Decizia civilă nr. 1247/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 1247/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător M. O. -S. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către de către reclamanta S.
DE R. în contra Sentinței civile nr. 1503 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata S. R. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
T. ul dispune a se consemna că prezentul recurs a fost formulat în termen, motivat, comunicat și se cere judecarea cauzei în lipsă. Așa fiind, invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C. și, în baza actelor de la dosar, retine cauza în vederea pronunțării asupra excepției invocate.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Reține că, prin sentința civilă nr. 1503/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu și pe cale de consecință:
A respins cererea formulată de reclamanta S. R. DE R. în contradictoriu cu pârâta S. R. S.R.L, ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Deliberând asupra cauzei civile de față, a constatat următoarele:
În ședința publică de la termenul curent, instanța, față de prevederile art.5 alin.1 din H.G. nr.977/2003, a invocat din oficiu excepție lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție pe care, analizând-o, o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, (1) Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va incasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o data cu plata energiei electrice consumate; de asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol (2) Persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (1), precum și persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (2), care își asigura pe cont propriu energia electrica și nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plati taxa direct Societății R. e de R.
.
Rezultă, așadar, că S. Comercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" - S.A. a fost mandatată în baza unor dispoziții legale să încaseze sumele datorate cu titlu de taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune de către persoanele fizice și juridice prevăzute la art.1 și 3 din H.G. nr.977/2003, cu excepția sumelor datorate cu acest titlu de către persoanele juridice prevăzute la art.3 alin.1, precum și persoanele juridice prevăzute la art.3 alin.2, care își asigura pe cont propriu energia electrica și nu au contract de furnizare a energiei electrice,
situație în care sumele reprezentând taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune urmează a fi încasate în mod direct de către S. R. de R.
.
De asemenea, instanța a mai reținut că dispozițiile art.5 alin.1 din H.G. nr.977/2003 nu disting după cum taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune este încasată în urma plății voluntare a acesteia de către persoanele care o datorează sau pe calea unor acțiuni în pretenții formulate împotriva acestora, în situația neachitării benevole, precum este cazul în prezenta cauză.
Mai mult, în facturile fiscale emise de S. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A. (filele 8 - 29) este inserata taxa de radiodifuziune, care se plateste odata cu plata energiei electrice, iar daca a fost platita factura pentru electricitate, înseamnă că a fost platita si taxa pentru serviciul de radiodifuziune, reclamanta urmând să primească sumele achitate cu acest titlu de la S. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A., conform protocolului încheiat între acestea. În caz contrar, daca s-a facut doar plata partiala a facturii catre S. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A., fara taxa de radiodifuziune, reclamanta avea obligația, conform art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ. sa faca dovada acestei situatii.
Prin urmare, pentru considerentele expuse instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
În subsidiar, instanța a considerat cererea formulată de reclamantă ca fiind și nefondată, având în vedere următoarele:
Conform art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Din acest text de lege rezultă că legea nu prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune cu privire la toate persoanele juridice, beneficiară a serviciului de radiodifuziune fiind doar acea persoana juridică în favoarea căreia se prestează efectiv acest serviciu public.
Or, în speță, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este fundamentată tocmai pe o astfel de prezumție legală, de beneficiară a pârâtei cu privire la serviciile de radiodifuziune, conform din H.G. nr.977/2003 si art.40 din Legea 41/1994.
Mai mult, instanța a reținut că prin sentința civila nr.278/2009 pronunțată de către Curtea de Apel C. menținută prin decizia nr. 4949/2009 a I., publicată în M.O. nr. 691/_ s-a admis excepția de nelegalitate a disp. art.3 din H.G. nr.977/2003, care instituiau o prezumție de beneficiar al serviciul public de radiodifuziune în ceea ce privește persoanele juridice, confirmându-se astfel interpretarea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994.
Prin urmare, având în vedere că art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridica în cauză, iar în speță reclamanta nu a dovedit calitatea pârâtei de beneficiara a serviciilor sale - deși, potrivit art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ., îi incumba sarcina probei sub acest aspect - rezultă că acțiunea reclamantei apare ca fiind și vădit neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând, în principal,
admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei trebuia pusă în discuția părților, însă instanța de fond nu a procedat astfel.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între titularul dreptului afirmat și persoana reclamantului, aceasta neputând fi privită pur și
simplu ca titlul sub care o persoană figurează în proces, ci este puterea de a acționa în justiție, bazată pe un interes legal, personal și direct.
Fiecare dintre societățile de furnizare a energiei electrice încasează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și virează sumele în contul SRR, fără ca mandatul să se întindă și asupra formulării acțiunilor în justiție în executarea mandatului.
Arată că legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice. Fundamentul plății taxei radio este reprezentat de obligația constituțională a cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice ale statului.
În ședința publică din_ tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Raportat la obiectul cererii deduse judecății, tribunalul apreciază că este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului
B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile
speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.pr..civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursului declarat de către reclamanta
R. DE R. în contra Sentinței civile nr. 1503 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C.
.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, G. P. |
G.P. 16 Decembrie 2013 Red. CB/ dact. LM
_
| ← Încheierea civilă nr. 138/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 991/2013. Pretenții → |
|---|
