Decizia civilă nr. 939/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.939
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta-reclamantă SC Ț. T. SRL Z., cu sediul procesual ales la sediul SA Hîrza & Asociații din Z., str. T.Vladimirescu, bl.Flora, ap.5, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.824 din 20 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții-despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei-reclamante, av. Hîrza R. Natalia cu împuternicire avocațială depusă la dosar și reprezentanta intimatei-pârâte, av. Chirilă Liliana I. cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f.18).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata-pârâtă a depus la dosar o cerere de strigare a cauzei la ora 12,00 întrucât avocatul acesteia are de susținut cauze la Tribunalul Comercial Cluj (f.23).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța
constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentei-reclamante, av.Hîrza R. Natalia solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, aceasta fiind netemeinică și nelegală. Susține faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică reținând faptul că declarațiile date au fost contradictorii. Din toate înscrisurile depuse la dosar și coroborate cu martorii audiați a rezultat derularea evenimentelor fără a exista contradicții, neexistând dovezi că reclamanta a încercat să obțină despăgubiri în manieră frauduloasă. Nu este reală nici constatarea instanței de fond cu privire la faptul că reclamanta nu a adus la cunoștința pârâtei despre producerea celor două accidente, deoarece în timpul cel mai scurt de la aflarea producerii incendiului, reprezentantul reclamantei a adus la cunoștință telefonic brokerului de asigurare la care a și fost încheiată Polița de asigurare CASCO. Nu s-a putut respecta termenul de 48 de ore întrucât accidentul
s-a produs în Spania. Apreciază că susținerile societății de asigurare nu justifică faptul că reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri.
Reprezentanta intimatei-pârâte, av. Chirilă Liliana I. solicită instanței respingerea recursului declarat și a se menține ca temeinică și legală sentința instanței de fond. Arată faptul că motivele pentru care pârâta a refuzat plata acestor despăgubiri sunt invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, și că din toate înscrisurile depuse se poate observa cât sunt de lacunare aceste declarații, sunt multe discuții contradictorii, recurenta a parcat semiremorca într-un loc public în Spania dar nu a adus de la această societate o dovadă că a fost parcată acolo. Susține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de bun proprietar, lăsându-și semiremorca nesupravegheată în Spania trecând 22 de zile până când a fost anunțat asigurătorul. Mai arată că reclamanta nu a făcut dovada că a înștiințat pârâta în termenul contractul despre avarierea/furtul semiremorcii, fapt pentru care nu s-a putut constata producerea accidentului și nu s-a putut identifica dacă bunul avariat este identic cu bunul asigurat. Pentru toate motivele invocate prin întâmpinare și susținute solicită respingerea recursului formulat.
Instanța, raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.824 din 20 martie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca nefondată cererea precizată formulată de reclamanta S. Ț. T. S.
Z. împotriva pârâtei S. U. A. S., având ca obiect despăgubiri în sumă de 97.920 lei, reprezentând contravaloarea daunei produse autovehiculului asigurat Casco, conform poliței seria AV nr. 6. /_, emisă de către pârâtă. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de_ reclamanta, în calitate de asigurat și pârâta, în calitate de asigurător, au încheiat polița de asigurare privind asigurarea facultativă a autovehiculelor seria AV nr. 6., cu valabilitate pentru 12 luni, respectiv_ -_, pentru semiremorca marca Esrema tip Mursem cu nr. de înmatriculare_ (f.4).
Conform art. 2 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare.
Drepturile și obligațiile părților ce decurg din contractul de asigurare sunt cuprinse în Condițiile generale de asigurare (f. 18-29).
Potrivit susținerilor inițiale ale reclamatului, în cursul lunii iulie 2010 a avut loc evenimentul asigurat, respectiv semiremorca marca Esrema tip Mursem cu nr. de înmatriculare_ a fost incendiată, fapt care a dus la avarierea în totalitate a acesteia, rezultând dauna totală.
Conform declarației reprezentatului societății reclamante din data de_, evenimentul asigurat a constat în furtul vehiculului despre care administratorul societății a luat la cunoștință în data de_ . În aceeași declarație se menționează că semiremorca a fost parcată în data de_ (f.33).
Declarațiile reprezentantului societății sunt astfel contradictorii, ulterior precizându-se faptul că semiremorca a fost incendiată și furată.
Derularea evenimentelor, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, a fost următorul:
În data de_ s-a întocmit de către Direcția de prevenire și stingere a incendiilor și de salvare din Riudoms, raportul privind acțiunea din data de_, prin care se arată că, în data de_, ora 22.38 min. au intervenit în Poligonul el Prat, unde au constatat că remorca cu nr. de înmatriculare_ ardea, deși tractorul nu era acolo. Din cauza incendiului, remorca a fost arsă în procent de 100%.
La data de_, I. Sandor, a declarat în fața Poliției din Catalona/Spania, faptul că este proprietarul remorcii cu nr.de înmatriculare_, a lăsat acest vehicul parcat în poligonul industrial El Prat din localitatea Riudoms, iar în data de_ a aflat de la un prieten că remorca fusese arsă. La data de_ a primit un telefon de la un prieten care a văzut circulând un camion marca Renault de culoare verde care transporta remorca incendiată(f.58).
Rezultă așadar faptul că în data de_ s-a constatat incendiul, iar în data de_ reprezentantul reclamantei a declarat la autoritățile spaniole furtul vehiculului.
În tot acest interval de timp, reclamanta nu a adus la cunoștință pârâtei producerea nici unuia dintre cele două evenimente.
Prima informare a societății asigurătoare a avut loc la data de_, dată la care a fost completată declarația privind modul de producere a evenimentului asigurat, de către Sandor I. (f.31).
Conform art. 8.6 lit.c din condițiile generale de asigurare, asiguratul are obligația să înștiințeze imediat, dacă este cazul, conform uzanțelor din țara unde s- a produs evenimentul asigurat, organele de poliție, unitățile de pompieri sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului asigurat și, după caz, corespondenții din străinătate indicați de către asigurator, solicitând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, persoanele vinovate de producerea evenimentului asigurat și pagubele produse.
Lit.d) a aceluiași articol din condițiile generale de asigurare, stabilește obligația asiguratului de a înștiința asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat, în scris, în termen de 2 zile lucrătoare de a producerea respectiv luarea la cunoștință despre producerea acestuia. Dacă din cauza nerespectării acestui termen nu s-a putut stabili cauza și întinderea pagubei, asigurătorul poate refuza acordarea pagubei.
Reclamanta nu a respectat termenul de 2 zile stabilit prin condițiile de asigurare, nici în ceea ce privește producerea incendiului, nici în ceea ce privește furtul.
Faptul că reclamanta nu a anunțat nici măcar telefonic societatea de asigurare, pentru a obține cel puțin îndrumări din parte acesteia, a determinat imposibilitatea stabilirii cauzei și întinderii pagubei. Mai mult, reclamanta a încălcat obligația prevăzută de art. 8.5 lit.b), potrivit căruia, asiguratul este obligat să ia toate măsurile pentru conservarea urmelor furtului sau tentativei de furt, pentru salvarea, păstrarea și paza autovehiculului asigurat sau a părților componente rămase după producerea riscului asigurat, precum și pentru prevenirea producerii unor pagube ulterioare.
Reclamanta a avut aceeași conduită în ce privește declararea furtului, anunțând pârâta despre producerea acestui eveniment după cinci zile, fără a menționa însă nimic despre producerea incendiului.
Nefiind respectate obligațiile expres prevăzute și asumate de către reclamantă, intervine excluderea din asigurare, astfel încât pârâta nu datorează despăgubiri.
Pentru aceste motive, prima instanță a respins ca nefondată cererea de despăgubiri formulată de reclamantă.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată ce au fost determinate de promovarea prezentei cereri, de către reclamantă, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC Ț. T. SRL, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea recursului se arată că derularea evenimentelor rezultă fără echivoc și fără a exista contradicții, din înscrisurile depuse în probațiune, coroborate cu declarația martorului Pleșanu Gheorghe.Chiar și instanța a înțeles să rețină aceeași ordine de derulare a evenimentelor, respectiv faptul că semiremorca asigurată a fost mai întâi avariată în urma unui incendiu ce a avut loc în Spania, într-o parcare publică, în data de_, iar ulterior aceasta a fost sustrasă.
Nu este adevărat că nu a anunțat în timp util la societatea de asigurare producerea celor două evenimente. În realitate, în cel mai scurt timp de la aflarea producerii incendierii din data de_, reprezentantul reclamantei a încunoștiințat telefonic brokerul de asigurare Asicons, care ulterior a procedat la încunoștiințarea pârâtei. Aceasta din urmă a înțeles însă să deschidă dosarul de daună cu mare întârziere, la data de_, cu toate că avea obligația instumentării lui odată cu avizarea telefonică de către asigurat. În mod voit eronat s-a consemnat faptul că data înștiințării evenimentului este_ .
Despre furtul comis ulterior incendierii, reprezentantul reclamantei a fost încunoștiințat telefonic la data de_, de către martorul audiat în cauză. La data de_, când numitul Șandor I. a ajuns în Spania, a realizat că, într-adevăr, semiremorca fusese furată, motiv pentru care a depus plângere la organele locale de poliție,la aceeași dată.
În mod greșit s-a reținut de către prima instanță că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 8.6 lit.c din Condițiile generale de asigurare, deoarece din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că la data la care a avut loc incendierea a intervenit Direcția Generală pentru Prevenirea și Stingerea Incendiilor Catalunya, care a emis adresa anexată, purtând aceeași dată, conform căreia semiremorca a fost arsă în incendiu în proporție de 100%. De asemenea, furtul a fost anunțat la organele de poliție la data de_ .
Recurenta mai arată că, în perioada în care a fost incendiată, semiremorca era dată în folosința companiei Delta Stock SA, după cum rezultă din contractul depus la fila 76 din dosarul de fond.
Cu privire la nerespectarea obligației prevăzute de lit.d a art. 8.6 din Condițiile generale, respectiv aceea de a înștiința asigurătorul despre evenimentul asigurat, în scris, în termen de 2 zile lucrătoare de la producerea, respectiv luarea la cunoștință despre producerea acestuia, recurenta arată că nu a avut posibilitatea
executării acestei obligații, având în vedere că riscul asigurat s-a produs în Spania, dar a anunțat telefonic brokerul de asigurare, în ziua aflării producerii evenimentului. Pe de altă parte, pârâta se prevalează cu rea-credință de această clauză contractuală, deoarece, potrivit clauzei respective, asigurătorul poate refuza acordarea despăgubirii, numai dacă, din cauza nerespectării termenului de 2 zile, nu s-a putut stabili cauza și întinderea pagubei, or, în cazul de față, acest lucru nu a fost dovedit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1, art. 312 alin.3 C.p.c.
Intimata-pârâtă SC U. A. SA a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia, considerând că toate criticile aduse instanței de fond nu sunt de natură să ducă la modificarea hotărârii atacate, întrucât aceasta a dat o justă dezlegare cauzei, iar reclamanta a încălcat obligațiile art. 8.5 lit.b și art. 8.6 lit.c și d din contract, cu consecința faptului că nu se poate stabili dacă s-a produs un risc asigurat, fiind incidente prevederile art. 3.3 lit.r și art. 8.14 din Condițiile de asigurare pentru avarii și furt, care exonerează asigurătorul de la plata despăgubirilor.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul reclamantei este neîntemeiat, pentru următoarele motive:
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, apreciind că societatea de asigurare pârâtă este îndreptățită să refuze plata despăgubirilor, ca urmare a nerespectării de către reclamantă a obligațiilor contractuale referitoare la conduita asiguratului ulterior producerii evenimentului ce constituie riscul asigurat, obligații al căror scop era să asigure societății pârâte posibilitatea de a verifica realitatea producerii riscului asigurat, cauza producerii lui, întinderea pagubei și, nu în ultimul rând, cercetarea tuturor împrejurărilor în care evenimentul ce constituie risc asigurat s-a produs, inclusiv prin identificarea autorilor faptei prejudiciabile, în scopul conservării dreptului de regres al asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea pagubei.
Este necontestat de către reclamantă că nu a fost respectat termenul de 2 zile pentru înștiințarea în scris a asigurătorului despre producerea evenimentului asigurat, termen prevăzut de art. 8.6 lit.d din Condițiile de asigurare. În justificarea încălcării acestei obligații contractuale reclamanta susține că a încunoștiințat telefonic brokerul de asigurare care a intermediat încheierea contractului care, la rândul său, a anunțat telefonic societatea de asigurare. Reclamanta nu și-a dovedit însă în niciun fel aceste apărări, iar, pe de altă parte, prevederile art. 8.6 lit.d dispun cât se poate de clar că despre producerea evenimentului asigurat trebuie înștiințat Asigurătorul, nu brokerul intermediar, iar avizarea daunei se face în scris, nu telefonic.
Incendiul a fost constatat de către autoritățile spaniole la data de_, dată la care administratorul societății reclamante, numitul Șandor I., se afla în România, în vacanță, conform propriei sale declarații aflată la fila 31 din dosarul de fond. Așadar, reprezentantul reclamantei s-a aflat în țară în perioada_ -_, așa cum el însuși susține în sus-amintita declarație și, cu toate că a fost anunțat telefonic de către niște prieteni din Spania, mai întâi despre incendierea
remorcii, iar mai apoi, la data de_, despre furtul ei, acesta nu a anunțat evenimentul la societatea de asigurare. S-a întors în Spania la data de_, când a anunțat furtul la organele de poliție din Spania. Avizarea de daună la societatea pârâtă s-a efectuat în scris, așa cum rezultă din probele administrate, la data de _
, deci la 20 de zile de la producerea primului eveniment asigurat. Este evident așadar că termenul prevăzut de art. 8.6 lit.d din Condițiile de asigurare a fost cu mult depășit.
Potrivit ultimei teze din art. 8.6 lit.d, dacă din cauza nerespectării acestui termen nu s-au putut stabili cauza și întinderea pagubei, Asigurătorul poate refuza plata despăgubirii. Contrar susținerilor recurentei, aceste condiții sunt îndeplinite în speță, din moment ce societatea pârâtă nu a putut efectua nicio cercetare cu privire la incendiu, petentul identificarea vehiculului incendiat, a evaluării pagubelor, a stabilirii cauzelor și condițiilor incendiului și a identificării autorului acestei fapte ilicite, deoarece pârâta a fost înștiințată despre producerea riscului asigurat abia după ce semiremorca a fost furată, astfel că nicio cercetare nu a mai fost posibilă.
Referitor la starea de fapt, T. constată că prima instanță a reținut-o în modalitatea prezentată în final de către reclamantă, respectiv că mai întâi semiremorca a fost incendiată, iar mai apoi furată și a observat doar inconsecvența reclamantei în prezentarea modului de derulare a evenimentelor.
În privința contractului de colaborare încheiat cu Delta Stock’s S., în primul rând trebuie menționat faptul că reclamanta nu a depus acest contract la dosar, ci doar traducerea în limba română a pretinsei convenții. În al doilea rând, din conținutul acestei traduceri nu rezultă dreptul exclusiv de folosință al companiei contractante asupra semiremorcii în cauză pe perioada derulării contractului. Acesta constituie un acord cadru pentru colaborarea celor două societăți, în sensul folosirii de către Delta Stock’s S.A a semiremorcii reclamantei, pentru serviciile de transport marfă ce s-ar putea contracta. Or, societatea reclamantă nu a dovedit că la data producerii celor două evenimente vehiculul asigurat se afla în folosința efectivă a companiei spaniole contractante. În fine, chiar dacă susținerea reclamantei s-ar fi dovedit ca fiind adevărat, faptul în sine al folosirii bunului asigurat de către o altă societate este lipsit de relevanță în privința îndeplinirii obligațiilor născute din contractul de asigurare, obligații care reveneau în exclusivitate reclamantei, în calitate de parte contractantă, cu atât mai mult cu cât este dovedit faptul că reclamanta, prin administratorul său, a luat la cunoștință, în timp util, despre producerea riscului asigurat.
În mod judicios a reținut prima instanță și nerespectarea de către reclamantă a prevederilor de art. 8.5 lit.b din condițiile generale ale contractului, referitoare la obligația asiguratului de a lua toate măsurile pentru conservarea urmelor furtului sau tentativei de furt, pentru salvarea, păstrarea și paza autovehiculului asigurat sau a părților componente rămase după producerea riscului asigurat, precum și pentru prevenirea producerii unor pagube ulterioare. Neluarea acestor măsuri de către reclamantă după producerea incendiului a făcut posibilă săvârșirea furtului și, prin aceasta, a pus societatea de asigurare și autoritățile spaniole în situația de a nu putea efectua nicio cercetare cu privire la cauzele și împrejurările producerii incendiului.
Conform art. 2 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare. În speță, dreptul societății de asigurare pârâte de a refuza plata despăgubirilor este expres prevăzut de art. 8.14 din Condițiile de asigurare - anexă la contractul de asigurare, clauză potrivit căreia, în cazul în care se produce un eveniment asigurat și Asiguratul nu a respectat obligațiile ce-i revin, prevăzute în Condițiile de asigurare, Asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor, parțial sau total, în funcție de influența nerespectării acestor obligații.
În consecință, T. constată că în mod temeinic și legal prima instanță a respins acțiunea reclamantei, sentința atacată fiind temeinică și legală.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., T. va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC Ț. T. SRL împotriva sentinței civile nr.824 din 20 martie 2013 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
H. I. D. | C. Nicoale C. C. | D. | V. V. |
Red.HI/ _
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond
: E. R. U. D.
| ← Decizia civilă nr. 1031/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 103/2013. Pretenții → |
|---|
