Decizia civilă nr. 911/2013. Actiune confesorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 911/R/2013
Ședința publică din 28 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. G. ,
R. I. ȘI R. G. împotriva deciziei civile nr. 264 din 6 noiembrie 2012 a Tribunalului Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâții
intimați R. P. ȘI R. Ș., având ca obiect acțiune confesorie- de servitute.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 21 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 februarie 2013.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2869/2011 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții R. G., R. I. și R. G. în contradictoriu cu pârâții R. Petru și R. Ș. și au fost obligați pârâții să deblocheze drumul public situat în locul denumit "Grohot sub drum"; din orașul B., iar în caz de refuz instanța a autorizat reclamanții să o facă pe cheltuiala pârâților care au fost obligați pe viitor să nu întreprindă nimic de natură a obstrucționa calea de acces. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 3369,00 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții si pârâții in dosarul nr. 1940/1988 s-au judecat pentru stabilirea masei succesorala si partaj după def. R. G. si R. I., ocazie cu care averea defuncților a fost partajata reținându-se ca pentru uzul tuturor moștenitorilor rămâne drumul public de câmp de 120/3,50 m totalizând 420 m.p., situație de fapt necontestata de pârâți si relevata in raportul de expertiza întocmit in cauza. Nu mai puțin adevărata este si susținerea pârâților ca din loturile lor au fost ocupate diferite suprafețe de teren pentru linie de înalta tensiune, conducta de apa si un alt drum de acces, insa aceste împrejurări nu-i îndreptățesc sa blocheze drumul de acces stabilit printr-o sentința judecătoreasca irevocabila, in favoarea tuturor părtilor. In accepțiunea legii instanța a considerat ca reclamanții au deci un titlu pentru exercitarea servituții, care este sentința de partaj.
Prima instanță a constatat că raportat la dispozițiile art. 616 - 618 C civil,, la situația de fapt reținută, prin solicitarea făcuta reclamanții au înțeles sa-si apere dreptul dobândit, pârâții blocând drumul de acces in toamna anului 2010.
Reținându-se ca temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamanți este cel prevăzut de dispozițiile art. 674-676 Cod procedura civila, ca reclamanții au formulat o acțiune confesorie prin care au solicitat obligarea pârâților la respectarea dreptului de servitute deja existent, dar care era tulburat, instanța a admis acțiunea așa cum s-a formulat.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a obligat pârâții, cazuti in retențiuni, la plata către reclamanți a sumei de 3369,00 lei, cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 264/A/_ a Tribunalului Maramureș a fost admis apelul declarat de apelanții R. P., și R. Ș., împotriva sentinței civile nr. 2869/2011 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții R. G., R. G. și R. I.
împotriva pârâților R. P. și R. Ș. .
Instanța de apel a respins cererea pârâtului R. P. de obligare a reclamanților la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță și cererea apelanților de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 977 din 10 iunie 1987 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 1244/1986 a fost admisă acțiunea în stabilirea masei succesorale și în nulitate de contracte intentată de reclamanții R. G. și
R. N. (antecesorul intimaților), împotriva pârâților R. Ș. sr., R. Ș. jr., R. Petru jr., R. I. și s-a stabilit că între bunurile ce compun masa succesorală rămasă după defuncții R. G. și soția R. I. se regăsește
"terenul situat în hotarul orașului B., la locul denumit "Grohot sub drum";, în suprafață de 18600 mp, în valoare de 16680 lei, dintre vecinii Cotos Varvara, R. V. Cușnar, râul Vișeuț și șoseaua națională la nord, traversat în diagonală de un drum public de câmp de 120/3,50 m, totalizând 420 mp, de natură fânață, aflat în posesia tuturor moștenitorilor pe parcele, din care suprafața de 2160 mp, loc de construcție notat în schiță cu ABCDEF, pe care se află casa și anexele gospodărești ale pârâtului R. Ș. din B. str. P. T. nr. 39 și casa în construcție a pârâtului R. Ș. junior (parcela F și A), construcții care nu fac parte din masa succesorală";. Identificarea și parcelarea terenurilor s-a făcut în conformitate cu expertiza și schițele întocmite de expert Fornvald A. . În mod evident mențiunea "aflat în posesia tuturor moștenitorilor pe parcele";, se referă la teren, iar nu la drumul de câmp.
Apoi, prin sentința civilă nr. 1461 din 6 septembrie 1989, pronunțată de aceeași instanță în dosar nr. 1940/1988 s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenurilor relevate în încheierea de admitere în principiu, iar terenul "Grohot sub drum";, situat în B. între vecinii Cotos Varvara, R.
V. Cujner și râul Vișeuț, în suprafață de 18.660 mp și cu valoarea de 16.680 lei a fost atribuit pârâtului R. Ș. . Raportat la modalitatea de identificare a terenului "Grohot sub drum"; ca bun component al masei succesorale a defuncților R. G. și R. I. respectiv ca bun atribuit în lotul pârâtului R. Ș., se constată că parcela în litigiu a fost integral atribuită acestuia, inclusiv cu drumul de câmp care o traversa, deoarece suprafața de teren nu a fost modificată în minus la formarea loturilor (18.600 mp la stabilire, 18.660 mp la atribuire, cu aceeași valoare). De altfel, în zonă avea edificată casă pârâtul R. Ș. și în curs de edificare, R. Ș.
junior. Pe cale de consecință, se reține că hotărârea judecătorească evocată nu a constituit în favoarea celorlalți coindivizari vreun drept de servitute, iar
drumul în litigiu nu a rămas în indiviziune, fiind atribuit lui R. Ș. o dată cu parcela de teren pe care o traversa. Acest aspect rezultă și din schița depusă la fila 27 din dosarul primei instanțe, efectuată de Fornvald A., care conform susținerilor părților în ședința publică din_ a servit la pronunțarea sentinței de partaj.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că este întemeiată critica pe care apelanții au adus-o hotărârii pronunțate de prima instanță, sub aspectul considerării sentinței de partaj ca fiind un titlu de constituire a servituții de trecere în favoarea reclamanțiloR.
S-a mai reținuT că pentru deblocarea drumului în litigiu, atât Orașul
B., cât și reclamanții R. I., R. G. și R. G. au inițiat mai multe demersuri judiciare.
Astfel, prin decizia civilă nr. 940/R din_, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Maramureș a admis recursul declarat de R. Petru și R. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1397 din 5 iunie 2009, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ pe care a modificat-o în tot, respingând cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul Orașul B. prin Primar în contradictoriu cu pârâții R. Ș. și R. Petru, constatând în procedura sumară a examinării cauzei specifică ordonanței președințial, că din probele administrate nu rezultă că pârâții ar fi blocat drumul de acces care face legătura dintre strada P. T. și str. Vișeuț și nici că acesta ar fi destinat circulației publice.
Prin decizia civilă nr. 717/R din_, pronunțată în dosarul nr. _
, s-a admis recursul declarat de R. P. și R. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1096/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, care a fost modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților, acțiune formulată tot pe calea ordonanței președințiale, vizând obligarea pârâților la deblocarea drumului de acces.
O cerere similară au formulat R. G., R. I. și R. G. împotriva celor doi pârâți, tot pe calea ordonanței președințiale, în dosarul nr._, de asemenea respinsă prin sentința civilă nr. 1175/2011 din_, irevocabilă prin nerecurare.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus s-a respins acțiunea reclamantului Consiliul Local B. împotriva pârâților R. P. și R. Ș. (pe calea dreptului comun), acțiune având ca obiect obligarea pârâților să desființeze bariera care blochează drumul de acces ce face legătura între strada P. T. și strada Vișeuț, întrucât drumul aparține rețelei stradale aflate în administrarea unității administrativ teritoriale a orașului
B., fiind destinată circulației publice, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada că ar avea vreun drept de proprietate sau de administrare asupra căii de acces.
Prin decizia civilă nr. 44/A din_ Tribunalul Maramureș a respins ca nefondat apelul reclamantului Consiliul Local B. . Hotărârea a rămas
irevocabilă. Împrejurarea că prin adresa nr. 159/4 din_, Primăria B. a comunicat că drumul respectiv face parte din P.U.G.-ul orașului B. nu este de natură a combate această constatare judiciară. Așadar drumul care traversează parcela atribuită apelantului R. Ș. nu este un drum public aflat în proprietatea Orașului B. .
De asemenea, Tribunalul a mai constatat că sentința civilă nr. 1486 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, rămasă irevocabilă, ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la drumul în litigiu, între R. Ș. și Nica C. C., Danci Fira. Raportat la existența acestei hotărâri judecătorești, chiar dacă apelanții-pârâți au
blocat drumul public, amplasând bariera, (sens în care au calitate procesuală pasivă) aceștia nu mai pot fi obligați să o ridice, în contextul în care terenul este proprietatea unei alte persoane, neatrasă în cadrul procesual. Subdobânditorii nu au fost introduși în proces în fața primei instanțe, iar raportat la dispozițiile art. 294 C.pr.civ., instanța de apel nu este legitimată a modifica ea însăși cadrul procesual ori a dispune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în acest scop. În
ședința publică din data de_ reprezentanta intimaților a invocat doar inopozabilitatea sentinței civile nr. 1986/_, fără a preciza o poziție procesuală diferită nici după depunerea extrasului CF nr. 52300 B., care atestă întabularea dreptului de proprietate al lui Nica C. -C. și Danci Fira, cu efect de opozabilitate, din data de_ .
Așadar, Tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților-intimați, având ca obiect "obligarea pârâților să deblocheze drumul public de câmp de la locul numit "Grohot sub drum"; de orice obstacole amplasate de aceștia";, calificată de prima instanță ca o confesorie de servitute, nu poate fi primită, în contextul în care în favoarea acestora nu s-a constituit anterior vreun drept de servitute pe drumul în litigiu și totodată nu se poate aprecia că respectivul drum ar fi rămas în indiviziune.
S-a reținut că în fața primei instanțe pârâtul R. P. a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, fără a dovedi efectuarea acestora, astfel încât cererea sa a fost respinsă, în contextul schimbării soluției asupra acțiunii introductive.
A fost respinsă și cererea apelanților de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel, la dosar nefiind regăsite înscrisuri în justificarea efectuării acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții R. G., R.
I. și R. G., solicitând în principal modificarea deciziei atacate în senul respingerii apelului pârâților.
În subsidiar, recurenții au solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, în vederea efectuării unei expertize topografice prin care să se verifice dacă suprafața de teren înstrăinată de apelanți este identică cu suprafața care a constituit calea de acces stabilită prin sentința de partaj și cu cea din litigiu, și de asemenea, pentru a fi chemate în judecată persoanele care se susține că ar fi proprietarele actuale ale căii de acces, întrucât reclamanții nu au avut cunoștință despre faptul că pârâții au vândut nepoților lor terenul pe care se află și calea de acces.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 și 312 Cod proc.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că până în faza apelului pârâții nu au adus la cunoștința instanței faptul că în timpul derulării procesului la fond și-au intabulat dreptul de proprietate pe acest teren și l-au vândut altor persoane.
De asemenea, pârâții nu au depus la dosar sentinței civile nr. 1486/2011 a Judecătoriei Vișeu de Sus, în baza căreia și-au intabulat dreptul de proprietate.
În ce privește calea de acces din litigiu, recurenții au arătat că nu a fost identificată cu date de cartea funciară, astfel că nu aveau de unde să știe sub ce nr. topografic se identifica calea de acces. În obiectivele expertizei stabilite de instanța de fond nu s-a solicitat niciodată să se
identifice sub aspect topografic calea de acces blocată de pârâți, acesta fiind motivul pentru care nu au certitudinea că terenul pe care și-au
intabulat dreptul de proprietate alte persoane, nechemate în judecată este identic cu terenul în litigiu.
Este însă o certitudine faptul că această cale de acces este cea la care face referire sentința civilă nr. 1461/1989 a Judecătoriei Vișeu de Sus.
Având în vedere că în mod greșit tribunalul a apreciat că nu se poate stabili că respectiva cale de acces ar fi rămas în indiviziune, deși expertiza este edificatoare, decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală și în principal se impune casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond.
Prin scriptul depus la dosar la data de_ recurenții au mai arătat că reținerea instanței de apel cu privire la faptul că acest drum public d câmp ar fi fost încorporat în lotul pârâtului și că reclamanții nu au un titlu, este greșită. Așa cum rezultă din actele dosarului, această servitute s-a exercitat de mult timp, până când pârâții au blocat abuziv drumul și mai mult de rea credință, pe parcursul procesului au vândut terenul în litigiu.
Prin urmare, această servitute a preexistat, fiind stabilită prin destinația proprietarului inițial, antecesorul tuturor părților, numitul R.
G. a lui Istrate.
Soluția dată în procesul purtat de Consiliul Local B. nu se poate reține ca având autoritate de lucru judecat în ceea ce-i privește, deoarece este vorba de cauze juridice distincte, cu un alt izvor de drept, respectiv drept de proprietate publică.
Instanța avea obligația să le pună în vedere necesitatea chemării în judecată a noilor proprietari ai terenului în litigiu, lucru pe care nu l-a făcut.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul R. P. s-a opus admiterii recursului, arătând că recurenții au o altă cale de acces la imobilele și terenurile lor, că prin sentința civilă nr. 1486/2011 a Judecătoriei Vișeu de Sus noii proprietari ai terenului sunt Nica C. C. și Danci Fira, situație
în care ei nu mai au nicio calitate procesuală.
Recurenții nu au arătat care dintre motivele invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod proc.civ.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că o parte din motivele invocate de recurenți se încadrează în dispozițiile prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege în raport de care urmează a fi analizate. Curtea apreciază că recursul este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Acțiunea promovată de reclamanți a avut ca obiect "obligarea pârâților să deblocheze drumul public de câmp de la locul numit Brohot sub drum, de orice obstacole amplasate de aceștia, iar în caz de refuz să fie autorizați ei să deblocheze calea de acces pe cheltuiala pârâților.
În susținerea acțiunii lor, recurenții au arătat că acest drum a făcut parte din masa succesorală rămasă după antecesorii lor, că la dezbaterea succesiunii drumul nu a fost atribuit în proprietate niciunuia dintre moștenitori.
Prin urmare, cele două susțineri ale reclamanților se bazează pe faptul că drumul în litigiu este drum public și că nu aparține niciunuia dintre pârâți, susțineri pe care instanța le apreciază ca fiind nefondate.
Astfel, prin sentința civilă nr. 977/1987 a Judecătoriei Vișeu de Sus, s- a stabilit că masa succesorală rămasă după antecesorii părților se compune din mai multe bunuri, între care și terenul în litigiu, iar prin
sentința civilă nr. 1461/1989 pronunțată de aceeași instanță s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase, terenul în litigiu situat la locul numit "Grohot sub drum"; fiind atribuit în lotul pârâtului R. Ș., inclusiv cu drumul de câmp care îl traversa.
Curtea constată că prin această hotărâre judecătorească nu s-a constituit în favoarea celorlalți coindivizari vreun drept de servitute, iar drumul în litigiu nu a rămas în indiviziune, fiind atribuit pârâtului R. Ș.
, împreună cu parcela ce o traversa, fapt ce rezultă și din schița aflată la f. 27 din dosarul instanței de fond, ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1461/1989.
Susținerea reclamanților bazată pe sentința civilă nr. 1461/1989 este nefondată, pentru următoarele motive:
În dispozitivul acestei sentințe la pct. 2 se reține doar că masa succesorală rămasă după defunctul R. G. și soția I. se compune și din "terenul situat la locul numit grohot sub drum în suprafață de 18600 mp în valoare de 16.680 lei dintre vecinii Ciotoș Varvara, R. V. Cușner, Râul Vișeuț și șoseaua națională la nord, traversat în diagonală de un drum public de câmp de 120/350 mp, totalizând 420 mp de natură fânață, aflat în posesia tuturor moștenitorilor";, iar la alin. 2 al sentinței se dispune ieșirea din indiviziune a moștenitorilor, lotul nr. 3 în care este cuprins și terenul numit "Grohot sub drum";, este atribuit în totalitate pârâtului R. Ș. .
În ce privește natura juridică a drumului în litigiu, curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 44/A/2012 a Tribunalului Maramureș, irevocabilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Consiliul Local B., împotriva sentinței civile nr. 919/2011 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus.
La pronunțarea acestei decizii instanța a reținut că din conținutul lucrării de expertiză efectuată în dosarul de partaj soluționat așa cum s-a reținut în alineatele precedente prin sentința civilă nr. 1461/1991, rezultă că "din adeverința nr. 14803/_ emisă de Primăria orașului B. nu rezultă că drumul din litigiu este cuprins în PUG-ul sau PUZ -ul orașului B. și nici în domeniul public al acestuia";.
Aceeași decizie a mai reținut că executarea unor lucrări de amenajare de către reclamantul Consiliul local B. nu-i conferă un dreptul de proprietate asupra drumului în litigiu, că calea de acces constituie proprietatea unor particulari, iar reclamantul Consiliul Local B. nu a făcut dovada existenței unui drept de proprietate sau de administrare asupra terenului în litigiu.
Este real că reclamanții nu au fost parte la pronunțarea acestei decizii, însă această decizie instituie prezumția autorității de lucru judecat, prezumție care impune ca ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazis printr-o alta. În speță s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, faptul că drumul în litigiu nu face parte din domeniul public, că este proprietatea pârâților, constări care se impun și reclamanților.
Adresa nr. 984 eliberată de Consiliul Local B. în_, arată că segmentul de drum ce face legătura între DN18-strada P. T. și str. Vișeuț cunoscut sub denumirea "Drum sub Grohoț"; în lungime de 120 mp, face parte din rețeaua publică de străzi sub denumirea de str. "P. T. "; cuprins în domeniul public B. prin HCL 118/2012, nu este de natură a combate constatările judiciare cu privire la faptul că drumul care
traversează parcela atribuită pârâtului R. Ș. nu este un drum public și nu se află în proprietatea orașului B. .
Această constatare este contrazisă și de concluzia care rezultă din coroborarea schiței de la fila 60 din dosarul instanței de fond întocmită cu ocazia efectuării raportului de expertiză în dosarul de partaj, anexa nr. 1 la HCL 118/2012 a Consiliului Local B., f. 27 din dosarul instanței de recurs și toate planșele fotografice aflate în dosarul instanței de apel.
Concluzia care se impune este aceea că terenul în litigiu în lungime de 120 mp face legătura dintre str. denumită P. T. și str. Vișeuț și este cuprinsă în suprafața de teren ce a fost atribuită pârâtului R. Ș., teren pe care acesta își are de altfel amplasată și gospodăria.
În ce privește motivul de recurs referitor la faptul că proprietarii parcelei din teren din care face parte și drumul în litigiu nu au fost atrași în proces din culpa instanței, curtea apreciază că este nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 129 Cod proc.civ., în materie civilă trebuie respectat principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii și, ca atare, peste voința acestora nu se poate introduce în cauză, din oficiu, o persoană care nu a fost chemată în judecată. În acest context, introducerea în cauză a altor persoane din inițiativa instanței est nelegală și nu poate fi exercitată în baza principiului rolului activ al judecătorului. Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ele având posibilitatea să extindă, să lărgească sfera procesului prin chemarea în judecată a altor persoane or, prin arătarea titularului dreptului.
În cauză, în ședința publică din_ s-a depus sentința civilă nr.
1. iunie 2011 a Judecătoriei Vișeu de Sus, prin care s-a constatat că pârâții au vândut terenul în litigiu, numiților Nica, aspect în legătură cu care reprezentanta acestora a arătat că hotărârea nu le este opozabilă.
În ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 Cod proc.civ.
Conform art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar conform pct. 8, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Curtea constată că aceste critici sunt nefondate, pentru că instanța de apel a indicat considerentele de apt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și în consecință a admis apelul și a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Criticile formulate nu se circumscriu pct. 8 al art. 304 Cod proc.civ., deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei. Astfel, instanța de apel a reținut în sprijinul soluției sale hotărârile judecătorești prin care au fost soluționate mai multe litigii dintre părți și care se referă și la terenul în litigiu, că între părți nu este vorba despre existența vreunui act juridic care să fie supus judecății.
O parte din criticile recurenților se referă la aspecte de netemeinicie ale hotărârii care nu mai pot fi analizate de instanța de recurs. Astfel, se arată că din interpretarea logică a conținutului expertizei întocmită de
expertul Fordwalt A. rezultă că terenul a fost identificat separat, iar drumul de acces este denumit drum public, că este greșită aprecierea instanței că acest drum public a fost inclus în lotul pârâtului, că instanța de apel a apreciat greșit actele dosarului cu privire la natura juridică a drumului de acces.
Urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților R. P. și R. Ș. suma de 3170 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport, conform contractului de asistență juridică și chitanțelor de la f. 34-36.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții R. G., R. I. și R.
G. împotriva deciziei civile nr. 264 din 0_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților R. P. și R. Ș. suma de 3170 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||
A. A. C. ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
J. . apel: B. Giuroiu, A.Stamate Tămășan
| ← Decizia civilă nr. 310/2013. Acordare personalitate juridica | Decizia civilă nr. 1/2013. Constatare simulatie → |
|---|
