Decizia civilă nr. 11/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/R/2013
Ședința publică din 16 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: C. -M. V. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta K. J. împotriva sentinței civile nr. 5683/A din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._ *, privind și pe intimații P. M. Z.
, M. Z. PRIN P. și P. R. D. N., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente K. J., avocat Somai Laszlo Jozsef, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 3 aprilie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate P. R. D. N. Z., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar un tabel privind proprietății ale căror imobile, situate în județul Sălaj, se expropriază și se trec în proprietatea statului și un proces verbal de evaluare încheiat la data de 30 august 1976. Arată că nu dorește acordarea unui termen întrucât a lecturat întâmpinarea în cursul dimineții și nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile nr. 5683/_, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că hotărârea recurată este nelegală întrucât conform prevederilor Legii 10/2001. respectiv art.2 lit. h și i, coroborate cu art.11, imobilele expropriate sunt considerate a fi preluate abuziv în situația în care nu există o justă despăgubire, situație în care ne aflăm în prezenta cauză.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că un număr de 5 parcele sunt restituibile în natură, deoarece pe un număr de 4 parcele, fie sunt libere de construcții, fie sunt ocupate de garaje, iar parcele nr. 5 este o suprafață de teren care parțial este ocupată de Biserica R. .
În ceea ce privește parcela nr. 5, apreciază că se impune casarea sentinței și rejudecarea cauzei pe fond pentru a se stabili exact suprafața restituibilă în natură.
S-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe legile de fond funciar aceasta fiind respinsă prin Hotărârea nr. 27 din_ a Comisiei Județene Sălaj, unde s-a stabilit că în ceea ce
privește această suprafață de teren, există notificare întemeiată pe Legea 10/2001. Această hotărârea a fost atacată la Judecătoria Zalău sub nr. _
, dosarul fiind suspendat până la finalizarea prezentei cauze în baza art. 244 alin. 1 C.proc. civ.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 mai 2009, reclamanta a solicitat să se constate lipsa nejustificată a răspunsului pârâților P. municipiului Z. și M. Z. în soluționarea notificării transmisă prin Biroul executorului judecătoresc K. Levente Ferenc înregistrată sub nr. 382/2001 și obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului înscris în Cf 2501 Z., nr. top 1827 sau la plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Prin sentința civilă nr. 2909/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost admisă acțiunea reclamantei și în consecință, s-a constatat lipsa răspunsului pârâtului P. municipiului Z. la notificarea înregistrată sub nr. 382/2001 și obligat pârâtul să răspundă la această notificare prin decizie motivată și a fost respinsă ca prematură cererea de restituire în natură sau de acordare a despăgubirilor.
Primul apel
Prin decizia civilă nr. 129/A/_ pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de reclamanta K. J. împotriva sentinței civile nr. 2909/_, care a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
La pronunțarea acestei decizii instanța a reținut că raportat la capetele cererii de chemare în judecată, dispozitivul hotărârii primei instanțe apare ca fiind pronunțat cu nesocotirea disp.art. 129 alin. final Cod proc.civ., întrucât deși nu a fost investită cu o solicitare expresă din parta reclamantei de obligare a pârâtului P. municipiului Z. să răspundă la notificare printr-o decizie motivată, instanța de fond dispune în acest sens, dispoziție ce reprezintă o pronunțare ultra petita asupra aceea ce nu s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Instanța de apel a mai reținut că hotărârea este nelegală și sub aspectul dispoziției referitoare la respingerea ca prematură a cererii reclamantei de restituire în natură sau de acordare a despăgubirilor, reținând incidența deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, decizie prin prisma căreia prima instanță era ținută să soluționeze pe fond cererea reclamantei.
Soluția în rejudecare
Prin sentința civilă nr. 5058 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta K. J. pentru obligarea pârâților P. mun. Z. și M.
Z. la restituirea în natură a imobilului înscris în Cf 2501 Z. și, în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru acest imobil.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța de rejudecare a reținut că reclamanta, în calitate de noră a defunctului proprietar tabular K. Iosif nu poate veni la reprezentarea soțului ei decedat, fiul proprietarului tabular și să solicite restituirea în natură sau acordarea celorlalte măsuri reparatorii pentru un imobil ce a aparținut socrului său. Neavând calitatea de moștenitor, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei nu îndeplinește condițiile cerute de art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Al doilea apel
Prin decizia civilă nr. 210/A/_ pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de reclamanta K. J. împotriva sentinței civile nr. 5058/2010 a Tribunalului Sălaj, care a fost desființată iar cauza trimisă în rejudecare pe fond la aceeași instanță.
La pronunțarea acestei decizii instanța a reținut că reclamanta este unica moștenitoare în calitate de soție supraviețuitoare a lui K. V., având vocație succesorală la întreaga succesiune rămasă după acesta, deci inclusiv cu privire la bunurile sau drepturile pe care K. V. le-a moștenit de la tatăl său K. Iosif (Iozsef), că în speță este vorba despre succesiuni succesive și nicidecum despre o reprezentare succesorală în sensul art. 664 și urm. C. civil.
Instanța a dat îndrumarea ca, în rejudecare, instanța de fond să verifice: existența caracterului abuziv al preluării imobilului de către Statul Român în condițiile art. 2 din Legea nr.10/2001,republicată; incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, raportat la susținerea pârâtului intimat conform căreia, antecesorul reclamantei ar fi solicitat același teren și în baza legii fondului funciar; admisibilitatea restituirii în natură a întregului nr. top 1827 din CF 2501 Z. sau a unei părți din acest în baza unei expertize de specialitate prin raportare și la dispozițiile HG nr. 250/2007 ; administrarea oricăror probe ce vor fi apreciate ca pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei.
Soluția în rejudecare
Prin sentința civilă nr. 5683/A din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._ *, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta K. J., în contradictoriu cu pârâții P. M.
Z., și M. Z. -Prin P., și intervenienta P. R. D. N. Z.
, privind obligarea la restituirea în natură a imobilului înscris în CF 2501 Z. sau acordarea despăgubirilor pentru acest imobil.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește caracterul abuziv al preluării imobilului de către Statul Român, acest aspect nu a fost probat în instanță. Astfel, din cuprinsul cărții funciare nr. 2501 Z. asupra imobilului cu nr. top 1827 A+1 ,, Arător în Tog"; în suprafață de 44.301 mp era proprietar sub B1 numitul K. Josef, iar ulterior, asupra acestui imobil s-a întabulat dreptul de proprietate pe Statul Român conform Deciziilor de expropriere 184/1983 și a Deciziilor 244/1984.
Este adevărat că potrivit art.2 din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 se acordă pentru imobilele care au fost preluate abuziv de stat de organizații cooperativiste sau de orice alte persoane juridice în perioada martie 1945-22 decembrie 1989 precum și cele preluate de stat în baza Legea nr. 139/1940.
Art.2 din lege definește noțiunea de imobil preluat abuziv, dar nici una dintre condiții nu este îndeplinită în prezenta cauză și prin urmare instanța nu poate din oficiu reține caracterul abuziv al exproprierii.
Pe de altă parte contrar celor susținute de reclamantă terenul a mai făcut obiectul unui litigiu, temeiul de drept fiind Legea nr. 18/1991.
În dosarul cu nr. 7769/2003 fiica reclamantei Serban Gyongyi a solicitat același teren de 4,43 ha la care se mai adaugă și suprafața de 2,0138 ha teren. Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 935/2003 a Judecătoriei Z. cererea reclamantei a fost admisă doar pentru 1382 mp pe vechiul amplasament restul terenului fiind dovedit că este ocupat de construcții.
Din actele depuse în cauză respectiv din copia Registrului Agricol pe anii 1959-1963 rezultă că K. Josef figura cu suprafața de 4,27 ha teren
agricol și întreaga suprafață a fost restituită conform celor 2 titluri de proprietate. Prin urmare nu face dovada proprietății și asupra altor terenuri. Expertiza topografică efectuată în cauză a dovedit faptul că întreaga suprafață de teren este ocupată de construcții respectiv garaje și copertine iar altă suprafață este ocupată de Biserica R. căreia i-a fost
concesionat terenul de către Primăria Zalău.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată sau casarea parțială a sentinței civile nr. 5683/_ și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 alin. 3 Cod proc.civ., recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente :
Imobilele în litigiu au fost expropriate, conform Deciziei nr. 184/1983 și 244/1984 a Consiliului P. ular al județului Sălaj, iar din adresa OCOT Sălaj nr. 31/1993 rezultă că aceste parcele de teren ar fi ajuns în proprietate a GAS Z., "în urma exproprierii și aplicării unor alte normative de preluare a terenului la stat";, fără a arăta care sunt aceste acte. Oricum, din CF 2501 Z. rezultă că Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestor terenuri cu titlu de expropriere. În cauză nu s-a făcut dovada unei juste despăgubiri astfel că se consideră că acest imobil a fost preluat abuziv și trecut în proprietatea statului în mod nevalabil.
Este real că prin titlurile de proprietate 41503/19033/1993 și_ s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,74 ha teren în baza registrului agricol din anul 1959, deoarece antecesorii dețineau și această suprafață de teren, dar terenul în litigiu în suprafață de 5,44 ha a fost înscris în 2501 Z., nefiind înscris în registrul agricol, sens în care este si sentința civilă nr. 935/2003 a Judecătoriei Z., irevocabilă.
Cu ocazia rejudecării cererii de chemare în judecată, prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că un număr de cinci parcele din întreaga suprafață de teren sunt restituibile în natură, deoarece un număr de patru parcele fie sunt libere de construcții, fie sunt ocupate parțial de garaje, iar parcela nr.5 este o suprafață de teren care parțial este ocupată de Biserica
R. .
Instanța de fond nu a stabilit în mod clar suprafețele de teren care pot fi restituite în natură, dacă construcțiile sunt edificate sau nu pe baza unei autorizații de construire, care este suprafața necesară pentru buna funcționare a Bisericii Reformate și suprafața care ar putea fi restituită în natură, cu toate că prin obiecțiunile la expertiză s-a solicitat clarificarea acestor aspecte.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Biserica R. s-a opus admiterii recursului, arătând că terenul ce i-a fost concesionat a fost împrejmuit cu gard, că la începutul anului 2012 a obținut autorizația de construire nr. 323/2012, în vedere construirii unui centru parohial cu capelă și grădiniță, că după realizarea acestei investiții va rămâne liberă de construcții doar o mică parte din suprafața concesionată, astfel că nu există posibilitatea restituirii în natură a vreunei suprafețe de teren.
Prin întâmpinarea depusă P. municipiului Z. s-a opus admiterii recursului, arătând că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr.10/2001, că nu a făcut dovada că terenul în litigiu s-a aflat în momentul preluării abuzive în intravilanul municipiului Z., că nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului solicitat.
Intimatul a mai arătat că K. Iosif, fiul proprietarului de carte funciară a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,27 ha teren în baza Legii nr. 18/1991, că cele 4,27 ha teren solicitate în baza Legii nr. 18/1991 fac parte din același teren a cărei solicitare de restituire în natură face obiectul prezentei cauze.
Intimatul a mai arătat că fiica notificatoare, numita Șerban Gyongy a solicitat și în baza Legii nr. 247/2005 restituirea aceleiași suprafețe de teren, cerere care i-a fost respinsă în considerarea faptului că s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,74 ha și a
faptului că suprafața de 4,4301 ha este solicitată prin notificarea nr. 382/2001 în baza Legii nr.10/2001.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este fondat și în consecință, în baza art. art. 312 pct. 3 Cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Art.315 Cod proc.civ., prevede că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Aceasta înseamnă că, în caz de casare cu trimitere, instanța urmează să rejudece numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare.
În speță, prin decizia civilă nr. 210/A/_ pronunțată de Curtea de A. C. s-a stabilit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, pentru imobilele ce au aparținut antecesorului ei K. Iosif, unică moștenitoare, în calitate de soție supraviețuitoare a lui K. V., având vocație succesorală la întreaga succesiune rămasă după acesta, deci inclusiv cu privire la bunurile sau drepturile pe care K. V. le-a moștenit de la tatăl său K. Iosif.
Din actele dosarului rezultă că prin notificarea înregistrată sub nr. 382/_ la Biroul executorului judecătoresc K. Levente Ferenc, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a terenului înscris în CF 2501 Z., nr. top 1827/1, inițial nr. top 1827 în suprafață de
54.430 mp. Din cartea funciară f. 36 din dosarul instanței de fond, rezultă că proprietarul acestui teren a fost K. Iosif.
Prin decretele de expropriere nr. 184/1983 și 244/1984, rezultă că această suprafață de teren a trecut în proprietatea Statului Român, în vederea construirii de blocuri, cartierul N. in orașul Z. . Ulterior, terenul a fost dezmembrat, imobilul cu nr. top nou solicitat de reclamantă a fost dezmembrat în mai multe parcele, imobilul cu nr. top nou 1827/1 solicitat de reclamantă având suprafața de 44.301 mp.
Prin titlul de proprietate_ s-a reconstituit numitei Șerban Gyongyi în calitate de moștenitoare a lui K. Iosif dreptul de proprietate pentru suprafața de 2100 mp, iar prin titlul de proprietate nr. 41503
/19033/1993, s-a reconstituit dreptul de proprietate lui K. V., în calitate de moștenitor a lui K. Iosif pentru suprafața de 2 ha 350 mp.
Din acrele depuse la dosar la f 56 rezultă că aceste suprafețe de teren sunt situate la locul numit "Almakut"; și respectiv la locul numit "Emezo";, în extravilanul localității, iar din tabelul nominal de la f. 57 și 64 din dosarul instanței de fond rezultă că aceste suprafețe au fost aduse în C.A.P.
Prin hotărârea nr. 27 din_ (f. 117), eliberată de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sălaj, se respinge contestația formulată de Șerban Gyongyi împotriva hotărârii Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Z., prin care a
fost invalidată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,4442 ha teren agricol, solicitat după defunctul K. Iosif, cu motivarea că suprafața de 44.301 mp este solicitată și prin notificarea nr. 382/2001 depusă în baza Legii nr.10/2001, "deci nu face obiectul Legii nr. 247/2005";.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză de expert Irimuș Mircea rezultă că în înscrisul agricol nu sunt înscrise date suficiente sau elemente de identificare a parcelei situată la locul numit "Pietriș"; și respectiv "S.B. ";.
Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește identificarea terenurilor care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și a celor care fac obiectul Legii nr.10/2001 nu este lămuritoare și s-a bazat pe o expertiză care nu a clarificat starea de fapt, respectiv dacă există sau nu suprafață de teren ce poate fi restituită în natură, dacă suprafața de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 se suprapune în tot sau parte cu terenul solicitat prin notificarea nr. 382/2001.
Prin urmare, curtea constată că în speță sunt incidente prev. art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., întrucât modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, cât și pentru faptul că în cauză mai există două hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare.
În consecință, curtea va admite recursul declarat de reclamanta K.
J., va casa decizia atacată și va reține cauza spre rejudecare, fixând termen în acest scop pentru data de_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta K. J. împotriva sentinței civile nr. 5683 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._ *, pe care o casează și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen pentru rejudecare la_ . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | C. | M. V. C. | B. |
Red. IA daxt. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: P. R.M.
| ← Încheierea civilă nr. 159/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 1208/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
