Decizia civilă nr. 32/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.32/A/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. -C. F. , președinte secție
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul R. N. I. împotriva sentinței civile nr. 10124/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 10124/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de petentul R.
I.
în contradictoriu cu pârâții D. V.
și S. P. C. R. P. de C. și Î. A.
și în consecință:
a fost respinsă cererea de radiere a autoturismului marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_ de pe numele reclamantului din evidențele fiscale și din evidențele S. P. C. -R. P. de C. și Î. A. ;
a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului D. V. la restituirea sumei de 515 lei, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Potrivit prevederilor art.11 al.2 din OUG nr.195/2002, înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea in circulație pana la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții si presupune transcrierea in evidentele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. Alineatul 4 al aceluiași articol mai prevede ca în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării fostului proprietar.
Cererea de transcriere a autovehiculului se depune la autoritatea competentă si trebuie însoțita obligatoriu de actele prevăzute de art.7 al.1 din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii si eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, printre care si fisa de înmatriculare a vehiculului, semnata de fostul si noul proprietar sau cartea de identitate a noului proprietar, in original si copie, precum si cererea noului proprietar, semnata de acesta.
Prin prisma acestor norme legale, s-a constatat ca reclamantul nu a putut prezenta autorităților competente toate actele necesare transcrierii autovehiculului de pe numele sau pe numele noului proprietar, actele fiind predate pârâtului sau care trebuia semnat de acesta. În același timp, în cazul transcrierii legea mai prevede că trebuie sa se facă dovada certificării autenticității vehiculului de către Registrul Auto Roman, certificarea conținând si atestarea faptului ca acesta nu figurează in baza de date ca fiind furat. Prin urmare, este necesară prezentarea autovehiculului în cauză autorităților competente, în vederea efectuării verificărilor pe care dispozițiile legale le impun. Or, în speța, autovehiculul în discuție se afla nu numai în proprietatea, ci si în posesia paratului, astfel ca, în lipsa concursului acestuia la prezentarea autovehiculului la autoritățile competente, nu poate fi dispusa transcrierea autoturismului pe numele sau.
Acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, în sensul că instanța nu poate dispune în mod direct obligarea paratului S. P. C. R. P. de C. si Înmatriculare a Vehiculelor B. -Năsăud la transcrierea dreptului de proprietate al mașinii în favoarea cumpărătorului, atât timp cat părțile in litigiu nu au urmat procedurile reglementate de art.11 din OUG nr.195/2002 si art.7 al.1 din Ordinul nr.1501/2006, nu au depus actele necesare si nu au prezentat autovehiculul spre verificare, întrucât intr-o asemenea situație instanța de judecată ar impune unei autorități administrative autonome sa efectueze acte cu neobservarea reglementarilor legale in vigoare.
Cu privire la cererea de radiere a autoturismului în cauză instanța reține că reclamantul nu a chemat în judecată S. Taxe și Impozite B., pentru soluționarea raportului juridic astfel că a respins cererea de radiere a autoturismului din evidențele fiscale, pentru soluționarea unei astfel de cereri trebuia chemat în judecată organul fiscal ce a impus obligația fiscală, singurul ce ar avea calitate procesual pasivă într-un astfel de litigiu.
Mai mult art. 264 din legea nr.571/2003 în cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală. Alin. 4 din același articol prevede că orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
Astfel prin depunerea la organul fiscal a unei declarații fiscale cu privire la mijlocul de transport și a unei copii după actul de înstrăinare, reclamantul ar fi radiat din evidențele fiscale fără a fi necesară intervenția instanței de judecată, acțiunea promovată apărând ca lipsită de interes.
Referitor la cererea de restituire a sumei de 515 lei întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, prima instanță a reținut că o asemenea acțiune poate fi primită când reclamantul nu are la îndemână o altă acțiune pentru a-și satisface dreptul. În cauză reclamantul are la îndemână o acțiune având ca temei răspunderea delictuală, pârâtul de rang 1, neîndeplinind obligațiile legale de înscriere a autoturismului și astfel producând un prejudiciu reclamantului, astfel că a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere, acțiunea de restituire întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză având un caracter subsidiar, fiind necesar absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel ce și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.
Împotriva acesteia sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că a înstrăinat pârâtului autoturismul în anul 2003, încheind un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, că a predat autoturismul și toate documentele acestuia pârâtului, că l-a contacta în repetate rânduri pentru a efectua demersurile necesare în vederea înmatriculării mașinii pe numele pârâtului, dar a refuzat, reclamantul fiind nevoit să achite în continuare taxele și impozitele aferente autoturismului.
S-a mai arătat că în anul 2003 era în vigoare OUG nr.195/2002 și HG nr.85/2003, iar nu Ordinul nr.1501/2006 reținut nelegal de către prima instanță. A precizat că formalitățile legale nu afectează validitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți, aceste cerințe fiind impuse numai pentru radierea și înmatricularea autovehiculului în circulație. O asemenea obligație revenea proprietarului, adică pârâtului, iar dacă una dintre părți refuză să se prezinte la organul competent, cealaltă parte este îndreptățită să înainteze o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra autovehiculului în patrimoniul cumpărătorului, urmând ca radierea să se facă în baza hotărârii judecătorești.
Prima instanță s-a pronunțat fără a cerceta în detaliu fondul cauzei, din probele administrate reieșind că pârâtul s-a angajat să efectueze demersurile necesare în vederea radierii de pe numele reclamantului și înmatriculării autoturismului pe numele său. În aceste condiții, în opinia reclamantului, s-a dovedit că există un refuz continuu al pârâtului de a-și executa obligația ce-i revenea, motiv pentru care a introdus acțiunea în constatarea transferului dreptului de proprietate și obținerea unei hotărâri judecătorești în baza căreia să se efectueze radierea din registrele de circulație și cele fiscale.
Într-adevăr radierea autoturismului din evidențele autorităților se realizează ca urmare a demersurilor ce trebuie efectuate de către proprietar conform art.11 din OUG nr.195/2002, obligația pârâtului având ca temei legal prevederile art.969 și art.970 Cod civil, temeiuri ce-l îndreptățesc pe reclamant, în caz de refuz dovedit al pârâtului, să efectueze demersurile necesare pentru radierea autoturismului. S-a mai reliefat că și potrivit art.22 din HG nr.85/2003, act normativ în vigoare la data încheierii contractului dintre părți, obligația de înmatriculare, înregistrare sau radiere a vehiculelor revenea deținătorilor, mai precis proprietarilor acestora, iar în speță
pârâtul avea calitatea de proprietar, deci trebuie să efectueze demersurile necesare în acest sens, lucru pe care nu l-a făcut, ba e posibil să și vândut autoturismul altei persoane, dar acest lucru reprezintă o decizie asumată ce nu-i poate fi opusă reclamantului, ce trebuie să beneficieze de protecția în instanță a dreptului său de a fi exonerat de toate sarcinile fiscale, caz în care și solicitarea de a i se restitui suma achitată cu titlu de impozit aferent autoturismului înstrăinat este întemeiată.
Recursul promovat a fost legal timbrat.
Intimații pârâții, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în fața tribunalului și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
Tribunalul la termenul de judecată din 06 martie a calificat calea de atac ca fiind apelul,
iar nu recursul, ținând cont de obiectul principal al acțiunii formulate de reclamant este neevaluabil în bani.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de apel formulate de reclamant, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă schimbarea sentinței, motiv pentru care apelul promovat va fi respins ca nefundat potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că prin acțiunea introductivă reclamantul R. N. I. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții D. V. și S. P. C.
R. P. De C. Și Î. A., solicitând radierea autoturismului marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ de pe numele reclamantului din evidențele fiscale și din evidențele S. ui P. C. R. P. de C. și Înmatriculare A., acesta fiind înstrăinat către pârâtul de rând 1 în 2003 și a mai cerut obligarea pârâtului de rând 1 la restituirea sumei de 515 reprezentând impozitul pe mijlocul de transport și penalități aferente perioadei 2003-2011, achitat de către reclamant la Oficiul de taxe și impozite locale prin chitanța seria: PCTEACA 2011, nr. 0., în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Așa fiind, față de modul neechivoc și clar de formulare a obiectului acțiunii civile, ce a fost întocmită de un avocat, tribunalul constată că este total nefondată critica apelantului potrivit căreia a introdus o acțiune în constatarea transferului dreptului de proprietate, dimpotrivă reclamantul a cerut direct ca instanța să dispună radierea autoturismului din registrele de circulație și cele fiscale. În aceste condiții, tribunalul arată că, potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, situație în care se impune analizarea sentinței raportat la obiectul și cauza acțiunii introductive, nefiind permisă în apel transformarea acțiunii civile formulate.
Tribunalul arată că este fondată critica apelantului privind faptul că, raportat la data încheierii actului de vânzare cumpărare între reclamant și pârâtul D. V., respectiv în_ f.5, nu erau aplicabile prevederile art.7 al.1 din Ordinul nr.1501/2006, act normativ ce nu putea fi aplicat retroactiv unui contract încheiat în anul 2003.
În speță, erau aplicabile prevederile legale aplicabile la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv art.22 din HG nr.85/2003 ce prevedea că deținătorii de vehicule sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație și să solicite radierea lor din evidență, potrivit prezentului regulament. Potrivit art.47 din același act normativ, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din evidență
a acestora, în termen de 30 de zile, în următoarele cazuri:a) la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane.
În cauză, după încheierea contractului de vânzare cumpărare dintre reclamant și pârât, deținător al autoturismului în litigiu a devenit pârâtul, dar potrivit art.47 și reclamantul avea obligația să solicite radierea în termen de 30 de zile, lucru pe care nu l-a făcut, așadar prevederile legale impuneau obligații pentru efectuarea demersurilor necesare în sensul radierii autoturismului de pe numele reclamantului și înmatriculării pe numele pârâtului în sarcina ambelor părți, situație în care reclamantul avea la îndemână o acțiune privind obligarea pârâtului să se prezinte la organul competent în vederea efectuării acestor operațiuni, iar doar în caz refuz să se dispună radierea, iar nu să se solicite direct radierea autoturismului marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ de pe numele reclamantului din evidențele fiscale și din evidențele S. ui P. C. R. P. de C. și Înmatriculare A., așa cum a solicitat prin acțiunea de față acesta. În această situație, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, ținând cont de obiectul acesteia așa cum a fost el formulat, este corectă, mai ales în contextul în care nici nu s-a cerut și înmatricularea pe numele pârâtului, instanța neputând dispune direct radierea, ci doar putea obliga pârâtul să se prezinte la organul competent în vederea efectuării acestor operațiuni, iar doar în caz refuz putea să se dispună efectuarea acestor operațiuni.
Nici critica apelantului privind soluția de respingere a petitului de obligare a pârâtului la restituirea sumei de 515 lei reprezentând impozitul pe mijlocul de transport și penalități aferente perioadei 2003-2011, achitat de către reclamant la Oficiul de taxe și impozite locale prin chitanța seria: PCTEACA 2011, nr. 0., în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, nu este fondată fiindcă în mod judicios a reținu prima instanță că o cere întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză este admisibilă doar în cazul în care reclamantul nu are la dispoziție alte temeiuri legale sau convenționale pentru obligarea pârâtului la plata sumei solicitate, ori în cauză reclamantul are la îndemână o acțiune în despăgubire fondată pe răspunderea civilă după cum s-a și indicat în sentință.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, urmează ca în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să respingă ca nefundat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.10124/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul R. N. I., domiciliat în
B., Aleea G., nr.9, sc.B, ap.23, județul B. Năsăud, împotriva sentinței civile nr.10124/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. B. G. C. F. L. D.
MLB// 5ex.// 12 martie 2013Jud. fond B. MA
| ← Încheierea civilă nr. 103/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 01/2013. Pretenții → |
|---|
