Decizia civilă nr. 1031/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1031/R/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător E. L.
Judecător D. -I. T. Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent C. LOCAL AL M. C. N. PRIN P., recurent M.
C. N., PRIN P., împotriva Sentinței civile nr. 6022/_, pronunțată
în dosar nr._ 2 al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat T. M.
, intimat A. N. PENTRU L. ÎN S. D. R. SI L. ,
având ca obiect, pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului T. M., av. STANCIU VIOREL, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că este legal investit cu judecarea cauzei.
De asemenea, constată în ce privește prezentul recurs, că acesta a fost declarat, motivat și comunicat în termen.
Se constată că prin serviciul registratură, la data de 29 oct.2013, s-a depus de intimatul T. M. Tudorel o întâmpinare, prin care acesta solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul intimatului depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2500 lei de la fond și 500 lei în recurs.
T. UL
Prin Sentinta civila nr. 6022/_, pronunțată în dosar nr._ 2 al Judecătoriei C. -N.
a fost respinsa cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. Local Al M. C. N., împotriva pârâtului T. M., ca fiind formulată de o entitate fără capacitate procesuală activă.
A fost respinsa ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N., împotriva pârâtului T. M., având ca obiect pretenții.
A anulat ca nelegal timbrată cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional T. M., împotriva pârâților reconvenționali M. C. -N., C. Local Al M. C. N. Și A.
N. Pentru L. în subordinea M. ului D. R. Și L., având ca obiect obligație de a face.
A fost respinsa cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea lor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Instanța a reținut că prin contractul de închiriere nr.57357/_, C. Local Al M. C. N., prin primar a închiriat pârâtului locuința situată în C. -N., str. M., nr. 41, bloc M2, ap.2, pentru o perioadă de 5 ani,
începând de la data semnării contractului, chiria în valoare lunară de 119,000 lei, urmând a fi achitată de pârâți până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 8-9). Prin art.6 din contractul anterior menționat, părțile au convenit ca valoarea chiriei datorate să fie actualizată în funcție de rata anuală a inflației prin hotărâre a guvernului până la data de 31 ianuarie a fiecărui an conform art.27, alin.2 din OUG nr.40/1999 și ca orice modificare a cuantumului chiriei să se comunice în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată. Prin art.7 din contract, părțile au stipulat că neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi și majorări de întârziere conform legislației financiar bugetare în vigoare, acestea datorându-se fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei. Părțile au convenit de asemenea prin art.10.a.1 din contract că în situația în care până la expirarea termenului stabilit la art.3 vor apărea alte reglementări legale privind închirierea locuințelor construite din fondurile ANL, părțile vor putea negocia și stabili alte condiții de aplicare a clauzele stipulate anterior.
Părțile au modificat ulterior contractul prin acte adiționale și prin actul adițional nr.2 semnat de părți la data de_, acestea au prelungit durata contractului de la data de_ până la data de_ conform HCL nr.185/2009 și de la data de_ până la data de_, conform HCL nr.385/2009, au majorat cuantumul chiriei la suma de 250,80 lei și au stabilit că chiria astfel majorată se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 11). Prin actul adițional semnat de părți la data de_, acestea au prelungit durata contractului până la data de_, au menținut cuantumul chiriei la suma de 250,80 lei și au stabilit că chiria astfel menținută se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 12-13). Prin același act adițional, părțile au modificat
art.7 din contractul inițial de închiriere în sensul că pentru neachitarea de către debitor la termenul de scadență a obligațiilor de plată, acesta datorează majorări pentru întârziere de 0,5% pe zi din cuantumul obligației neachitate în termen, calculate pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Cu privire la cererea reclamantului M. C. N., instanța reține că potrivit art.969 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În ce privește capătul de cerere, având ca obiect plata chiriei, instanța a reținut că în temeiul contractului de închiriere anterior
menționat, reclamanții au solicitat prin precizarea de la fila 72, obligarea pârâtului la plata chiriei locuinței aferentă intervalului iulie 2010 - octombrie 2011 în sumă de 4096,63 lei. Prin urmare, perioada precizată de reclamanți intră sub incidența contractului de închiriere deja modificat prin actul adițional nr.2 semnat de părți la data de_ și prin cel semnat la data de_, prin care acestea au stabilit cuantumul chiriei la suma de 250,80 lei (f 11, 12-13), dar chitanțele depuse la filele 81-83, 121 atestă îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată a chiriei aferente lunilor invocate de reclamanți în precizarea cererii lor, chiria fiind reținută în favoarea reclamanților direct din salariul pârâtului în cuantumul convenit de părți prin cele două acte adiționale. De altfel, prin notele de ședință de la fila 116, reclamanții au și recunoscut acest element al stării de fapt, respectiv plata chiriei în această formă.
Așadar, cererea reclamantului M. C. N. de obligarea a pârâtului la plata chiriei aferente intervalului iulie 2010 - octombrie 2011 este neîntemeiată și instanța va respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere, având ca obiect plata majorărilor pentru întârziere, instanța reține că în temeiul contractului de închiriere anterior menționat, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor pentru întârziere în sumă de 10.658,20 lei, calculate pentru perioada_ -_ precum și a majorărilor de întârziere în continuare până la plată.
Conform art.7 din contractul inițial, neplata în termen a chiriei lunare atrăgea dobânzi și majorări de întârziere conform legislației financiar bugetare în vigoare, acestea datorându-se fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei, iar prin actul adițional semnat de părți la data de _
, părțile au modificat art.7 din contractul inițial de închiriere în sensul că pentru neachitarea de către debitor la termenul de scadență a obligațiilor de plată, acesta datorează majorări pentru întârziere de 0,5% pe zi din cuantumul obligației neachitate în termen, calculate pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Instanța a reținut că reclamantul nu a probat plata cu întârziere de către pârât a obligației principale de plată a chiriei în cuantumul convenit de părți și că pârâtului i-a fost reținută chiria direct din salariu, aspect necontestat de reclamant.
În ce privește diferența dintre chiria inițial stabilită și cea majorată retroactiv prin cele două acte adiționale, instanța a reținut că deși prin semnarea actelor adiționale, pârâtul a acceptat plata retroactivă a chiriei majorate, întârzierea la plata acestei diferențe nu este imputabilă pârâtului întrucât prin nici unul dintre actele adiționale încheiate între părți, acestea
nu au stabilit o scadență pentru această diferență de chirie, iar clauza privind scadența obligației de plată a chiriei inserată în contractul inițial și în actele adiționale, respectiv data de 30 a fiecărei luni pentru luna în curs este ineficientă cu privire la aceste diferențe din chiriile lunare, datorate ca efect al majorării retroactive a cuantumului chiriei pentru luni deja împlinite, întrucât din punct de vedere obiectiv, la data încheierii actului adițional prin care s-a convenit majorarea retroactivă a chiriei, era deja imposibilă achitarea diferențelor la data de 30 a unor luni deja împlinite, curgerea timpului fiind fără îndoială ireversibilă. De altfel, reclamantul nu și-a îndeplinit propria obligație asumată prin art.6 din contract, aceea de a comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată orice
modificare a cuantumului chiriei, invocând astfel propria conduită culpabilă pentru a pretinde pârâtului plata majorărilor pentru o întârziere cauzată de nerespectarea contractului de către sine însuși. În plus, nici prin contractul de închiriere și nici prin actele adiționale la contract, părțile nu au prevăzut majorări pentru plata cu întârziere a diferențelor de chirie. Oricum, orice modalitate de plată a acestor diferențe, anterior semnării actului adițional prin care s-a convenit majorarea retroactivă a chiriei, este fizic imposibilă, așa cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, în temeiul art.969 din Codul civil, cererea reclamantului
M. C. -N. de obligarea a pârâtului la plata unor majorări pentru plata cu întârziere a diferențelor de chirie este nu doar neîntemeiată, ci și complet imorală și inechitabilă.
În consecință, instanța a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N. împotriva pârâtului, având ca obiect pretenții.
Prin încheierea de ședință din data de_, instanța a admis excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale și în consecință, în temeiul articolului 20 aliniatul 3 din Legea nr. 146/1997, a anulat ca nelegal timbrată cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional T. M., împotriva pârâților reconvenționali M. C. -N.
, C. LOCAL AL M. C. N. și A. N. PENTRU L. în
subordinea MINIS. ULUI D. R. ȘI L., având ca obiect obligație de a face.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a fost respinsă, aceștia fiind așadar cei căzuți în pretenții, motiv pentru care a respins ca fiind neîntemeiată cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea lor.
Impotriva hotararii au declarat recurs reclamantii
C. Local C.
-N. și M. C. -N. solicitand admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecata și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosința a
C. ui Local al municipiului C. -N., recurentii invederează instanței de recurs ca in literatura de specialitate s-a afirmat, in legătura cu capacitatea procesuala a autorităților publice, ca lipsa personalității juridice nu
inseamna, eo ipso, întotdeauna si lipsa capacității procesuale.
Capacitatea procesuala a autoritarilor publice este fundamentata pe recunoașterea capacității de drept administrativ, autoritățile publice putând sta in proces, in nume propriu, chiar in lipsa personalității juridice.
Atribuția de exercitare a puterii publice este obligatoriu a fi exercitata, deoarece ea este legata de realizarea funcției unei autorități publice, in cadrul sistemului administrației publice locale.
C. Local al municipiului C. -N. fiind persoana juridica de drept public, regula capacității de a incheia acte juridice civile este subordonata de principiul specialității.
Conținutul capacității de folosința ce consta in capacitatea de a incheia acte juridice este determinat de obiectul de activitate pentru care a fost înființata persoana juridica, cuprinzând aptitudinea generala si
abstracta de a avea acele drepturi si obligații care servesc scopului pentru care persoana juridica a fost înființata.
După cum rezulta din prevederile arătate mai sus ale art. 3 alin.2 din Legea nr. 152/1998 "in cazul in care terenurile prevăzute la alin. 1 sunt in proprietatea publica ori privata a statului, acestea se transmit fara plata in proprietatea publica sau, după caz, in proprietatea privata a unităților administrativ-teritoriale in care sunt amplasate si in administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor [...]".
Asa fiind, din cele expuse mai sus, C. Local este autoritate publica investita cu atribuții de exercitare a puterii publice, care se realizează pe calea actelor administrative de autoritate, in ceea ce privește actele de administrare referitoare la locuințele construite prin programul A.N.L., in conformitate cu dispozițiile Legii nr.152/1998 republicata.
Potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 " contractul de inchiriere se poate incheia după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare" iar potrivit art. 12 alin. 4 din legea indicata mai sus "in litigiile privitoare la dreptul de administrare, in instanța titularul acestui drept va sta in nume propriu".
Pe cale de consecința, se poate conchide ca părțile raportului juridic născut ca urmare a încheierii contractului de inchiriere nr.57357/_ sunt C. Local si intimatul-parat, iar conflictul litigios are ca parti litigante practic părțile raportului juridic de drept material.
In concluzie, C. ui Local ii este recunoscuta capacitatea civila de a incheia acte de administrare cu privire la locuințele construite prin programul A.N.L., prin încheierea de contracte de inchiriere si pe cale de consecința trebuie sa-i fie recunoscuta si capacitatea procesuala care nu este altceva decât reversul in plan procesual al capacității civile.
Pe fond, s-a arătata că instanța de judecata a reținut in mod greșit ca din chitanțele depuse la dosarul cauzei rezulta ca, intimatul-parat si-a îndeplinit obligațiile de plata a chiriei aferente lunilor indicate in precizarea de acțiune, chiria fiind reținuta direct din salariul intimatului-parat.
Imputatia plaților efectuate de intimatul-parat, s-a efectuat potrivit regulii prev. de art.1113 alin.2 Cod civil, in vigoare la data incheierii contractului de închiriere, respectiv asupra datoriei mai vechi si nu asupra obligațiilor de plata expres indicate in fiecare chitanta/ordin de plata.
Acest contract de închiriere conține clauze nenegociabile, cum sunt cele referitoare la cuantumul chiriei si au un conținut prestabilit de lege. Modificarea cuantumului chiriei lunare datorate de intimatul-parat a intervenit ca urmare a alinierii clauzelor contractuale la prevederile legale, asa cum prevede clauza inserata in art. 10 a. 1 din contractul de închiriere nr.57357/_ .
Astfel, orice modificare in cuantumul chiriei determinata in mod legal si nu convențional, nu poate fi adusa decât la cunoștința locatarului, chiria urmând a fi perceputa in cuantum modificat prin efectul legii si nu al acordului de voința exprimat de părțile contractante.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul
T. M. Tudorel a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Asa cum s-a reținut in fata instanței de fond C. Local C. -N. este un organ deliberativ si nu poate sta de sine statator in instanța, aceasta prerogativa revine M. C. -N. prin P. .
Asa cum rezulta din probele administrate in fata instanței de fond, a rezultat faptul, ca intimatul a plătit chiria regular si in cuantumul total. Plata se efectua prin reținerea sumelor din salariul intimatului. Este clar faptul, ca daca ar fi existat restante la chirie, recurenții ar fi putut sa le recupereze foarte ușor, si in termen cel mai scurt posibil fara a aștepta 2 ani si ceva. In luna martie 2010, deci cu cinci luni înainte de expirarea contractului, s-a intervenit in contract fara acordul părtilor modificandu-se cuantumul chiriei retroactiv din anul 2008 încălcându-se practic prevederile art.6 din contractul de inchiriere care stipulează expres ca orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica in scris înaintea termenului scadent de plata, ori intimatul a fost inștiințat după
2 ani. O astfel de omisiune reprezintă culpa exclusiva a reclamantei care potrivit art.108 alin.5 Cod proc civila " ...nu poate invoca neregularitatea pricinuita de propriul sau fapt. Ba mai mult s-a procedat si la calculul majorărilor de intarziere pentru aceasta perioada, deși nu se făce vinovat in nici un fel de vreo intarziere la plata chiriei.
Conform art.10.a1, din contract, orice clauza din acesta este negociabila, astfel, ca si clauza legata de chirie este una care este negociabila.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
În ce privește critica referitoare la soluția pronunțată asupra excepției lipsei capacității de folosință a C. ui local al municipiului C. -N. tribunalul reține că acesta este, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 o autoritate publică, iar nu o unitate administrativ-teritorială așa cum aceasta din urmă este definită de art. 1 lit. i din același act normativ.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 dar și prevederile art. 38, art. 39 și art. 43 din Legea nr. 114/1996, în temeiul cărora locuințele sociale aparțin domeniului public al unităților-administrativ teritoriale iar consiliile locale sunt doar cele care controlează, răspund și repartizează locuințele sociale, tribunalul reține că, deși pârâtul C. local al municipiului C. -N. figurează drept parte în contractul de închiriere, acest fapt nu-i conferă capacitate de folosință, astfel încat soluția primei instanțe este corectă sub acest aspect .
T. ul apreciază de asemenea că sunt neîntemeiate și criticile vizand fondul cauzei, întrucat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, chiria aferentă imobilului închiriat a fost reținută direct din salariul intimatului. Simpla susținere a recurenților, neînsoțită de vreo dovadă ,în sensul că sumele reținute cu titlu de chirie vizau în realitate alte perioade de timp decat cele care rezultă din însăși chitanța doveditoare a plății, nu poate fi primită.
Este de asemenea nefondată critica referitoare la caracterul nenegociabil al clauzelor contractuale privitoare la cuantumul chiriei. Astfel, la articolul 10 din contractul de închiriere nr.57357/_ părțile au stipulat clauza potrivit căreia contractul de închiriere încetează la expirarea duratei de închiriere, dacă părțile nu convin asupra prelungirii termenului de închiriere, în conformitate cu prevederile legale. În fine, dacă până la expirarea duratei contractului apar reglementări referitoare la locuințele construite din fondurile ANL, cele două părți contractante vor putea negocia și stabili și alte condiții de aplicare a celor stipulate la punctul anterior. Prin
urmare, din cuprinsul clauzelor citate reiese fără putință de tăgadă că părțile au stabilit că orice modificare se face doar cu acordul ambelor părți, după ce
locatorul va încunoștința locatarului, chiar și în cazul intervenirii unor modificări legislative.
În plus,se constată că intimatul a semnat cu obiecțiuni la data de _
, actul adițional nr.2 la contractul de închiriere, obiecțiuni vizand caracterul retroactiv al actului adițional.
În condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, recurenții nu au dovedit plata cu întarziere a chiriei de către intimat,acesta nu poate fi obligat nici la penalități de întarziere.
Împrejurarea că s-a majorat retroactiv cuantumul chiriei lunare nu îndreptățește recurenții să primească majorările de întarziere solicitate întrucat, vizează un interval de timp care era deja împlinit la momentul semnării actului adițional. Pentru perioada ulterioră nu se justifică plata de penalități întrucat, așa cum s-a reținut, paratul și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei majorate.
Practic, reclamanții își invocă propria culpă constând în necalcularea și necomunicarea în termen a noii chirii, obligație impusă de prevederile art.6 din contract pentru a o putea percepe retroactiv, cu tot cu penalități,ceea ce nu poate fi primit.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, astfel că va respinge ca neîntemeiat recursul de declarat de C. local al mun. C. -N. și M. C. -N. prin P., împotriva Sentinței civile nr. 6022 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
În temeiul dispozițiilor art.274 al.1,3 Cod de procedură civilă, va obliga recurenții să plătească intimatului T. M. Tudorel suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs constand în parte din onorariul avocațial apreciind că, raportat la volumul de muncă depus și de complexitatea relativ redusă a cauzei, suma solicitată de 3000 lei este nejustificat de ridicată, suma de 500 lei fiind îndestulătoare (f.11).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. LOCAL AL M. C. -N. și M. C. -N., împotriva Sentinței civile nr. 6022 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatului T. M. TUDOREL suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
O. -S.
Judecător,
E. L.
Judecător,
-I. T.
Grefier,
C.
E.C. 30 Octombrie 2013 Red. OSM/tehn AP.-_
Jud fond - M. G. M.
| ← Încheierea civilă nr. 401/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 939/2013. Pretenții → |
|---|
