Decizia civilă nr. 1118/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1118/R/2013
Ședința publică din_ Completul compus din: Președinte: O. -R. G. Judecător: O. -C. T. Judecător: A. -F. D. Grefier: A. -P. B.
Pe rol pronunțarea hotărârii în cauza privind soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți C. local al municipiului C. -N., M.
C. -N. prin primar
, în contra Sentinței civile nr. 24273/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata pârâtă B. L. C.
, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 24273/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C. local al municipiului C. -
N. prin primar, în contradictoriu cu pârâta B. L. C., ca fiind formulată de persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru penalitățile aferente perioadei 01.2009, invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă cererea precizată, formulată de reclamantul M. C.
-N. prin primar în contradictoriu cu pârâta B. L. C., pentru penalitățile aferente perioadei_, ca fiind prescrisă.
A fost admisă în parte cererea precizată, formulată de reclamantul M.
C. -N. prin primar în contradictoriu cu pârâta B. L. C., fiind obligată aceasta din urmă la plata majorărilor de întârziere aferente lunilor Mai, August, Octombrie 2009 și Februarie 2010, către reclamantul M.
C. -N. prin primar.
A fost respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata debitului restant, ca fiind neîntemeiat și a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiat.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere, invocată de pârât, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, prin precizarea de acțiune au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 17.722,68 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei_ -_ .
Potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar dispozițiile art. 3 alin. (1) din același act normativ stipulează termenul de prescripție ca fiind cel de 3 ani.
S-a avut în vedere totodată că prescripția ca sancțiune de drept civil care operează împotriva pasivității creditorului stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.
Conform art.7 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Potrivit art.6 din contractul de închiriere nr.57286/_, chiria se achită până în data de 30 ale fiecărei luni, pentru luna în curs, iar potrivit art. 7 din contract neplata în termen a chiriei lunare atrage majorări de întârziere …. se datorează fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei.
În consecință, din cele arătate a rezultat că dreptul la acțiune al reclamantului pentru obligarea pârâtului la plata penalităților aferente lunii ianuarie s-a născut la data de_ . A mai rezultat că termenul de prescripție de 3 ani, s-a împlinit în data de_ .
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. în data de_, ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Instanța a reținut că, în cauză, reclamantul nu a dovedit intervenirea vreunei cauze de întrerupere (art.16 din Decretul nr.167/1958) sau de suspendare (art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958) care să zădărnicească acțiunea prescripției extinctive.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune doar pentru penalitățile aferente perioadei_, fiind admisă și a respins cererea ca fiind prescrisă.
Pentru penalitățile aferente perioadei 02.2009-_, instanța a apreciat că nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, raportat la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, între C. local al municipiului C. -N., în calitate de proprietar și B. L. C., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 57286/_, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință, situat în C. -N., str.
M., nr. 41, bl. M1, ap. 34, jud. C., cu o suprafață locuibilă de 19,79
m.p. și dependințe de 24,90 m.p..
Potrivit prevederilor contractuale, termenul închirierii este de 5 ani cu începere de la data de_, chiria de 119.000 lei vechi urmând a fi achitată lunar și actualizată cu rata inflației. Pentru neplata chiriei la termen s-a prevăzut că în această situație se va percepe o majorare pentru fiecare zi de întârziere de la data scadentei. (f. 6).
În_ , între părți s-a încheiat un act adițional nr. 2 la contractul de închiriere anterior menționat, prin care se stabilește prelungirea duratei locațiunii de la_ până la_ conform H.C.L. nr. 185/2009 și de la data de_ până la data de_ potrivit H.C.L. nr. 385/2009.
Totodată s-a modificat și cuantumul chiriei datorate, începând cu data de_, respectiv 278,95 lei lunar, conform H.G. nr. 165/2008.
Actul adițional este semnat cu obiecțiuni de către pârât care a acceptat plata chiriei de 278,95 lei lunar doar de la semnarea actului adițional nr. 2 din_ .
La data de_ între părți s-a mai încheiat un act adițional la contract prin care s-a prelungit perioada de închiriere de la_ la_, cu o chirie de 278,95 lei, chirie ce se datorează de la data de_ și care se actualizează cu rata inflației.
In actul adițional nr. 2 s-a prevăzut că în privința chiriei calcularea s-a efectuat în baza H.G nr.165/2008 la 278,95 lei, fără a se indica modalitatea de calcul și hotărârea C. ui local C. -N. în acest sens.
Deși reclamanții, prin precizarea de acțiune au vorbit despre imputația plății asupra debitului mai vechi, în speță, nu există datorii mai vechi, în sarcina pârâtului, care să atragă incidența instituției imputației plății. Astfel, suma de 278,95 lei cu titlu de chirie, nu este datorată decât începând cu data de_, momentul acceptării de către locatar a chiriei propusă de locator și în nici un caz începând cu un moment anterior. De altfel, după cum se observă în cuprinsul actului adițional nr.2/_, reclamanții în mod neîntemeiat au stabilit că, cuantumul chiriei se va datora în cuantum majorat, începând cu data de_, deci cu aproximativ 1 an și jumătate înainte.
Analizând tabelul cu plățile efectuate de pârât, depus de reclamanți la dosarul cauzei, instanța a constatat că în ceea ce privește debitul chirie, pârâtul a achitat chiria aferentă perioadei solicitată prin precizarea de acțiune - Decembrie 2010 - Mai 2012.
Astfel, pârâtul a achitat începând cu luna aprilie 2010 chiria în cuantumul majorat, rezultând încă o dată că voința lor a fost să achite chiria recalculată doar de la data semnării actului adițional (_ ), însă imputația plătii s-a efectuat pentru chiria datorată începând cu luna august 2009 (deși pârâții achitaseră până în luna iunie 2010 tot 48,80 lei/lunar, așa cum rezultă din tabelul cu plățile efectuate.
Dacă imputația plății s-ar fi efectuat așa cum a fost achitată chiria, respectiv până în luna mai 2010 câte 48,80 lei lunar, iar apoi câte 278,95 lei lunar, ar rezulta că pârâtul este cu plata chiriei la zi.
Având în vedere considerentele mai sus-exprimate, instanța a reținut că reclamantul M. C. -N. nu a făcut dovada pretențiilor și prin urmare a respins cererea precizată având ca obiect debit chirie, ca neîntemeiată.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere, instanța a reținut că, în speța de față, doar în ceea ce privește penalitățile aferente perioadelor Mai, August, Octombrie 2009 și Februarie 2010 sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv art. 7 din contractul de închiriere nr.57286/_, modificat prin pct. V din Actul adițional din data de_ .
Astfel, analizând data la care pârâtul a efectuat plata chiriei aferente fiecărei luni, instanța a constatat că doar în cazul perioadelor Mai, August, Octombrie 2009 și Februarie 2010, nu s-a respectat termenul de plată. Chiria aferentă lunilor Mai, August, Octombrie 2009 și Februarie 2010 s-a achitat cu o lună întârziere, respectiv în luna iunie, septembrie, noiembrie 2009 și martie 2010.
În speță, instanța a constatat că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea majorărilor de întârziere, doar cu privire la parte din debit, respectiv plata majorărilor de întârziere aferente lunilor Mai, August, Octombrie 2009 și Februarie 2010, către reclamantul M. C. -N. prin primar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art.274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în
judecată, însă nu a depus nici un înscris doveditor în acest sens, motiv pentru care a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
De asemenea, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar raportat la soluția pronunțată în cauză, instanța a dispus obligarea reclamanților la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții
, solicitând în temeiul art. 312, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu în recurs.
În motivare, au arătat că în ceea ce privește cererea formulată de C. local al municipiului C. -N., apreciază că instanța de judecată în mod greșit a respins-o ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
În literatura de specialitate s-a afirmat, în legătură cu capacitatea procesuală a autorităților publice, că lipsa personalității juridice nu înseamnă, eo ipso, întotdeauna și lipsa capacității procesuale.
Capacitatea procesuală a autorităților publice este fundamentată pe recunoașterea capacității de drept administrativ, autoritățile publice putând sta în proces în nume propriu, chiar în lipsa personalității juridice.
Atribuțiile de exercitare a puterii publice este obligatoriu a fi exercitată, deoarece ea este legată de realizarea funcției unei autorități publice, în cadrul sistemului administrației publice locale.
C. local al municipiului C. -N. fiind persoana juridică de drept public, regula capacității de a încheia acte juridice civile este subordonată de principiul specialității.
Conținutul capacității de folosință ce constă în capacitatea de a încheia acte juridice este determinat de obiectul de activitate pentru care a fost înființată persoana juridică, cuprinzând aptitudinea generală și abstractă de a avea acele drepturi și obligații care servesc scopului pentru care persoana juridică a fost înființată.
După cum rezultă din prevederile arătate mai sus ale art.3 alin.2 din Legea nr.152/1998 "în cazul în care terenurile prevăzute la alin.1 sunt în proprietatea publică ori privată a statului, acestea se transmit fără plata în proprietatea publică sau, după caz, în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale în care sunt amplasate și în administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor ( …)";.
Prin urmare, apreciază că consiliul local este autoritate publică
investită cu atribuții de exercitare a puterii publice, care se realizează pe calea actelor administrative de autoritate, în ceea ce privește actele de administrare referitoare la locuințele construite prin programul A.N.L., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.152/1998 republicată.
Potrivit art.14 alin.2 din Legea nr.213/1998 "contractul de închiriere se poate încheia după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare";, iar potrivit art.12 alin.4 din lege "în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu";.
Pe cale de consecință, se poate conchide că părțile raportului juridic născut ca urmare a încheierii contractului de închiriere nr. 57286/14 august 2003 sunt C. local și intimata pârâtă, iar conflictul litigios are ca părți litigante practic părțile raportului juridic de drept material.
Din această perspectivă, C. local are toată îndreptățirea să stea în judecată pentru a cere justiției protecția dreptului alegat care face parte din domeniul administrat de consiliul local.
În concluzie, C. ui local îi este recunoscută capacitatea civilă de a încheia acte de administrare cu privire la locuințele construite prin programul A.N.L., prin încheierea de contracte de închiriere și, pe cale de consecință trebuie să-i fie recunoscută și capacitatea procesuală care nu este altceva decât reversul în plan procesual al capacității civile.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind penalitățile de întârziere aferente perioadei 01 ianuarie 2009 - 28 februarie 2009, instanța de fond în mod greșit a admis această excepție și în consecință a respins pretențiile solicitate de C. local al municipiului C.
-N. și M. C. -N. .
Conform art. 16 din Decretul nr.157/1958 prescripția se întrerupe
"prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția";.
Față de aceste prevederi legale, apreciază că nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, deoarece termenul de prescripție a fost întrerupt prin plățile efectuate de intimata pârâtă cu chitanțele nr. 203481/_, nr. 378151/_, nr. 359992/_, ș.a., conform tabelului cu plățile efectuate de intimată.
Drept urmare, efectele produse de întreruperea prescripției extinctive sunt: ștergerea prescripției extinctive scurse anterior momentului apariției cauzei de întrerupere și începerea, după încetarea cauzei de întrerupere, a cursului unei noi prescripții extinctive.
În considerentele sentinței recurate, instanța de judecată a reținut că suma de 278,95 lei, cu titlu de chirie, nu este datorată decât începând cu data de 27 Aprilie 2010, momentul acceptării de către locatar a chiriei propuse de locator și nici un caz începând cu un moment anterior.
Acest contract de închiriere conține clauze nenegociabile, cum sunt cele referitoare la cuantumul chiriei și au un conținut prestabilit de lege.
Modificarea cuantumului chiriei lunare datorate de intimata pârâtă a intervenit ca urmare a alinierii clauzelor contractuale la prevederile legale, așa cum prevede clauza inserată în art.10 a.1. din contractul de închiriere nr.57392/14 August 2003.
Astfel, orice modificare a cuantumului chiriei determinată în mod legal și nu convențional, nu poate fi adusă decât la cunoștința chiriașilor, chiria urmând a fi percepută în cuantum modificat prin efectul legii și nu al acordului de voință exprimat de părțile contractante.
Pe de altă parte, prin adresa nr. 135087/451.1/_ s-a transmis intimatei pârâte următoarele: "Potrivit Legii nr.89/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, contractele de închiriere se încheie pe o durată de cinci ani de la data repartizării locuinței. După expirarea acestei perioade contractuale, prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadă de un an, în următoarele condiții: 1. prin recalcularea chiriei în condițiile prevederilor art.31 din Legea locuinței nr.114/1996, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani; 2. prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.
Prevederile aliniatului precedent se aplică la toate prelungirile succesive ale contractului de închiriere, realizate în condițiile legii.
Prin urmare, locatara a luat la cunoștință în anul 2008 de faptul că s- a modificat cuantumul chiriei, conform normelor de drept amintite.
Referitor la majorările de întârziere, din tabelul reprezentând plățile efectuate de către intimata pârâtă rezultă că aceasta nu a respectat termenul de scadență a chiriei datorate pentru lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iulie, august 2009, februarie 2010, martie 2011, astfel că solicită modificarea sentinței atacate și sub acest aspect.
Prin întâmpinarea
formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare a arătat că soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință este legală și temeinică, deoarece potrivit art.21 (1) din Legea nr.215/2001 doar unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane publice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, Consiliile locale sunt autorități publice cu rol deliberativ al unităților administrativ-teritoriale, fără personalitate juridică.
Conform art.21 (1) din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ- teritoriale sunt titulare de drepturi și obligații care decurg din contractele
privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte.
În prezentul litigiu problema capacității de drept administrativ a consiliului local nu are relevanță deoarece obiectul dosarului îl constituie pretențiile decurgând dintr-un contract civil.
Conform art.8 alin.2 din Legea nr.152/1998 locuințele pentru tineri destinate închirierii fac obiectul proprietății private a statului și sunt administrate de autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale în care acestea sunt amplasate. Articolul 3 alin.2 din Legea nr.152/1998 invocat de către recurentă nu are relevanță în cauză deoarece se referă la situația juridică a terenurilor pentru construcția de locuințe și nu la regimul proprietății locuințelor destinate închirierii reglementat de art.8 alin.2 din lege.
Având în vedere calitatea de bun aflat în domeniul privat al statului prevederile art.14 alin.2 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, nu au relevanță în cauză deoarece art.5 alin.2 din aceeași lege prevede că "dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun.
Recurenta a susținut că părțile contractului de închiriere sunt consiliul local și ea. Conform prevederilor mai sus invocate, părțile contractului trebuiau să fie M. C. -N. reprezentat de primar și subsemnata intimată. C. local al municipiului C. -N. are doar atribuțiile de administrare prevăzute de art.36 din Legea nr.215/2001.
Este temeinică aprecierea instanței de fond potrivit căreia, în interpretarea per a contrario a art.14 alin.1 Cod procedură civilă, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate procesuală de folosință și deoarece nu are personalitate juridică nu are nici capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la critica greșitei admiteri a excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere aferente perioadei 01 Ianuarie - 31 Ianuarie 2009 arată că potrivit art.1, art.7 alin.1 din decretul nr.167/1958 și ale art.7 din contractul de închiriere, chiria se achită pentru luna în curs până la 30 ale fiecărei luni, urmând ca neachitarea la scadență să ducă la calcularea majorărilor de întârziere a căror prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune și care se prescrie în termen de trei ani.
Dreptul la acțiune pentru obligarea sa la plata majorărilor de întârziere aferente lunii ianuarie 2009 s-a prescris la data de_, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată,_ .
S-a susținut că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală deoarece instanța de judecată a reținut greșit că datorează o chirie lunară de 278,95 lei, începând cu data de_ . S-au invocat prevederile Legii nr.89/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe și s-a afirmat că după împlinirea vârstei de 35 de ani contractele de închiriere se prelungesc pe un an cu recalcularea chiriei. Concluzia recurenților este că a luat la cunoștință "în anul 2008 de faptul că s-a modificat cuantumul chiriei, conform normelor de drept"; invocate. Cu privire la aceste aspecte, în mod judicios s-a pronunțat instanța
de fond în sensul respingerii cererii de obligare a sa la plata chiriei ca neîntemeiată.
Deși recurenții invocă imputația plății, din probațiunea administrată rezultă că nu există datorii la plata chiriei care să atragă incidența acestei instituții. A achitat chiria pentru toată perioada solicitată, respectiv suma de 48,8 lei lunar până în luna martie 2010, iar apoi 278,95 lei lunar.
S-a susținut că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, deoarece instanța de judecată a reținut greșit că datorează penalități de întârziere
doar pentru plățile făcute cu o întârziere de o lună aferente lunilor mai, august, octombrie 2009 și februarie 2010. Instanța de fond în mod temeinic a reținut că din probațiunea administrată rezultă că doar pentru aceste perioade sunt dovedite ca îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 din contractul de închiriere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată că recursul este fondat în parte, față de următoarele considerente:
Susținerile recurenților privind greșita admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a consiliului local nu pot fi primite.
În această privință, prima instanță a reținut în mod corect că, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, doar unitatea administrativă, adică M. C. -N., iar nu consiliul local, poate sta în judecată, având personalitate juridică și fiind titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile recurenților privind greșita admitere a excepției prescripției privind penalitățile de întârziere aferente perioadei_ -_ .
Deși recurenții au invocat faptul că prescripția a fost întreruptă prin plățile făcute ulterior, T. ul reține că acele plăți nu au caracterul unei recunoașteri a datoriei, pentru a întrerupe prescripția, întrucât prin acele plăți s-a făcut doar plata chiriei în cuantumul nemajorat, pârâta nerecunoscând astfel diferența solicitată de către reclamanți.
În ceea ce privește data de la care este datorată chiria majorată, T. ul reține că prima instanță a apreciat în mod corect că această dată este cea de_, când locatarul a luat la cunoștință despre noul cuantum al chiriei, cu respectarea clauzei prevăzută la art. 6 alin. 2 în contractul de închiriere inițial, potrivit cu care "orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată";.
Locatorul nu a respectat această dispoziție contractuală, trimițând o adresă generică pârâtei, prin care o înștiințează că după expirarea perioadei inițiale de 5 ani contractul se va prelungi, dar cu recalcularea chiriei potrivit art. 31 din Legea 114/1996 pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, prevalându-se de dispozițiile Legii 89/2008, fără a arăta în concret care este cuantumul chiriei.
Într-adevăr aceste texte de lege prevăd obligativitatea recalculării chiriei, însă recalcularea cu întârziere nu poate fi imputată locatarului căruia se impunea, în virtutea prevederilor contractuale, a-i fi comunicat cuantumul exact al chiriei înaintea termenului scadent la plată, calcul care
se realizează de către reclamanți raportat la suprafața închiriată și prețurile de referință pe mp stabilite de lege.
Cu toate acestea, se constată că, astfel cum au arătat recurenții, pârâta nu a achitat întotdeauna în timp util, nici chiria nemajorată de 48,80 lei și nici chiria majorată din data de_ la suma de 278,95 lei, situație în care aceasta datorează penalități de întârziere pentru sumele respective, în limita dobânzii legale, conform prevederilor art. 2, art. 5 și art. 9 din O.G. nr. 9/2000, în cauză nefiind aplicabile dobânzile fiscale, atâta timp cât creanța decurge dintr-un raport civil, ce vizează un bun aflat în domeniul privat al municipiului.
Drept urmare, conform art. 1090 C.civ, raportat la situația plăților și având în vedere prevederile contractuale conform cărora chiria se achită până la data de 30 ale fiecărei luni pentru luna în curs, iar neplata chiriei atrage dobânzi de întârziere de la data scadenței chiriei, tribunalul va modifica în parte sentința atacată, în temeiul art. 312 alin. 2 C.pr.civ. și va obliga pârâta să plătească majorări de întârziere egale cu dobânda legală în materie civilă, calculate la următoarele sume și pentru următoarele perioade:
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 278,95 lei, pentru perioada _ | - _ | . |
În baza art. 276 C.pr.civ, având în vedere soluția de admitere în parte a recursului și reținând culpa procesuală a recurenților, îi va obliga să plătească intimatei pârâte cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în sumă de 300 lei, reprezentând două treimi din onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la fila 14 din dosar.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenții reclamanți M. C.
-N. și C. local al municipiului C. -N., împotriva Sentinței civile nr. 24273/2012 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o modifică în parte, doar în ceea ce privește majorările de întârziere și în consecință:
Obligă pârâta să plătească majorări de întârziere egale cu dobânda legală în materie civilă, calculate la următoarele sume și pentru următoarele perioade:
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 48,80 lei, pentru perioada _ | - _ | ; |
- la suma de 278,95 lei, pentru perioada _ | - _ | . |
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă intimatul M. C. -N. să plătească intimatei B. L. C. suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, O. -R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Red./Pregătit pentru motivare: A.P.B./_ Red: O.R.G./_ /2 exemplare
Judecător fond: A. P. escu - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Încheierea civilă nr. 445/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 138/2013. Pretenții → |
|---|
