Decizia civilă nr. 67/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 67/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul promovat de către pârâta B. V. în contra Sentinței civile nr. 19497 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata reclamantă A.
V., F. SI C. ULUI, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează
faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de 16 ianuarie 2013, când instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 23 ianuarie 2013, raportat la respingerea cererii de amânare formulate de reprezentantul recurentului iar ulterior pentru data de azi raportat la cererea înregistrată de reprezentantul recurentei, avocat Dr. M. L.
H. la data de 22 ianuarie 2013 motivată medical - f. 28-30 dosar.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 19497 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta A.
V., F. și C. împotriva pârâtei B. V., și în consecință: s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.4609 încheiat la_ și evacuarea reclamantei din imobilul situat în C. -N., str. General Traian Moșoiu, nr.43, ap.5, jud. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4858/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâții B. Verginia și B. I. . S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta A. Ortodoxă Română a V. ,
F. și C. împotriva pârâților B. Verginia și B. I. și Consiliul local al municipiului C. -N. ; s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr.9180/_ prin care imobilul înscris în CF 8708 C., nr.top 3728 a fost donat Statului Român, în administrarea operativă a Sfatului P. ular al orașului C. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ pentru apartamentul nr.5 din imobilul situat în C. -N., str. Traian Moșoiu, nr.43, încheiat între SC Constructardealul SA și pârâții B. V. și B. I. . Sentința civilă nr.4858/2007 a rămas irevocabilă prin respingerea apelului respectiv a recursului prin Decizia civilă nr.427/R/2008 a Curții de Apel
C. .
În ședința publică din 13 ianuarie 2012 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. I. .
Prin Decizia nr.2073 din_ a Guvernului României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut culelor religioase din România s-a restituit în favoarea reclamantei apartamentul nr.5 situat în C. -N., str. Traian Moșoiu, nr.43, jud C. înscris în CF 1. a localității C. -N., nr.top.3728/1/V împreună cu părțile indivize comune aferente. În baza deciziei anterior amintite s-a încheiat protocolul de predare preluare nr.842/45/_ a imobilului prin care apartamentul nr.5 a fost predat reclamantei de către Comisia Specială de punere în posesie din cadrul Primăriei municipiului C. -N. .
Prin contractul de închiriere nr.4609/2010, A. Ortodoxă a V. F. și C. a închiriat pârâtei B. V. apartamentul nr.5 din imobilul situat în C.
-N., str. Traian Moșoiu, nr.43, jud C. pe o perioadă de 5 ani,, începând cu 1 februarie 2010 până la 1 februarie 2015. Părțile au stabilit de comun acord o chirie de 43 de lei, care urma a se achita până în data de 20 a lunii pentru luna în curs. La capitolul V din contract s-a stipulate clauza potrivit căreia neplata timp de 3 luni a chiriei atrage rezilierea contractului de închiriere.
Din susținerile reclamantei, necontestate de către pârâtă reiese că aceasta din urmă nu a mai achitat chiria din luna martie 2010.
Deși pârâta a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr.2073/_, prin Sentința civilă nr.275/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr._
/a1 s-a respins excepția de nelegalitate a deciziei emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase, sentința devenind irevocabilă prin neexercitarea căii de atac.
Potrivit dispozițiilor art.1020-1021 Cod civilă condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
Din analiza textului legal reiese că rezoluțiunea operează ori de câte ori partea nu-și îndeplinește din culpă obligațiile contractuale, în cazul unui contract sinalagmatic. În cauză, contractul invocat de reclamantă este unul sinalagmatic, pârâta nu și-a executat din culpă obligația de plată a chiriei, deși a fost pusă în întârziere fiind notificată prin executorul judecătoresc.
Raportat la considerentele mai sus invocate, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată astfel că va dispune rezilierea contractului de închiriere nr.4609/2010. Întrucât urmare a rezilierii contractului pârâta nu mai deține titlu pentru folosința apartamentului, va dispune evacuarea acesteia.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâta (f.3) solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, recurenta redă succint starea de fapt, subliniind faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, statul român era înscris în CF drept proprietar tabular al imobilului în cauză, recurenta fiind chiriașă mai mulți ani, beneficiind de prevederile Legii nr. 112/1995, situație în care a fost de bună credință la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dreptul său de proprietate fiind înscris în CF.
Mai precizează că instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel C., în dosarul nr._ a admis recursul în sensul respingerii petitului referitor la nulitatea absolută a contractului de donație, prin Decizia civilă nr. 427/R/2008, situație în care imobilul a rămas în proprietatea statului român, donația fiind valabilă.
Cu toate acestea, în pofida validării contractului de donație, Comisia specială de retrocedare a unor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, a dispus retrocedarea imobilului în cauză către A. ortodoxă, actul administrativ în discuție fiind astfel emis cu nerespectarea hotărârii judecătorești. În prezent, locatarii imobilului litigios au formulat plângere penală împotriva intimatei raportat la împrejurarea că imobilul a aparținut Arhiepiscopiei Greco-
Catolice, fiind confiscat de la această unitate, iar în 1961 A. Ortodoxă a donat statului imobilul în cauză, fiind într-o stare serioasă de degradare.
În concluzie, se arată că situația imobilului în cauză este controversată, motiv pentru care evacuarea sa ar constitui o măsură abuzivă și precipitată.
Se mai invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la situația foștilor cumpărători ale căror contracte au fost desființate și faptul că recurenta nu a efectuat plăți cu titlu de chirie, raportat la faptul că locuia într-un imobil pe care îl dobândise prin contract de vânzare-cumpărare și mai mult, nu a semnat nici un contract de închiriere în cauză, potrivit OUG nr. 40/1999.
În drept se invocă prevederile art. 302 și urm. Coroborat cu art. 282 ind. 1 alin. 1 C.pr.civ. Legea nr.10/2001, Legea nr. 112/1995, OUG nr. 94/2000 și OUG nr. 40/1999.
Prin întâmpinarea formulată (f.18) intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale arată că criticile recurentei sunt neîntemeiate, în baza hotărârilor judecătorești la care a făcut referire s-a putut retroceda imobilul în cauză în conformitate cu legile speciale invocate.
În drept se invocă art._ C.civ. art. 308 și urm. C.pr.civ. OUG nr.
40/1999, Legea nr. 112/1995, OUG nr. 94/2000.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei privind statuarea Curții de Apel C. în sensul respingerii petitului din acțiune referitor la constatarea nulității absolute a contractului de donație privind imobilul în discuție, potrivit Deciziei civile nr. 427/R/_, dată în dosar nr._ - f. 27-34 dosar fond, sunt irelevante atâta timp cât aceeași instanță a menținut soluția instanțelor anterioare de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către recurentă și soțul său, respectiv SC Construct Ardealul SA, privind apartamentul nr. 5 din C. -N., str. Traian Moșoiu nr. 43, situație în care imobilul a fost restituit intimatei.
Mai mult, în fața judecătoriei s-a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 2073/2009 emisă de Comisia specială de retrocedare, excepție care a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 275/_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a1, reținându-se excepția autorității de lucru judecat raportat la Sentința civilă nr. 509/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C., prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. I. și V. în contradictoriu cu Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, A. Ortodoxă Română a V., F. și C. și Statul Român prin Consiliul local C. -N., având ca obiect anularea parțială a aceleiași decizii.
Într-o atare situație, este evident că recurenta nu mai poate repune în discuție chestiuni care au intrat în puterea lucrului judecat din perspectiva calității sale de proprietară asupra apartamentului și a nelegalității deciziei Comisiei de restituire, conform art.1201 C.civ..
Evident ca o consecință a acestei împrejurări, recurenta nu este îndreptățită să dețină spațiul respectiv, cu atât mai mult cu cât intimata a înțeles să îi confere statutul de chiriașă pentru o chirie modică de 43 lei lunar, conform contractului de închiriere aflat la fila 15 dosar fond, chirie pe care nu a achitat-o timp de mai multe luni.
Este de remarcat că recurenta, așa cum arată în motivele de recurs, contestă încheierea unui contract de închiriere prin nesemnare, însă chiar și într-o atare situație intimata este îndreptățită la evacuare, fiind astfel incidente prevederile art.
11 alin. 2 din OUG nr. 40/1999 conform cărora "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.";
Față de cele ce preced, T. ul va respinge recursul cu consecința menținerii în totul a sentinței atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de parata B. V. impotriva Sentintei civile nr. 19497 din_, pronuntata in dosar nr._ al J. i
C. -N., pe care o mentine in totul.
Fara cheltuieli de judecata in recurs. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, G. P. |
G.P. 01 Februarie 2013
OT/GP 20 Februarie 2013/2 ex.
Judecător fond: Ana-SS - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 208/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 1024/2013. Evacuare → |
|---|
