Decizia civilă nr. 1053/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1053/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentele-reclamante M. R.
A. și C. P. -J. și pe intimat-pârât B. M. A., împotriva sentinței civile nr. 10798/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., având ca obiect "pretenții";.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele- reclamante, prin apărător, avocat M. Naghi, ce depune la dosarul cauzei delegație de substituire a doamnei avocat A. Udrescu, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. ul constată că recursul a fost formulat în termen, motivat, comunicat, scutit de palata taxelor de timbru.
La data de_ prin S. Registratură s-a depus la dosarul cauzei de către intimatul-pârât întâmpinare.
Apărătorul recurentelor-reclamante arată instanței că nu dorește acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul acordă părților cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentelor-reclamante pune concluzii de admitere a recursului. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Arată că în opinia sa expertiza de la instanța de fond nu a fost necesară și utilă cauzei și apreciază că în mod incorect recurentele-reclamante au fost obligate la plata unei părți din onorariul expertului.
Cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței de la fila 95 din dosarul instanței de fond.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Reține că, prin sentința civilă nr. 10798/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis in parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantele M.
R. A. si C. P. -J. in contradictoriu cu pârâtul B. M. A. .
A obligat pârâtul la plata sumei de 10.003 lei în favoarea reclamantelor si a dobânzii legale aferente acestei sume ce se va calcula începând cu data de_ pana la achitarea integrală a debitului principal.
A obligat pârâtul la plata sumei de 716,18 lei in favoarea reclamantelor cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: 711,18 lei parte din taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar.
A obligat pârâtul la plata sumei de 2179 lei in favoarea expertului Elkan G. Stefan reprezentând diferență onorariu expert.
Analizând actele și lucrările dosarului,a reținut următoarele:
Între pârâtul B. M. A. in calitate de vânzător si reclamantele M. R.
A. si C. P. J., in calitate de cumpărătoare s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 1360/_ având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului apartament nr. 10 situat in C. -N. str. Gh. Barițiu nr. 14 etaj I, județ C., înscris in CF nr. 2. -C1-U6 C. -N., în suprafață utilă de 37 mp, compus din: 1 camera, 1 bucătărie, 1 cămara, hol, WC, cote părți comune 7,61/100, teren in proprietate 31/412 parte, pentru prețul de 26.000 euro (f. 7-11). Schița imobilului a constituit anexa a contractului de vânzare-cumpărare (f. 11 paragraf 4 si f. 13).
Conform raportului de expertiză efectuat in cauză, reclamantele au intrat în posesia efectivă a suprafeței de 34,08 mp mai puțin cu 3,80 mp decât suprafața cumpărată. O parte din anexele apartamentului nr. 10 cumpărat de reclamante, au fost incluse in suprafața apartamentului nr. 11 ocupat de d-na Ruian L., anterior transmiterii dreptului de proprietate prin contractul menționat (f. nr. 78-88).
Instanța a reținut că pârâtul a recunoscut că a fost de acord cu includerea cămării in apartamentul nr. 11 proprietatea d-nei Ruian L., nu si cu parte din hol si WC.
Coroborând schița funcțională anexă a contractului (f. 13) cu raportul de expertiză efectuat in cauză s-a reținut că suprafața inițială a anexelor era de 4,38 mp. Reclamantelor nu li s-a predat o mare parte din aceste anexe deoarece, după cum s-a constatat de expertul desemnat, suprafața de 3,80 mp din anexe a fost inclusă în apartamentul nr. 11 prin transformările efectuate de proprietarul acelui imobil. Reclamantelor li s-a predat suprafața de 34,08 mp pe care o folosesc si in prezent, mai puțin cu 3,80 mp decât suprafața imobilului achiziționată.
Valoarea anexelor apartamentului nr. 10 din imobilul situat in C. -N. str. Gh. Barițiu nr. 14, în suprafață de 4,38 mp, a fost stabilită prin raportul de expertiză la suma de 11.530 lei echivalentul a 2.659 euro (f. 82).
În drept, față de momentul perfectării contractului autentic de vanzare- cumparare, sunt incidente dispozițiile art. 1314 C.civ. (1864) si art. 1327 C. civ. (1864). Față de situația de fapt reținută, pârâtul, in calitatea de vânzător era dator sa predea întregul imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1360/_ . In concret, el a predat o suprafață mai mică cu 3,80
mp.
În temeiul prevederilor art. 1327 C.civ. (1864) instanța l-a obligat pe pârât să restituie reclamantelor contravaloarea suprafeței nepredate, raportat la valoarea anexelor astfel cum a fost stabilită în raportul de expertiză. S-a observat că suprafața totală a anexelor era de 4,38 mp iar in fapt reclamantelor li s-a predat o suprafață de 0,58 mp din anexe. Având in vedere valoarea anexelor si partea pe care reclamantele au primit-o din anexe, instanța a stabilit obligația pârâtului de a le restitui suma de
10.003 lei, contravaloarea suprafeței de 3,80 mp lipsa.
Apărările pârâtului referitoare la o eventuală acceptare de către reclamante a situației de fapt a imobilului au fost infirmate de probațiunea administrată in cauză. Intr-adevăr din cuprinsul declarațiilor martorilor reiese că reclamantele au vizionat imobilul anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, insă nu se poate reține o acceptare din partea lor a situației de fapt existente. Din contra, mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare referitoare la suprafața si compunerea apartamentului nr. 10 din C. -N., str. Gh. Barițiu nr. 14 etaj 1 înscris in CF 2. - C1-U6 C. -N. si schița anexa (f. 13) demonstrează că reclamantele au urmărit să dobândească in proprietate întreaga suprafață a imobilului, de 37 mp.
Față de nerespectarea obligație de predare a imobilului, reclamantele sunt îndreptățite la plata de daune interese pentru diferența de preț, conform art. 1350 C.civ. (1864). Astfel, reclamantele sunt îndreptățite la plata dobânzii legale aferente, in temeiul art. 2 din OG nr. 9/2000. Deoarece răspunderea pârâtului este un efect al contractului autentificat sub nr. 1360/_, iar legea aplicabilă raportului juridic este vechiul Cod civil, desigur că pentru aceleași rațiuni, daunele interese reclamate vor fi sub incidența prevederilor in vigoare la data încheierii contractului. În acest sens sunt si dispozițiile art. 6 al. 2 si art. 3 din Legea nr. 71/2011. In consecință, in conformitate cu prevederile OG nr. 9/2000, instanța a admis cererea reclamantelor si a obligat pârâtul să achite dobânda legală aferentă sumei de 10.003 lei., ce va fi
calculată începând de la data înregistrării prezentei cereri,_ până la achitarea debitului.
Cu privire la cheltuielile de judecată pretinse de reclamante instanța a reținut urmatoarele:
Reclamantele au dobândit câștig de cauză doar in parte, în sensul că din suma solicitată inițial de 3.364,18 euro sunt îndreptățite doar la suma de 10.003 lei, contravaloarea a 2307 euro, la data efectuării raportului de expertiză. Desi au precizat cererea in conformitate cu concluziile raportului de expertiză, nu se poate reține că au obținut integral pretențiile solicitate. Reclamantele au avansat suma de 300 lei din onorariul expertului. În conformitate cu dispozițiile art. 276 C.pr.civ. instanța a obligat pârâtul să achite o parte din cheltuielile de judecată pretinse si dovedite de reclamante, proporțional cu partea in care a căzut in pretenții. Astfel, pârâtul urmează a achita reclamantelor suma de 711,18 lei cu titlu de taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar. În temeiul art. 274 al. 2 C.pr.civ. a respins solicitarea reclamantelor privind plata onorariului avocațial în sumă de 3204.04 lei, deoarece factura depusă la ultimul termen de judecată nu probează achitarea de către reclamantei a sumei pretinse cu acest titlu. Având in vedere că expertiza tehnică administrată in cauză a profitat ambelor părți ale litigiului, iar reclamantele au obținut câștig de cauză doar in parte, suma de 300 lei achitata cu titlu de avans onorariu a rămas in sarcina lor.
Cu privire la diferența de onorariu expert in sumă de 2179 lei, in temeiul art. 202 si art. 213 C.pr.civ. a obligat pârâtul să achite aceasta sumă in contul expettului Elkan G. Stefan.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele M. R. A. și C. P. J.
, solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că suma de 300 lei a fost achitată de către reclamantele recurente pentru expertiza efectuată în cauză, deși această probă a fost solicitată de către pârât prin întâmpinare, așa încât obligația de a achita avansul de onorariu expert a fost inițial stabilită în sarcina pârâtului, în mod corect, pârâtul fiind citat cu mențiunea de a achita acest avans.
Întrucât nu s-a conformat, instanța a impus în sarcina reclamantelor obligația de a achita avansul de expertiză.
Dacă instanța ar fi aplicat prevederile art. 170 alin.3 C.pr.civ., respectiv sancțiunea decăderii, reclamantele nu ar fi trebuit să achite acest avans, proba dovedindu-se, în ce le din urmă, a le fi defavorabilă, din perspectiva sumei solicitate și oricum nu era necesară și utilă.
De asemenea, arată că răspunsul la cel de-al doilea obiectiv fixat de instanță confirmă susținerile lor, constituind o probă favorabilă reclamantelor, ca atare, avansul trebuie să fie suportat în final de către pârât, fiind parte căzută în pretenții.
În ceea ce privește onorariul avocațial, se arată că plata s-a realizat prin virament bancar, conform extrasului de cont, suma de 700 euro fiind datorată în întregime de către pârât, reducerea pretențiilor neconstituind o modificare a cererii de chemare în judecată, precizare care s-a realizat la termenul din_, situație în care acțiunea a fost integral admisă.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ., 304 ind.1 C.pr.civ., art.
312 C.pr.civ., art. 170 alin.4, 274 și 242 alin.2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată
( f.12), intimatul solicită respingerea recursului.
În motivarea poziției procesuale arată că nu era necesară angajarea unei firme de avocatură deoarece a recunoscut de la primul termen cedarea cămării către d-na Rujan L., iar expertiza a fost necesară pentru a se constata faptul că reclamanții sunt în posesia încăperilor de toaletă, aspect confirmat de această lucrare, pârâtul fiind obligat să plătească doar cămara.
Mai precizează că suma achitată cu titlul de onorariu este exagerată, în cele din urmă impunându-se ca aceste cheltuieli să fie suportate în proporție de ½ parte de fiecare parte.
Mai solicită ca acea cămară să fie întabulată pe numele d-nei Rujan L. .
Analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul, în baza art. 312 C.pr.civ., îl va admite în parte pentru următoarele considerente:
De remarcat faptul că soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantelor a fost atacată doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, neformulându-se critici privind soluția pe fondul cauzei.
Într-o asemenea situație, din perspectiva cheltuielilor de judecată, sunt incidente disp. art. 276 C.pr.civ., care stabilesc că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Sunt lipsite de relevanță, așadar, criticile recurentelor referitoare la faptul că, în realitate, a fost admisă acțiunea în întregime.
În ceea ce privește avansul achitat de către reclamante expertului numit în cauză, T. ul constată că, într-adevăr, inițial Judecătoria a pus în sarcina pârâtului plata acestei sume, însă, în cele din urmă, ca urmare a completării obiectivelor raportului de expertiză, cu acordul reprezentantei reclamanților, judecătoria considerând că expertiza profită ambelor părți, s-a majorat avansul inițial de 300 lei cu încă 300 lei, această din urmă sumă fiind achitată de către reclamante (f.51 dosar fond), pârâtul neconformându-se în continuare dispoziției instanței de a achita partea sa de avans.
După depunerea raportului de expertiză, Judecătoria a pus în sarcina pârâtului achitarea diferenție de onorariu de 2179 lei, onorariu care, de asemenea, nu a fost achitat, în cele din urmă Judecătoria dispunând, prin dispozitivul sentinței, obligarea pârâtului la plata acestei sume în favoarea expertului.
În condițiile în care Judecătoria a pronunțat o soluție de admitere în parte, T. ul socotește că reclamantele nu sunt îndreptățite la toate cheltuielile de judecată efectuate cu soluționarea acțiunii promovate, ci doar proporțional cu pretențiile admise, situație în care avansul de expertiză achitat va rămâne în sarcina lor.
Aceeași soluție va fi pronunțată și în privința onorariului avocațial, justificat atât prin factura seria IU nr. 0002057/_, eliberată de d-na av. A. Udrescu pentru suma totală de 3204,04 lei, cât și extrasul de cont eliberat de Raiffeisen Bank din care rezultă viramentul bancar realizat în data de_ pentru suma de 700 euro ( f.95 dosar fond și 8 dosar recurs).
Drept urmare, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantelor suma de 2210 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial.
Apărările formulate de către intimat în sensul că reclamantele nu erau obligate să apeleze la ajutorul uni avocat sunt neîntemeiate, rămânând la latitudinea fiecărei părți de a recurge sau nu la serviciile unui avocat.
Referitor la cuantumul onorariului, T. ul l-a apreciat ca fiind rezonabil, raportat la complexitatea cauzei și munca prestată de avocat.
Față de cele ce preced, T. ul va schimba în parte soluția Judecătoriei, potrivit celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE | ||
J. | Admite în parte recursul declarat de reclamantele M. R. A. și C. împotriva sentinței civile nr. 10798 din_, dosar nr. _ | P. a |
Judecătoriei C. -N. pe care o modifică parțial în sensul obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantelor și a sumei de 2210 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial, totalizând în final 2926,18 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, D. I. D. |
dact. D.D. 01 Noiembrie 2013 Red./Dact. OT/LM
2 ex./_
Judecător fond:D. Viorica P. ovici-Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 212/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1200/2013. Pretenții → |
|---|
