Decizia civilă nr. 1014/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA NR. 1014/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ OMB. 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: DAN-I. T. JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent SA și pe intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C. - PRIN P., intimat C. L. PENTRU S. D. DE P. A. T.
A C. C. PRIN P., intimat C. A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanta constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr,. 216/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Dej a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SA împotriva pârâților C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C. -PRIN P., C. L. PENTRU S. D.
DE P. A. T. A C. C. PRIN P., C. A. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă formulată de reclamanta SA împotriva pârâților C.
J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C. -PRIN P., C.
L. PENTRU S. D. DE P. A. T. A C. C. PRIN P.
, C. A., se solicită să se constate nulitatea absolută și parțială a titlului de proprietate nr._ eliberat pe numele antecesoarei pârâtei de rândul 3 Prunduș M. în hotarul com.C. sat.R. în privința terenului de 4400 mp.din tarla 47, parcela 18 în locul numit Rachita Roșie și în privința terenului în suprafață de 4946 mp.,în locul numit Fundu Văii(sau după Deal) din tarla 41, parcela 30. Să se dispună obligarea pârâtei de rândul 2 la eliberarea unui nou proces verbal de punere în posesie și a pârâtei de rândul 1 la eliberarea unui supliment de titlu de proprietate pe numele reclamantei pentru aceste parcele de teren de 4400 mp.în locul numit Rachita Roșie și 4946 mp.,în locul numit Fundu Văii (sau după Deal), cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, se relevă în esență că, antecesoarei pârâtei de rândul 3 i s-a eliberat un titlu de proprietate pentru două parcele care în
realitate aparțin reclamantei, însă nu i-au fost trecute în titlul de proprietate, deși au fost solicitate conform Legii 18/1991. Mai mult antecesoarea pârâtei de rândul 3, nu era îndreptățită să primească titlul de proprietate pentru aceste terenuri, la "Răchita Roșie și Fundul Vii"; sau "După Deal";, cu toate că părinții reclamantei au deținut câte 1,16 ha în acea parte de hotar, i s-a eliberat titlu doar pentru 8256 mp.,respectiv 6654 mp., și nu pe vechiul amplasament, în schimb antecesoarei pârâtei i s-a atribuit terenuri pe amplasamentul pe care era îndreptățită reclamanta. Tatălui reclamantei i s-a eliberat titlul de proprietate nr.25808/1457/99 prin care i s-a acordat 0,82 ha, la Răchita Roșie și 0,66 ha în Fundul Văii, deși dețineau câte 1,16 ha în acele locuri.
Prin întâmpinarea depusă pârâta C. J. C., învederează instanței că în speță doar C. L. C. este singura care poate da lămuriri cu privire la titlul de proprietate atacat întrucât dosarele de fond funciar, hărțile topo. și planul de parcelare se află în custodia acestuia.
Pârâta C. A. prin scriptul de la fila 55, invocă excepția autorității lucrului judecat arătând că între părți au mai fost litigii de acest gen, tranșate prin Decizia civilă nr. 442/R/2008 și Decizia civilă 558/1997.
Pentru elucidarea neînțelegerilor dintre părți s-a dispus efectuarea unei expertize topo.,având ca obiective identificarea în teren a suprafeței de 4400 mp.,tarla 47 parcela 18(Răchita Roșie) și suprafața de 4946 mp.,din tarla 41 parcela 30 (Fundu Văii) din T.P._ eliberat pe numele antecesoarei pârâtei Prunduș M. și să stabilească folosința actuală a acestor parcele; să se stabilească dacă aceste terenuri se suprapun sau nu cu terenul din T.P. al reclamantei în suprafață de 8200 mp.,de la Răchita Roșie și 6600 mp.de la Fundul Văii. Expertul să identifice actele de proprietate a părților în scopul stabilirii provenienței din titlul de proprietate atacat.
Din concluziile Raportului de expertiză efectuat de exp. Erculescu Dan, fila 121, rezultă că nici unul din terenurile aparținând pârâtei trecute în T.P. 1577/1613 parcele A.18 tarla 47, și F30 tarla 41 nu se suprapun cu terenurile reclamantei din T.P.25808/1457, respectiv parcele A.23 tarla 47 și F83/1 și NP83/2 din tarla 41.
La raportul de expertiză inițial reclamanta a formulat obiecțiuni fila 63, la care expertul a răspuns, majoritatea afirmațiilor reclamantei notate cu ocazia deplasării în teren nu au fost confirmate de documentele și informațiile puse la dispoziție, motiv pentru care în expertiză s-a utilizat o exprimare mai puțin categorică de genul(" reclamanta susține…"; potrivit afirmațiilor reclamantei";… în prezentarea susținerilor reclamantei"; etc.).
Expertul sugerează ca părțile să indice clar terenurile în cauză cu toate datele necesare, respectiv teren solicitat, justificarea solicitării, teren atribuit, justificarea atribuirii, teren folosit, și motivarea contestării unde este cazul.
Expertul opinează că în privința folosirii faptice a terenurilor nu a avut alte informații decât cele puse la dispoziție de către reclamantă și consideră că doar C. L. C. și pârâta C. A. pot evidenția eventual alți deținători.
Raportat la aceste împrejurări instanța a solicitat date suplimentare Comisiei locale C. în sensul de aș exprima în scris poziția față de acțiunea reclamantei, să dea lămuriri cu privire la aspectele solicitate de către expert, și să dea lămuriri în legătură cu cine folosește diferența de teren la care susține reclamanta că ar fi fost îndreptățită .
La aceste solicitări C. L. C. a răspuns prin scriptul de la fila 161, prin care în esență arată că, C. L. C. a aprobat singura cerere
prin care reclamanta a solicitat 4400 mp. la "Răchita Roșie"; și 4949 mp. la
"Fundu Văii";, nemaiexistând o altă cerere depusă de reclamantă sau de către alte persoane cu privire la terenul în dispută.
De asemenea mai relevă C. L. că în baza cererii nr.683/91 numitei Prunduș M. i s-a aprobat 4400 mp.,tarla 47 parcela 18 la "Răchita Roșie"; și 4949 mp., tarla 41 parcela 30 la "Fundu Văii"; cu precizarea că pentru suprafețele menționate nu au fost depuse alte cereri și nu s-au formulat contestații în acel moment.
La obiecțiunile succesive formulate de către reclamantă, Raportul de expertiză precum și la răspunsurile expertului la obiecțiunile reclamantei, expertul a întocmit planuri de situație cu parcelele înscrise în titlul de proprietate ale părților și folosinței faptice.
Atât din Raportul de expertiză inițial cât și din cele două completări la expertiză, rezultă că nici o parcelă din T.P._ aparținând pârâtei C.
A. nu se învecinează cu parcela nr. 22 de 8256 mp, înscrisă în T.P. 25808/1457/99 al reclamantei.
Așa cum arată expertul în planul de situație, anexă la completările expertizei fila 181-189, parcela reclamantei nr.22, se învecinează cu parcela nr. 22 și 22/1 înscrisă în alt Titlu de proprietate al numitelor C. L. și Vaida Florica care nu figurează ca părți în prezenta cauză.
În Titlul de proprietate al pârâtei nefiind înscrisă nici o parcelă cu nr. 22 și respectiv 22/1, rezultă că terenul acesteia nu se învecinează cu terenul înscris în T.P al reclamantei (parcela 23).
Pârâta doar folosește circa 3146 mp.,din parcelele cu nr. 22 și 22/1 care aparțin altor proprietari(Vaida Florica și C. L. care nu sunt părți în proces).
Față de cele reținute acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, a fost respinsă și excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâta C. A., întrucât în cauzele la care a făcut referire nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta SA
, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că sentința atacată nelegală și netemeinică, deoarece conține mai multe erori, este nemotivată in drept, conține împrejurări străine pricinii si nu s-a analizat efectiv acțiunea dedusă judecății, proba expertizei fiind incompletă, expertul măsurând o singură parcela de la Răchita Roșie, cea de la Fundu Văii nefiind măsurată deloc. De asemenea, instanța de fond nu a luat in considerare nici una dintre probele aduse de ea la dosar, inclusiv expertiza tehnică efectuată in cauză și măsurătorile Comisiei locale locale C. .
A mai solicitat și completarea raportului de expertiză efectuată, deoarece expertul nu a lămurit toate aspectele care ar fi dus la elucidarea în mod complet a cererii sale și a motivației sale. Aceasta reiese chiar din spusele expertului, din finalul expertizei sale, care a cerut concursul si sprijinul Comsiei locale pentru a finaliza in mod complet expertiza, care nu i-a fost insă acordat, aceasta refuzând in mod constant o ieșire la fata locului. Când s-a efectuat, totuși, o astfel de remăsurare, expertul nu a fost de față, astfel că cele două măsurători sunt efectuate in mod separat si la distanta mare în timp, concluziile Comisiei nefiind luate in considerare de expert, in lucrarea sa, anterioară.
Din expertiza tehnică efectuată de exp. Erculescu Dan, precum și din măsurarea terenului de la Răchita Roșie de către comisia locală, împreună cu toți coproprietarii terenului, rezultă că recurenta deține efectiv mai puțin teren cu aproape jumătate, față de cel din actele sale de proprietate.
Antecesoarei pârâtei C. A. i s-a eliberat un titlu de proprietate pentru 2 parcele care îi aparțin și care nu au fost trecute în titlul său de proprietate, deși au fost solicitate prin cerere la Legea nr.18/1991. Astfel, prima instanță a constatat lipsa de suprapunere cu parcelele sale, pe care nu a reclamat-o, ci faptul că acele parcele aparțineau antecesorilor săi.
În ce privește imobilul teren de "La Răchita Roșie"; (tarlaua 47 din titlu), în suprafața totală de 11.600 mp, i se cuvine ca moștenire după părinții săi Redai G. si V. . Mama sa a moștenit de la Bujita I. (proprietarul tabular din C.F.216 R. ), tatăl său, o parte de teren, egală cu toți ceilalți moștenitori. Apoi, porțiunea de proprietate din C.F.216 Rugaseseti, înscrisa pe Bujita A. (sora lui Bujita V. si fiica lui Bujita I. ) a fost trecuta pe numele mamei sale, Bujita Floarea, prin succesiune (prin decizia de intabulare nr.334/1940). Ulterior, Bujita Floarea a lăsat întreaga sa avere, prin testament (depus la dosar împreună cu C.F. in extenso) mamei recurentei Bujita V., căsătorita Redai. Astfel, porțiunea de teren a mamei sale, se compune din doua părți de teren parcela 18 si parcela 23, care s-a reconstituit ilegal pârâtei, motiv pentru care a solicitat anularea titlului său, pentru aceasta parcelă.
Terenul de la Fundu Văii (tarlaua 41 din titlu) în suprafața totală de 11.600 mp, in mod similar cu prima tarla, i se cuvine prin moștenire de la mama sa Redai V. . Deși inițial, din procesele-verbale, au reieșit că s-au împărțit în părți egale pentru antecesorii lor, totuși, din titlul de proprietate al pârâtei rezultă că, aceasta a primit 9600 mp de teren productiv, deși nu avea acest drept.
A subliniat faptul că, așa cum reiese și din expertiza tehnică, antecesoarea pârâtei C. A. solicită teren după «Bujiță Anica, căsătorită Tătar», care in cartea funciară rezultă ca-și înstrăinează partea sa (poziția B32 din C.F.216 R. ). In consecință, antecesoarea pârâtei nu mai avea dreptul să solicite terenul înstrăinat deja de către antecesoarea sa, la momentul înaintării cererii pentru reconstituire. Practic, nu mai exista teren de restituit, acesta fiind vândut, la momentul solicitării sale.
In consecință, consideră că instanța de fond a ignorat cauza principală a acțiunii sale, si anume că antecesoarea pârâtei de rândul 3 nu era persoana îndreptățită să primească titlu, in baza Legii 18/1991 pentru aceste terenuri, întrucât recurenta deține o suprafața de 1.16 ha in locul numit Răchita Roșie si 1.16 ha in locul numit Fundu Văii (sau după Deal), din care i s-a eliberat titlu doar pentru suprafața de 8256 mp si respectiv 6654 mp. Parcelele sale nu au fost date pe vechiul amplasament, deși era îndreptățită la acestea, iar antecesoarea pârâtei nu era îndreptățită si totuși i-a fost eliberat acest titlu, pe amplasamentul său inițial. Toate aceste considerente nu apar în hotărâre, instanța insistând doar pe suprapunerea titlurilor si nu pe nelegalitatea acestuia.
Aceste diferențe le-a solicitat prin cererea la legea 247/2005, dar nu i- au fost atribuite, cererea fiind respinsă prin hotărâre. A contestat hotărârea Comisiei județene si prin sentința civila nr. 1184/2007 rămasa definitiva prin respingerea recursului, i s-a respins acțiunea. In motivare se arata, printre altele, ca in cazul in care se va constata ca titlul antecesoarei pârâtei eliberat este parțial ilegal, se poate adresa justiției pentru a constata acest lucru.
Recurenta a mai arătat că în expertiza efectuată expertul a măsurat efectiv doar parcela de la Răchita Roșie, dar pentru cea din Fundu Văii a menționat că situația este aceeași, cu mențiunea că din total, doar 6654 mp sunt fânaț, iar restul de 3000 mp este neproductiv. Prin procesele verbale de punere în posesie, înainte de eliberarea titlurilor, terenul din această tarla a fost împărțit în două. Ulterior, la eliberarea titlurilor, pârâta apare cu 9600 mp, fânaț, în timp ce recurenta a rămas cu suprafața de 3600 mp fânaț și restul de 3000 neproductiv. De asemenea, expertul notează că potrivit cotelor din CF 216, la Fundul Văii reclamantei îi revine (potrivit CF) suprafața de
11.410 mp și respectiv 3416 mp. Or, recurenta nu deține și nu folosește această suprafață, deși este îndreptățită la ea. C. locală este vinovată de punerea în posesie eronată, pentru propunerea de eliberare a titlului de proprietate pentru o persoană neîndreptățită
In acest moment, datorita punerii in posesie greșite si a formarii parcelelor in mod eronat, recurenta este «împinsă» cu parcela sa de pe vechiul amplasament, deși acesta putea fi reconstituit, de la început, daca nu s-ar fi pus in posesie antecesoarea pârâtei, fără nici un drept, pe terenul părinților săi. A mai arătat că potrivit adresei 3491/_ a Comisiei locale C., este singura care folosește mai puțin cu 3296 mp, fata de suprafața din titlu, fără să adauge și suprafața de 3344 mp, care i se cuvine, până la 11.600 mp. Suprafața totală, folosită în plus de toți proprietarii este de 2190 mp. Această suprafața, împreună cu cei 3344 mp care nu i-au fost reconstituiți, ci i-au fost dați antecesoarei pârâtei, în mod nejustificat, rezultă o diferența in minus de 5534 mp.
Expertul a menționat clar în expertiza judiciară, faptul că, «la data si ora stabilită, Primăria C. nu a pus la dispoziție informațiile solicitate», astfel că, expertul nu a avut posibilitatea să confrunte măsurătorile sale cu hărțile de punere în posesie și nici nu a putut să constate opinia comisiei locale si ale inginerului topo «care nu a fost prezent».
Instanța a ignorat faptul că, in aceste condiții, potrivit art. III al Legii 169/1997, antecesoarea pârâtei de rândul 3, nu era persoana îndreptățită la reconstituire, astfel ca în mod ilegal i s-a eliberat titlu de proprietate si pe o parte din terenul care i se cuvenea ei, așa cum a arătat mai sus. In consecința, cele doua Comisii locala si județeană, nu au respectat vechiul amplasament, deși era liber la data solicitării antecesorilor săi. Cu toate ca a încercat si prin cererea la Legea 247/2005 reconstituirea corecta a dreptului de proprietate asupra vechilor parcele, comisiile nu au ținut cont de acestea si i-au respins cererea, nejustificat.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Titlul de proprietate nr._ a fost eliberat în favoarea defunctei Prunduș M. în baza cererii formulată de aceasta la data de_ .
De asemenea, antecesorul reclamantei, Redai G. a solicitat la data de_ reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, fiind eliberat titlul de proprietate nr._, pentru suprafețele de 8256 mp, tarla 47, parcela 29 și 6654 mp, tarla 41, parcela 83/1
Reclamanta a formulat cerere în temeiul dispozițiilor Legii nr.247/2005, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței dintre suprafețele care au aparținut antecesorului său și cele pentru care s-a eliberat titlul de proprietate menționat.
Prin hotărârea nr.201/2007 C. județeană C. a respins contestația reclamantei împotriva modului de soluționare a cererii sale, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha în
locul numit Răchita Roșie și 1 ha în locul numit Fundul Văii, reținând că suprafețele de teren revendicate nu sunt libere, fiind atribuite prin titlul de proprietate nr.1577/1613 numitei Prunduș M. . De asemenea, suprafețele de teren solicitate au făcut obiectul dosarului civil nr.4832/1997 iar prin decizia civilă nr.558/R/1997 a fost menținut ca valabil procesul verbal de punere în posesie încheiat în favoarea numitei Prunduș M., în care erau incluse suprafețele de teren menționate.
Prin sentința civilă nr.1184/2007 a Judecătoriei D., irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.442/R/2008 a T. ului C., s-a respins plângerea formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr.201/2007 a Comisiei județene C. .
T. ul mai reține că prin decizia civilă nr.558/R/1997 a T. ului C. s-a admis recursul declarat de pârâta C. A. împotriva sentinței civile nr.71/1997 a Judecătoriei D., care a fost casată. Rejudecând cauza, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanții SA, Redai I. Și Redai A. .
S-a reținut că reclamanții au solicitat anularea procesului verbal de punere în posesie nr.167/1995 emis în favoarea pârâtei C. A. și obligarea comisiei locale să îi pună în posesie cu suprafața totală de 1,23 ha teren în locul numit Rechita Roșie și 1,16 ha în locul numit Fundul Văii.
De asemenea, s-a reținut că reclamanții nu aveau un titlu de proprietate însă prin procesul verbal de punere în posesie din 3 iulie 1995 a fost pus în posesie Redai G. cu o suprafață de teren de 0,2000 arabil fânaț, 0,4654 neproductiv, 0,3000 arabil, 0,8256 în loc. R., în locul numit Fundul Văii. Antecesoarea pârâtei Prunduș M. a fost pusă în posesie prin procesul verbalnr.47/_ cu suprafața de 0,4400 teren arabil în locul numit Răchita Roșie, pășune 0,6654 și neproductiv 0,3000 în locul numit Fundul Văii.
Instanța a stabilit că terenurile pentru care au fost puși în posesie antecesorii reclamanților nu sunt terenuri intravilane și nu se impune neapărat punerea în posesie pe aceleași amplasamente pe care le-au avut antecesorii reclamanților, astfel încât în mod greșit instanța de fond a anulat procesul verbal de punere în posesie a antecesoarei pârâtei și a obligat comisia locală să-i pună în posesie pe reclamanți cu terenurile pe care le-au avut antecesorii lor pe vechile amplasamente.
Potrivit dispozițiilor art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 "sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri";.
În speță, raportat la starea de fapt menționată mai sus, tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond, în sensul respingerii cererii reclamantei de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ pentru terenurile care au aparținut antecesorului său, în condițiile în care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de antecesorii părților în temeiul Legii nr.18/1991 au fost soluționate prin emiterea celor două titluri menționate mai sus, iar prin decizia civilă nr.558/R/1997 a T. ului C. s-a stabilit că reconstituirea dreptului de
proprietate în favoarea antecesoarei pârâtei este legală, întrucât nu se impunea atribuirea terenurilor pe aceleași amplasamente pe care le-au avut antecesorii părților.
Totodată, trebuie ținut cont și de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.1/2000, conform cărora "drepturile dobandite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare";.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, tribunalul reține că sunt incidente dispozițiile art.III din Titlul VI al acestei legi, potrivit cărora "persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv";.
Astfel, tribunalul reține că titlul de proprietate atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale menționate mai sus, iar în baza cererii formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 reclamanta era îndreptățită să solicite doar eventualele diferențe de suprafețe din terenurile antecesorului său, care nu au fost restituite în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991, nu și terenurile din titlul de proprietate atacat.
Mai mult, cererea reclamantei a fost soluționată irevocabil, fiind respinsă prin hotărârea nr.201/2007 C. județeană C., menținută prin sentința civilă nr.1184/2007 a Judecătoriei D. și decizia civilă nr.442/R/2008 a T. ului C. .
T. ul consideră fondate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond a analizat în mod eronat eventuala suprapunere dintre terenurile din titlurile de proprietate eliberate în favoarea antecesorilor părților, însă, ținând cont de motivele expuse mai sus, constată că afirmațiile sale privind nelegalitatea titlului de proprietate nr._ nu pot fi luate în considerare. Totodată, apreciază ca nefondate criticile recurentei privind raportul de expertiză efectuat în cauză, fiind lipsită de relevanță pentru soluționarea cererii împrejurarea că terenurile din titlul de proprietate atacat sunt identice cu cele care s-au aflat în proprietatea antecesorului recurentei.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de reclamantă este nefondat, urmând ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SA împotriva sentinței civile nr. 216/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecata în recurs. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. O. -S. | DAN-I. T. | D. T. |
GREFIER, A. P. |
Red. D.T./E.C./_
Jud. fond: R. S.
| ← Decizia civilă nr. 3264/2013. Anulare act | Încheierea civilă nr. 104/2013. Anulare act → |
|---|
