Decizia civilă nr. 1104/2013. Superficie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1104/2013
Ședința publică de la_ Completul compus din: Președinte A. -F. D.
Judecător O. R. G.
Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile privind pe recurent- reclamant F. C., pe recurenții-pârâți B. C. și B. V. și pe intimat-pârât S. R. PRIN C. B. PRIN C. LOCAL B., împotriva sentințai civile nr. 279/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, având ca obiect superficie.
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 279/_,
pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. de C.
B., față de care a anulat acțiunea reconvențională formulată de pârâtul
B. C. .
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R., față de care a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul B. C. .
A respins excepția lipsei calității procesuale active și de interes a reclamantei invocate de pârât.
A admis în parte acțiunea civilă restrânsă de reclamanta F. C. împotriva pârâților B. C. și B. V. și în consecință:
A constatat că reclamanta a dobândit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului și a anexelor situate în B. nr.105 jud. C. și un drept de folosință asupra terenului aferent acestor construcții, înscris în CF 2453 B., în suprafață de 1885 mp.
A respins cererea de întabulare în cartea funciară a dreptului de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului și a anexelor situate în B. nr.105 jud. C. și a dreptului de folosință asupra terenului aferent acestor construcții.
A respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul B. C. împotriva reclamantei, pentru demolarea construcțiilor și pentru accesiune imobiliară.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 2002 reclamanta promovează acțiune civilă în constatarea dreptului de superficie pe rolul Judecătoriei Gherla, în dosarul civil nr. 1488/2002, acțiune care a fost soluționată în sensul amditerii ei, prin sentința civilă nr. 960/2002.
Această hotărâre recunoștea dreptul de superficie al reclamantei, respectiv dreptul de proprietate asupra unei construcții din B., constând din restaurant, braserie și anexe și dreptul de folosință asupra terenului pe care erau edificate aceste construcții în suprafață de 1976 mp, dispunându- se și întabularea acestui drept.
Hotărârea civilă a rămas definitivă și irevocabilă, însă, reclamanta, fără o motivație clară, nu și-a valorificat această hotărâre judecătorească, lăsând să treacă termenul înlăuntrul căruia putea cere și obține executarea ei, motiv pentru care această hotărâre judecătorească și-a pierdut azi puterea executorie și cea a lucrului judecat.
Așa se explică de ce reclamanta a introdus o nouă cerere de constatare a dobîndirii dreptului de superficie asupra imobilului în cauză.
Cu toate acestea, hotărârea judecătorească mai sus arătată are valoarea, din punct de vedere probator, a unui act autentic, ale cărui constatări au incidență în prezenta cauză.
Pornind de la aceste constatări, instanța a reținut că în anul 1964, așa cum rezultă din CF 2453 B., S. R. își înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului casă și curte în suprafață de 524 stjp. în baza deciziei Sfatului P. ular al regiunii C. .
În acea perioadă, procesul cooperativizării era deja încheiat și potrivit constituiției din 1952, politica statului comunist în materia proprietății se baza și consființea proprietatea socialistă de stat, în care toate terenurile erau proprietatea statului, astfel că dreptul de proprietate asupra terenurilor era exercitat prin intermediul autorităților locale din teritoriu și a CAP-urilor. Astfel, în 1971, fosta cooperativă de consum B., prin UJECOOP C.
, a solicitat printr-o adresă, S. ui R. prin C. popular al comunei B.
, acordul pentru amenajarea unei clădiri, constând din restaurant, carmangerie și laborator de cofetărie în comuna B., inclusiv acordul de racordare la utilitățile necesare utilizării acestei construcții.
În data de_ se emite de C. P. ular al județului C. - Comitet executiv - autorizația pentru executarea lucrării în favoarea UJECOOP C. - din cadrul căruia făcea parte fosta cooperativă de consum B., sub nr. 308/1971. La baza acestei autorizații au stat: acordul prealabil nr. 622/1971, avize tehnice, proiecte etc.
Lucrările de construire a clădirii menționate au fost recepționate în 1973, prin întocmirea unui proces verbal de recepție preliminară sub nr. 20287/73.
Cu toate acestea, construcția nu a fost evidențiată în CF, mai ales că în 1989 se emite o nouă autorizație pentru executare lucrări sub nr. 3/1989 pentru modernizarea restaurantului, iar în_ se încheie procesul verbal de recepție a punerii în funcție a construcției.
După revoluție și restabilirea dreptului de proprietate privată, dreptul de proprietate al S. ui R. asupra imobilului din CF 2453 B. - casă și
curte - 524 stjp - a fost trecut în anul 2001, în proprietate, cu titlu de lege în favoarea unei persoane juridice, care la rândul ei îl transmite mai departe în 2002 unei alte persoane juridice cu titlu de cumpărare, iar în 2009 ajunge tot prin cumpărare, în proprietatea pârâților B. C. și V. .
Din cele arătate, respectiv actele administrative enumerate mai sus, emise de autoritățile locale de la acea vreme - 1971 respectiv 1989, rezultă că proprietarul terenului, adică S. R. prin autoritățile locale, și-a dat acordul fostei Cooperative de C. B. ce făcea parte din UJECOOP C., care în prezent se numește F. C., adică reclamanta, de a construi pe și respectiv de a folosi terenul pe care s-a edificat construcția menționată.
În conformitate cu art. 492 cod civil vechi, orice construcție, plantație sau lucrare făcută în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acestui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până la proba contrară.
Prin această dispoziție legală, legiuitorul a creat o prezumție relativă care putea fi răsturnată prin probe contrare.
În practica judiciară și literatura de specialitate, s-a statuat că simplul fapt al construirii de către un constructor pe un teren nu îi conferă dreptul de proprietate asupra unei construcții și dreptul de folosință asupra terenului, ci este necesar ca proprietarul terenului să-și dea acordul construirii pe terenul său pentru ca în lipsa acestui acord, convenție, între constructor și proprietarul terenului, se aplică prezumția prev. de art. 492 Cod civil vechi.
În speța de față, în 1971, reînnoit și în 1989, reclamanta, prin fostele ei unități de la acea vreme, a obținut acordul de construire a imobilului restaurant, braserie, anexe, de la proprietarul terenului, adică S. R., prin reprezentanții săi legali în teritoriu, precum și dreptul de folosință a terenului în acest scop.
Prin urmare, în cauză există un acord (convenție) între proprietarul terenului - S. R. - de la acea dată (1971) și C. de consum B., ale cărui drepturi și obligații au fost preluate prin absorbție de către reclamantă, astfel că aplicabilitatea art. 492 Cod civil vechi este exclusă, putând fi constatată nașterea unui drept de superficie în favoarea reclamantei.
Susținerile pârâților B. C. și B. V. cum că în speță nu a existat niciodată acordul proprietarului terenului și că constructorul edificatelor arătate ar fi fost de rea credință, sunt contrazise tocmai de actele administrative emise în anii_ în favoarea Cooperativei de consum
B. - UJECOOP C., devenite azi F. și care nu avea în acei ani reprezentarea că regimul totalitar ar putea fi înlăturat cu restabilirea proprietății private.
De altfel, pârâții au cumpărat imobilul teren înscris în CF 2453 B. în anul 2009 și cunoșteau faptul că pe acel teren se află edificate fostele cooperative sătești.
Prin urmare, nu se poate pune la îndoială buna credință a constructorului, respectiv a reclamantei (cea care a absorbit C. de C.
).
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art. 492 Cod civil vechi nu își găsesc aplicabilitatea în speța de față, motiv pentru care pârâții B. nu
pot invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de reclamantă prin fosta cooperativă de consum, pe calea accesiunii imobiliare, ci dimpotrivă,este posibilă constatarea unui drept de superficie în favoarea reclamantei compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului și a anexelor situate în B. nr. 105 jud. C., ca urmare a restrângerii acțiunii de către reclamantă numai asupra acestor edificate și din dreptul de folosință asupra terenului aferent acestor construcții înscris în CF B. în suprafață de 1885 mp.
În cauză, reclamanta nu a depus și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice actuale, în vederea identificării la fața locului și în regim de CF a terenului și construcțiilor cu operațiuni de dezmembrare a terenului, ca urmare a faptului că pârâții sunt proprietarii terenului și a unor construcții alăturate construcțiilor edificate de reclamantă pe terenul pârâților, motiv pentru care sunt necesare operațiuni de carte funciară, respectiv de mișcare a parcelelor, astfel că instanța a respins cererea de întabulare în CF a dreptului de superficie - constând în dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință pe teren.
Față de aceste considerente, instanța în temeiul art. 492 Cod civil vechi, a admis în parte acțiunea civilă restrânsă formulată de reclamanta F.
împotriva pârâților B. C. și B. V., și în consecință a constatat că reclamanta a dobândit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului și a anexelor situate în B. nr.105 jud. C. și un drept de folosință asupra terenului aferent acestor construcții și a respins cererea de întabulare în cartea funciară a dreptului de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului și a anexelor situate în B. nr.105 jud. C. și a dreptului de folosință asupra terenului aferent acestor construcții.
Referitor la acțiunea reconvențională a pârâților B., formulată împotriva reclamantei F., instanța a anulat-o în privința pârâtei C. de consum B. ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei pentru încetarea ei ca persoană juridică, prin radiere, în urma fuziunii cu reclamanta.
Apoi, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.
R. care din anul 2001 nu mai este proprietar al imobilului înscris în CF2453 B., iar acțiunea în realizare a dreptului nu se exercită în contradictoriu cu fostul proprietar CF ci cu cel actual; Cum proprietarii actuali de CF sunt tocmai pârâții, dreptul lor poate fi opus doar reclamantei, față de care a invocat accesiunea imobiliară și nu față de S. R., ca fost proprietar CF.
În consecință, a respins acțiunea reconvențională a pârâților față de pârâtul S. R. .
Cu privire la fondul acțiunii reconvenționale rămase spre judecată, instanța apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 492 Cod civil, a respins-o ca neîntemeiată, pentru accesiune imobiliară și demolarea construcțiilor.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta F.
C.,
solicitând admiterea recursului si in consecința, schimbarea in parte a Sentinței civile nr. 279/_, pronunțata de Judecătoria Gherla, in
dosarul civil nr._, in sensul admiterii capătului de cerere cu privire la inscrierea in CF a dreptului de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului si anexelor situate in loc. B. nr. 105 jud. C. si a dreptului de folosința asupra terenului aferent acestor construcții, precum si admiterii capătului de cerere cu privire la obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, se arată că prin acțiunea civila formulata impotriva paraților B. C. si B. V., recurenta-reclamantă a solicitat instanței: a) - sa constate ca a dobândit un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor din CF 2453 B. . top 542, teren in suprafața de 1885 mp, fiind constructor de buna credința; b)- sa se dispună inscrierea in CF B. a dreptului de proprietate al recurentei-reclamante asupra construcției compusa din restaurant cu suprafara construita de 276 mp, compusa din 1 incapere subsol, magazii, bazine, decantor, grup sanitar, șopron, terasa, in suprafața de 205 mp, cu titlu de drept construire si inscrierea in CF 2453 B. a unui drept de folosința cu privire la terenul
inscris in CF 2453 B., top 542, in suprafața de 1885 mp, cu cheltuieli de judecata.
Arată că prin Sentința civila pe care înțeleg sa o atace, instanța de fond a admis in parte acțiunea civila restrânsă a recurentei-reclamante, impotriva paraților B. C. si B. V., constatând ca recurenta- reclamantă a dobândit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului si anexelor situate in B. nr. 105 jud. C.
, si un drept de folosința asupra terenului aferent acestor construcții, inscris in CF 2453 B. ,in suprafața de 1885 mp.
Totodată, instanța de fond a respins capătul de cerere cu privire la inscrierea in CF a unui drept de superficie a recurentei-reclamante, compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului si a anexelor situate in loc.
B. nr. 105 jud. C., si a dreptului de folosința asupra terenului aferent acestor construcții, precum si capătul de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecata.
Cu privire la cererea de intabulare in Cartea funciara a dreptului de superficie, instanta de fond a reținut ca recurenta-reclamanta nu a depus si nici nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice actuale, in vederea identificării la fata locului si in regim de CF a terenului si construcțiilor cu operatiuni de dezmembrare a terenului, ca urmare a faptului ca parații B. C. si B. V. sunt proprietarii terenului si a unor construcții alăturate construcțiilor edificate de recurenta-reclamanta pe terenul paraților, motiv pentru care sunt necesare operațiuni de carte funciara, respectiv de mișcare a parcelelor.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca recurenta-reclamantă a solicitat plata acestor cheltuieli.
Împotriva sentinței civile nr. 279/_ au formulat recurs pârâții reclamanți-reconvenționali B. C. și B. V.,
solicitând casarea cu trimitere a sentinței atacate, având în vedere că instanța de fond: 1. a acordat mai mult decât s-a cerut; 2. a acordat altceva decât s-a cerut; 3. nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale, nu a acordat ce s-a cerut; 4. există contradicții între considerente și dispozitiv, 5. a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Cu cheltuieli de judecata.
În motivare, se arată că în CF 2453 B. se afla inscris un teren de 1885 mp si un imobil casa, ambele proprietatea piritilor B. C. si B.
.
In realitate, conform expertizei cadastrale aflate la dosarul cauzei, expertiza ce a stat si la baza intabularii dreptului de proprietate al piritilor, pe terenul de 1885 mp proprietatea piritilor, pe lingă casa de locuit de la CI proprietatea piritilor, se mai afla pe teren inca 3 construcții fara acte, C2, C3, C4.
Reclamanta F. a solicitat prin acțiunea introductiva "sa se constate ca a dobindit un drept de superficie " asupra construcțiilor fara acte aflate pe terenul piritilor, prevalindu-se de sentința civila 960/2002 pronunțata de Judecătoria Gherla in dos. 1488/2002.
Avind in vedere ca sentința 960/2002 a fost pronunțat in contradictoriu cu S. R. desi inca din 2001 proprietar de CF erau antecesorii piritilor, hotarirea judecătoreasca nu este opozabila piritilor. Sentința civila invocata de reclamanta are doar valoarea unui inscris, faptele juridice reținute in aceasta putind fi contestate, combătute de către piriti.
Piritii au contestat si contesta dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor fara acte, si au demonstrat in prezenta cauza ca reclamanta nu este constructor al imobilelor C2, C3, C4 cu următoarele argumente: imobilele sunt edificate înainte de anul 1945 (in acest sens suplimentul la expertiza si notorietatea publica); actele depuse in probatiune de reclamanta se refera la amenajarea unor construcții deja existente si nu la construirea de imobile noi; reclamanta nu deține un acord de construire din partea proprietarului terenului; reclamanta nu a produs/prezentat un inscris care sa faca dovada translației de la S. R. către antecesorii sai (C. de C. B. ) a dreptului de folosința a construcțiilor aflate pe terenul piritilor.
Avind in vedere cele mai sus arătate, in opinia recurenților-pârâți, in prezenta cauza reclamanta trebuia sa-si dovedească calitatea de proprietar si in raport de piriti, insa acțiunea introductiva a reclamantei nu conține si un petit prin care sa solicite sa se constate dobindirea un drept de proprietate ca si constructori de buna credința asupra contructiile fara acte C2, C3, C4 aflate pe terenul piritilor.
In fapt, reclamanta a solicitat prin petitul 2 din acțiunea introductiva doar " înscrierea in CF a dreptului de proprietate".
In ceea ce privește cererea reconventionala, piritii au solicitat in principal desființarea construcțiilor fara acte C2, C3, C4, considerind ca reclamanta nu deține un acord de construire si nu a construit imobilele de la C2,C3,C4, fiind astfel detentor de rea credința, si in subsidiar, accesiunea imobiliara raportat la un constructor de buna credința care nu are acord de construire, insa are acord pentru a amenaja/imbunatati un imobil deja existent.
Instanța a respins petitul principal al cererii reconventionale si nu s-a pronuntat asupra petitului subsidiar, respectiv accesiunea imobiliara in varianta constructorului de buna credința.
Mai mult, desi reclamanta si-a restrins acțiunea principala, nu a mai timbrat, si a solicitat doar un drept de superficie raportat la construcția fara
acte C2 ("restaurant"), instanța nu a atribuit piritilor construcțiile fara acte C3 ("anexe") si C4 ("braserie") aflate pe terenul acestora.
In opinia recurenților-pârâți, instanța trebuia sa admită in parte cererea reconventionala timbrata pentru toate cele trei construcții fara acte, cel puțin cu privire la construcția C3 si C4.
Instanța a acordat mai mult decit s-a cerut si altceva decit s-a cerut:
Prin acțiunea principala reclamanta a soliciat instanței in petitul 1 "sa se constate ca reclamanta a dobindit un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor din CF 2453 B. fiind constructor de buna credita".
Ulterior la termenul din_ (incheiere fila 96), reclamanta si-a restrins acțiunea doar cu privire la restaurant (construcția C2)
Instanța a dispus: "constata ca reclamanta a dobindit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului si anexelor .... si un drept de folosința asupra terenului aferent acestor construcții .... in suprafața de 1885 mp "
Desi reclamanta solicita prin acțiunea precizata doar constatarea unui drept de superficie pentru suprafața de 290 de mp aferenta restauratului (C2), instanța acorda un drept de proprietate asupra restaurantului si anexelor si un drept de folosința asupra terenului de 1885 mp, proprietatea piritilor.
In plus, sentința este nelegala intrucit acorda un drept de folosința asupra intregului teren de 1885 mp in condițiile in care dreptul de superficie este limitat la suprafața de teren pe care s-a construit (in speța de fata restaurantul ocupa 290 mp) si la suprafața necesara exploatării construcției edificate ( in speța de fata nu este cazul, accesul in restaurant facindu-se din strada principala). Instanța/reclamanta trebuia sa determine exact terenul aferent construcției C2 "Restaurant" iar dreptul de superficie trebuia limitat la aceasta suprafața ocupata de construcția fara acte.
Instanța nu s-a pronunțat in totalitate asupra cererii reconventionale: Desi reclamanta si-a restrins acțiunea principala, si nu a mai timbrat,
solicitind doar un drept de superficie raportat la construcția fara acte C2
("restaurant"), instanța nu a atribuit piritilor construcțiile fara acte C3 ("anexe") si C4 ("braserie") aflate pe terenul acestora desi au fost solicitate prin cererea reconventionala.
Totodată, instanța in mod greșit a reținut ca exista un acord (convenție) intre proprietarul terenului S. R. si antecesorii reclamantei si nu a mai analizat accesiunea imobiliara in cazul constructorului de buna credința, considerind ca prevederile art. 492 VCC nu isi găsesc aplicabilitatea.
In fapt nu exista si nu poate exista un acord (convenție) de construire a unui imobil nou intre proprietarul S. R. si antecesorii reclamantei pentru simplul motiv ca imobilele construcții fara acte au fost edificate inainte de anul 1945. Este totodată de notorietate faptul ca respectivele construcții, Restaurant si Braserie, au fost edificate inainte de instituirea statul comunist in R. ia si au aparținut grof-ului local.
Din o analiza atenta a inscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamata reiese faptul ca acesta doar a amenajat/igienizat o clădire deja existenta, respectiv "Restaurant si laborator B. ". Astfel: Autorizația pentru executare de lucrări nr. 308/18827 din_ nu este o autorizație
de construire. Autorizarea se refera la "executarea lucrării de amenajare restaurant-laborator de cofetărie si carmangerie"; Procesul verbal de recepție preliminar nr. 20287 se refera la "Amenajare restarant si laborator ".
In sentința atacata exista contradicții intre considerente si dispozitiv:
Instanța, in considerentele sentinței atacate (pag.5), retine ca reclamanta nu a identificat la fata locului si in regim de carte funciara terenul si construcțiile asupra cărora se solicita un drept de superficie.
Pe cale de consecința respinge petitul 2 privind intabularea in CF a dreptului de superficie.
Cu toate acestea, instanța admite petitul 1 si constata ca reclamanta a dobindit un drept de superficie asupra unor construcții.
Astfel, desi se retine ca nu s-au identificat suprafețele aferente construcțiilor pentru care se solicita un drept de superficie, desi nu este certa si probata localizarea si intinderea suprafețelor de teren, instanța de fond, in dispozitiv, constata ca reclamanta a dobindit un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor.
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești:
Instanța a reținut ca exista un acord (convenție) de construire a unui imobil intre proprietarul S. R. si antecesorii reclamantei, acord obținut in anul 1971 si reinnoit in anul 1989 (pag.4), depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești si intrind in domeniul puterii execuțive/administrative prin calificarea unei autorizații de amenjare in autorizație de construcție.
Precizează că asa cum a arătat si la pct. 3 din prezentele motive de recurs, inscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamata sunt autorizații/acorduri de a amenajat/igienizat o clădirea deja existenta.
Conform adresei 1933 din 29 iulie 2971 a C. ui P. ular al Comunei B. - Comitetul Executiv - acesta exprima un acord in principiu pentru amenajarea clădirii de la nr.105 prin transformare in restaurant, carmanagerie si laborator de cofetărie.
Rezulta fara echivoc ca in 1971 exista clădirea de la nr.105, caci nu se poate amenaja si transforma un imobil neconstruit iar toate actele subsecvente nu pot fi calificate ca si autorizații de construire/acord de construire/convenție de construire cit timp imobilul era deja edificat.
In 1971 antecesorii reclamantei obțin o autorizație pentru amenajarea de lucrări, autorizația nr. 308/18827 din_ . Aceasta autorizație nu este o autorizație de construire a imobilului restaurant. Autorizația se refera "executarea lucrării de amenajare restaurant-laborator de cofetărie si carmangerie" si la construirea de "vestiare, latrina, boxe, reziduri case". Rezulta fara indoiala ca imobilul restaurant era deja construit si urma doar a fi amenajat, construcțiile noi fiind reprezentate de vestiare, latrina, boxe, reziduri case.
Totodată, autorizația invocata de reclamanta suferă de echivoc, nefiind identificat unde anume in localitatea B. urmează sa fie efectuare lucrările de amenajare restaurant si de construire vestiare etc... Este cunoscut faptul ca C. de C. B. deținea si deține in folosința mai multe imobile in
B. .
Procesul verbal de recepție preliminar nr.20287 din 1973 se refera la "Amenajare restarant si laborator" si nu la construire restaurant si laborator. Totodată autorizația din 1971 era valabila 1 an iar lucrările
recepționate in prezentul preces verbal au inceput in_ (pag.6 din pv). In plus, imobilul, asa cum rezulta din procesul verbal depus de reclamanta nu a fost luat in primire de beneficiarul C. de C. B. .
In anul 1998 prin adresa 873/_ a C. ui P. ular al Comunei
B. exprima dinnou acordul pentru "amenajare igienizare restaurant" iar Autorizația pentru executare de lucrări nr.3/_ se refera la "modernizare restaurant B. ".
In concluzie, niciunul din inscrisurile prezentate de reclamanta nu are si nu poate avea caracterul unei autorizații de construcție. Toate actele depuse la dosarul cauzei se refera la amenajarea unei construcții deja existente.
Din acest motiv, in opinia recurenților-pârâți, instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești si transforma o autorizație de amenajare/igienizare intr-o autorizație de construire atribuindu-i ulterior, in mod greșit, si valoarea juridica a unui acord de construire acordat de proprietarul terenului, S. R. .
In plus, piritii recurenți susțin ca imobilul pentru care s-au depus inscrisurile de către reclamanta, respectiv autorizațiile de amenajare si care se identifica ca aflindu-se la nr. 105 B., nu este imobilul in litigiu.
Prin întâmpinarea
formulată, intimații-pârâți reclamanți- reconvenționali B. C. și B. V. au solicitat respingerea recursului promovat de reclamanta F. C. ca nul; respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecata.
În motivare, se arată că recursul formulat de debitoare este nemotivat in fapt si drept. Recurenta F. C. s-a limitat a face un rezumat al sentinței atacate, fara a indica motivele de fapt ce pot constitui critici ale sentinței si fara a indica un temei de drept.
Chiar daca in cauza este vorba de un recurs exercitat in condițiile ail.304 ind.l . C.p.c, aspectele sub care va fi analizata cauza intr-un astfel de recurs sunt limitate doar la nelegalitatea hotaririi. Altfel spus, limitarea motivelor de recurs conform art.304 ind.l C.p.c. nu privește enumerarea motivelor prevăzute de art.304 pct.1-9, ci privește caracterul de motive de nelegalitate a hotaririi.
Acest lucru rezulta din intreaga reglementare actuala a recursului, care este o cale extraordinara de atac, indiferent daca privește o hotarire data in apel sau o hotarire data fara drept de apel, aceasta puțind fi exercitata doar pentru motive de nelegalitate.
Recursul este o cale de atac de atac extraordinara, de reformare si nedevolutiva ce poate fi exercitata numai pentru motive de nelegalitate a hotaririi atacate.
Dispozițiile art.304 C.p.c. stabilesc ca modificarea sau casarea unei hotariri se poate cere in anumite situații, numai pentru motive de nelegalitate.
Caracterul de cale de atac extraordinara este dat de criteriul condițiilor necesare pentru exercitarea acestei cai de atac. Daca o cale ordinara de atac poate fi formulata pentru orice motiv de nemulțumire a pârtii care o exercita, calea extraordinara de atac ca putea fi formulata numai pentru motive expres si limitativ prevăzute de lege.
In ceea ce privește recursul, pornind de la dispozițiile art.299 alin. 1 si art.304 alin.l C.p.c. enunțate mai sus, este unanim acceptat ca acesta nu poate fi exercitat decit pentru motive de nelegalitate.
Din analiza recursului declarat de recurenta F. C. nu rezulta ca aceasta a inteles sa invoce vreun motiv de nelegalitate, simpla reproducere de pasaje din sentința atacata si indicarea filei privind cheluielile de judecata de la fondul cauzei iar in final solicitarea de admitere a recursului nu poate fi incadrata ca motiv de recurs.
M. ivele de nelegalitate a hotaririi trebuie sa imbrace forma unor critici aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanța la situația concreta, motivare din care instanța de recurs sa poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurenta, legate de nelegalitatea hotaririi.
Așadar cele conținute in recursul inaintat de recurenta F. C. nu pot fi incadrate nici măcar ca si motive de netemeinicie si cu atit mai puțin de nelegalitate, situație in care recursul este nul deoarece nu se incadreaza in limitele recursului.
2) Recursul este neîntemeiat:
Avind in vedere cele expus in recursul declarat de piritii reclamanți reconventionali B. C. si B. V., consideră ca recursul trebuie respins ca neintemeiat.
Mai mult, recurenta, la finalul "motivelor" de recurs, solicita altceva decit a solicitat in prima instanța. Astfel daca in petitul 2 al acțiunii introductive aceasta solicita "sa dispuneți înscrierea in CF B. a dreptului de proprietate a subscrisei reclamante asupra construcției compusa din restaurant si anexe. " iar ulterior in cursul judecații renunța la cererea privind "anexele" si nu o timbrează.
În cererea de recurs F. C. solicita "înscrierea in CF a dreptului de superficie compus din dreptul de proprietate asupra restaurantului si anexelor".
Mai mult, desi in teza a 2-a a petitului 2 din acțiunea introductiva recurenta F. C. solicita inscrierea in CF a unui drept de folosința asupra intregului teren al piritilor in suprafața totala de 1885mp, nu doar asupra terenului afectat de construcțiile C2,C3 si C4, in recurs reclamanta solicita inscrierea in CF a dreptului de folosința asupra terenului aferent acestor construcții, aflându-ne in fata unei adevărate restrângeri a acțiunii in faza recursului.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta F. C.
, tribunalul va admite excepția tardivității acestui recurs, având în vedere că deși sentința atacată a fost comunicată reclamantei la data de_, reclamanta a formulat recurs la data de_, cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. În consecință, recursul reclamantei urmează a fi respins ca tardiv.
Analizând recursul declarat de pârâții B. C. și B. V., tribunalul reține următoarele:
Primele două motive de recurs sunt întemeiate.
Astfel, deși reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor din CF 2453 B. și înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor și a unui drept de
folosință asupra terenului aferent construcțiilor, instanța a constatat că reclamanta a dobândit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor, înscris în CF 2453 Bonțita, în suprafață de 1885 mp. Întrucât nu s-a stabilit care este suprafața aferentă construcțiilor, dar a fost trecută întreaga suprafață din CF, de 1885 mp, se poate trage concluzia că dreptul de superficie se compune, pe lângă dreptul de proprietate asupra construcțiilor, și din dreptul de folosință a întregii suprafețe de 1885 m.p. înscrisă în cartea funciară.
Având în vedere că prima instanță a constatat în mod corect că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției restaurant și dreptul de folosință asupra terenului aferent, dar nu a administrat probe pentru a stabili care este suprafața aferentă construcției, tribunalul constată că se impune efectuarea unei expertize pentru determinarea cu exactitate a suprafeței aferentă construcției restaurant, reținând că braseria nu a fost indicată de către reclamantă nici în acțiune și nici ulterior, iar în răspunsul la întâmpinare depus la fila 104, reclamanta a arătat că se referă la construcția restaurant cu suprafața construită de 276 mp.
Ori, suprafața aferentă construcției nu înseamnă doar amprenta la sol a acesteia, ci și suprafața necesară unei bune exploatări a construcției, aceasta urmând a fi stabilită prin expertiză. De asemenea, urmează să se efectueze eventuale propuneri de dezmembrare a terenului înscris în CF 2453 B. .
Potrivit art. 305 C.pr.civ., o astfel de expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune casarea sentinței în această privință.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul va menține soluția primei instanțe.
Susținerile recurenților pârâți de la punctele 3-5 din recurs nu pot fi primite, având în vedere că pe terenul în litigiu au fost ridicate construcții anterior anului 1989. Așadar, construcțiile existau pe teren când pârâții au cumpărat terenul. Cumpărând în acest mod, ei au tolerat și acceptat existența construcțiilor pe teren.
În consecință, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 492 C. civil.
În ceea ce privește autorizația de amenajare emisă în anul 1971, aceasta nu a fost calificată ca o autorizație de construcție, ci doar s-a arătat că din emiterea acestei autorizații se poate trage concluzia că S. român, în calitate de proprietar al terenului, și-a dat acordul pentru folosirea construcției de către C. de C. . Ori, în prezenta cauză un asemenea acord prezenta relevanță, pentru a se putea reține existența dreptului de superficie.
Pentru toate aceste considerente și în baza act. 312 C.proc.civ., T. ul va admite în parte recursul formulat de pârâții B. C. și B. V.
, împotriva Sentinței civile nr. 279/2013 a Judecătoriei Gherla, pe care o va casa în parte și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește acțiunea principală formulată de reclamanta F. C., privind dobândirea dreptului de superficie referitor la construcția restaurant și întabularea dreptului de superficie.
Va fi menținută soluția în ceea ce privește acțiunea reconvențională, precum și restul dispozițiilor din sentința atacată.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția tardivității și în consecință:
Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamanta F. C., împotriva Sentinței civile nr. 279/_ a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosar nr._ .
Admite în parte recursul formulat de pârâții B. C. și B. V.
, împotriva aceleași sentințe și în consecință, casează în parte sentința și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește acțiunea principală formulată de reclamanta F. C., privind dobândirea dreptului de superficie referitor la construcția restaurant și întabularea dreptului de superficie.
Menține soluția în ceea ce privește acțiunea reconvențională, precum și restul dispozițiilor din sentința atacată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, D. I. D. |
Dact. D.D. 06 Decembrie 2013 Red.dact:O.R.G./C.Ș./_ /2ex. Judecător fond: C. S.
| ← Decizia civilă nr. 5/2013. Superficie | Decizia civilă nr. 120/2013. Superficie → |
|---|
