Decizia civilă nr. 1080/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1080
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: I. D. -D.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. S. E. S.R.L., cu sediul în Ș. S., str. 22 D. 1989, nr. 44 A, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 602/_, pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr. _
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței despre faptul că a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și concluzii scrise de către recurentă.
Instanța, raportat la obiectul cauzei și având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 602/_ J. Ș. -S. a admis acțiunea reclamantei S. R. de R. - B. în contradictoriu cu pârâta S.C. S.
E. S.R.L. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 729,79 lei (reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 630 lei, aferentă perioadei aprilie 2010-decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 99,79 lei stabilite la data de_ ).
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că, conform facturii fiscale de la filele 7-28, pârâta datorează reclamantei suma de 630 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010-decembrie 2011 la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 99,79 lei, stabilite la data de_ .
Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate iar, potrivit art. 6
1
alin. 1 și 2 din același act normativ, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. (2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" -
S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs pârâta S. E.
S.R.L. Ș. -S., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivul de recurs invocat pârâta invocă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 607, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 318, care a dispus anularea prevederilor legale, prin care, toate firmele cu sediul în România erau obligate la plata unei taxe lunare pentru serviciile publice de radio și TV.
Mai arată pârâta că nu este beneficiara acestor servicii, astfel că acțiunea reclamantei nu este întemeiată.
Recursul pârâtei S. E. S.R.L. Ș. -S. nu este întemeiat.
Nu este întemeiat motivul de recurs invocat de reclamanta S.C. S. E. S.R.L., întrucât este adevărat că prin Decizia civilă nr. 2102/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, instanța a anulat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003, numai că Guvernul României a emis o nouă hotărâre cu nr. 1012/_, prin care legiuitorul a modificat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003 iar conținutul articolului are următorul cuprins: persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994, art. 40 alin. 3, iar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul art. susmenționat este constituțional.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1930/_, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, ținând seama și de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004.
2
Rezultă deci că, Decizia Curții Constituționale a clarificat problema obligativității plății taxei indiferent de deținerea sau nu de receptoare, iar prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/1994 nu contravin celor prevăzute de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Tocmai de aceea, prin Decizia nr. 1930/_, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul persoanelor juridice, în mod evident, legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar, obligativitatea plății acestor două taxe. De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție acest lucru s-ar fi făcut în mod expres, așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice. Sintagma - beneficiari ai acestor servicii - nu poate fi altfel interpretată decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de A. C. au abordat-o.
Este de reținut că obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție.
De altfel, art. 56 alin. 1 din Constituție instituție obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Așa încât, din cele arătate, rezultă obligativitatea societății reclamante la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Aceste considerente fac astfel ca recursul reclamantei să fie nefondat, urmând ca acesta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. E. S.R.L. Ș. - S. împotriva sentinței civile nr. 602/_ a Judecătoriei Ș. -S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
L. M. | D. | G. I. | D. | -D. M. | L. | -M. |
Red. DG/_ | /Dact.MLM/_ | /2 ex. |
Jud. fond: M. | -A. D. |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
| ← Decizia civilă nr. 547/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 827/2013. Pretenții → |
|---|
