Decizia civilă nr. 121/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 121/A/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: V. M. -președintele Curții de A. C.
Judecător: D. -L. B. -vicepreședinte al Curții de A.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta T. F. împotriva sentinței civile nr. 156/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ privind și pe pârâții S. M., A. C., R. A. C., B. L., M. I. C.
, M. S., C. V., P. E. ȘI Ș. C. -A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă Tomoioagă F., lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
A. ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 11 octombrie 2013, pârâtul intimat Ș. C. - A. a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât apelanta a mai formulat o acțiune împotriva sa cu același obiect, cauza fiind înregistrată la J. V. de S. sub nr. _
.
La întrebarea instanței, adresată reclamantei apelante, față de excepția autorității de lucru invocată de pârâtul Ș. C. A., raportat la sentința civilă nr. 241/2011 și decizia civilă nr. 484/R/2013 a T. ui M., arată reclamanta că în anteriorul proces civil a formulat pretenții similare procesului de față.
Consideră că din punct de vedere legal acțiunea de față este perfect admisibilă și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea, deliberând, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată în data de _
, pe rolul Curții de A. C., reclamanta T. F. a chemat în judecată pe pârâții S. M., în calitate de judecător la J. V. de S., A. C. ,
judecător la Tribunalul Maramureș, R. A. C., judecător la Tribunalul Maramureș, B. L., procuror la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș,
M. I. C., judecător la Curtea de A. C., M. S., judecător la Curtea de A. C., C. V., judecător la Curtea de A. C., solicitând instanței să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă de
150.000 euro reprezentând daune-morale pentru prejudiciul grav cauzat în
dosarul penal nr._, cu obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat instanței că i s-a adus atingere onoarei, demnității și reputației sale, întrucât prin hotărârile penale pronunțate în dosarul mai sus indicat, judecătorii l-au favorizat pe inculpatul P. E., care a beneficiat de o încadrare juridică greșită și ilegală, acesta săvârșind, în fapt, o tentativă de omor cu un grad ridicat de pericol social,
faptă care trebuia încadrată și judecată ca atare.
Reclamanta apreciază că a fost defăimată prin considerentele hotărârilor penale, întrucât inculpatul P. E. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, extrem de mică în comparația cu gravitatea faptei comise.
Judecata în primă instanță
. În data de_, reclamanta a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de retragere a acțiunii civile întrucât așteaptă rezultatul verificărilor efectuate de C.S.M., D.N.A., Procurorul general al României și forurile internaționale, pe care le-a sesizat privind gravele abateri disciplinare ale magistraților și săvârșirea unor infracțiuni foarte grave (f.4-5).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din_, Curtea, în temeiul dispozițiile art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., a dispus suspendarea judecății cauzei întrucât niciuna dintre părțile legal citat nu s-au prezentat în instanță și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.48).
La data de_, reclamanta a înregistrat o cerere de redeschidere a dosarului deoarece în mod eronat a depus cererea de retragere a acțiunii (f.50).
Ulterior, la data de_, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol prin care a solicitat soluționarea cauzei în baza probelor existente și a legilor în vigoare (f.59).
La data de_, reclamanta a depus o extindere a acțiunii introductive, prin care a solicitat chemarea în judecată și a pârâților P. E. și Ș. C. -
A. solicitând obligarea acestora la plata daunelor morale, în solidar cu ceilalți pârâți pentru atingerea adusă demnității, onoarei și reputației sale, cu ocazia judecării cauzei de vătămare corporală gravă soldată cu infirmitate permanentă în dosarul penal nr._ al Judecătoriei V. .
La data de_ și ulterior, la data de_, reclamanta a înregistrat cereri prin care arată că își menține solicitarea de chemare în judecată a pârâților
P. E. și Ș. C. -A., menționând motivele de fapt și de drept ale acestei cereri (f.62,f.63,f.70)
Având în vedere că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este patrimonial, evaluabil în bani, pretențiile formulate de reclamantă în sumă de
150.000 euro reprezentând 651.000 lei, la cursul B.N.R. euro/leu de 4,34 lei la data înregistrării acțiunii Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b și art. 9 C.pr.civ. a admis excepția de necompetență materială și, în consecință, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii civile formulate în favoarea T. ui C. .
Drept urmare, cauza a fost înregistrată sub număr nou de dosar,_ la Tribunalul Cluj, în data de 9 octombrie 2012.
În fața acestei instanțe, reclamanta a solicitat în probațiune acvirarea dosarului penal_ al Judecătoriei V. l de S. în care s-au făcut afirmațiile calomnioase și defăimătoare la adresa sa.
Ulterior, a mai solicitat a se întocmi o adresă către aceeași instanță pentru a se comunica în scris dacă există dosare având ca obiect viol în care este parte vătămată, comunicarea cazierului său și în final a cerut ca pârâții să prezinte probe certe privind afirmațiile făcute la adresa sa.
Pârâții, deși legal citați, nu și-au exprimat poziția procesuală.
Prin sentința civilă nr. 156/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins cererea precizată și extinsă formulată de către reclamanta
T. F. în contradictoriu cu pârâții S. M., A. C., R. A. C. - la Tribunalul Maramureș, B. L., M. I. C., M. S., C. V., P.
E. și Ș. C. -A. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat acordarea unor daune morale pentru prejudiciul creat acesteia prin atingerea adusă demnității, onoarei și reputației sale de către magistrații judecători și procurori care au instrumentat dosarul penal nr._ al Judecătoriei V. de S., având a obiect infracțiunea de vătămare corporală gravă săvârșită de inculpatul P. E., reclamanta fiind parte vătămată, precum și de către inculpat și apărătorul acestuia.
Faptele cauzatoare ale acestui prejudiciu au constat în privința primelor persoane în diverse afirmații care vizează persoana sa care au stat la baza motivării soluțiilor pronunțate în cursul soluționării cauzei în toate gradele de jurisdicție, iar în privința ultimelor persoane în apărările susținute în combaterea nevinovăției inculpatului.
Cercetând Sentința penală nr. 186/_ pronunțată de către J. V. de S., Decizia penală nr. 22/A/_ pronunțată de către Tribunalul Maramureș și Decizia penală nr. 163/R/_ pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul menționat, T. constată că atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, inculpatul fiind condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile Spitalul de Recuperare Borșa suma de 5036,68 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a reclamantei, cu dobânzi legale, iar acesteia din urmă 10.000 Euro cu titlul de daune morale, sume care se vor actualiza la data executării, instanțele de judecată cât și procurorii s-au rezumat la a reține în mod obiectiv starea de fapt și încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat.
Astfel, s-a reținut de către judecătorie faptul că inculpatul și partea vătămată locuiesc în același bloc și pe aceeași scară, de cca. 12 ani între aceștia existând o stare tensionată în ceea ce privește folosința spațiilor comune, partea vătămată formulând nenumărate plângeri și reclamații la adresa inculpatului și a soției sale, situație în care conduita părții vătămate și-a pus amprenta asupra psihicului inculpatului care nu a știut ce soluție să mai abordeze pentru a fi lăsat în pace.
După redarea modului în care s-a săvârșit infracțiunea, instanța a combătut apărările inculpatului în sensul că partea vătămată și-ar fi produs leziunile constatate medical care au generat complicații neurologice și oftalmologice, aspect care a reieșit de altfel și din raportul de expertiză medico- legală întocmit în cauză.
T. a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, menținând soluția ca urmare a apelurilor promovate de către inculpat și partea civilă.
În recurs, Curtea de A. C. a statuat că s-a realizat o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate inculpatului și în mod întemeiat s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, fiind de remarcat o deplină corectitudine în derularea fazei de cercetare judecătorească.
Raportat la cele menționate anterior, T. a apreciat că din perspectiva motivării hotărârilor judecătorești în discuție nu se poate concluziona că magistrații au săvârșit o faptă culpabilă care să fi adus atingere demnității și
onoarei reclamantei, nefiind astfel incidente prevederile art. 998-999 C.civ. aceștia exercitându-și atribuțiile conferite în spiritul legii și al aflării adevărului.
Cât privește conduita inculpatului și a apărătorului acestuia, reclamanta a susținut că aceștia sunt complici cu magistrații, prin atitudinea manifestată de-a lungul soluționării cauzei, respectiv prin declarația dată de inculpat, prin probele solicitate și susținerea apărării aducându-i se grave prejudicii.
Astfel, reclamanta subliniază că în declarația inculpatului a arătat că aceasta are un comportament șicanator la adresa inculpatului și a soției sale, cea din urmă fiind terorizată de atitudinea ei în special la serviciu, neputând să meargă nici la biserică și nedorindu-și altceva decât să îi lase în pace, în timp ce apărătorul inculpatului a invocat faptul că suferă de o serie de boli printre care și de natură psihică și că a avut o serie de dosare penale nominalizându-le prin numerele pe care le au pe rolul Judecătoriei V. l de S. în care figura parte vătămată ceea ce denotă că partea civilă este o persoană conflictuală, în aceste dosare împăcându-se numai după ce i-au fost achitate total sau parțial pretențiile solicitate.
Reclamanta s-a mai prevalat de faptul că atât de către inculpat cât și de apărătorul acestuia s-a invocat starea de automutilare și faptul că pe latura civilă se urmărește obținerea unor foloase materiale nejustificate.
Această poziție, formulată în cadrul dosarului penal, se încadrează în limitele apărării specifice procesului penal tinzând la exonerarea de răspundere sau atenuarea acesteia.
În concluzie, nici în privința inculpatului și apărătorului acestuia nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite civile, nefiind întrunite nici celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale respectiv prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Față de cele ce preced, T. a respins cererea precizată și extinsă formulată de către reclamanta.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Declarația de apel. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta T. F.
, solicitând admiterea apelului ca fondat si întemeiat, deoarece intimații i-au cauzat un prejudiciu moral, prin afirmațiile făcute de către aceștia, cu ocazia judecării dosarului penal nr._ de către J. V. de S.
, Tribunalul Maramureș și Curtea de A. C. .
A. anta solicită a se ține cont de efectele negative pe care le-a resimțit pe plan psihic datorita acuzațiilor foarte grave care i s-au adus, afirmații care nu au fost probate in vreun fel, cu consecințe negative asupra imaginii sale la nivelul comunității, deoarece acuzațiile grave la care se refera s-au făcut intr-o sala de judecata, in prezenta mai multor concitadini care o cunosc si cu care interacționează, ulterior având discuții chiar cu fiul apelantei si cu rudele sale pe aceasta tema.
Acuzațiile aduse reclamantei au fost dintre cele mai grave posibile, consecința lor negativa fiind aceea ca i s-a adus atingere demnității, onoarei si reputației sale, in primul rând ca persoana, cu un anumit statut social, care și-a dus si își duce existenta intr-un mod onest si civilizat, apoi ca reprezentanta a sexului feminin, si, nu in ultimul rând, ca mama, calitate in care a avut si are in continuare responsabilități.
Unele dintre afirmațiile foarte grave au fost făcute de apărătorul inculpatului P. E., în sensul că a avut procese de viol și s-ar fi împăcat după ce i-au fost date sumele de bani pretinse, afirmații total neadevărate.
Afirmațiile au fost făcute de o persoana calificată, care trebuia sa pledeze in apărarea clientului său, P. E., in spiritul dispozițiilor Legii profesiei de avocat, a Statutului si a Codului deontologic, in sensul de a manifesta o atitudine de
respect fata de persoana sa, chiar daca reclamanta era partea vătămata, respectiv parte civila, deoarece avocatul trebuie sa pledeze cu demnitate fata de judecători si de părțile din proces, sa nu folosească cuvinte sau expresii de natura a aduce atingere autorității, demnității si onoarei completului de judecata, procurorului, celorlalți avocați si pârtilor ori reprezentanților acestora din proces.
Afirmațiile făcute de P. E. si S. C. A., intr-o sala de judecata publică, cu privire la starea de sănătate, personalitatea, viata particulara a reclamantei, nedovedite prin vreun mijloc de proba, i-au creat un grav prejudiciu moral, prin aceea ca, odată făcute acestea, imaginea sa in fata comunității locale, si nu numai, a fost ireparabil atinsa, cu atât mai mult cu cat aceștia, deși le-a cerut in repetate rânduri sa prezinte probe, nu au demonstrat in vreun fel cea ce au afirmat.
Pe lângă gravitatea prejudiciului moral, in vederea stabilirii indemnizației destinate reparării daunelor morale, mai trebuie avut in vedere si criteriul echității, astfel încât, fata de prejudiciul grav suferit de către reclamanta, să se asigure și o compensație suficienta .
Afirmațiile grave făcute au condus la individualizarea pedepsei pentru inculpatul P. E., luându-se in considerare defăimarea care s-a făcut, iar cele trei instanțe de judecata au menținut definitiva o sentința penala investita cu titlu executoriu, in care instanțele afirma si confirma ca I s-a aplicat inculpatului
P. E. minimul special din pedeapsă, ținând cont de conduita părții vătămate [adică a victimei]; atât de grave au fost acele afirmații calomnioase încât au fost cuprinse si materializate chiar in Sentința Penala 186/2008 din dosar_ .
Afirmațiile grave calomnioase si jignitoare sunt în sensul că reclamanta: s-a automutilat pentru a obține bani necuveniti de la P. E. ; a acuzat mai multe persoane de viol, dupa care m-am impacat cu ele dupa ce au achitat banii pretinși; dă pe oricine in judecata pentru a obține bani necuveniti; este bolnava psihic; suferă de sindrom psihogen; manifestă tendințe persecutorii si de autovictimizare; s-a autolezat in diferite grade ale corpului pentru a obține bani necuveniti de la P. E. ; a făcut scenarii foarte imbogatite tot cu scopul de a obține bani necuveniti; este o persoana conflictuala si caută mereu un persecutor ca sa-1 dau in judecata doar pentru a obține bani necuveniti si foarte multe alte afirmații defăimătoare care au adus un prejudiciu moral foarte grav.
Din aceste motive solicită admiterea apelului declarat, cu consecința obligării pârâților, în solidar, la despăgubiri.
Întâmpinarea.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ș. C. -A. a solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat si menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
În primul rând, se invocă excepția autorității de lucru judecat - art. 1201 C.civ. - art. 430-432 NCPC, apelanta formulând o altă acțiune împotriva intimatului cu același caracter, cauza fiind înregistrata la J. V. de S. sub nr._, acțiunea apelantei fiind respinsa prin sentința civila nr. 241/2011. Ulterior, apelanta a declarat recurs împotriva sentinței anterior indicate, recursul fiind respins prin decizia civila nr. 484/R/2012 a T. ui M., hotărâre definitiva si irevocabila.
Raportat la prima cerere din anul 2011 si cea care face obiectul prezentului dosar, are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași părți făcute de ele si împotriva lor in aceeași calitate; datele de mai sus denota ca principiul puterii lucrului judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza si fiind purtat intre aceleași părți, cu contrazicerea intre doua hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute intr-o hotărâre judecătoreasca definitiva printr-o alta hotărâre judecătoreasca posterioara, data intr-un alt proces.
De asemenea, arată intimatul că hotărârea pronunțata de către Tribunalul Cluj (sentința civilă nr. 156/2013) este temeinica si legala.
Judecata în apel. Verificând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Cu referire la excepția autorității de lucru judecat, invocată în apărare de pârâtul Ș. C. A., care se impune a fi soluționată cu prioritate, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 241/_, pronunțată de J. V. de S. în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 448/_ a T. ui M., s-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanta T. F.
împotriva pârâților P. E. și Ș. C. A., chemați în judecată pentru a fi obligați la despăgubiri bănești cu titlu de daune morale, cu motivarea că prin afirmațiile calomnioase și jignitoare formulate la adresa reclamantei în dosarul penal nr._ i-au afectat acesteia demnitatea, reputația și onoarea.
Prin actuala cerere de chemare în judecată, formulată în data de_ și precizată ulterior, aceeași reclamantă T. F. a chemat în judecată pe pârâții S. M., A. C., R. A. C., B. L., M. I. C., M. S., C.
V., precum și pe pârâții P. E. și Ș. C. A., solicitând obligarea acestora în solidar la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă demnității, onoarei și reputației sale, cu ocazia judecării dosarului penal nr._ al Judecătoriei V. de S., având ca obiect vătămare corporală gravă.
În drept, conform prevederilor art. 1201 C.civ., incidente în prezentul proces, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Din analiza textului normativ mai sus evocat, rezultă că una și aceeași persoană poate fi chemată în judecată în cadrul unei acțiuni având un anumit obiect și o anumită cauză, numai o singură dată.
În ipoteza în care o persoană este chemată din nou în judecată de același reclamant, printr-o cerere de chemare în judecată similară, care are același obiect și aceeași cauză cu o cerere anterior soluționată definitivă, în cel de-al doilea proces se poate invoca cu succes excepția autorității de lucru judecat, pe temeiul art. 166 C.pr.civ., excepție care va împiedica o nouă judecată în cel de-al doilea proces, evitându-se astfel pronunțarea unor hotărâri judecătorești ireconciliabile.
Se poate observa că în privința pârâților P. E. și Ș. C. A. se verifică tripla identitate de obiect, părți și cauză, în cele două cereri de chemare în judecată formulate de aceeași reclamantă, astfel că se va admite excepția autorității de lucru judecat și, consecutiv admiterii în parte a căii de atac cu soluționarea căreia Curtea a fost învestită, hotărârea atacată va fi schimbată parțial,prin respingerea acțiunii reclamantei în contradictoriu cu cei doi pârâți mai sus menționați, nu ca neîntemeiată ci pentru autoritate de lucru judecat, excepție absolută și peremptorie.
În raport cu ceilalți pârâți chemați în judecată de reclamanta T. F.
, prin actuala cerere introductivă formulată în data de_ și precizată ulterior, nu se verifică autoritatea de lucru judecat, însă rezolvarea pe care prima instanță a dat-o litigiului, cu referire la aceste părți, poartă atributele legalității și temeiniciei.
Corect s-a apreciat în primă instanță, verificându-se realitatea și temeinicia împrejurărilor evidențiate de reclamantă că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea apar reglementate prin art. 998- 999 C.civ., respectiv nu există o faptă culpabilă săvârșită de acești pârâți care să fi adus atingere demnității și onoarei reclamantei, pârâții acționând în exercitarea
competențelor legale, fără nicio depășire a limitelor acestora. Or, în absența unei fapte culpabile, evident nu poate fi reținută nici existența vreunui prejudiciu de ordin moral, care să se afle într-o legătură de cauzalitate cu fapta pretins a fi fost săvârșită de pârâți.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., Curtea va înlătura ca nefondate motivele de apel ale reclamantei referitoare la pârâții menționați mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
-A. .
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ș. C.
Admite în parte apelul reclamantei T. F. declarat împotriva sentinței
civile nr.156 din 8 martie 2013 a T. ui C., pronunțată în dosar nr. _
, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei T. F.
, exercitată împotriva pârâților Ș. C. -A. și P. E., pentru autoritate de lucru judecat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
V. M. D. | -L. | B. S. -D. | G. |
Red.DB/dact.MS 13 ex./27 nov.2013 Jud.fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 227/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 95/2013. Pretenții → |
|---|
