Decizia civilă nr. 1084/2013. Anulare act

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1084/R/2013

Ședința publică din 08 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.

C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.

P. de pe lângă C. de A. C., reprezentat prin procuror: A. S.

S-au luat în examinare recursurile declarate de: pârâtele A. S. -L. și Ș. I. M., intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P., respectiv, P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, reprezentat de P. DE PE L. CURTEA DE APEL

CLUJ, împotriva deciziei civile nr. 391/A din 13 septembrie 2012 a T. ui C., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 13 din dosar; intervenientul recurent Ș. I., asistat de domnul avocat S. V., care arată că îi reprezintă și pe intervenienții Ș. M. și Ș.

P., conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 48 din dosar și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A. S., lipsă fiind pârâta recurentă Ș. I. M. personal și intervenienții recurenți Ș.

M. și Ș. P. personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o "Cerere depunere acte la dosar";, care a fost formulată și expediată prin fax de către pârâtele recurente A. S. -L. și Ș. I. M., la care au fost anexate xerocopii de pe următoarele acte: dovada de comunicare a deciziei civile nr. 391/A/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ către Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. ; dovada de comunicare a sentinței civile nr. 1689/ 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ către Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. .

Pârâta recurentă A. S. -L. depune la dosar exemplarul original al înscrisului întitulat "Cerere depunere acte la dosar"; și copii certificate de pe dovezile de comunicare a hotărârii deciziei civile nr. 391/A/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ .

C. pune în discuția pârâtei recurente A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., a reprezentantului intervenienților recurenți și a reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. excepția tardivității recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și

excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P. .

Reprezentantul intervenienților recurenți arată că pentru soluționarea excepțiilor invocate în cauză și pentru a ușura munca instanței depune la dosar un extras de pe site-ul http://www.scj.ro/Decizii, privind Decizia nr. 2/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în dosar nr. 9/2010, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din_, din care câte o xerocopie o comunică pârâtei recurente A. S. -L. și reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. .

În ce privește recursul declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș.

P., C., din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acestui recurs, având în vedere că intervenienții nu au atacat soluția privind respingerea cererii de admitere în principiu a cererii de intervenție, prin care au dobândit calitatea de parte.

C. acordă cuvântul pârâtei recurente A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., pentru a-și susține excepțiile pe care le-a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 43 - 46 din dosar), respectiv excepția tardivității recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P. .

Cu privire la excepția tardivității recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., arată că la data de_, a fost comunicată cu Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. decizia civilă nr. 391/A/_ a T. ui C., așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii care se află la f. 104 din dosarul nr._ al T. ui

C., iar la data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere, formulată de entitatea subordonată M. ui P., respectiv de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care a solicitat comunicarea deciziei civile nr. 391/A/_ a T. ui C., deși entitatea care stă în judecată este Ministerul Public. De asemenea, arată că în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. este o singură dovadă de comunicare a hotărârii, respectiv cea de la f. 170 din acest dosar, conform căreia hotărârea instanței de fond a fost comunicată M. ui P.

- P. de pe lângă C. de A. C. . Totodată, arată că reprezentarea M. ui

P. de către P. de pe lângă instanța pe rolul căreia se află dosarul este o problemă de reprezentare administrativă.

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P., pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., arată că susține această excepție, având în vedere inadmisibilitatea unor stări de fapt invocate de

intervenienții recurenți și împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 au fost abrogate, precum și împrejurarea că intervenienții recurenți nu au atacat în concret soluția de respingere în principiu a cererii de intervenție.

În concluzie, pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., solicită admiterea tuturor excepțiilor invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentantul intervenienților recurenți solicită respingerea excepției tardivității recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj. Arată că este adevărat că M. ui Pubic este reprezentat de către P. de pe lângă instanța pe rolul căreia se află dosarul, însă în cauză comunicarea s-a făcut altui Parchet decât celui de pe lângă instanța căre a judecat dosarul, respectiv hotărârea a fost comunicată P. ui de pe lângă C. de A. C., în loc să fie comunicată P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj.

De asemenea, reprezentantul intervenienților recurenți solicită respingerea ambelor excepții invocate de pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M. .

Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că ne aflăm în fața unei acțiuni întemeiată pe prevederile art. 284 alin. 4 C.pr.civ. și art. 45 C.pr.civ. Totodată, arată că în cauzele unde este obligatorie participarea procurorului, conform art. 284 alin. 4 C.pr.civ. ";Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunțarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii."; De asemenea, arată că este vorba de o distincție care trebuie aplicată în cauză, respectiv trebuie să se aibă în vedere că la Judecătoria Cluj-Napoca a participat procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar la Tribunalul Cluj a participat procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Cluj, care a și promovat recurs în termen legal. Solicită respingerea excepției tardivității recur- sului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, iar în temeiul art. 245 alin.

lit. c¹C.pr.pen. solicită respingerea ambelor excepții invocate de pârâta recurentă A. S. -L. .
C. acordă cuvântul reprezentantul intervenienților recurenți asupra excepției inadmisibilității recursului declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P. .
Reprezentantul intervenienților recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș.
P., având în vedere că T. nu a pronunțat o soluție corectă referitoare la cererea de intervenție și, totodată, apreciază că a formulat calea de atac în termen legal.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului intervenienților recu- renți, referitoare la împrejurarea dacă a formulat astfel de critici precum cele menționate în memoriul de recurs și în fața instanței de apel, acesta arată că și
în fața instanței de apel a formulat astfel de critici.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantului intervenienților recurenți că acesta a declarat apel doar împotriva sentinței civile nr. 1689/2012 a Judecă- toriei C. -N., nu și împotriva încheierii din_, însă fiind o încheiere
interlocutorie ar fi trebuit să fie atacată separat în cadrul aceluiași apel.
Reprezentantul intervenienților recurenți arată că potrivit art. 52 alin. 2 C.pr.civ. "încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul";. De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, când anumite motive rezultă din textul motivării recursului, acestea pot fi considerate motive de recurs, iar din motivarea recursului rezultă că a atacat și încheierea interlocu- torie. Totodată, arată că azi a depus la dosar practică judiciară de la Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la legitimitatea P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj de a formula recurs.
În replică, pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., referitor la excepția tardivității recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj arată că textul legal face referire la Ministerul Public și se vorbește de procuror doar prin intermediul
M. ui P., însă procurorul nu are calitate procesuală personală în cauză.
La întrebarea instanței, adresată pârâtei recurente A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., reprezentantului intervenienților recurenți și reprezentantei P. ui de pe lângă
C. de A. C., referitoare la împrejurarea dacă mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat cu privire la recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, aceștia arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat cu privire la acest recurs.
În urma deliberării, C. respinge excepția tardivității recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, prin prim procuror de la acest parchet, având în vedere că la f. 121 din dosarul instanței de apel există dovada de comunicare a hotărârii, din care rezultă că hotărârea T. ui C. a fost comunicată P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj la data de_, iar recursul declarat de această parte a fost înregistrat la data de_, în termen legal.
Pentru recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și recursul declarat de pârâte, C., din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111¹și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C., pârâtei recurente A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M. și reprezentan-tului intervenienților recurenți pentru a pune concluzii asupra celor trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond aceștia să se refere și la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că în prezenta cauză este vorba de aplicabilitatea prevederilor art. 284 alin. 4 C.pr.civ. și art.
245 C.pr.pen. De asemenea, arată că la f. 3 - 4 din dosarul de fond există Rezoluția din 12 mai 2011 dată de Ministerul Public - P. de pe lângă C. de
A. C. în dosar nr. 382/P/2010, în sensul neînceperii urmăririi penale față de numitele Ș. I. M. și A. S. - L., care au fost învinuite pentru fals și uz de fals, fapte prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., iar această rezoluție a fost dată în temeiul art. 228 alin. 1 și 6, art. 10 lit. g din C.pr.pen. și, totodată, arată că prin art. 278¹C.pr.pen. s-a modificat temeiul de drept al răspunderii penale, însă temeiul de drept al neînceperii urmăririi penale a rămas tot art. 10 lit. g din C.pr.pen.
De asemenea, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că în dosarul nr. 5542/P/2005, în care alături de învinuita Ș. I. M. au fost
învinuiți și funcționarii din cadrul Primăriei C. -N. pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen. raportat la art. 290 C.pen., prin rezoluția din_ dată de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neînce-pere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d C.pr.pen., întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni. Totodată, arată că în cele două dosare penale anterior amintite nu există o identitate absolută între părți, deoarece în dosarul nr. 382/P/2010 al P. ui de pe lângă C. de A. C.
învinuite au fost numitele Ș. I. M. și A. S. - L., iar în dosarul nr. 5542/P/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca învinuiți au fost Ș. I. M. și funcționarii din cadrul Primăriei C. -N., pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 292 C.pen.
De asemenea, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că
P. de pe lângă C. de A. C., în temeiul art. 245 lit. c¹C.pr.pen. și art. 45 C.pr.civ. a introdus o acțiune civilă în anularea unui înscris fals, care a fost înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ . Totodată, arată că
numita Ș. I. M. a formulat o cerere în baza Legii nr. 18/1991 și în vederea soluționării acesteia s-a folosit de "adresa nr. 3495/402/_ ";, însă Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea, iar ulterior a fost respins și apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că în cauză se vorbește pe de o parte despre actul fals, iar pe de altă parte despre autoritate de lucru judecat, însă falsul a fost cercetat în dosarele penale anterior menționate și în dosarele civile, conform temeiurilor juridice anterior arătate. De asemenea, arată că reclamanta Ș. I. M. a formulat o acțiune de consta-tare a nulității absolute a Titlului de proprietate nr._, în contradictoriu cu pârâții Ș.
I. ș.a., acțiune care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C.
-N., iar aceasta a fost soluționată irevocabil de către Tribunalul Cluj. Totodată, arată că în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a purtat un litigiu între aceleași părți, având ca obiect anulare act, care a fost soluționat irevocabil în anul 2011.
De asemenea, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că și-a pus întrebarea de ce în dosarul din anul 2005 nu a fost formulată acțiune pentru anularea actului fals și consideră că atunci nu s-a întâmplat acest lucru pentru că a fost o practică neunitară, dar în prezent este Decizia nr. 15/2005 a Î.C.C.J., prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii referitor la o astfel de problemă. Totodată, arată că mai este Decizia nr. 2/2011, prin care a fost soluționat un al doilea recurs în interesul legii, însă acesta se referă la situația când se stinge acțiunea din faza penală și Ministerul Public poate introduce acțiune pentru anularea actului fals numai în cazul prevăzut de art. 45 teza ultimă C.pr.civ., iar în toate celelalte cazuri acțiunea poate fi introdusă de persoane fizice.
Totodată, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că soluția P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj fiind o soluție de netrimitere în judecată este o soluție imperativă. De asemenea, solicită a se observa înlăturarea dubiului din punct de vedere al legii civile și din punct de vedere al legii penale, în sensul că s-a stabilit faptul că semnătura inițială de pe act a fost ștearsă și s-a aplicat o altă semnătură, iar cu privire la această a doua semnătură s-a stabilit că nu a aparținut numitei Ș. C. . De asemenea, arată că în penal este invers precum în civil, astfel încât, în dosarul penal din 2005 dubiul a profitat numitei Ș. I. M. și în celălalt dosar penal, dubiul a profitat numitelor Ș. I. M. și
A. S. - L. .
Având în vedere aspectele anterior menționate, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că se impune să se soluționeze această cerere a
P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj, dar nu se impune o reluare a cercetării falsului. De asemenea, arată că în cauză este vorba de o eroare pentru că nu se
cercetează falsul, întrucât acesta a fost cercetat și există în materialitatea lui, însă nu se aduce atingere stabilității raporturilor juridice. Totodată, arată că în prezenta cauză, art. 245 C.pr.pen. nu va putea fi aplicat, deoarece toate dispozițiile s-au modificat, iar procurorul nu poate să anuleze acel act.
În concluzie, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., arată că susține recursul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia și modificarea deciziei civile nr. 391/A/_ a T. ui C., în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, admiterea excepțiilor invocate și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, cu menținerea hotărârii sub aspectul respingerii acțiunii formulate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată ca fiind inadmisibilă, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs. Arată că prezumția de nevinovăție în ceea ce o privește este absolută, având în vedere că
vinovăția trebuie stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar în speță nu există o astfel de hotărâre.
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienți, pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezen-tantă a pârâtei recurente Ș. I. M., invocă puterea de lucru judecat și autoritatea de
lucru judecat, iar aceasta paralizează orice soluționare a cauzei.
Pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., arată că toate condițiile de reinterpretare a situației, după ce s-a pronunțat o hotărâre rămasă irevocabilă, nu mai au nici un sens. Totodată, arată că reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. a prezentat cu pertinență și în mod corect starea de fapt din prezenta cauză.
De asemenea, pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., arată că, în esență, este vorba de desființarea actului, iar prin sentința penală nr. 162/_ a Curții de A. C. a fost desființată rezoluția procurorului, iar dacă actul principal a fost desființat, se desființează și actul subsecvent. Totodată, arată că acțiunea civilă este condiționată în primul rând de acțiunea penală, dar în prezenta cauză nu a existat niciodată o acțiune penală, fiind vorba doar de niște suspiciuni. Apreciază că trebuia să se discute problema cui ar folosi o astfel de acțiune penală, deoarece numita Ș. M. nu are rost să formuleze o acțiune pe latură penală, pentru simplu motiv că ar interveni prescripția. De asemenea, arată că în speță nu există condițiile de începere a acțiunii penale, ceea ce împiedică promovarea unei acțiuni civile, iar în toate hotărârile pronunțate de Î.C.C.J. se vorbește de o acțiune penală și apoi de acțiune civilă, însă în speță nu există o acțiune penală și este vorba de o multiplă autoritate de lucru judecat.
Pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., arată că intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P. au aflat niște zvonuri în ceea ce o privește și au încercat să profite de situație, însă ea nu a avut în nici un fel contact cu cererea care s-a pus în discuție. Apreciază că excepția autorității de lucru judecat a determinat-o pe reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. a relua și rediscuta aspectele pentru care există autoritate de lucru judecat. Totodată, arată că în recurs a susținut toate excepțiile invocate, iar acestea se susțin una pe alta și, totodată, solicită a fi luate în considerare excepțiile invocate așa cum le-a motivat în recurs.
În concluzie, pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut pe excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză. Solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și, totodată, arată că sub aspectul netemeiniciei, deși recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9, în nici un caz nu crede că este motivat sub acest aspect.
Reprezentantul intervenienților recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș.
P. și admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, solicită casarea deciziei atacate și trimitrea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, solicită modificarea în tot a deciziei atacate, rejudecarea pe fond a cererii de intervenție și drept consecință să se constate că cererea depusă la Consiliul P. ular al mun. C. -N. sub nr. 3495/402/_, formulată de către defuncta Ș. C. L., decedată în data de_, fiica pârâtei Ș. I. M., este obiect material al infracțiunii de fals, cu obligarea pârâtelor recurente la
plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
De asemenea, arată că în temeiul art. 52 C.pr.civ., instanța trebuia să admită în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P., iar atâta vreme cât intervenienții au fost privați de acest drept, se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, arată că în Decizia civilă nr. 391/2012, Tribunalul Cluj a invocat art. 1201 C. civ., referitor la aspectul că peste o prezumție a nevinovăției nu se poate trece, însă în art. 1200 C. civ. sunt patru prezumții legale, în baza cărora un act anulat nu poate să opereze, iar în art. 1177 C. civ. vechi se arată foarte clar că în momentul în care unei persoane i se opune un act, aceasta trebuie ori să-l accepte, ori să-l conteste, sau să conteste semnătura de pe acesta. Mai arată că în speță avem un act dactilografiat la mașina de scris, manifestarea de voință a părților fiind doar sub semnătură. De asemenea, arată că în baza art. 949 C. civ. vechi condițiile de valabilitate a actului sunt capaci-tatea și consimțământul, astfel încât, lipsa consimțământului atrage nulitatea actului respectiv. Face referire și la prevederile art. 1202 C. civ. și arată că prezumția nulității unui act oricând rămâne valabilă chiar dacă acel act nu a fost anulat.
Reprezentantul intervenienților recurenți solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și respingerea recursului declarat de către pârâtele A. S. -L. și Ș. I. M. .
Cu privire la recursul intervenienților, pârâta recurentă A. S. -L., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente Ș. I. M., solicită admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acestui recurs. Arată că nu a auzit niciodată, până acum, de prezumția nulității unui act. Totodată, arată că încheierea interlocutorie nu a fost atacată cu apel și suntem în situația invocării omiso medio a unui motiv de recurs de ordine publică.
Cu privire la recursul intervenienților, reprezentanta P. ui de pe lângă
C. de A. C. solicită respingerea excepției inadmisibilității acestui recurs și admiterea recursului. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de către pârâtele A. S. -L. și Ș. I. M. .
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că s-a pus problema că în dosarul penal nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, însă art. 245 C.pr.pen. se referă la toate situațiile în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală sau în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Reprezentantul intervenienților recurenți depune la dosar "Concluzii scrise";.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.689 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ , s-au respins cererile de intervenție formulate de terții Ș.
I., Ș. M. și Ș. P. .
S-au respins excepțiile invocate de pârâtele Ș. I. M. și A. S. -L. .
S-a respins cererea formulată de reclamantul MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ în contradictoriu cu pârâtele Ș. I. M. și
1. S. -L. .
  Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod procedură penală, prin ordonanța de încetare a
  urmăririi penale "se dispune totodată asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris";.
  Prin rezoluția emisă la data de_ de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus neînceperea urmăririi penale a față de numitele Ș. I. M. și A. S. - L. pentru comiterea faptelor penale prevăzute de art. 290 și 291 Cod penal (f.3- 5).
  În aceeași rezoluție se arată că se impune sesizarea instanței civile în vederea anulării cererii nr. 3495/_ formulată aparent de Ș. C. -L., dat fiind că din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 222012/_ întocmit de S. Criminalistic din cadrul IPJ C. prin folosirea ca material de comparație a unor acte oficiale semnate de defuncta Ș. C. L., rezultă că asupra semnăturii inițiale s-au efectuat manopere de radiere/răzuire mecanică și repasare, dar nu se poate stabili dacă semnătura inițială (radiată și repasată) a fost realizată de Ș. C. L. . Cu certitudine, semnătura aparentă nu aparține titularei adică numitei Ș. C. L. .
  Analizând excepțiile formulate prima instanță a reținut următoarele:
  1. Excepția inadmisibilității cererii este motivată de pârâte prin:
    - desființarea rezoluției din data de_ a P. ui de pe lângă C. de
    A. C. .
    Instanța de fond a reținut că rezoluția a fost modificată dosar sub aspectul temeiului de drept pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale din art. 10 lit. g Cod procedură penală în art. 10 lit. f Cod procedură penală, ceea ce nu exclude sesizarea instanței civile;
    - lipsa legitimării procesuale active a parchetului în formularea cererii.
    Instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 245 alin. 1 lit. c¹din Codul de procedură penală "prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune
    ...sesizarea instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris";.
    Prin decizia Î. C. C. J nr. 2/2011 s-a admis recursul în interesul legii și s-a arătat că în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 45 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila, raportat la dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c¹din Codul de procedura penala, stabilesc ca: ";procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, în tot sau în parte, a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins în faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere în judecata";.
    În considerentele deciziei se reține că " rezultă că vointa legiuitorului a fost în sensul de a conferi legitimare procesuala activa procurorului de a formula actiune pentru desfiintarea totala ori partiala a unui inscris ori de cate ori pronunta una din solutiile de netrimitere în judecata, anume de incetare a urmaririi penale sau, dupa caz, de neîncepere a urmaririi penale ori de scoatere de sub urmarire penală".
    În continuare s-a arătat că expresia din textul legal în sensul că "se dispune";, (art. 245 alin. 1 din Codul de procedura penala), dovedește faptul ca, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat sa sesizeze instanța civila.
    Ca urmare, procurorul are calitate procesuală activă să formuleze cererea pentru desființarea unui înscris falsificat.
    - lipsa calității procesuale active a M. ui P. dat fiind că prin Decizia nr. XV/2005 a Î.C.C.J. dată în recursul în interesul legii, acesta are legitimare procesuală activă doar în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 Cod procedură civilă, în celelalte cazuri acțiunea aparține părților.
    Instanța de fond a reținut că ulterior pronunțării acestei decizii s-a modificat codul de procedură penală prin introducerea lit. c¹a art. 245 alin. 1 (art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006).
    Așa cum s-a reținut și în decizia Î. C. C. J nr. 2/2011 reglementarea conținută de lit. c¹ a art. 245 alin. 1 din Codul de procedura penala reprezintă
    "un caz expres prevăzut de lege";, în înțelesul prevederilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedura civila, în care procurorului i se recunoaște legitimare procesuala pentru a formula acțiune civila, care este distinct de cazurile prevăzute în teza inițială a acestui articol în care o astfel de legitimare este recunoscuta procurorului ori de cate ori este necesar pentru apărarea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție si ale dispăruților.
    Ca urmare și din acest punct de vedere Ministerul Public are calitate procesuală activă să formuleze cererea pentru desființarea unui înscris falsificat.
  2. Excepția lipsei calității procesuale active a petenților Ș. M. și Ș. P. care nu au formulat cerere în conformitate cu legea 18/1991 a fost respinsă, cererea principală nu este formulată de aceștia. Legitimarea lor procesuală a fost analizată de instanța de fond în cadrul analizării cererilor de intervenție.
  3. Lipsa interesului în formularea acțiunii. Raportat la această excepție, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată raportat la împrejurarea, menționată și anterior, respectiv că expresia din textul legal în sensul că "se dispune";, (art. 245 alin. 1 din Codul de procedura penala), dovedește faptul ca, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat sa sesizeze instanța civila.
  4. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. S. - L. .
    Instanța a reținut că raportat la împrejurarea că rezoluția P. ui de pe lângă C. de A. C., prin care s-a reținut necesitatea sesizării instanței civile, privește pe numitele Ș. I. M. și A. S. - L. pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals în legătură cu înscrisul (adresa) nr. 3495/_ .
    Ca urmare, instanța de fond a reținut că pârâtele au calitate procesuală pasivă în cererea pentru desființarea înscrisului menționat.
  5. Excepția autorității de lucru judecat.
Instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile triplei identități: părți, obiect și cauză cerute pentru admiterea excepției întrucât obiectul celor judecăților invocate este diferit, la fel și cauza. Nu se confundă autoritatea de lucru judecat cu puterea lucrului judecat.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10026/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., instanța a respins acțiunea civilă formulată de către numita Ș. I.M. împotriva pârâților Ș. A., I., P., I. Grigore, Comisia locală de fond funciar C. -N. și Comisia județeană de fond funciar C. (f. 64).
Împotriva acestei sentințe, Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 295/R/_, în mod irevocabil, a admis recursul în sensul admiterii acțiunii formulată de Ș. M. și a constatat nulitatea absolută parțială a TP nr._ obligând Comisia Județeană C. la eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru aceleași terenuri în favoarea numiților Ș. I. și Ș. C. L. (f. 78- 84).
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că emiterea titlului de proprietate nr._ eliberat pe numele numiților Ș. I., Ș. A., Ș. Grigore și Ș. P. după defunctul Ș. I., a avut la bază cererea înregistrată sub nr. 3495/1991 prin care defuncta Ș. C. L. a menționat că revine la cererea depusă de Ș. I., cerere înregistrată sub același număr, în termenul legal, prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate după bunicii săi Ș.
I. și Ș. M. .
Ulterior depunerii celor două cereri, prin Anexa nr.4 la Hotărârea Comisiei Județene nr.80/1991 la poziția nr.49/75 au fost înscriși numiții Ș. I. și
defuncta Ș. C., însă în adeverința eliberată ulterior sub nr. 31951/_ sunt înscriși numiții Ș. I., Ș. A., Ș. Grigore și Ș. P. .
S-a reținut de către instanța de control judiciar că intimații Ș. au contestat semnătura defunctei Ș. C. L. de pe cererea nr. 3495/1991, că instanța de fond a administrat proba cu expertiza grafică prin care s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura inițială aparține defunctei Ș.
C., însă cea suprascrisă nu-i aparține.
Inițial, instanța de fond a arătat că dat fiind că s-a constatat prin expertiză că cererea nr. 3495/402/_ nu a fost semnată de Ș. C. L. (decedată) fiica reclamantei Ș. I. M., prin urmare cererea nu există și astfel Ș. C.
L., nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța de control judiciar a reținut că interpretarea instanței de fond în sensul că cererea nr. 3495/402/_ nu există, este greșită și că nu poate profita pârâților Ș. A., I., P., I. Grigore - care nu au formulat cerere de reconstituire potrivit Legii nr.18/1991 - faptul că o cerere, presupusă a fi fost legal depusă de către defuncta Ș. C. L. "întrucât există dubiu asupra semnăturii inițiale de pe cerere, acest dubiu profită celui care a formulat cererea și nu celui care nu a depus o asemenea cerere de reconstituire";. S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991, condiția depunerii cererii de reconstituire, a fost îndeplinită de către defunctă.
Prin sentința civilă nr. 1201/2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de către reclamantul Ș. I., în contradictoriu cu pârâții: Ș. I.M., Comisia Locală de fond funciar C. -N., Comisia Județeană de fond funciar C., prin care s-a solicitat, printre altele și constatarea nulității absolute a cererii, depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr.3495/402/_, formulată de Ș. C. L., decedată la data de_, constatarea îndreptățirii lui Ș. I. la restituirea terenului în suprafață de 10.500 mp, ca urmare a constatării nulității absolute a cererii și obligarea pârâtei Comisiei Județeane de fond funciar
C. să emită un nou titlu de proprietate, în favoarea reclamantului Ș. loan; cu cheltuieli de judecată (f. 102).
Prin decizia nr. 724/R/2010 T. ui C. s-a respins recursul formulat de Ș. I., iar prin decizia 821/R/2011 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui C. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul Ș. I. împotriva deciziei civile nr. 724/R/2010 (f. 92 și 98).
Instanța a reținut că prin hotărârile irevocabile mai sus amintite, instanțele s-au pronunțat și au tranșat în mod irevocabil împrejurările legate de cererile de reconstituire formulate, inclusiv de înscrisul a cărui desființare se solicită în prezentul dosar.
Instanța a apreciat că situația de fapt stabilită prin aceste hotărâri nu mai poate fi pusă în discuție și se bucură de puterea lucrului judecat.
Pe de o parte înscrisul reprezentat de cererea nr. 3495/402/_, fiind defăimat ca fals, a fost verificat de instanța judecătorească în mod irevocabil în condițiile art. 177- 184 Cod procedură civilă. Pe de altă parte, tot prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit că acest înscris este generator de efecte juridice și, în baza acestuia, s-a dispus emiterea unui nou titlul de proprietate în favoarea lui Ș. I. și Ș. C. L., reținându-se că dubiul cu privire la semnătură profită numitei Ș. C. L. .
Cum s-a reținut și în sentința civilă nr. nr. 1201/2010 a Judecătoriei C. -
N., necesitatea de a asigura principiul stabilității juridice impune ca "soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză"; (cauza Androne contra României, cauza Amurăriței contra României).
Or, prin cererea de desființare a înscrisului menționat se repun în discuție, pe lângă cercetarea înscrisului și efectele care decurg dintr-o asemenea măsură.
Dispunerea unei măsuri cum este cea a desființării înscrisului, în condițiile în care într-o procedură judiciară (anterior finalizată prin hotărâri definitive și irevocabile) s-a dat efecte juridice acestui înscris, ar însemna o gravă atingere adusă securității raporturilor juridice deja stabilite, element
fundamental al dreptului la un proces echitabil (art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), astfel că instanța a apreciat că nu mai pot fi repuse în discuție aceste aspecte într-o nouă procedură care să determine anularea aceste efecte.
Având în vedere cele de mai sus, în baza disp. art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod procedură penală, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C., în contradictoriu cu pârâtele șandor I. M. și A. S. -
1. , având ca obiect desființare înscris.
  Prin decizia civilă nr. 391/A din_ a T. ui C., pronunțată în dosarul nr._ , s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, de
  pârâții Ș. I. M. și A. S. -L. și intervenienții Ș. I., Ș. M. și Ș. P. împotriva sentinței civile nr. 1.689 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
  Analizând apelurile declarate, tribunalul a reținut următoarele:
  1. A. ul declarat de reclamantul MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA.
    Prin rezoluția din_ a P. ui de pe lângă C. de A. C., în dosarul nr.382/P/2010, în temeiul art.228 alin.1 și 6, art.10 lit. g C.proc.pen., art.121, 122 lit. d C.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale a față de numitele Ș. I. M. și A. S. - L. pentru săvârșirea faptelor penale prevăzute de art. 290 și 291 Cod penal.
    S-a reținut că nu se impune începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals deoarece în cauză, în temeiul art. 121 C.pen., a intervenit prescripția răspunderii penale.
    De asemenea, s-a considerat că se impune sesizarea instanței civile în vederea anulării cererii nr. 3495/_ formulată aparent de Ș. C. -L., având în vedere că: din concluziile a două rapoarte de constatare tehnico- științifică criminalistică rezultă cu certitudine că actul nu a fost semnat de Ș.
    C. L. ; documentul de mai sus prezintă urme de modificare mecanică, ștergere și suprascriere; din copia registrului în care a fost consemnată cererea nr. 3495/1991, având ca obiect restituire teren, la rubrica provenienței documentului apare Ș. I. și nu Ș. C. L. .
    Prin sentința penală nr. 162/_ a Curții de A. C., definitivă, s-a admis plângerea formulată de petentele A. S. L. și S. I. M. împotriva rezoluției nr.382/P/2010 din_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. și a rezoluției nr. 699/II/2/2011 din_ a procurorului general al P. ui de pe lângă C. de A. C., care au fost desființate în întregime și s-a dispus schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale față de petente din art.10 lit. g în art.10 lit. f C.pr.pen.
    S-a reținut că "s-a solicitat schimbarea temeiurilor neînceperii urmăririi penale pentru petenta Șandru I. M. din art. 10 lit. g în art. 10 lit. j C.pr.pen., respectiv a se constata autoritatea de lucru judecat.
    În acest sens s-a solicitat a se avea în vedere rezoluția din data de 30 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (f.49-50, 175-176) în care a fost cercetată aceeași
    petentă S. I. M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 290 și art. 292 C.penal. în urma unei plângeri penale formulată de numiții S. Alexnadru, S.
    I. și S. Grigore.
    Examinând conținutul acestei rezoluții, care nu a fost niciodată infirmată,
    C. constată că în acel dosar s-a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de S. M. pentru comiterea ambelor infracțiuni, în temeiul prevederilor art. 10 lit. d C.pr.pen. Totodată, în rem, s-a adoptat aceeași soluție față de funcționari neidentificați din cadrul Primăriei municipiului C. -N., care ar fi participat în calitate de complici la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe considerentul lipsei laturii obiective a infracțiunii.
    Actele premergătoare efectuate în acel dosar au constat, printre altele, și în întocmirea a trei rapoarte de constatare tehnico-științifică grafologică (nr. 222012/_, 850063/_ și 221729/_ ). De asemenea, soluția s-a întemeiat și pe o expertiză criminalistică efectuată în cadrul dosarului civil_ al Judecătoriei C. -N. (f.54-61).
    Din conținutul rezoluției atacate, reiese că exact aceste probe științifice au stat la baza adoptării soluției atacate, de fapt petenții din prezentul dosar întemeindu-și susținerile pe cele reclamate și în dosarul nr. 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în cursul soluționării unui alt litigiu civil. Practic, aceeași faptă a fost investigată, în fază de acte premergătoare, de două ori de către organele de cercetare penală, nereieșind indicii de comitere ale vreunei infracțiuni.
    Nu se poate pune însă în speță problema autorității de lucru judecat, cum a susținut petenta, deoarece de autoritate de lucru judecat se bucură doar hotărârile instanțelor de judecată nu și rezoluțiile procurorului. Ca atare, temeiul de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi art. 10 lit. j C.pr.pen. dacă actul anterior este emis de către organul de urmărire penală.
    Este însă incident în cauză temeiul prevăzut de art. 10 lit. f C.pr.pen. sens în care C. va proceda la admiterea plângerii și va dispune schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale în cauză din art. 10 lit. g în art. 10 lit. f C.pr.pen., având în vedere decizia 44/2008 pronunțată de către ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.
    Aceasta deoarece se poate vorbi în cauză de un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, în baza principiului "non bis în idem"; respectiv asupra existenței infracțiunilor reclamate de către intimații din prezenta cauză organele judiciare s-au pronunțat anterior prin rezoluția adoptată
    în dosarul 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca";.
    Prin sentința civilă nr.10026/_ pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea civilă formulată de către numita Ș.
    I.M. împotriva pârâților Ș. A., Ș. I., Ș. P., Ș. I. Grigore, Comisia locală de fond funciar C. -N. și Comisia județeană de fond funciar C.
    .
    Prin decizia civilă nr. 295/R/_ Tribunalul Cluj a admis recursul declarat de Ș. M. împotriva sentinței menționate, pe care a modificat-o, în sensul admiterii acțiunii formulată de Ș. M. și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._, obligând Comisia Județeană C. la eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru aceleași terenuri în favoarea numiților Ș. I. și Ș. C. L. .
    În considerentele acestei decizii s-a reținut că emiterea titlului de proprietate nr._ eliberat pe numele numiților Ș. I., Ș. A., Ș. Grigore și Ș. P. după defunctul Ș. I., a avut la bază cererea înregistrată sub nr. 3495/1991 prin care defuncta Ș. C. L. a menționat că revine la cererea depusă de Ș. I., cerere înregistrată sub același număr, în termenul
    legal, prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate după bunicii săi Ș.
    I. și Ș. M. .
    Ulterior depunerii celor două cereri, prin Anexa nr.4 la Hotărârea Comisiei Județene nr.80/1991 la poziția nr.49/75 au fost înscriși numiții Ș. I. și defuncta Ș. C., însă în adeverința eliberată ulterior sub nr. 31951/_ sunt înscriși numiții Ș. I., Ș. A., Ș. Grigore și Ș. P. .
    S-a reținut că intimații Ș. au contestat semnătura defunctei Ș. C.
    L. de pe cererea nr. 3495/1991, că instanța de fond a administrat proba cu expertiza grafică prin care s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura inițială aparține defunctei Ș. C., însă cea suprascrisă nu-i aparține.
    Instanța de recurs a reținut că interpretarea instanței de fond în sensul că cererea nr. 3495/402/_ nu există este greșită și că nu poate profita pârâților Ș. A., I., P., I. Grigore - care nu au formulat cerere de reconstituire potrivit Legii nr.18/1991 - faptul că o cerere, presupusă a fi fost legal depusă de către defuncta Ș. C. L., în lipsa unor probe contrare, datorită unor operații de suprascriere ulterioare nu mai poartă semnătura acesteia. Întrucât există dubiu asupra semnăturii inițiale de pe cerere, acest dubiu profită celui care a formulat cererea și nu celui care nu a depus o asemenea cerere de reconstituire. S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991, condiția depunerii cererii de reconstituire, a fost
    îndeplinită de către defunctă.
    Prin sentința civilă nr. 1201/_ în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 724/R/2010 a T. ui C., Judecătoria Cluj-Napoca a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de către reclamantul Ș. I., în contradictoriu cu pârâții Ș. I.M., Comisia Locală de fond funciar C. -N., Comisia Județeană de fond funciar C., prin care s-a solicitat, printre altele, și constatarea nulității absolute a cererii depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr. 3495/402/_, formulată de Ș. C. L., decedată la data de_, constatarea îndreptățirii lui Ș. I. la restituirea terenului în suprafață de 10.500 mp, ca urmare a constatării nulității absolute a cererii și obligarea pârâtei Comisiei Județeane de fond funciar C. să emită un nou titlu de proprietate, în favoarea reclamantului Ș. loan.
    În considerentele acestor hotărâri judecătorești s-a reținut, în privința cererii de constatare a nulității cererii nr.3495/402/_ că, raportat la decizia civilă nr.295/R/_ a T. ui C., chiar dacă aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză dedusă judecății, în lipsa îndeplinirii triplei condiții de identitate, întrucât obiectul celor două judecăți este diferit, cu toate acestea, în mod indubitabil, această hotărâre judecătorească se bucură de puterea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuție situația de fapt stabilită prin aceasta. Această imposibilitate este fundamentată pe necesitatea de a asigura principiul stabilității juridice, care impune ca "soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză";(cauza Androne c.României). Recent, în cauza Amurăriței c. României, din data de_, C. Europeană a statuat în sensul în care, instanțele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterior
    finalizate prin hotărâri definitive, și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, trebuie să analizeze și posibilitatea ca în anumite situații, constatările din hotărârile judecătorești să poată fi opuse și terților.
    Față de cele ce preced, în prezenta cauză tribunalul a considerat corectă concluzia primei instanțe, în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile
    prevăzute de art.1201 C.civ. si art.166 C.proc.civ. privind tripla identitate de obiect, părți și cauză, întrucât cauza nu este aceeași ca și în litigiul soluționat anterior, iar reclamantul nu a avut calitatea de parte în acel litigiu, însă s-a ținut cont de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat conținut de hotărârile judecătorești menționate mai sus.
    T. a reținut că autoritatea de lucru judecat poate cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, conform art.1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ. și aceea de prezumție, de mijloc de probă care demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, conform art. 1200 pct.4 si art.1202 alin.2 C.civ.
    Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
    În speță, prin hotărârile judecătorești menționate mai sus s-a statuat că nu se impune anularea cererii depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr. 3495/402/_, astfel încât o noua cerere având ca obiect anularea aceleiași cereri nu poate fi admisă decât cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat.
    Totodată, tribunalul a considerat nefondate criticile apelantului reclamant, întrucât este de necontestat dreptul și obligația procurorului de a sesiza instanța civilă pentru desființarea unui înscris, în situația netrimiterii în judecată, însă o astfel de cerere trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de dispozițiile civile, de drept substanțial și procesual, astfel încât dacă valabilitatea unui act a fost analizată de o instanță civilă, raportat la anumite motive de nulitate, această chestiune nu mai poate repusă în discuție ulterior tot în fața unei instanțe civile, pentru aceleași motive, chiar dacă în primul proces se uzează de procedura verificării de scripte, conform prevederilor art.177 și următoarele C.civ., iar în al doilea proces se invocă săvârșirea unei infracțiuni.
    Contrar susținerilor apelantului, tribunalul constată că noțiunea de putere de lucru judecat nu este o ficțiune doctrinară, fiind prevăzută de art. 1200 pct.4 C.civ., conform căruia "sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum … puterea ce legea acordă autorității de lucru judecat";.
    Mai mult, tribunalul a reținut că prin rezoluția din_ a P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr.5542/P/2005 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de Ș. M. pentru faptele prevăzute de art.290 și 292 C.pen., reținându-se că din probatoriul administrat nu se poate susține, fără dubiu, că cererea nr. 3495/402/_ a fost falsificată, astfel încât în cauză sunt aplicabile prevederile art.10 lit. d C.proc.pen., în ce privește faptele numitei Ș. M., cărora le lipsește unul din elementele constitutive ale acestor infracțiuni - latura subiectivă.
    În condițiile în care prin sentința penală nr. 162/_ a Curții de A. C. s-a dispus schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale față de petente din art.10 lit. g în art.10 lit. f C.pr.pen., pe considerentul că în cauză există un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, întrucât asupra existenței infracțiunilor reclamate organele judiciare s-au pronunțat anterior prin rezoluția adoptată în dosarul 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, tribunalul consideră că în prezenta speță nu se poate reține existența unei infracțiuni de fals care să justifice cererea reclamantului de anulare a actului.
  2. A. ul declarat de intervenienții Ș. I., Ș. M., Ș. P. .
    Prin cererea de intervenție principală formulată la data de_ intervenienții au solicitat să se constate că cererea depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr.3495/402/_ este obiect material al infracțiunii de fals.
    În ședința publică din_ prima instanță a respins în principiu cererea de intervenție, cu motivarea că cel care formulează cererea de intervenție în interes propriu trebuie să invoce un drept al său. Cererea principală este formulată în baza art.245 alin.1 lit. c¹ C.proc.pen., iar în cadrul cererilor de intervenție terții nu invocă un drept propriu în desființarea înscrisului, astfel încât s-a apreciat că aceștia nu au justificat interesul particular de care face vorbire art.49 și urm. Cod proc. civ.
    T. a constatat că cererea de intervenție a îndeplinit toate condițiile de formă prevăzute de art. 50 alin.1 coroborat cu art. 112 C.proc.civ, așa cum arată apelanții, însă această împrejurare nu este suficientă pentru admiterea în principiu a cererii de intervenție, fiind necesar să fie îndeplinite și condiții de fond, respectiv intervenientul să invoce un drept propriu și să justifice un interes.
    Raportat la cele menționate, tribunalul consideră corectă soluția primei instanțe, deoarece în condițiile în care prin rezoluția din_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar prin sentința penală nr.162/_ a Curții de A. C. s-a dispus schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale față de petente în art. 10 lit. f C.pr.pen., pe considerentul că în cauză există un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, intervenienții nu mai pot să solicite să se constate că cererea nr. 3495/402/_ este obiect material al infracțiunii de fals și nici nu justifică un interes în acest sens.
    Astfel, stabilind că în mod corect a fost respinsă în principiu cererea de intervenție, tribunalul constată că intervenienții nu au dobândit calitatea de parte în proces, astfel încât motivele de apel care privesc fondul litigiului deduse judecății nu pot fi analizate. De altfel, acestea apar ca fiind nefondate, pentru considerentele arătate în analiza făcută apelului declarat de reclamant.
  3. A. ul declarat de pârâții Ș. I. M. și A. S. -L. .
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a considerat că, deși rezoluția din data de_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. a fost desființată prin sentința penală nr. 162/_ a Curții de A. C., s-a dispus schimbarea sub aspectul temeiului de drept pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale din art. 10 lit. g Cod procedură penală în art. 10 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 245 alin. 1 lit. c¹ Cod proc. pen. prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și sesizarea instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
Prin Decizia nr. 2/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secțiile Unite s-a stabilit că în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila, raportat la dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c¹ din Codul de procedura penala procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, în tot sau în parte, a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins în faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere în judecata.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că "prevederile art. 245 alin. 1 lit. c¹din Codul de procedură penală prevăd că prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și asupra "sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris".
La rândul lor, prevederile art. 249 alin. 2 și art. 228 alin. 6 teza finală din Codul de procedură penală prevăd că dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c¹din același cod sunt aplicabile și în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
Rezultă că voința legiuitorului a fost în sensul de a conferi legitimare procesuală activă procurorului de a formula acțiune pentru desființarea totală ori parțială a unui înscris ori de câte ori pronunță una din soluțiile de netrimitere în
judecată, anume de încetare a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.
Expresia "se dispune", folosită de legiuitor în art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală, dovedește faptul că, în situația dată, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să sesizeze instanța civilă";.
Raportat la statuările clare din decizia menționată mai sus, tribunalul consideră nefondate criticile apelanților, în condițiile în care dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c¹ C.proc.pen. sunt aplicabile și în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale, nu doar atunci când dispune încetarea urmăririi penale.
În fine, referitor la incidența Deciziei în interesul legii nr. XV/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite, tot în considerentele Deciziei nr. 2/_ se arată că "conform art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Interpretarea textului conduce la concluzia că art. 45 alin. 1 din codul de procedură civilă consacră două ipoteze distincte pentru legitimarea procesuală activă a procurorului în procesul civil: atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților și, respectiv, atunci când dispoziții din alte legi prevăd expres o astfel de legitimare.
Ca regulă generală, teza finală a art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă are în vedere dreptul procurorului de a acționa pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale altor categorii de persoane decât acelea care sunt enumerate în prima teză a textului, cum ar fi persoanele minore, cele puse sub interdicție ori cele dispărute.
Relativ la dreptul procurorului de a porni acțiunea civilă în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată s-a pronunțat Decizia în interesul legii nr. XV/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite.
Prin decizia menționată, Secțiile Unite au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedură penală și a dispozițiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, au stabilit că procurorul are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în celelalte cazuri, aceeași acțiune aparținând părților.
Din considerentele deciziei rezultă că această limitare s-a impus justificat de faptul că la 21 noiembrie 2005, când s-a pronunțat instanța supremă, nu exista un text de lege special care să îi îngăduie procurorului să sesizeze instanța civilă cu o acțiune în desființarea unui înscris și în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Ulterior pronunțării deciziei în interesul legii a fost adoptată Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi.
Prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 din Codul de procedură penală, prin care se stabilesc măsurile care se dispun de procuror prin ordonanța de încetare a urmăririi penale, în sensul că după lit. c) a alin. 1 s-a introdus o nouă literă, litera c¹.
Prevederile art. 245 alin. 1 lit. c¹din Codul de procedură penală prevăd că prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și asupra "sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris".
La rândul lor, prevederile art. 249 alin. 2 și art. 228 alin. 6 teza finală din Codul de procedură penală prevăd că dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c¹din același cod sunt aplicabile și în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală";.
În consecință, nu sunt fondate nici susținerile apelanților privind lipsa calității procesuale a procurorului să formuleze cererea pentru desființarea unui înscris falsificat, această calitate aparținând doar părților. Ulterior pronunțării Deciziei în interesul legii nr. XV/2005 au intervenit modificări legislative care conferă legitimare procesuală activă procurorului de a formula acțiune pentru desființarea totală ori parțială a unui înscris ori de câte ori pronunță una din soluțiile de netrimitere în judecată, anume de încetare a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și lipsei interesului intervenienților Ș. M. și Ș. P., în condițiile în care cererea acestora a fost respinsă în principiu, astfel încât nu au dobândit calitatea de părți în prezentul dosar, excepțiile invocate sunt lipsite de obiect.
Referitor la lipsa interesului reclamantului, instanța de fond a reținut în mod corect că în temeiul dispozițiilor art. 245 alin. 1 din Codul de procedura penala procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat sa sesizeze instanța civila. Totodată, condiția interesului este îndeplinită atunci când acțiunea nu este formulată de titularul dreptului, ci de organe ale statului cărora legea le-a recunoscut legitimarea procesuală activă.
T. a considerat nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. S. - L., în condițiile în care prin rezoluția P. ui de pe lângă
C. de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de aceasta. În cauză nu a fost examinat fondul cererii parchetului, reținându-se puterea de lucru judecat, astfel încât aspectele invocate de apelanta pârâtă privind existența sau inexistența faptelor pentru care s-a formulat plângerea penală nu a putut fi analizată.
În fine, referitor la excepția autorității de lucru judecat, așa cum s-a arătat și în analiza făcută apelului reclamantului, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ. si art.166 C.proc.civ. privind tripla identitate de obiect, părți și cauză, întrucât cauza nu este aceeași ca și în litigiul soluționat anterior.
Dacă valabilitatea cererii nr. 3495/402/_ fost analizată de o instanțe prin hotărârile judecătorești menționate mai sus, ca urmare a contestării înscrisului pe calea procedurii verificării de scripte, conform prevederilor art.177 și următ. C.civ., în prezentul proces se solicită anularea actului ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni. Totodată, reclamantul nu a avut calitatea de parte în primele litigii.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat că apelurile declarate sunt nefondate, astfel că în baza art.296 C.proc.civ. le-a respins și a menținut sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele A. S. -L. și Ș. I.
M., intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P. ,precum și reclamantul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ.
În recursul pârâtelor A. S. -L. și Ș. I. M. se solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, admiterea excepțiilor invocate și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond cu menținerea hotărârii sub aspectul respingerii acțiunii formulate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulata ca fiind inadmisibilă.
În motivarea recursului, pârâtele au învederat că instanța de fond a soluționat corect pe fond cauza respingând cererea formulată de către Ministerul Public prin P. de pe lângă C. de A. C., sub acest aspect soluția fiind menținută corect și în apel.
Totodată instanța de apel a soluționat corect apelul atât sub aspectul respingerii apelului P. ui, cât și sub aspectul respingerii apelului intervenienților cu menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond și cu privire la soluționarea cererilor de intervenție în interes propriu formulate în cauză de petenții Ș. M., Ș. P. și Ș. I., după ce instanța de fond a pus în dezbaterea părților cererile de intervenție formulate.
Cu toate acestea, se consideră nelegală și nefondată soluția din propriul apel, pentru motivele contradictorii dintre cele reținute de instanță pentru respingerea apelului P. ui și cele reținute în cadrul hotărârii recurate sub aspectul respingerii propriului apel.
În speță, prin hotărârile judecătorești menționate s-a statuat că nu se impune anularea cererii depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr. 349/402/_, astfel încât o nouă cerere având ca obiect anularea aceleași cereri nu poate fi admisă decât cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat, fapt ce determină inadmisibilitatea unei noi cereri având ca obiect "anularea cererii depusă la Consiliul P. ular al municipiului Clui-N. sub nr. 3495/402/_ ";.
M. ivarea instanței de apel sub aspectul legitimării procesuale pasive a avocatuluI A. S. -L. tinde în mod similar cu motivarea P. ui la răsturnarea nelegală a prezumției de nevinovăție față de aceasta, deși anterior, instanța de apel a statuat că "tribunalul consideră că în prezenta speță nu se poate reține existența unei infracțiuni de fals".
În prezenta speță, fie există condițiile reținerii existenței puterii de lucru judecat, fie nu există aceste condiții, sau fie există condițiile reținerii existenței unei infracțiuni de fals, indiferent care ar fi persoana care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească că este vinovată în mod indubitabil că a săvârșit fapta, fie nu există aceste condiții și atunci fie există condițiile reținerii existenței puterii de lucru judecat, fie nu există aceste condiții, dar, în nici un caz nu pot fi reținute concomitent ambele situații.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat, chiar dacă a fost luată în considerare ca și o prezumție, ca mijloc de probă și nu ca o excepție procesuală ceea ce determină inadmisibilitatea acțiunii promovate de procuror pentru Ministerul Public, motiv pentru care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În măsura în care autoritatea judecătorească a desființat în întregime rezoluția nr. 382/P/2010 a P. ui de pe lângă C. de A. C. în baza căreia a fost promovată prezenta acțiune civilă de anulare a unui înscris, în mod logic rezultă că nu există în ființă o premisă legală a promovării acțiunii civile de către
P. Curții de A. C., condiție în care la data promovării și motivării apelului rezoluția din data de_ dispusă în dosarul nr. 382/P/2010 al P. ui de pe lângă C. de A. C., invocată în considerentele apelului nu mai există valabil fiind desființată în întregime, soluția fiind confirmată la data de 10 mai 2012 și de către Î.C.C.J. ca urmare a "respingerii ca inadmisibile a recursurilor declarate de recurenții intimați Ș. M. și Ș. P. împotriva sentinței penale nr. 162 din_ a Curții de A. C. - Secția P. ă",
Dar, tocmai această desființare în întregime a rezoluției nr. 382/P/2010 din data de_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. dispusă prin sentința penală nr. 162/21 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._, oferă argumentul suprem pentru admiterea excepțiilor invocate de pârâte.
Deci în aceste condiții, prezenta acțiune cu privire la "anularea unui înscris" anulare solicitată și verificată anterior în alte cauze pentru aceleași motive este evident inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât prin sentința penală nr. 162/_ pronunțată în dosarul nr._, conform art. 278¹alin.8 lit. "b" C.pr.pen. C. de A. C. a desființat în întregime atât rezoluția nr. 382/P/2010 din data de_ a P. ui de pe lângă C. de A. C., cât și rezoluția 699/II/2/2011 din data de_ a procurorului general al P. ui de pe lângă
1. de apel C., condiție în care actiunea formulată de Ministerul Public nu mai are temei legal în baza principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, acțiunea civilă în anularea unui înscris fiind subsecventă în speță valabilității rezoluției în baza căreia aceasta a fost promovată.
  Mai mult, ignorând o lungă serie de autorități de lucru judecat, fără un substrat faptic și juridic, procurorul de caz tinde practic la înlăturarea stabilității raporturilor juridice statuate într-o situație soluționată anterior definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești, formulând o acțiune care tinde practic la crearea unei căi extraordinare de atac pusă la îndemâna unor persoane fără interes născut, actual, legitim și juridic ce ar echivala practic cu un al doilea recurs la recurs.
  La fel de gravă este "prezumția de vinovăție"; reținută de procuror în sarcina mandatarului avocat în lipsa oricărei probe, doar în baza unor susțineri prin simpla menționare a acestuia în cadrul unei plângeri penale și fără a fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru a fi administrată vreo probă în acuzare sau apărare.
  Se consideră temeinice și legale și excepțiile invocate prin apelul formulat, pârâtele înțelegând să susțină în întregime prin prezentul recurs toate excepțiile invocate încă din fața instanței de fond, astfel:
  1. Excepția inadmisibilității acțiunii civile promovate de procuror din cel puțin trei aspecte:
    1. Desființarea în întregime (atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii sau acțiunii civile) atât a rezoluției nr. 382/P/2010 din data de_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. cât și a rezoluției nr. 699/II/2/2011 din data de_ a procurorului general al P. ui de pe lângă
      1. de A. C. ;
        Lipsa legitimării procesuale active a procurorului de a formula acțiunea civilă tot ca urmare a desființării în întregime (atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii sau acțiunii civile) atât a rezoluția nr. 382/P/2010 din data de_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. cât și a rezoluției nr. 699/II/2/2011 din data de_ a Procurorului general al P. ui de pe lângă
        de A. C1uj;
      C. Lipsa de calitate procesuală activă a M. ui P. din nou ca urmare a desființării în întregime ( atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii sau acțiunii civile] atât a rezoluției nr.382/P/2010 din data de_ a P.
      ui de pe lângă C. de A. C. cât și a rezoluției nr. 699/II/2/2011 din data de_ a Procurorului general al P. ui de pe lângă C. de A. C. .
      În acest context se subliniază faptul că nici unul dintre cei doi petenți S.
      M. și S. P. în mod cert nu sunt nici minori, nici interziși (pentru că altfel trebuiau asistați și/sau reprezentați prin tutore sau curator la promovarea sau susținerea petiției, dar, fiind persoane adulte ce niciodată nu au fost puse sub tutelă sau curatelă); evident nu sunt dispăruți (doar au depus petiția) și nici nu se află "în alte cazuri expres prevăzute de lege".
  2. Excepția lipsei de calitate procesuală activă a petenților Ș. M. și Ș.
    P. care nu au formulat cerere în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991, condiții în care logic din punct de vedere civil nici nu justifică vreo calitate procesuală pentru formularea unei atare acțiuni, identică practic cu cea care face obiectul dos. nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca în care prin sentința civilă nr. 1201/_, rămasa irevocabilă prin decizia civilă nr. 724/R/_ pronunțata de Tribunalul Cluj a fost reținuta autoritatea de lucru judecat a deciziei nr.295/R/_ .
  3. Excepția lipsei de interes juridic, legitim, născut și actual tot ca urmare a ca urmare a desființării în întregime (atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii sau acțiunii civile) a rezoluției nr.382/P/2010 din data de 12._ a P. ui de pe lângă C. de A. C. cât și a rezoluției nr. 699/II/2/2011 din data de_ a procurorului general al P. ui de pe lângă C. de A. C. .
    În această situație în prezenta cauză nu doar P. de pe lângă C. de
    A. C., dar, totodată nici Ministerul Public și nici petenții Ș. M. și Ș. P. nu justifică în prezent și nu justificau nici la data promovării acțiunii un interes juridic, legitim, născut și actual, deoarece Ș. M. și Ș. P., nu sunt minori, interziși sau dispăruți pentru ca interesele lor să fie apărate în baza unui mandat legal de către Ministerul Public dar, mai mult, deoarece nici unul dintre ei nu au formulat cerere conform Legii 18/1991 nici nu pot justifica în mod direct un interes, deoarece niciunul dintre petenți nu ar dobândi nici un folos practic prin admiterea acțiunii.
  4. Excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei A. S. -L. .
    Pârâta A. S. -L., în calitate de mandatar avocat, nu are practic nici un fel de interes sau legătură cu originalul înscrisului a cărui anulare se solicită, nu a avut niciodată acces la acesta fiind depozitat încă din anul 1991 în arhiva Comisiei Locale de Fond Funciar C. -N., de unde acest înscris a fost ridicat de organele de cercetare penala din dosarul nr.5542/P/2005 pentru efectuarea expertizei grafoscopice în intervalul 2005-2007 si nici măcar nu a văzut vreodată originalul acestui înscris.
    Faptul ca pârâta a fost mandatarul avocat al doamnei Ș. l. M. (pentru care de altfel nu numai ca nu avea nici un interes în alterarea semnăturii propriei sale fiice predecedate dar, prin expertizele grafoscopice, s-a si dovedit cu autoritate de lucru judecat ca nu este cea care a "efectuat manopere de radiere/răzuire mecanica si repasare pentru aceasta alterare";) nu poate crea nici un interes aparent pentru a falsifica sau altera semnatura pe cererea fiicei sale depozitata în arhiva Comisiei Locale de Fond Funciar C. -N. .
    Daca procurorul de caz era imparțial și de buna credință, reținea în primul rând faptul că expertizele grafoscopice pe baza cărora a pronunțat Rezoluția și pe care își fundamentează prezenta acțiune civilă în absența existenței unei acțiuni penale care să legitimeze și să dea interes direct, născut și actual M. ui P. pentru formularea acțiunii civile, s-a stabilit fără echivoc faptul ca "semnătura repasată" nu aparține doamnei Ș. I.M., deoarece bineînțeles nici aceasta nu a avut nici un interes în acest sens, condiție reținută corect în cadrul rezolutiei
    din_ pronunț atât de procuror Leordean Rica si confirmata de prim- procuror O. -C. Teoc în dosarul nr. 5542/P/2006.
    Dacă procurorul de caz făcea o analiză minimă a probelor din măcar a rezoluției din_ pronunțata de procuror Leordean Rica si confirmata de prim-procuror O. -C. Teoc în dosarul nr.5542/P/2005, în care s-a dispus efectuarea expertizelor grafoscopice puse la dispoziția sa chiar de petenți, putea stabili reau-credință și contrariul celor susținute de petenți.
    Tăcerea chiar și prin absența la audieri nu echivalează cu vinovăția, dreptul român consacrând prezumția de nevinovăție iar, nu paradoxul "prezumția de vinovăție" ceea ce încalcă atât prevederile art. 52 C.pr.pen. "Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă" cât și prevederile art. 23 alin. 1 din Constituția României, precum și art. 6 alin.(2) CEDO, deoarece în cauză nu există un minim
    indiciu că pârâtele au săvârșit fapta de care au fost învinuite, fiind chiar dovedită lipsa de vinovăție.
  5. Excepția autorității de lucru judecat atât sub aspectul acțiunii penale și civile stabilită prin:
- Sentința penală nr. 162/_ pronunțată în dosar nr._ de C. de A. C. care determină inadmisibilitatea recursului. Prin această hotărâre instanța penală a desființat în întregime (atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii sau acțiunii civile) atât Rezoluția nr.382/P/2010 din data de_ a parchetului de pe lângă C. de A. C. cât și Rezoluția nr. 699/II/2/2011 din data de_ a procurorului general al P. ui de pe lângă
1. de A. C. .
  - Decizia civila nr. 295/R/_ pronunțata în dosar nr._ de Tribunalul Cluj. Instanța a luat aceasta decizie având cunoștința de faptul ca cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, formulata de S. C. L. fiica defuncta a pârâtei S. I.M. a fost supusa unor expertize grafoscopice.
  - Decizia civila nr. 822/R/1._ pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Cluj
  - Sentința civila nr. 1201/_ pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304, pct. 7 și 9 C.pr.civ., art.49-50, art. 184, art. 163, art.166 C.pr.civ. coroborat cu art. art. 1201 C.civ. coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011.
În recursul formulat de intervenienții recurenți S. M., S. I., S. P. se solicită admiterea acestuia si, în principal, casarea deciziei civile atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, rejudecarea pe fond a cererii de interventie si, drept consecința, să se constate că cererea, depusa la Consiliul P. ular al mun. C. -N. sub nr. 3495/402/_, formulata de defuncta S. C. L., decedata în data de_, fiica pârâtei S. I.M., este obiect material al infracțiunii de fals, cu obligarea pârâtelor-intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, intervenienții recurenți arată că în data de_, au formulat o plângere penala împotriva intimatei S. I. M. si a avocatei acesteia A. S. L., care a făcut obiectul dosarului penal nr. 382/P/2010 al P. ui de pe lângă C. de A. C. . Ca urmare a formulării plângerii penale s-a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de_ . Prin rezoluția respectivă, în ce privește latura civilă a cauzei, s-au statuat următoarele:
"In cauza însă se impune sesizarea instanței civile în vederea anularii cererii nr. 3495/402/_ formulata aparent S. C. L. având în vedere ca:
- din concluziile a doua rapoarte de constatare tehnico-stiintifica criminalistica si a unui raport de expertiza criminalistica rezulta cu certitudine ca actul nu a fost semnat de S. C. L. ;
- documentul de mai sus prezinta urme de modificare mecanica, ștergere si suprascriere;
- din copia registrului în care a fost consemnata cererea nr. 3495/1991 având ca obiect restituire teren la rubrica provenientei documentului apare S.
I. si nu S. C. Lucie,"
In urma acestor dispoziții, P. ui de pe lângă C. de A. C., a formulat prezenta actiune.
Pe lângă motivele menționate de reclamant, se arată faptul ca în_, în baza prevederilor Legii nr.18/1991, intervenientul, împreuna cu frații si mama sa, au formulat o cerere de restituire a suprafeței de teren de 1 0.500 mp, care a aparținut antecesorului nostru S. I. .
In actele Consiliului P. ular C. -N., cererea a fost înregistrata sub nr.3495/402/_ . Este adevărat faptul, că acea cerere a fost semnata de S.
I., S. M., SA, S. P., S. I. Grigore, însa s-a înregistrat la Consiliului popular C. -N., doar ca cerere formulata de S. I. . Ca urmare a cererii depuse a fost emis Titlul de proprietate nr. 28811/1982/_, care cuprindea moștenitorii defunctului S. I., îndreptățiți sa le fie restituit terenul, semnatari a cererii de restituire.
In cursul soluționării cauzei care a făcut obiectul dosarului nr._, pârâta S. I.M. a susținut ca fiica acesteia, a depus o cerere, prin care a solicitat restituirea suprafeței de teren de 10.500 mp, care a fost înregistrată sub nr. 3495/402/_ la Consiliul P. ular al mun. C. -N. .
Intervenienții au formulat o plângere penala, care a făcut obiectul dosarului penal nr. 5542/P/_ . În cadrul cercetării plângerii lor, legat de semnătura de pe cererea înregistrata sub nr. 3495/402/_, au fost efectuate
constatări tehnico-științifice criminalistice si o expertiza criminalistica grafoscopica. În Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 850063/_, care în concluzii arată ca "semnătura depusa pe cererea către Primăria C. nr. 3495 din data de_ la poziția "14 martie 1991" nu a fost executata de către numita S. C. L. ." În Raportul de constatare tehnică-științifică nr. 222012/_, care în concluzii arata ca "semnătura depusa pe cererea către Primăria C. nr. 3495 din data de_ si semnăturile depuse pe diploma de bacalaureat sera G nr.1. si cotorul acesteia, la poziția "semnătura titularului" si pe certificatul de calificare seria F nr. 73655 si cotorul acesteia la pozițiile "semnătura titular" nu au fost executate de către aceeași persoana."

Este vorba despre diploma de bacalaureat si certificatul de calificare ale lui

S. C. L., fiica intimatei S. I.M., decedata la data de_ . În Raportul de expertiza criminalistica nr. 165/_, care în concluzii arata ca "nu se poate stabili daca semnătura în litigiu inițiala (radiată și repasata) a fost realizata de către titulara S. C. L. sau de către o altă persoana. Semnătura aparentă, suprascrisă, nu aparține titularei".

Iată, că 3 probe științifice stabilesc că semnătura de pe cererea depusa la Primăria C. nr. 3495 din data de_ nu a fost executata de către numita S.

C. L., fiica intimatei S. I.M., decedata la data de_ .

Prin rezoluția din data de_, pronunțata de procurorul Leordean Rica, de la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, se arata ca "aceasta recunoaște că pe parcursul procesului a prezentat instanței cererea în acest sens formulată de fiica ei si înregistrată la Primărie, insă afirmă că este cererea pe care aceasta i-a dat-o, înainte de deces, si nu are cunoștință de existenta alteia, înregistrată sub alt număr". Din textul citat este important de reținut faptul că

nu mai există o altă cerere formulată de defuncta S. C. L., fiica intimatei

S. I.M. în vederea restituirii terenului.

De asemenea, se arata ca "totodată, din conținutul raportului de constatare tehnico-științifica....., se desprinde concluzia ca semnătura depusa pe cererea către Primăria C. nr. 3495/_ nu prezintă caracteristici generale si individuale ale semnăturii executata în mod obișnuit de .... S. M. (f.63-67), de unde se trage concluzia, ca nu aceasta este persoana care a semnat cererea în litigiu". Din citatul de mai sus se desprinde concluzia ca pârâta nu a semnat cererea înregistrată sub nr. 3495/402/_ .

In conformitate cu prevederile art. 11 alin.3 si alin. 4 din Legea nr. 18/1991 persoanele îndreptățite să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului aveau obligația să formuleze cereri, care trebuiau depuse la unitatea administrativ-teritoriala în raza căreia se afla terenul. Conform prevederilor art. 1172 C.civil vechi "actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a necapacității funcționarului, sau din lipsa de forme, este valabil ca scriptura sub semnătura privată, dacă s-a iscălit de părțile contractante", una din condițiile oricărui act este semnarea acestuia. Principiul general în aceasta materie este acela, că cererile trebuie semnate de către persoana care le formulează. De la acest principiu, exista si excepții: cererile puteau fi semnate si de persoanele, care aveau o împuternicire în acest sens. Dat fiind faptul, ca aceste cereri de retrocedare puteau fi formulate, numai, de persoane fizice, aceste împuterniciri trebuiau să îmbrace forma unor acte autentice.

In baza prevederilor art. 1178 C.civil vechi care prevede faptul "când cineva nu recunoaște scriptura și subsemnătura sa, sau când succesorii săi declară că nu le cunosc, atunci justiția ordonă verificarea actului.", am solicitat efectuarea acelor 2 constatări si a raportului de expertiza mai sus menționate. Cele 2 rapoarte de constatare tehnico-științifică criminalistice si raportul de expertiza criminalistică grafoscopică stabilesc că pe cererea înregistrată sub nr. 3495/402/_ la Consiliul P. ular al mun. C. -N., nu este semnătura defunctei S. C. L., fiica pârâtei S. I.M. . De asemenea, nu exista o alta cerere de retrocedare a terenului formulata de S. C. L. . S-a constatat ca pârâta nu a semnat cererea înregistrată sub nr. 3495/402/_ la Consiliul P. ular al mun. C. -N. si nu exista o altă persoană împuternicită s-o facă. Din cele de mai sus rezulta unica concluzie: cererea înregistrată sub nr. 3495/402/_ la Consiliul P. ular al mun. C. -N., prezentata de pârâtă, este lovita de nulitate absolută, deoarece nu a fost semnată de titulară defuncta

S. C. L., fiica pârâtei S. I. M., sau de o alta persoana îndreptățita s-o facă, neexistând si alte cereri în acest sens.

O altă proba care a fost supusa atenției instanței este copia fidela a registrului de înregistrare a cererilor de retrocedare de teren, care la data de _

, la poziția 3495, menționează ca parte, care a formulat cerere de retrocedare, pe

S. I., nefiind menționată si S. C. L. .

Mai mult decât atât, cererea depusa de S. I. la Consiliul P. ular C. -N. este înregistrata în data de_, si nu în_, așa cum apare în, așa numita, cerere depusă de defuncta S. C. L. . Din alt punct de vedere, pe copia registrului de înregistrare a actelor depuse la Consiliul P. ular al mun. C. -

N., la poziția 3492 apare F. I., iar la poziția 3493 - F. Ludovica, care din cunoștințele noastre sunt rude.

Din cele arătate mai sus rezulta faptul, că în momentul, în care o cerere era depusă, aceasta era înregistrată separat si nu la grămada cu altele. Așa cum apare pe cererea depusă de defuncta S. C. L., numărul era 11054/_, care a fost barat si apoi scris nr. 3495/402/_ . Toate argumentele mai sus

arătate, induc ideea, că această cerere face obiectul material al infracțiunii de fals.

Intervenienții recurenți au formulat cereri de intervenție în interes propriu în baza art. 49 alin.2 C.pr.civ. și au un interes în soluționarea prezentei acțiuni constă în faptul că prin adresa nr. 3495/402/_ i-a fost recunoscut pârâtei- intimate S. I.M. dreptul de a primi cota de 1/2 din terenurile menționate în Titlul de proprietate nr. 28811/1982/_, ceea ce le aduce un prejudiciu major. În urma acestui fapt, intimata S. I.M. a obținut intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului care a aparținut intervenienților, ceea ce denota un interes major în promovarea cererilor de intervenție.

Conform art.50 C.pr.civ., cererea de intervenție trebuie făcută în forma cererii de chemare în judecată. Aceasta este unica condiție, necesara încuviințării, în principiu a acesteia, în baza art.52 C.pr.civ. Cererile formulate au respectat toate condițiile prevăzute de art.112-114 C.pr.civ., astfel ca instanța de fond trebuia să le încuviințeze în principiu, urmând ca admiterea sau respingerea lor pe fond sa se facă după administrarea probelor si judecarea pe fond. Cu toate acestea, instanța de fond nu le-a încuviințat, nici măcar în principiu, fapt care i-au împiedicat să-și exercite drepturile procedurale în cauza. Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond iar în atare situație se impune casarea deciziei civile nr. 391/A/2012 si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

In cazul, în care instanța de recurs va retine cauza spre judecare pe fond, în baza prevederilor art. 304 pct.9 C.pr.civ., decizia recurată este lipsită de temei legal. Instanța de fond si cea de apel au respins acțiunea, invocând puterea lucrului judecat, deoarece adresa nr. 3495/402/_ a mai făcut obiectul altor cauze, în care instanțele s-au pronunțat în legătură cu aspectele din prezenta cauza, invocând prevederile art. 1200 pct. 4 C.civil vechi. Pentru ca puterea lucrului judecat sa opereze, trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, cele 3 condiții: același obiect, aceeași cauză si aceleași părți. Din simpla verificare a actelor din dosar, se poate constata, ca, niciuna dintre cele 3 condiții nu este întrunita în cauză. În alte cauze, în care s-a mai cercetat aspectul legat de veridicitatea adresei nr. 3495/ 402/_, obiectele cauzelor erau cu totul altele decât cea din prezenta cauza: constatarea că adresa nr. 3495/4027_, constituie obiect material al infracțiunii de fals. Condiția existentei aceleași

cauze, din nou nu este întrunită, deoarece prezenta cauza este izvorâtă dintr-o plângere penală, fiind o soluționare a laturii civile a acesteia, pe când celelalte cauze au fost de natura civila. Și ultima condiție, a identității de părți, nu este întrunită, deoarece Ministerul Public și A. S. L. nu au făcut parte din niciuna dintre alte cauze, despre care vorbește instanța de fond si de apel.

Pe lângă cele mai sus, trebuie menționat faptul ca instanța de apel, invocând prevederile art. 1200 pct.4 C.civ. vechi, nu a ținut cont de prevederile art. 1200 pct.1 C.civ.vechi, care arata ca "sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum: 1. actele ce legea le declară nule pentru că le privește făcute în frauda dispozițiilor sale; ... ". Așa cum s-a arătat adresa nr. 3495/402/_, fiind un act unilateral, în cazul lipsei semnăturii părții este lovit de nulitate absolută.

Or, un act nul, nu poate produce efecte niciodată, chiar dacă, printr-o eroare a fost confirmat de o instanță de judecata. În contextul art.1200 C.civ.vechi, pct.1 este un principiu, care anulează aplicarea principiilor de la pct.2-4. Mai mult ca atât, acest aspect rezultă nemijlocit din prevederile art.1202 alin.2, care arata ca "nici o dovadă nu este primită împotriva prezumtiei legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumtii, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a

permis dovada contrarie și afară de aceea ce se va zice în privința jurământului și mărturisirii ce ar face o parte în judecată." Este clar, ca în speță primează prezumția, care stabilește că adresa nr. 3495/402/_, este lovită de nulitate absolută, față de principiul lucrului judecat.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 - 316 C.pr.civ.

În recursul formulat de reclamantul MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ se solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate, iar pe cale de consecință, a sentinței civile nr. 1689/2012 a Judecătoriei C. -N. și adoptarea unei noi hotărâri temeinice și legale, de admitere a acțiunii civile în anularea actului fals promovată de reclamantul Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. .

În motivarea recursului, se s-a arătat că prin decizia civilă atacată, instanța de apel a dispus printre altele respingerea apelului declarat în cauză de

reclamantul Ministerul Public - prin P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva Sentinței civile nr. 1689/2012 a Judecătoriei C. -N. și a soluției date în primă instanță - de respingere a solicitării parchetului privind anularea pe cale civilă a unui înscris falsificat. Actul fals din discuție, respectiv o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri de pe raza mun. C. -N., formulată și semnată aparent de numita Ș. C. L. (în prezent decedată) în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, a făcut obiectul cercetării penale din dos. nr. 382/P/2010 al P. ui de pe lângă

C. de A. C., finalizată printr-o soluție de netrimitere în judecată a persoanelor cercetate, în speță - pârâtele din prezenta cauză civilă Ș. I.M. (mama semnatarei cererii) și A. S. -L. - avocata sa.

Urmare soluției de netrimitere în judecată din cursul cercetărilor penale și în conformitate cu dispozițiile imperative conținute în art. 245 alin. 1 lit. c¹C.pr.pen. și art. 45 alin. 1 teza finală C.pr.civ., interpretate prin Deciziile ÎCCJ nr. XV/2005 și nr. 2/2011 (date în recurs în interesul legii), s-a procedat în mod corespunzător la sesizarea cu acțiune în anularea actului falsificat, a instanței civile competente material și teritorial să judece cauza în fond - Judecătoria Cluj- Napoca. Celelalte dispoziții ale deciziei menționate, de respingere ca nefondate a apelurilor declarate de pârâte și intervenienți, sunt corecte și legale, iar prin urmare nu constituie obiect al prezentului memoriu de recurs.

M. ivele respingerii acțiunii și apelului parchetului, au avut la bază în esență două categorii distincte de argumente juridice, însă cu aceeași finalitate practică, și anume - lipsa de oportunitate (în opinia instanțelor) a desființării în prezent a actului fals, în considerarea principiului de drept "non bis în idem" din punct de vedere penal, și respectiv a "puterii de lucru judecat" sub aspect civil.

Astfel, argumentele concrete invocate în motivarea acestor soluții, au vizat din perspectivă penală împrejurarea că actul în cauză a făcut în mod repetat obiectul unor cercetări penale de fals și uz de fals (art. 290 și 291 C.pen.), dar nu au putut fi dovedite acuzațiile aduse în acest sens pârâtei Ș. I. M., avocatei sale A. S. -L. și unor funcționari (rămași cu identitate necunoscută) din cadrul Primăriei Municipiului C. -N. față de care exista suspiciunea complicității la faptele menționate, fiind prin urmare adoptate rezoluții de neîncepere a urmăririi penale în respectivele cauze (dosar nr. 5542/P/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și dosar nr. 382/P/2010 al P. ui de pe lângă C. de A. C. ).

Temeiurile juridice reținute în cuprinsul acestor rezoluții de netrimitere în judecată, au constat în primul rând în art. 10 lit. d C.pr.pen. - lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii (în dos. nr. 5542/P/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca), fiind vorba în concret de latura subiectivă (intenția directă sau indirectă) față de Ș. 1. M., respectiv de latura obiectivă

a complicității (ajutorul material sau moral) în cazul funcționarilor primăriei. În dosarul nr. 382/P/20 10 al P. ui de pe lângă C. de A. C., după soluționarea definitivă de către instanța competentă material și teritorial (C. de A. C., prin Sentința penală nr. 162/_ din dosarul nr._ ) a plângerii contra soluției procurorului, s-a stabilit temeiul prevederilor de art. 10 lit. h C.pr.pen., prin luarea în considerare a principiului "non bis în idem", explicat în motivarea hotărârii prin prisma faptului că asupra existenței infracțiunilor reclamate s-au pronunțat anterior organele judiciare în mod definitiv, în dosarul nr. 5542/P/2005.

În concluzie, singurul temei de netrimitere în judecată penală a vreuneia din persoanele cercetate în cauzele sus-arătate, a fost reprezentat de dispozițiile art. 10 lit. d C.pr.pen., în ambele variante conținute de acesta - inexistența laturii subiective, sau dimpotrivă a celei obiective a infracțiunii, după caz, conform explicațiilor din paragraful precedent.

Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, se poate deduce cu ușurință aspectul că în realitate nu există niciun impediment legal de anulare a înscrisului în cauză, întrucât din punct de vedere penal nu s-a statuat niciodată cu titlu cert și definitiv că actul nu ar fi fost falsificat prin vreunul din modurile arătate în norma de incriminare (art. 290 alin. 1 C.pen. comb. cu art. 288 alin. 1 C.pen.) - și anume contrafacerea scrierii, a subscrierii (semnăturii), sau alterarea în orice altă modalitate, ci doar faptul că numita Ș. 1. M. nu a avut intenția de a realiza aceste acțiuni ilicite, iar funcționarii Primăriei C. -N. nu au ajutat în vreun fel, fie prin acte materiale, fie prin susținere morală, la comiterea falsului de către autori ce nu au putut fi identificați în timpul cercetărilor penale.

Situația este similară și sub aspect civil, în sensul că "puterea de lucru judecat" reținută în considerentele hotărârilor de respingere a acțiunii în anulare și apelului parchetului, nu constituie în realitate un impediment de desființare a actului fals - cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri din mun. C. -N., având drept consecință juridică practică, emiterea unui titlu de proprietate necorespunzător și care lezează interesele legitime ale adevăraților titulari/persoane îndreptățite la reconstituire.

Astfel, instituția puterii de lucru judecat a fost invocată de instanțele de fond și apel, exclusiv în considerarea faptului că în cursul mai multor procese civile desfășurate între (sau cu participarea) pârâtelor din prezenta cauză și o parte din intervenienții de la fond, au fost respinse solicitările de constatare a nulității absolute și anulare ca fals a documentului din discuție - cererea de reconstituire - pe considerentul că există dubiu asupra semnăturii inițiale depuse pe actul respectiv, iar în civil dubiul profită celui care a formulat chiar și aparent cererea - în speță, defuncta Ș. C. -L. - și nu celor ce nu au depus la autoritățile aferente astfel de solicitări scrise (cazul majorității intervenienților). S-au luat în considerare la pronunțarea acestor soluții din cauzele civile, în principal mijloacele științifice de probă administrate pentru clarificarea situației înscrisului defăimat ca fals (aceleași probe cu cele utilizate în cursul cercetărilor penale cu obiect similar), și anume - 2 rapoarte de constatare tehnico-științifică grafoscopică și un raport de expertiză criminalistică în aceeași specialitate, ale căror concluzii coroborate au stabilit în mod concordant faptul că au existat 2 semnături suprapuse pe cererea de reconstituire, iar asupra celei inițiale au fost executate manopere de radiere/răzuire mecanică și repasare (rescriere). Experții au apreciat că în privința semnăturii inițiale (radiată și repasată) nu se poate stabili dacă a fost sau nu realizată de titulara aparentă Ș. C. -L., dar

semnătura suprascrisă cu certitudine nu-i aparține susnumitei.

Sub acest aspect singular, al semnăturii inițiale existente pe cererea în cauză, s-a considerat de către instanțele civile că dubiul existent ar trebui să

profite titularei aparente Ș. C. -L., iar ulterior decesului acesteia - succesoarei legale Ș. 1. M. (mama sa). Tot pe acest considerent, în prezenta speță - la fond și în apel, cu motivarea necesității stringente de a fi asigurată aplicarea principiului stabilității juridice (susținut și în practica și jurisprudența comunitară - ex. în cauzele Androne c/a României și Amurăriței c/a României), s-a statuat că s-ar impune ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu, să nu mai fie repusă în discuție.

Deși real și corect acest argument juridic, sub nicio formă nu se poate aplica în mod automat și scos din context în cauza de față, având în vedere că în speță caracterul fals al actului nu s-a bazat pe incertitudinea titularului semnăturii inițiale, ci pe un întreg ansamblu de dovezi și mijloace probatorii, precum și prezumții legale, după cum urmează:

cererea de reconstituire conține o serie de elemente incompatibile cu un înscris care să dovedească pe deplin concordanța cu realitatea a "mențiunilor din cuprinsul său și voință certă a semnatarului, și anume - conține numere și date calendaristice diferite de înregistrare în evidențele oficiale ale fostului Consiliu P. ular al mun. C. -N., face referiri la o altă cerere aparent similară formulată. de ruda sa Ș. I. (unul din intervenienții de la fond în prezenta cauză) dar de fapt există confuzii de obiect și data formulării acelei solicitări, are semnături multiple, suprapuse, cu ștersături și alte manopere specifice acțiunilor de falsificare de acte, și în fine - există xerocopii sensibil diferite ca paginație, caractere literale, antet oficial al autorității locale, semnătură, etc., ale cererii în
cauză despre care se susține însă că a fost scrisă într-un singur exemplar original;
nu în ultimul rând, din perspectiva prezumției legale de neconcordanță cu realitatea a cererii în cauză, este de adus în atenție lipsa oricărei logici elementare a situației că dacă semnătura inițială ar fi aparținut într-adevăr numitei Ș. C. -L., cea suprapusă să fi vizat aceeași persoană drept titulară a solicitărilor din cerere.

Pe de altă parte, este mai presus de orice dubiu aspectul că menținerea în ființă a unui înscris fals și producător de consecințe juridice este contrară tuturor principiilor de drept, atât penale cât și civile, impunându-se deci cu stringență intervenția instanțelor competente, pentru stoparea și remedierea acestei stări juridice necorespunzătoare. Este deci prioritară apărarea și ocrotirea relațiilor sociale privitoare la încrederea publică în autenticitatea oricărui înscris

înzestrat cu certă valoare probatorie - adică adevărul pe care actul respectiv are destinația de a-l exprima sau atesta.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Pârâtele intimate A. S. -L. și S. I. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamant și de către intervenienți, fără obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată (f.43-46).

În privința recursului declarat de Ministerul Public, pârâtele intimate au invocat excepția tardivității acestuia întrucât decizia recurată a fost comunicată reclamantului Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. la data de_ . Cu toate acestea, recursul împotriva hotărârii pronunțate în apel a fost

înregistrat doar la data de_, după împlinirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen împlinit la data de_ .

În speță, președintele completului de judecată a încuviințat cererea formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj având ca obiect comunicarea hotărârii recurate, în acest dosar comunicându-se pentru a doua oară hotărârea către Ministerul Public.

Pârâtele intimate invocă și excepția inadmisibilității ambelor recursuri, atât al reclamantului cât și al intervenienților întrucât, în realitate, prin criticile

formulate se tinde practic la o reevaluare a stării de fapt prin reaprecierea probelor administrate ceea ce este, în mod evident, inadmisibil ca urmare a abrogării prevederilor pct. 10 și pct. 11 din art. 304 C.pr.civ.

Pe fondul recursurilor, pârâtele intimate arată că acestea sunt nefondate întrucât în mod corect instanțele de fond au arătat că cererea de intervenție nu îndeplinește condiția interesului pentru admisibilitatea ei.

Mai mult decât atât, nici unul din intervenienții în interes propriu nu este titularul dreptului la care se referă acțiunea reglementată de art. 45 alin. 1 C.pr.civ.

Intervenienții intimați Ș. M., Ș. I. și Ș. P. au formulat concluzii scrise prin care au învederat instanței că excepția tardivității invocată de către pârâtele intimate nu este întemeiată întrucât comunicarea hotărârii recurate s-a realizat conform prevederilor legale, iar excepția inadmisibilității recursurilor reclamantului și a intervenienților nu este fondată deoarece motivele invocate vizează fondul recursului.

Totodată, intervenienții intimați arată că din probele administrate rezultă faptul că semnarea actului nu s-a făcut de către defuncta Ș. C. -L., astfel încât aceasta nu și-a manifestat niciodată voința în sensul emiterii cererii înregistrată sub nr. 3495/402/_, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului.

Contrar susținerilor pârâtelor intimate, Ministerul Public are calitatea de reclamant în prezenta cauză, calitate care a fost stabilită prin decizia nr. 2/2011 a Î.C.C.J. pronunțată în dosarul nr. 9/2010 (f.70).

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:

Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.

Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, C. se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond invocate atât din oficiu, cât și prin întâmpinarea pârâtelor.

În privința excepției tardivității recursului declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, C. reține că decizia recurată a fost comunicată reclamantului MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL

CLUJ la data de_, așa cum reiese din dovada de comunicare a hotărârii aflată la f.104 din dosarul de apel.

La data de_, MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. TRIBUNALUL

CLUJ a înregistrat pe rolul instanței de apel o cerere de comunicare a deciziei civile nr. 391/A din_ a T. ui C., pronunțată în dosarul nr._, în vederea exercitării căii de atac în termenul legal, menționându-se că în cauză a participat procurorul R. a Răducanu din cadrul P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj (f.120, dosar apel).

Decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată cu MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ la data de_, așa cum

rezultă din dovada de comunicare a hotărârii aflată la f.121 din dosarul de apel.

MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ a declarat

recurs împotriva acestei hotărâri, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de_ (f.26-30).

Potrivit art.301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art.284 alin.2-4 se aplică în mod corespunzător.

Art.284 alin.4 C.pr.civ. statuează că, pentru procuror termenul de apel curge de la pronunțarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

C. constată că, într-adevăr la judecarea apelurilor declarate de reclamantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. N., de pârâtele A. S. -L. ȘI Ș. I. M. și de intervenienții Ș. M., Ș. I. ȘI Ș. P. a participat procurorul R. a Răducanu din cadrul P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj astfel încât în mod legal instanța de apel a comunicat decizia atacată P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj, contrar susținerilor pârâtelor intimate.

Având în vedere că pentru procuror termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii, respectiv de la data de_, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de_, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la comunicare, în ședința publică din_, C., în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin.1 raportat la art.301 și art.284 alin.4 C.pr.civ., a respins excepția tardivității recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ invocată de pârâtele intimate prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

La termenul de judecată din_ C. a invocat din oficiu și a pus în discuție, atât pentru recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cât și pentru recursul declarat de pârâte, excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111¹și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Aceeași excepție a fost invocată de pârâtele intimate prin întâmpinare cu privire la recursul declarat de reclamant și de către intervenienți, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,

"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, niciunul dintre recurenți nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal cererile de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., iar recursul pârâtelor și pe dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursurile nu vizează în întregime motive de nelegalitate indicate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii

instanței de apel, memoriile de recurs conțin, aproape în cvasitotalitatea lor, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare

laborioasă a vastei probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre pârâte și intervenienți.

Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre

intervenienți și pârâte, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurul motiv de nelegalitate conținut în memoriile de recurs și care se circumscrie pct.9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cel referitor la faptul că hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Toate celelalte motive de recurs ale reclamantului și ale pârâtelor referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 111¹din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, C. constată că excepția inadmisibilității invocată din oficiu și de pârâtele intimate prin întâmpinare este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

I. În privința recursului formulat de MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ C. constată că acesta nu este fondat din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. C. DE A. C. în contradictoriu cu pârâtele Ș.

I. M. și A. S. - L. a solicitat anularea unui înscris, respectiv a cererii nr. 3495/402/_ formulată aparent de Ș. C. -L., obiect material al infracțiunii de fals, întrucât prin Rezoluția din data de_ a P. ui de pe lângă C. de A. C., în dosarul nr.382/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale a față de numitele Ș. I. M. și A. S. - L. pentru săvârșirea faptelor penale prevăzute de art. 290 și 291 Cod penal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.245 alin.1 lit.c¹C.pr.pen și Decizia nr.XV a ÎCCJ.

Prin Rezoluția din_ a P. ui de pe lângă C. de A. C., din dosarul nr.382/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale a față de numitele Ș. I. M. și A. S. - L. pentru săvârșirea faptelor penale prevăzute de art. 290 și 291 Cod penal, în temeiul art.228 alin.1 și 6, art.10 lit. g C.pr.pen., art.121, 122 lit. d C.pen (f.3-4, dosar fond).

S-a reținut că nu se impune începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals deoarece în cauză, în temeiul art. 121 C.pen., a intervenit prescripția răspunderii penale.

De asemenea, s-a considerat că se impune sesizarea instanței civile în vederea anulării cererii nr. 3495/_ formulată aparent de Ș. C. -L., având în vedere că: din concluziile a două rapoarte de constatare tehnico- științifică criminalistică rezultă cu certitudine că actul nu a fost semnat de Ș.

C. L. ; documentul de mai sus prezintă urme de modificare mecanică, ștergere și suprascriere; din copia registrului în care a fost consemnată cererea nr. 3495/1991, având ca obiect restituire teren, la rubrica provenienței documentului apare Ș. I. și nu Ș. C. L. .

Prin sentința penală nr. 162/_ a Curții de A. C., rămasă definitivă, s-a admis plângerea formulată de petentele A. S. L. și S. I. M. împotriva rezoluției nr.382/P/2010 din_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. și a rezoluției nr. 699/II/2/2011 din_ a procurorului general al P. ui de pe lângă C. de A. C., care au fost desființate în întregime și, în consecință, în bazal art.228 alin.1 și 6 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale față de petente din art.10 lit. g în art.10 lit. f C.pr.pen. (f.37- 39, dosar apel).

În considerentele acestei hotărâri judecătorești C. a reținut că, "pe fondul plângerii, s-a solicitat schimbarea temeiurilor neînceperii urmăririi penale pentru petenta Șandru I. M. din art. 10 lit. g în art. 10 lit. j C.pr.pen., respectiv a se constata autoritatea de lucru judecat.

În acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere rezoluția din data de 30 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (f.49-50, 175-176) în care a fost cercetată aceeași petentă S. I. M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 292 C.penal., în urma unei plângeri penale formulată de numiții S. Alexnadru,

S. I. și S. Grigore.

Examinând conținutul acestei rezoluții, care nu a fost niciodată infirmată,

C. constată că în acel dosar s-a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de S. M. pentru comiterea ambelor infracțiuni, în temeiul prevederilor art. 10 lit. d C.pr.pen. Totodată, în rem, s-a adoptat aceeași soluție față de funcționari neidentificați din cadrul Primăriei municipiului C. -N., care ar fi participat în calitate de complici la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe considerentul lipsei laturii obiective a infracțiunii .

Actele premergătoare efectuate în acel dosar au constat, printre altele, și în întocmirea a trei rapoarte de constatare tehnico-științifică grafologică (nr. 222012/_, 850063/_ și 221729/_ ). De asemenea, soluția s-a întemeiat și pe o expertiză criminalistică efectuată în cadrul dosarului civil_ al Judecătoriei C. -N. (f.54-61).

Din conținutul rezoluției atacate, reiese că exact aceste probe științifice au stat la baza adoptării soluției atacate, de fapt petenții din prezentul dosar întemeindu-și susținerile pe cele reclamate și în dosarul nr. 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în cursul soluționării unui alt litigiu civil. Practic, aceeași faptă a fost investigată, în fază de acte premergătoare, de două ori de către organele de cercetare penală, nereieșind indicii de comitere ale vreunei infracțiuni.

Nu se poate pune însă în speță problema autorității de lucru judecat, cum a susținut petenta, deoarece de autoritate de lucru judecat se bucură doar hotărârile instanțelor de judecată nu și rezoluțiile procurorului. Ca atare, temeiul de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi art. 10 lit. j C.pr.pen. dacă actul anterior este emis de către organul de urmărire penală.

Este însă incident în cauză temeiul prevăzut de art. 10 lit. f C.pr.pen. sens în care C. va proceda la admiterea plângerii și va dispune schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale în cauză din art. 10 lit. g în art. 10 lit. f C.pr.pen., având în vedere decizia 44/2008 pronunțată de către ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.

Aceasta deoarece se poate vorbi în cauză de un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, în baza principiului "non bis în idem"; respectiv asupra existenței infracțiunilor reclamate de către intimații din prezenta cauză organele judiciare s-au pronunțat anterior prin rezoluția adoptată în dosarul 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca";.

Prin sentința civilă nr.10026/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de către numita Ș.

I.M. împotriva pârâților Ș. A., Ș. I., Ș. P., Ș. I. Grigore, Comisia locală de fond funciar C. -N. și Comisia județeană de fond funciar C.

, având ca obiect nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ (f.64-65, dosar fond).

Prin decizia civilă nr. 295/R/_ a T. ui C., dosar nr._, s- a admis recursul declarat de Ș. M. împotriva sentinței mai sus menționate, care a fost modificată, în sensul admiterii acțiunii civile formulată de Ș. M. și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._, obligându-se Comisia Județeană C. la eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru aceleași terenuri în favoarea numiților Ș. I. și Ș. C. L. (f.78-84, dosar fond).

În considerentele acestei decizii s-a reținut că emiterea titlului de proprietate nr._ eliberat pe numele numiților Ș. I., Ș. A., Ș. Grigore și Ș. P. după defunctul Ș. I., a avut la bază cererea înregistrată sub nr. 3495/1991 prin care defuncta Ș. C. L. a menționat că revine la cererea depusă de Ș. I., cerere înregistrată sub același număr, în termenul legal, prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate după bunicii săi Ș.

I. și Ș. M. .

Ulterior depunerii celor două cereri, prin Anexa nr.4 la Hotărârea Comisiei Județene nr.80/1991 la poziția nr.49/75 au fost înscriși numiții Ș. I. și defuncta Ș. C., însă în adeverința eliberată ulterior sub nr. 31951/_ sunt înscriși numiții Ș. I., Ș. A., Ș. Grigore și Ș. P. .

S-a reținut că intimații Ș. au contestat semnătura defunctei Ș. C.

L. de pe cererea nr. 3495/1991, că instanța de fond a administrat proba cu expertiza grafică prin care s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura inițială a fost realizată de Ș. C., însă semnătura suprascrisă nu-i aparține acesteia.

Instanța de recurs a reținut că interpretarea judecătoriei în sensul că cererea nr. 3495/402/_ nu există este greșită și că nu poate profita pârâților Ș. A., I., P., I. Grigore - care nu au formulat cerere de reconstituire potrivit Legii nr.18/1991 - faptul că o cerere, presupusă a fi fost legal depusă de către defuncta Ș. C. L., în lipsa unor probe contrare, datorită unor operații de suprascriere ulterioare nu mai poartă semnătura acesteia. Întrucât există dubiu asupra semnăturii inițiale de pe cerere, acest dubiu profită celui care a formulat cererea și nu celui care nu a depus o asemenea cerere de reconstituire. S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991, condiția depunerii cererii de reconstituire, a fost îndeplinită de către defunctă.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 1201/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 724/R/2010 a T. ui C., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă

formulată de către reclamantul Ș. I., în contradictoriu cu pârâții Ș. I.M., Comisia Locală de fond funciar C. -N., Comisia Județeană de fond funciar C.

, prin care s-a solicitat, printre altele, și constatarea nulității absolute a cererii depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr. 3495/402/_, formulată de Ș. C. L., decedată la data de_, constatarea îndreptățirii lui Ș. I. la restituirea terenului în suprafață de 10.500 mp, ca urmare a constatării nulității absolute a cererii și obligarea pârâtei Comisiei Județene de fond funciar C. să emită un nou titlu de proprietate, în favoarea reclamantului Ș. loan (f.85-88, f.92-97, dosar fond).

În considerentele acestor hotărâri judecătorești s-a reținut, în privința cererii de constatare a nulității cererii nr.3495/402/_ că, raportat la decizia civilă nr.295/R/_ a T. ui C., chiar dacă aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză dedusă judecății, în lipsa îndeplinirii triplei condiții de identitate, întrucât obiectul celor două judecăți este diferit, cu toate acestea, în mod indubitabil, această hotărâre judecătorească se bucură de puterea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuție situația de fapt stabilită prin aceasta. Această imposibilitate este fundamentată pe necesitatea de a asigura principiul stabilității juridice, care impune ca "soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză"; (cauza Androne c.României). Recent, în cauza Amurăriței c. României, din data de_, C. Europeană a statuat în sensul în care, instanțele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterior finalizate prin hotărâri definitive, și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, trebuie să analizeze și posibilitatea ca în anumite situații, constatările din hotărârile judecătorești să poată fi opuse și terților.

Critica reclamantului recurent referitoare la faptul că nu există nici un impediment legal de anulare a cererii nr. 3495/402/_ deoarece din punct de vedere penal nu s-a statuat cu titlu cert și definitiv că acest înscris nu ar fi fost falsificat prin vreunul din modurile arătate în art.290 alin.1 C.pen. combinat cu art.288 alin.1 C.pen. nu poate fi reținută întrucât prin rezoluția din data de_ a P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr.5542/P/2005, care nu a fost niciodată infirmată, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de Ș. M., pentru faptele prevăzute de art.290 și 292 C.pen. și funcționarii din cadrul Primăriei C. N., pentru fapta prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.290 C.pen. (f.76-77, dosar fond).

În motivarea acestei rezoluții s-a constatat că din probatoriul administrat nu se poate susține, fără dubiu, că cererea nr. 3495/402/_ a fost falsificată, neputându-se stabili cu certitudine dacă numita Ș. C. L. a depus sau nu la Primăria mun. C. N. o astfel de cerere la data precizată și nici dacă numita Ș. M., pe considerentul că este direct interesată, ar fi semnat în fals cererea în discuție, pentru a se putea folosi apoi de acest lucru în instanță și a face declarații neadevărate legate de acest aspect astfel încât în cauză sunt aplicabile prevederile art.10 lit. d C.pr.pen., în ce privește faptele numitei Ș. M., cărora le lipsește unul din elementele constitutive ale acestor infracțiuni - latura subiectivă. Totodată, in rem, s-a adoptat aceeași soluție față de funcționari neidentificați din cadrul Primăriei municipiului C. -N., care ar fi participat în calitate de complici la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe considerentul lipsei laturii obiective a infracțiunii.

Având în vedere că prin sentința penală nr. 162/_ a Curții de A. C. s-a dispus schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale față de petente din art.10 lit. g în art.10 lit. f C.pr.pen., pe considerentul că în cauză există un caz

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, întrucât asupra existenței infracțiunilor reclamate organele judiciare s-au pronunțat anterior prin rezoluția

adoptată în dosarul 5542/2005 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca,

C. constată că în mod legal tribunalul a statuat că în speță nu se poate reține existența unei infracțiuni de fals care să justifice cererea reclamantului de anulare a actului.

De asemenea, este apreciată ca fiind nefondată critica reclamantului recurent privitoare la instituția puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în procesele civile mai sus arătate.

Potrivit art.1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Așadar, tripla identitate de obiect, cauză și părți este reglementată ca și condiție a existenței autorității lucrului judecat.

Art.166 C.pr.civ., consacră excepția puterii lucrului judecat, reglementând condițiile în care ea poate fi invocată, respectiv "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs";.

Astfel, C. constată că în mod legal tribunalul a reținut că autoritatea de lucru judecat poate cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, conform art.1201 C.civ. și art. 166 C.pr.civ. și aceea de prezumție, de mijloc de probă, care demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, conform art. 1200 pct.4 si art.1202 alin.2 C.civ.

Prezumția lucrului judecat presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească anterioară litigiului pendinte și evocă efectul pozitiv al lucrului judecat, asigurând consecvență în judecată, așa încât rezolvându-se în fond o a doua acțiune se vor respecta constatările făcute în primul proces.

Esențială este constatarea jurisdicțională înfăptuită într-o cauză purtând între aceleași părți, având un obiect sau/și o cauză deosebită, dar conexă cu problema litigioasă dezlegată, în sensul că rezolvarea dată prin hotărârea înzestrată cu puterea lucrului judecat este determinantă în soluționarea celei de- a doua cereri.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune deci într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

În speță, prin hotărârile judecătorești mai sus menționate s-a statuat irevocabil că nu se impune anularea cererii depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr. 3495/402/_, astfel încât o noua cerere având ca obiect anularea aceleiași cereri nu poate fi admisă decât cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat ceea ce este inadmisibil.

Cu alte cuvinte, dacă valabilitatea unui înscris a fost verificată de o instanță civilă, raportat la anumite motive de nulitate, această problemă de drept nu mai poate analizată ulterior tot în fața unei instanțe civile, pentru aceleași motive, chiar dacă în primul proces se uzează de procedura verificării de scripte, conform prevederilor art.177 și următoarele C.pr.civ., iar în procesul pendinte se invocă săvârșirea unei infracțiuni.

În privința recursului formulat de pârâtele A. S. -L. și Ș. I. M., C. constată că acesta nu este întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, primul motiv de recurs invocat de pârâte este cel reglementat de art.304 pct.7 C.pr.civ., care prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se
poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
M. ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, C. constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de pârâte, precum și apelul declarat de reclamant. Pe de altă parte, C. reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat.
În susținerea motivului de recurs de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., pârâtele recurente arată că își susțin toate excepțiile invocate în fața primei instanțe și reiterate prin cererea de apel.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii civile promovată de procuror privită din perspectiva lipsei calității procesuale active a procurorului, respectiv a P. ui de a formula prezenta acțiune civilă C. constată că, așa cum s-a arătat deja, rezoluția din data de_ a P. ui de pe lângă C. de A. C. a fost desființată prin sentința penală nr. 162/_ a Curții de A. C., prin care s-a dispus schimbarea, sub aspectul temeiului de drept pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, din art. 10 lit. g C.pr.pen., în art. 10 lit. f C.pr.pen.
Conform dispozițiilor art. 245 alin. 1 lit. c¹ C.pr.pen., prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și sesizarea instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
Prin Decizia nr. 2/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila, raportat la dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c¹ din Codul de procedura penala procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, în tot sau în parte, a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins în faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere în judecata.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că "prevederile art. 245 alin. 1 lit. c¹din Codul de procedură penală prevăd că prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și asupra "sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris".
La rândul lor, prevederile art. 249 alin. 2 și art. 228 alin. 6 teza finală din Codul de procedură penală prevăd că dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c¹din același cod sunt aplicabile și în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
Rezultă că voința legiuitorului a fost în sensul de a conferi legitimare procesuală activă procurorului de a formula acțiune pentru desființarea totală ori parțială a unui înscris ori de câte ori pronunță una din soluțiile de netrimitere în
judecată, anume de încetare a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.
Expresia "se dispune", folosită de legiuitor în art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală, dovedește faptul că, în situația dată, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să sesizeze instanța civilă";.
Raportat la statuările clare și obligatorii din decizia mai sus menționată mai sus, C. apreciază că în mod legal tribunalul a considerat ca nefondate criticile pârâtelor cu privire la aceste excepții, în condițiile în care dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c¹ C.pr.pen. sunt aplicabile și în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale, nu doar atunci când dispune încetarea urmăririi penale.
Referitor la incidența Deciziei în interesul legii nr. XV/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite, tot în considerentele Deciziei nr. 2/_ se arată următoarele: "Conform art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Interpretarea textului conduce la concluzia că art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacră două ipoteze distincte pentru legitimarea procesuală activă a procurorului în procesul civil: atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților și, respectiv, atunci când dispoziții din alte legi prevăd expres o astfel de legitimare.
Ca regulă generală, teza finală a art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă are în vedere dreptul procurorului de a acționa pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale altor categorii de persoane decât acelea care sunt enumerate în prima teză a textului, cum ar fi persoanele minore, cele puse sub interdicție ori cele dispărute.
Relativ la dreptul procurorului de a porni acțiunea civilă în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată s-a pronunțat Decizia în interesul legii nr. XV/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite.
Prin decizia menționată, Secțiile Unite au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedură penală și a dispozițiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, au stabilit că procurorul are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în celelalte cazuri, aceeași acțiune aparținând părților.
Din considerentele deciziei rezultă că această limitare s-a impus justificat de faptul că la 21 noiembrie 2005, când s-a pronunțat instanța supremă, nu exista un text de lege special care să îi îngăduie procurorului să sesizeze instanța civilă cu o acțiune în desființarea unui înscris și în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Ulterior pronunțării deciziei în interesul legii a fost adoptată Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi.
Prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 din Codul de procedură penală, prin care se stabilesc măsurile care se dispun de procuror prin ordonanța de încetare a urmăririi penale, în sensul că după lit. c) a alin. 1 s-a introdus o nouă literă, litera c¹.
Prevederile art. 245 alin. 1 lit. c¹din Codul de procedură penală prevăd că prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și asupra "sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris".
La rândul lor, prevederile art. 249 alin. 2 și art. 228 alin. 6 teza finală din Codul de procedură penală prevăd că dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c¹din același cod sunt aplicabile și în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală";.
În consecință, nu sunt întemeiate susținerile pârâtelor privind lipsa calității procesuale a procurorului să formuleze cererea pentru desființarea unui
înscris falsificat, această calitate aparținând doar părților.
Ulterior pronunțării Deciziei în interesul legii nr. XV/2005 au intervenit modificări legislative care conferă legitimare procesuală activă procurorului de a formula acțiune pentru desființarea totală ori parțială a unui înscris ori de câte ori pronunță una din soluțiile de netrimitere în judecată, anume de încetare a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și lipsei interesului intervenienților Ș. M. și Ș. P., în condițiile în care cererea de intervenție în nume propriu a fost respinsă în principiu, aceștia nu au dobândit calitatea de părți în prezentul litigiu, astfel încât excepțiile invocate sunt lipsite de obiect, așa cum în mod legal a statuat și instanța de apel.
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantului, instanța de apel a reținut în mod legal că în temeiul dispozițiilor art. 245 alin. 1 din Codul de procedura penala procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat sa sesizeze instanța civila. Totodată, condiția interesului este îndeplinită atunci când acțiunea nu este formulată de titularul dreptului, ci de organe ale statului cărora legea le-a recunoscut legitimarea procesuală activă.
De asemenea, în mod corect tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. S. - L., în condițiile în care prin Rezoluția P. ui de pe lângă C. de A. C. din data de_ s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de această pârâtă.. În prezenta cauză nu s-a examinat fondul cererii parchetului, reținându-se incidența efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, astfel încât aspectele invocate de pârâtă privind existența sau inexistența faptelor pentru care s-a formulat plângerea penală nu a putut fi analizată.
În fine, referitor la excepția autorității de lucru judecat, așa cum s-a arătat și în considerentele aferente recursului reclamantului, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ. si art.166 C.pr.civ. privind efectul negativ al autorității lucrului judecat, nefiind îndeplinită cerința existenței triplei identități de obiect, părți și cauză. Pârâtele confundă excepția lucrului
judecat care evocă efectul negativ și împiedică judecarea repetată a unei și aceleiași acțiuni cu prezumția lucrului judecat care evocă efectul pozitiv al lucrului judecat, asigurându-se consecvență în judecată în sensul respectării constărilor făcute în primele procese.
Dacă valabilitatea cererii nr. 3495/402/_ fost analizată de o instanțe prin hotărârile judecătorești menționate mai sus, ca urmare a contestării înscrisului pe calea procedurii verificării de scripte, conform prevederilor art.177 și urm. C.pr.civ., în prezentul proces se solicită anularea actului ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, iar reclamantul nu a avut calitatea de parte în primele litigii.
Astfel, în mod legal tribunalul a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ. si art.166 C.proc.civ. privind tripla
identitate de obiect, părți și cauză, întrucât cauza nu este aceeași ca și în litigiul soluționat anterior, iar reclamantul nu a avut calitatea de parte în acel litigiu, însă s-a ținut cont de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat conținut de hotărârile judecătorești mai sus arătate.
În privința recursului formulat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș.

P., în ședința publică din_, C. a pus în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac exercitată de aceștia, invocată atât din oficiu, cât și prin întâmpinarea depusă de pârâtele intimate.

Astfel, prin cererile de intervenție principale formulate la data de_ intervenienții au solicitat să se constate că cererea depusă la Consiliul P. ular al municipiului C. -N. sub nr.3495/402/_ este obiect material al infracțiunii de fals.

C. constată că în ședința publică din data de_ în fața judecătoriei, la întrebarea instanței, reprezentantul terților Ș. M., Ș. I. și Ș. P. a aratat că susține cererile de intervenție formulate, ca cereri de intervenție în interes propriu motiv pentru care instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de aceștia.

Potrivit art.52 alin.1 și alin.2 C.pr.civ., după ascultarea părților și a celui ce intervine, instanța va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției. Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.

Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din_, instanța de fond a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de terții Ș.

M., Ș. I. și Ș. P., cu motivarea că cel care formulează cererea de intervenție în interes propriu trebuie să invoce un drept al său. Cererea

principală este formulată în baza dispozițiilor art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod procedură penală, iar în cadrul cererilor de intervenție terții nu invocă un drept propriu în desființarea înscrisului, astfel că se apreciază că aceștia nu au justificat interesul particular de care face vorbire art. 49 și urm. Cod de procedură civilă și prin urmare cererile lor nu pot fi admise (f.145-146, dosar fond).

Ș. M., Ș. I. și Ș. P. au declarat apel doar împotriva sentinței civile nr.1689/_ a Judecătoriei C. N. însă nu au înțeles să declare apel și împotriva încheierii civile pronunțată la data de_ prin care s-au respins în principiu cererile de intervenție în interes propriu.

Cu toate acestea, tribunalul a constatat că cererile de intervenție au îndeplinit toate condițiile de formă prevăzute de art. 50 alin.1 coroborat cu art.

112 C.pr.civ, însă această împrejurare nu este suficientă pentru admiterea în principiu a cererilor de intervenție, fiind necesar să fie îndeplinite și condițiile de fond, respectiv intervenienții să invoce un drept propriu și să justifice un interes.

În condițiile în care Ș. M., Ș. I. și Ș. P. nu au declarat apel și împotriva încheierii civile pronunțată la data de_ de Judecătoria C. N., încheiere interlocutorie prin care s-au respins în principiu cererile de intervenție în interes propriu, odată cu sentința aceleiași instanțe, chiar dacă încheierea face parte integrantă din sentința atacată, C. apreciază că recursul declarat de aceștia este inadmisibil

Având în vedere soluția dată recursului intervenienților și faptul că în prezentul litigiu aceștia nu au dobândit calitatea de părți în proces, motivele de recurs de casare și modificare care vizează modul de soluționare a fondului cauzei deduse judecății nu pot fi analizate în acest cadru procesual.

Pentru aceste considerente de drept C. constată că în speță nu sunt incidente niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art.304 pct.7, pct.9 și art.312 alin.5 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul P. DE PE L.

TRIBUNALUL CLUJ și, respectiv, de pârâtele A. S. -L. și Ș.	I. M.	și va
respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienții Ș. M.	, Ș.	I. și

Ș. P. împotriva deciziei civile nr. 391/A din_ a T. ui C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală.

PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul P. DE PE

TRIBUNALUL CLUJ și, respectiv, de pârâtele A. S. -L. și Ș. I. M. și respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienții Ș. M., Ș. I. și Ș. P. împotriva deciziei civile nr. 391/A din_ a T. ui C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
1. -A. M.

Red.A.A.P./_ .

Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D. Cătuna.

Jud.tribunal: M.O.S. ; D.I.Tașcă.

← Decizia civilă nr. 816/2013. Anulare act		Decizia civilă nr. 307/2013. Anulare act →

Decizia civilă nr. 1084/2013. Anulare act

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1084/2013. Anulare act