Decizia civilă nr. 309/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/R
Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamanta T. A., domiciliată în V. de Sus, str. P. M., nr. 1/A, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2526 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr. _
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta T. A., personal, lipsă fiind intimații B. I. și B. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la data de_, prin serviciul registratură, intimații B. I. și B. S. au formulat întâmpinare. De asemenea, la data de_ recurenta T. A. a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 655,50 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instanța, în ședință publică, comunică un exemplar al întâmpinării cu recurenta T. A. .
Recurenta T. A. arată că a studiat întâmpinarea la dosar și nu solicită termen pentru studiu, nu are alte cereri de formulat sau acte de depus, solicită judecarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta T. A. solicită admiterea recursului, arătând că intimații s-au întabulat ilegal și imoral, pe căi ilicite pe porțiunea de teren al recurentei de 242 mp deposedând-o de veniturile ce ar fi putut fi obținute timp de 12 ani, prin recolta și veniturile bănești. Nu s-a dovedit că intimații, încheind contractul de vânzare - cumpărare cu fratele său terenul nu era proprietatea vânzătorului, mai mult nu au fost chemați toți frați. Apreciază că se impune a fi despăgubită deoarece timp de 12 ani nu a folosit terenul, nu l-a putut da în arendă și de 5 ani se judecă pentru acest teren, când a solicitat să fie pusă în posesie, nu s-a putut decât cu poliția. Lasă la aprecierea instanței soluția, solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, contravaloarea transportului la instanță 44 lei și ziua de lucru.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2526
din_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a respins acțiunea formulată de reclamanta T. A., în contradictoriu cu pârâții
B. I. și B. S. .
În considerentele sentinței
se arată că, la data de_, între pârâți și numitul T. I., fratele reclamantei de față, s-a încheiat o convenție de vânzare- cumpărare cu privire la suprafața de 226 mp ,,teren moștenit"; de vânzător, prețul vânzării fiind de 22.600.000 lei vechi. La data de_, pârâții de față solicită instanței validarea acestei convenții sub semnătură privată, formându-se dos. 1061/2003 al Judecătoriei V. de Sus, soluționat prin admiterea acțiunii, conform Sentinței civile nr. 362/31 martie 2003.
Reclamanta a formulat, în contradictoriu cu pârâții, o acțiune în revendicare imobiliară, ce a făcut obiectul dosarului nr._ * prin Sentința civilă nr. 2200 din 20 septembrie 2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr.71/R din_, din dos._ al T. ui M., pârâții fiind obligați să-i predea reclamantei în pașnică folosință și deplină proprietate suprafața de 242 mp teren, dispunându-se și anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare din_ încheiat între T. I. și pârâtul B. I., pentru suprafața de 242 mp teren.
Așa cum a reieșit din Procesul-verbal încheiat la data de_ de către BEJ Amișculesei C. în dos. exec. 52/2012, pârâții nu s-au opus predării terenului către reclamantă, conform dispozitivului titlului executoriu, achitând și suma de 4.565,28 lei cu titlu ,,pretenții și diferite cheltuieli de executare";.
Având în vedere situația de fapt existentă în relațiile dintre reclamantă și pârâți, instanța, contrar afirmațiilor reclamantei, nu a putut reține că atitudinea acestora este una culpabilă, ilicită. Nu a fost dovedit că pârâții, încheind contractul de vânzare-cumpărare cu fratele reclamantei, cu privire la terenul proprietatea acesteia, au fost de rea-credință, cunoscând că terenul respectiv nu era al vânzătorului, cu atât mai mult cu cât, din Sentința nr. 2014/1988, a rezultat că toți succesorii proprietarului de carte funciară T. Grigore, tatăl reclamantei și al vânzătorului T. I., au primit câte un lot de teren în V. de Sus, str. P. M., nr.
1. Singurul care a cunoscut că terenul în cauză nu-i aparține a fost vânzătorul T.
I., or acesta, nu a avut, firesc, nici un interes în a face cunoscut acest lucru și cumpărătorilor terenului. Apărându-se în cadrul litigiilor intentate de reclamantă, pârâții și-au apărat un drept aparent de proprietate.
Apoi, reclamanta, deși a afirmat că faptele pârâților i-au adus prejudicii patrimoniale, care se cer a fi despăgubite, nu a și probat aceste afirmații.
În cadrul acțiunii în răspundere civilă delictuală, prejudiciul trebuie să fie unul real, cert sub aspectul existenței sale și al posibilității de evaluare și să nu fi fost reparat încă.
Vorbind de prejudiciul patrimonial produs de pârâți, prin faptele lor ilicite, reclamanta s-a referit la ,,enorme sume de bani"; cheltuite cu ocazia litigiilor purtate
cu pârâții pentru dovedirea dreptului său de proprietate, dar și la timpul ,,pierdut"; la instanțele de judecată, și sănătatea ,,afectată grav";, cuantificarea acestora, făcută de reclamantă, fiind de 20.000 lei.
Pe lângă faptul că, în susținerea acestor afirmații, reclamanta nu aduce nicio dovadă, aceasta a avut posibilitatea recuperării ,,sumelor de bani cheltuite"; și a contravalorii ,,timpului pierdut"; la instanțe în cadrul fiecărui litigiu purtat cu reclamanții, prin solicitarea de cheltuieli de judecată, ceea ce s-a și întâmplat, așa cum reiese din hotărârile judecătorești anexate în probațiune.
Faptul că, încercând să-și dovedească dreptul de proprietate, reclamanta a promovat mai multe acțiuni, unele fiind respinse, nu a putut fi imputabil pârâților, aceasta fiind cea care trebuia să aleagă soluția juridică adecvată scopului urmărit.
În funcție de împrejurări și de natura prejudiciului produs printr-o faptă ilicită, ,,afectarea gravă"; a sănătății unei persoane poate atrage atât răspunderea patrimonială, cât și cea nepatrimonială a celui vinovat de producerea prejudiciului.
Reclamanta a afirmat că litigiile dintre ea și pârâți au dus la ,,afectarea gravă a sănătății sale";, dar aceste afirmații n-au fost în nici un fel dovedite de reclamantă, iar în lipsa unor dovezi aceste afirmații nu pot, prin ele însele, să antreneze răspunderea delictuală a pârâților.
Cu toate că, la termenul de judecată din data de_, reclamanta a arătat că pârâții, prin comportamentul și limbajul lor de-a lungul timpului, i-au adus atingere onoarei sale, nicio probă nu susține aceste afirmații.
Afectarea onoarei unei persoane printr-o faptă ilicită și producerea astfel a unui prejudiciu moral, presupun ca percepția publică asupra persoanei să fie modificată în sens defavorabil, urmare a faptei ilicite, or reclamanta nu a făcut dovada că i s-ar fi adus un astfel de prejudiciu, printr-o faptă ilicită a pârâților.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a constatat că cererea reclamantei a fost nefondată, aceasta nefăcând dovada existenței faptei ilicite a pârâților și a unui prejudiciu efectiv suferit, patrimonial și nepatrimonial, urmare a faptei imputate pârâților, astfel că acțiunea acesteia a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs T. A. care a solicitat admiterea recursului, admiterea acțiunii pe care a promovat-o prin obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale de 20.000 lei și morale.
În motivarea recursului se arată că, 5 ani de zile (2009-2012) a investit timp, bani, sănătate umblând prin instanțe pentru a-și recupera pământul moștenit de la părinți. Sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, există o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție de către pârâți, există un prejudiciu cert și o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și care justifică repararea lui.
Pârâții au o culpă prin deposedarea de venituri substanțiale timp de 12 ani, prin împiedicarea de a exploata terenul cât și morale: traume psihice urmare a proceselor interminabile timp de 5 ani.
Instanța de fond a ignorat argumentele și s-a ocupat să consemneze doar erori cu intenție descrise de pârâți în apărarea lor. Timp de 12 ani nu a beneficiat de recolte de pe teren (2000 - 2012). Instanța de fond a "clasificat"; petitul privind obligarea pârâților la daune morale ca "nemotivată"; de parcă furtul de proprietate pe căi ilicite și imorale este ceva legal.
Intimații B. I. și B. S. prin întâmpinarea depusă (fila 20) au solicitat respingerea recursului cu motivarea că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și nici contractuale.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Terenul în suprafață totală de 1901 mp înscris în CF 447 V. de Sus nr. topo 500/12/2/2/2 a aparținut numitului T. Grigore (fila 15).
Prin sentința civilă nr. 2014 din 7 XII 1988 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a dezbătut succesiunea după defunctul T. Grigore decedat la 14 IX 1979, s- a constatat calitatea de moștenitori ai soției supraviețuitoare precum și a descendenților printre care au fost și T. I. și T. A. și s-a dispus sistarea stării de indiviziune. Reclamantei T. A. i-a revenit lotul 6 - respectiv terenul în suprafață de 682mp situat în V. de Sus str. P. M. nr. 1. La partajarea făcută cu acea ocazie terenurile nu au fost identificate cu date de carte funciară.
Fratele reclamantei T. I. vinde pârâților B. I. și B. S. suprafața de
226 mp teren încheindu-se în acest sens actul sub semnătură privată intitulat
"convenție"; din 29 V 2000.
Prin sentința civilă nr. 862 din 31 III 2003 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus se validează convenția de vânzare - cumpărare, iar în baza acestei sentințe cumpărătorii își întabulează dreptul de proprietate în cartea funciară (fila 13).
Prin sentința civilă 2200 din 20 septembrie 2011 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus rămasă irevocabilă prin Decizia civilă 71/R din 25 ianuarie 2012 a T. ui
M. se admite acțiunea reclamantei T. A., pârâții B. I. și B. S. sunt obligați să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 242 mp, teren pe care l-au cumpărat de la T. I. și se dispune anularea în parte a contractului de vânzare - cumpărare din 29 V 2000 încheiat de T. I. cu pârâți pentru suprafața de 242 mp.
În prezentul litigiu conform ultimelor precizări formulate de reclamantă la termenul din 4 octombrie 2012 (fila 63 - verso) pretențiile acesteia față de pârâți sunt despăgubiri de 20000 lei pentru prejudiciul material produs de pârâți și 30000 lei daune morale.
Din tot cuprinsul dosarului reclamanta nu a precizat și instanța nu a lămurit ce reprezintă daunele solicitate, ce reprezintă prejudiciul material, limitându-se să se facă doar încadrarea în drept a cererii formulate de reclamantă. Ori, atâta timp cât cererea de chemare în judecată este confuză în ceea ce privește obiectul acesteia, în funcție de care se stabilesc o serie de coordonate ale procesului civil, se apreciază că s-au încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință reținându-se că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea de fond, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3, 5 raportat la art. 3041Cod procedură civilă se va admite recursul se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare se va lămuri obiectul litigiului, dându-se posibilitatea părții de a-și dovedi pretențiile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de T. A., contra sentinței civile nr. 2526 din_ a Judecătoriei V. de Sus, județul M., pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 5 iunie 2013.
Președinte | J. ecători | G. | ier | ||||||
C. | V. , | P. | G. | , | P. M. B. | , | Bud M. |
Red. P.G./_ | ||
Dact. B.M./_ | ||
Ex. 2 J. ecător fond: F. | V. | F. |
| ← Decizia civilă nr. 51/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 716/2013. Pretenții → |
|---|
