Decizia civilă nr. 991/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 991/R/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE D. -I. T.
Judecător M. O. -S. Judecător D. T.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenta S.
DE R. împotriva Sentinței civile nr. 3085 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat SC S.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
ul, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C. -Secția civilă și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin Decizia nr. 392/2013, pronunțată de T. ul Specializat C., a fost admisă excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. și în consecință declinată competența de solutionare a recursului declarat de recurenta S. R. DE R. împotriva sentintei civile nr. 3085/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al J. i
C. -N., in contradictoriu cu intimata SC SS, în favoarea T. ului
C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civila nr. 3085/2013 pronunțată la data de_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea formulata de reclamanta S.
R. DE R. in contradictoriu cu parata SC SS, având ca obiect pretenții, ca inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art. 137 coroborate cu prevederile art. 720 indice 1 C.pr.civ., apreciind că raporturile deduse judecății sunt raporturi născute între profesioniști și că, pe cale de consecință, formularea cererii de chemare în judecată de către reclamantă era condiționată de necesitatea îndeplinirii procedurii concilierii directe.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta S. R. DE
R., solicitand admiterea recursului, casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și obigarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, recurenta a aratat ca instanta a respins in mod eronat cererea formulata reținând că în cauză sunt incidenta dispozițiile art. 720 indice 1 C.pr.civ în condițiile în care articolul menționat face trimitere la procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, ori în cazul în speță nu poate fi vorba de relații contractuale ci reglementate potrivit legii.
Recurenta critica aceasta solutie prin prisma faptului ca parata, in calitate de persoana juridica, datoreaza reclamantei taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, obligatia fiind una legala, iar nu conventionala, fiind expres prevazuta de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994. Legiuitorul a instituit o prezumtie absoluta cu privire la calitatea de beneficiar, a tuturor persoanelor juridice, indiferent daca acestea detin sau nu receptoare radio.
În ședința publică din_ instanța a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului prin raportare la dispozițiile art. 159 indice 1 alin. 2 ținând cont de natura raporturilor dintre părțile litigante.
Prin actiunea civila ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta S.
R. DE R. a solicitat obligarea paratei SC SS la plata contravalorii taxei pentru serviciul public de radiodifuziune aferenta perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011.
Aceasta actiune are o natura civila, litigiul dedus judecatii avand ca obiect o obligatie instituita de lege in sarcina paratei, asa cum se pretinde de catre reclamanta, iar nu o obligatie nascuta in sarcina acesteia dintr-un act de comert care sa cada sub incidenta legislatiei comerciale, in vigoare la data nasterii pretinsei obligatii de plata (ianuarie 2010 - decembrie 2011).
Recurenta S. R. DE R. nu face parte din categoria comerciantilor, asa cum este ea reglementata potrivit art.7 Cod comercial. Recurenta are calitatea de persoana juridica ce isi desfasoara activitatea sub controlul Parlamentului, in conditiile legii si in conformitate cu conventiile internationale la care R. ia este parte, si care are obligatia sa asigure, prin intreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informatiilor, precum si informarea corecta a opiniei publice, dupa cum rezulta din dispozitiile art.2 si 3 din Legea nr.41/1994.
In raport de natura litigiului dedus judecatii, se constata ca nu exista nici un element care sa atraga competenta unei instante specializate in cauze comerciale, nefiind incidente in cauza prevederile art. 3, art. 4 sau art.
56 Cod comercial, intrucat fundamentul obligatiei de plata a taxei pentru serviciul de radiodifuziune se regaseste in normele legale anterior mentionate, iar nu a unui raport juridic conventional stabilit intre partile in litigiu.
In acelasi context, se observa ca nu are relevanta calitatea de comerciant a paratei intimate. Chiar daca parata are calitatea de comerciant, prestatia de care a beneficiat din partea reclamantei nu are natura comerciala, neprezentand nici unul din elementele caracteristice unui act de comert. In acelasi timp, solutionarea unei asemenea actiuni prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanta nascut prin lege in beneficiul recurentei si in sarcina persoanei juridice (indiferent ca aceasta are calitate de comerciant sau nu) nu atrage aplicarea unor norme distincte de procedura dupa cum parata are calitatea de comerciant/necomerciant, imprejurare in care nu se justifica nici o competenta materiala atribuita instantei specializate, competente sa solutioneze cauze comerciale.
Desi este adevarat ca dispozitiile art.4 Cod comercial instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului,
prezumtia de comercialitate este inlaturata, daca obligatia are caracter civil, cum este cazul in speta, sau necomercialitatea rezulta din insusi actul savarsit de comerciant. In acele ipoteze in care anumite obligatii care ii incumba comerciantului sunt de natura civila, prezumtia de comercialitate este inlaturata, fiind acceptat faptul ca in afara actelor si operatiunilor legate de activitatea pe care o exercita ca profesiune, comerciantul face si acte de natura civila, care, evident nu pot fi supuse regimului Codului comercial. Sunt considerate acte civile actele de drept privat care, prin structura si functia lor esentiala, nu se pot referi la activitatea comerciala si care raman civile indiferent de persoana care le savarseste (necomerciant sau comerciant). Or, asa cum s-a aratat mai sus, obligatia de plata a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este independenta de calitatea de comerciant sau necomerciant a beneficiarului respectivei taxe, fiind instituita de lege in sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul in R. ia, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din R. ia ale persoanelor juridice straine, care sunt considerate de lege drept beneficiare ale taxei mentionate.
Tribunalul Cluj a invocat excepția necompetenței materiale raportat la natura litigiului, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S. R. DE R. a chemat în judecată SC S., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 257,97 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ";.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";)
de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
În altă ordine de idei prin Minuta redactată de Curtea de Apel C. Secția I-a Civilă, redactată la data de_, ca urmare a discutării problemelor de drept civil și drept procesual civil ridicată de judecătorii tribunalelor și judecătoriilor din circumscripția Curții de Apel C. s-a cocluzionat că litigiile de această natură sunt litigii între profesioniști, ceea ce în mod evident atrage o competență specială.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a apelului în favoarea T. ului Specializat C. .
Constatând conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 V.CPC va trimite cauza Curții de Apel C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursului declarat de S. R. DE R. împotriva Sentinței civile nr. 3085 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. în favoarea T. ului Specializat C. .
Constată conflictul negativ de competență.
Trimite cauza Curții de Apel C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, D. -I. T. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 17 Octombrie 2013 Red.dact.D.T./C.Ț.
_ /2 ex
| ← Decizia civilă nr. 1247/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1215/2013. Pretenții → |
|---|
