterul simulat al contractului de donație realizat în dauna intereselor mele de creditor";. În motivarea cererii se arată de către reclamant că încheierea contractului de donație cu privire la apartament, a fost realizat de pârâta B. L. exclusiv în dauna reclamantului în calitatea sa de creditor, cu scopul exclusiv de a-și diminua patrimoniul și de a sustrage imobilul de la executare silită. În drept se invocă în primul rând dispozițiile art. 975 Cod civil (în vigoare la momentul încheierii contractului și declanșării acțiunii), care reglementează acțiunea pauliană în favoarea creditorilor care se consideră fraudați prin actele încheiate de debitorii lor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. având menționat obiectul
"acțiune în declararea simulației";, iar instanța de fond a omis să pună în discuția părților motivele de fapt și temeiul de drept invocate și să solicite clarificări cu privire la natura acțiunii civile cu care a fost investită. Prin sentința pronunțată instanța a analizat temeinicia acțiunii formulat doar raportat la dispozițiile 1175 Cod civil, text care de altfel nici nu a fost indicat de către reclamant în acțiunea formulată. Instanța de fond a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite condițiile simulației, întrucât nu s-a dovedit existența unui act secret, motiv pentru care s-a respins acțiunea, fără a se analiza starea de fapt expusă prin cerere, raporturile dintre părți sub aspectul acțiunii pauliene reglementate de art. 975 Cod civil.
Toate aceste aspecte nu au fost verificate de către prima instanță, care a omis să pună în discuție, în virtutea rolului său activ instituit de prevederile art. 129 alin.5 din Codul de procedură civilă, necesitatea calificării acțiunii și eventual a administrării unor probe suplimentare. Raportat la aceste omisiuni ale instanței de fond și pentru a fi respectat dreptul la apărare al pârâtelor, fiind necesar să li se acorde ocazia de a-și exprima poziția față de acțiunea pauliană formulată de reclamant și de a solicita eventual administrarea unor noi probe, tribunalul în baza art. 312 alin.3 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și va casa sentința în întregime. Față de lipsa unei cereri de casare a hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond și raportat la dispozițiile art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă, se va reține cauza spre rejudecare.
În rejudecare urmează a se solicita pârâtelor să își exprime poziția față de acțiunea pauliană formulată și se va pune în discuția părților posibilitatea administrării unor mijloace de probă suplimentare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul D. F. , domiciliat în sat L., nr.18, județul Mureș, împotriva sentinței civile nr. 4307/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, casează hotărârea și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen de judecată la data de 22 februarie 2013, dată pentru care se vor cita părțile.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. I. S. | M. | N. | S. | I. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact: BISz/EMM
_ / 2 ex
Jud. fond: J. A.
| ← Decizia civilă nr. 149/2013. Constatare simulatie | Decizia civilă nr. 166/2013. Constatare simulatie → |
|---|
