Decizia civilă nr. 1024/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1024/R/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte O. -C. T. Judecător A. -F. D.
Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent F. I. împotriva sentinței civile nr. 577/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimat M. V., intimat M. A. -L., având ca obiect pretenții
Dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
I N S T A N Ț A
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 577/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, invocată de pârât și admisă acțiunea civilă precizată de reclamanții M. V. și M. A. -L.
, împotriva pârâtului F. I. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1668 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii martie 2012 a fost organizată o licitație de către Parohia Ortodoxă M. G. prin care s-a scos la vânzare recolta de iarbă ce urma să fie recoltată de pe o suprafața de 4,13 ha înscrisă în procesul-verbal de punere în posesie nr.3035/_ emis în favoarea Parohiei Ortodoxe M.
G. .
Martorii audiați au arătat că cu toate că pârâtul F. I. a câștigat inițial licitația la prețul de 1100 lei, acesta a renunțat expres după zece zile la beneficiul câștigării licitației, întrucât Parohia Ortodoxă a refuzat să
semneze un contract de arendă pentru acest teren, comunicându-i că licitația a privit vânzarea recoltei de iarbă și nu arendarea terenului.
Întrucât pârâtul a refuzat la cumpărarea recoltei de fân, a fost organizată o nouă licitație la care pârâtul nu a mai participat și care a fost
câștigată de către reclamanții M. V. și M. A. -L. cu prețul de 1000 lei plătit Parohiei Ortodoxe M. G. cu chitanța nr.276/_ .
Atât din declarația martorilor, cât și din procesele-verbale întocmite cu ocazia deplasării în teren a comisiei de constatare din cadrul Primăriei M.
G. atât în data de_, cât și în data de_, a rezultat că pârâtul F.
I. cu intenție și-a lăsat animalele să pască pe acest teren în suprafață de 4,13 ha., producând pagube materiale reclamanților care au fost lipsiți de recolta de fân pe care au cumpărat-o.
În vederea verificării susținerilor pârâtului că terenul înscris în procesul-verbal de punere în posesie nr.3035/_ emis în favoarea Parohiei Ortodoxe M. G. se suprapune cu terenul proprietatea sa înscris în cartea funciară nr.50840 M. G., a fost încuviințată efectuarea unei expertize judiciare tehnice, iar din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de d-l ing. Precup D., rezultă că cele două terenuri nu se suprapun ci se învecinează, fiind despărțite de un gard. Având în vedere că cele două terenuri nu se suprapune ci se învecinează iar reclamanții au probat existența unui raport juridic prin care au dobândit proprietatea asupra recoltei de fân de pe acest teren, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale a reclamanților,
invocată de pârâtul F. I. .
Pentru stabilirea cuantumului prejudiciului suferit de reclamanți a fost încuviințată efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară având ca obiectiv stabilirea valorii recoltei de fân care se putea obține de pe terenul înscris în procesul-verbal de punere în posesie nr.3035/_ emis în favoarea Parohiei Ortodoxe M. G., tarlaua 99/2, parcela 10 pentru anul 2012, din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de d-na P. L. A. a rezultat valoarea recoltei de fân care se putea obține de pe terenul înscris în procesul-verbal de punere în posesie nr.3035/_ este de 8673 lei.
Potrivit dispozițiilor art.1357 din Noul Cod Civil: Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Întrucât din probele administrate a rezultat că pârâtul cu intenție a lăsat animalele să pască pe terenul Parohiei Ortodoxe, distrugând recolta de fân cumpărată de către reclamanți, instanța a apreciat că ne aflăm în prezența unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie prevăzută de art. 1357 și următoarele din Noul cod civil și nu a răspunderii pentru prejudiciul cauzat de animale care potrivit art.1375 din Noul Cod Civil presupune neglijența proprietarului animalelor.
Pentru a fi antrenată această răspundere civilă trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului cert și determinat, existența unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciu.
În speța de față, reclamanții a făcut dovada întrunirii cumulative a celor trei condiții mai sus menționate, respectiv o faptă ilicită a pârâtului de a lăsa cu intenție animalele să pască pe terenul altuia ce a condus la prejudicierea reclamanților cu valoarea recoltei de fân stabilită prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară de evaluare și care se putea obține de pe terenul înscris în procesul-verbal de punere în posesie
nr.3035/_ emis în favoarea Parohiei Ortodoxe M. G., pentru anul 2012, astfel că în temeiul art.1357 - 1359 din Noul Cod Civil, a admis acțiunea civilă precizată de reclamanții M. V. și M. A. -L. împotriva pârâtului F. I. și a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 5000 lei solicitată de reclamanți, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, potrivit căruia:
"Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";, iar raportat la admiterea în totalitate a cererii reclamanților față de pârât și având în vedere cererea expresă a acestora în acest sens, instanța a obligat pârât la plata către reclamantă a sumei de 1668 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar plătit pentru deschiderea acțiunii, precum și costurile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în probațiune, conform chitanțelor anexate.
Împotriva Sentinței civile nr. 577/_ pronunțată de Judecătoria Gherla, a declarat recurs pârâtul F. I., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că pentru data de 11 martie 2012 a fost anunțată licitația Bisericii Ortodone M. l G., după terminarea slujbei de vecernie, iar în jurul prânzului a fost sunat prin coratorul pe nume Socaciu E., care i-a comunicat că se amână licitația pe data de 18 martie 2012, dată la care s-a prezentat la licitație în fața bisericii unde se aflau preotul, primarul, coratorul, M. escu G., Florean I., P. I. și Lăzărean I. . Socaciu E. a anunțat licitația cu pornire de la 600 lei preț la care a fost cumpărată de către el, socrul său și Nady Ludovic din 2006 până în 2010, iar în anul 2011 a cumpărat-o singur. La anunțarea licitației de către Socaciu E., a cerut să se facă un proces-verbal de licitație, să se depună un avans, o garanție cum se face la orice licitație, nu să urce unul altuia prețul și după aceea să se retragă, la care domnul M. escu a zis că este de acord că au venit și dânșii împreună cu Florian I. să liciteze. A pornit licitația de la 600 lei. După
licitație, i-a cerut lui Socaciu E. să stabilească o dată la care să semnăm contractul și să dea jumătate din bani. După două zile, l-a sunat pe Socaciu
E., întrebându-l dacă a făcut contractul, ca să se ducă să-l semneze și să achite banii, el zicându-i că, contractul trebuie făcut împreună cu preotul, pentru că ștampila este la el, astfel că au mai trecut câteva zile, după care s- a deplasat la primărie unde lucrează Socaciu E., întrebându-l din nou despre contract și dacă suma pe care o datorează poată să o tragă de la Câmpan Tinu la care era datoare parohia cu bani pentru lucrările efectuate la biserică, iar Câmpan Tinu îi era dator lui cu 3.000 lei. Atunci Socaciu a zis că dacă Tinu este de acord, el este de acod, că ori îi dă el banii ori îi trage de la Câmpan Tinu este același lucru. La înțelegere cu Socaciu E. a completat un contract de arendare tip, dat de către reprezentanții camerei agricole, care l-a completat cu datele sale personale și suma licitației, contract pe care l-a lăsat la Socaciu E. pentru a-l duce la preotul paroh pentru semnare, după care urma să-l semneze și el. După două zile l-a sunat pe Socaciu E. întrebându-l dacă a semnat contractul preotul, care i- a comunicat că a fost la preot să-l semneze. S-a deplasat la primărie, i s-a
dat contractul și s-a deplasat la preot acasă. Ajuns acolo, preotul i-a zis că nu semnează contractul, pentru că nu a mai făcut nici în anii anteriori nici un contract și că subvenția de pe iarbă o ia părintele pentru că subvenția cuvenită este mai mare decât valoarea ierbii licitată de către el. În 4 aprilie a aflat că s-a refăcut licitația și i s-a dat numitului M. V. . L-a sunat pe Socaciu E. întrebându-l ce s-a întâmplat cu licitația, la care i-a răspuns că pe el l-a sunat preotul în data de 1 aprilie la ora 1700 și l-a chemat la licitație, dar nu a putut merge pentru că era la Cluj, iar în rest nu știe nimic.
În tot acest timp, el avea doi mânzi și un ponei legați, pe o suprafață de 70-80 ari, iar pe cealaltă suprafață a mai pășunat alți cai și vaci a altor cetățeni. La sfârșitul lunii iunie, după ce a fost chemat la poliție pentru a scoate animalele de pe cleje, el a refuzat, pentru că a câștigat licitația în mod corect.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea formulată, intimații M. V. și M. A. -L. (f.7-10) au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, ziua de lucru și daune morale în sumă de 1.000 lei pentru recursul formulat cu rea-credință și pentru întârzierea de a achita suma pagubelor prin care a fost obligat de către instanța de fond, respectiv Judecătoria Gherla.
În motivare au arătat că s-au judecat în prezentul dosar în care s-au efectuat expertize și s-au administrat probe prin audierea de martori. M. ivele recursului și toate persoanele arătate prin aceasta nu au nici o legătură cu realitatea. F. I. le-a produs o pagubă pentru care trebuie să plătească. Pa parcursul procesului, recurentul a arătat că terenul licitat de el în anul 2012 nu aparține Parohiei Ortodoxe Române M. l G. și pentru a arăta răutatea acestei persoane și o rea voință, în anul 2013, el este persoana care a câștigat licitația.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, tribunalul în baza art. 312 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Recurentul susține că el este cel care a câștigat licitația, astfel încât avea dreptul să lase animalele să pască pe teren.
Aceste susțineri ale recurentului nu pot fi primite în cauză, câtă vreme chiar recurentul a arătat că nu a achitat întreaga sumă pentru care a licitat și că nu a semnat contractul. Împrejurările în care a avut loc licitația și discuțiile ulterioare, sunt fără relevanță sub acest aspect.
De asemenea, tot recurentul este cel care a recunoscut faptul că a lăsat caii să pască pe terenul în discuție.
În aceste condiții, prima instanță a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile în sarcina pârâtului, și anume: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul produs reclamanților.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, astfel cum a fost stabilit de instanța de fond, recurentul nu a adus nici o critică soluției primei instanțe.
Față de aceste considerente și în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul și va menține în totul soluția primei instanțe.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatei M. A. -L. suma de 30 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând transportul de la G. la Cluj-Napoca cu microbuzul, precum și de la stația de microbuz până la sediul instanței.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul F. I. împotriva sentinței civile nr. 577/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei M. A. -L. suma de 30 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 24 Octombrie 2013
Pregătit pentru motivare A.P:B./24 octombrie 2013
Red. O.R.G./Dact. A.P.B./2 exemplare/02 Decembrie 2013 Judecător fond: F. S. - Judecătoria G.
| ← Decizia civilă nr. 67/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 1047/2013. Evacuare → |
|---|
