Decizia civilă nr. 1122/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122/2013 Ședința publică din 05 noiembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal
Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinarea recursul formulat de intimata S. C. E. L. IFN S.A., cu sediul în B., B-dul T., nr. 26Z, Anchor Plaza, et. 7, birou 7CO1, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1411 din 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei S. C. E. LS B. - avocat Ciceo I. - cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 38, lipsă fiind intimata contestatoare - S. C. C.
S. Z. și intimatul B. E. J. K. L. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către intimata S. C. C. S.
- întâmpinare - fila 43-45, după care :
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentei intimate, care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentei intimate - avocat Ciceo I. - solicită admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată, sens în care solicită modificarea sentinței în totalitate pronunțate de instanța de fond ca netemeinică și nelegală și în consecință să se dispună respingerea contestației la executare, cererea de recurs este motivată în drept în temeiul art. 304 pct. 6 până la pct. 9 și art. 304¹și art. 969 Cod procedură civilă și contractele care au fost încheiate între părți având în vedere că contractele sunt lege între părțile care le încheie și le semnează.
Hotărârea este netemeinică întrucât instanța a reținut câteva texte, pe pagina a doua din hotărâre ,,contestația la executare nu a fost în mod expres"; nu există nici un text de lege, consideră că în această speță au fost reținute mai multe aspecte care nu au fost supuse atenției de către contestatoare, au fost pur și simplu ridicate, invocate de instanța de fond care a arătat cam cum ar fi trebuit să fie formulată contestația la executare din punct de vedere cel puțin formal. Pentru a se trece la executarea silită se reține instanța de fond ca ar fi trebuit ca creanțele să fie certe
lichide și exigibile și să nu fie plătite de debitor, este unul din aspecte, un alt aspect invocat de prima instanță se referă la faptul că, contestatarei nu i-a fost comunicată acea reziliere a contractului de leasing, care s-a făcut în data 9 martie 2010, contractul a fost încheiat la iunie 2008. O altă idee pe care o dezvoltă prima instanță, această notificare nu ar fi fost depusă nici de către executorul judecătoresc care depune actele în original și se numerotează. O altă idee s-a referit la faptul că nedepunând această notificare, ar rezulta că în momentul în care s-a încheiat cel de-al doilea contractul, contractul de garanție imobiliară fără deposedare, contractul de leasing nu ar mai fi existat, primul contract s-ar fi reziliat, contractul s-a încheiat ca o garanție a celor precizate în contractul de leasing, prin urmare contractul era suspendat, însă nu se poate susține că ar fi produs efecte în momentul încheieri celui de-al doilea contract, pentru că începând cu data rezilierii, sau mai corect spus cu septembrie 2009 sau august s-a plătit ultima redevență, ultima rată de contestatoare și din acel moment nu s-au mai emis facturi și nu s-au mai încasat. Cel puțin din punct de vedere contabil contractul de leasing nu mai era în vigoare, dar conform clauzelor din contract art. 37, 38 și art. 39, chiar dacă contractul este reziliat, aceasta este un drept exclusiv al finanțatorului să desesizeze unilateral contractul, partea din contract debitorul conform art. 39 trebuie să-și îndeplinească toate obligațiile: să achite redevențele neplătite, penalitățile, dobânzile, contestatorii și să achite cheltuielile privind asigurarea bunului, r de recuperare. Se consideră că în speță judecătorul pur și simplu a inventat motivele, de altfel multe și le-a dezvoltat destul de amplu, motive prin care se consideră că a încălcat acea prevedere legală, aceea că judecătorul este ținut de cele pe care le-a formulat partea. Din contestația la executarea debitoarea nu a cerut nimic din ceea ce a dat prima instanță, mai mult Judecătoria Zalău, prin încheierea civilă nr. 175 din ianuarie 2013 încuviințează executarea silită a titlului executoriu a contractului de garanție reală fără deposedare și instanța de fond fără ca cineva să ceară acest lucru a dispus desființarea acestei hotărârii, ori, conform art. 373 ind. 1 Cod procedură civilă, încheierile prin care s-a încuviințat executarea silită nu este supusă nici unei căi de atac, nici ordinare nici extraordinare, în acest context se face trimitere că nu poate să fie asimilat prin analogie la art. 599 alin. 2 ind. 1 Cod procedură civilă, care se referă la investirea cu formulă executorie a hotărârilor, fiind vorba de două instituții ale dreptului total diferite. Din motivarea instanței se poate trage concluzia că deși nu a fost depusă acea notificare nu ar fi exista, aceasta nu ar fi un motiv de anulare a contractului, dar se supune atenția asupra momentului în care s-a încheiat contractul fără deposedare, contestatorul, utilizatorul împreună cu recurenta au convenit să închei contract de garanție imobiliară, utilizatorul știa că nu mai poate executa contractul de leasing. Dacă am admite cele dispuse de instanță ar însemna că un contract încheiat între două părți este doar formal, însă orice contract are drept scop, urmărește un câștig, fiecare urmărește un avantaj, la data încheierii și parafării acelui contract, una dintre părți a încheiat acel contract formal, acest lucru nu poate fi acceptat, în concluzie se solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1411 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Z. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC C. C. SRL, în contradictoriu cu intimații S. C. E. L. SRL și BEJ K. L. F. și s-au anulat actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional 5/2013 al BEJ K.
L. F. și desființează încheierea civilă nr. 175/C pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._ având ca obiect încuviințarea executării silite.
Intimata S. C. E. L. SRL a fost obligată la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei SC C. C. SRL.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
Între intimata creditoare în calitate de Finanțator și SC C. SRL în calitate de utilizator s-a încheiat contractul de leasing financiar cu nr.10114/_, obiectul contractului constând achiziționarea și transmiterea de către Finanțator către Utilizator a dreptului de folosință și a posesiei asupra bunului constând într-o stație de sortare cu concasare și snec de spălare a agregatelor pt. patru sorturi ,
2005 și patru benzi transportoare 2008. În acest contract sunt inserate mai multe clauze referitoare la condițiile de plată, de neexecutare, de reziliere, de asigurare.
În data de_ creditoarea a întocmit o notificare către Utilizator prin care îi face cunoscut faptul ca trebuie sa plătească un debit restant de 70705,41 lei reprezentând cinci rate restante și să predea bunul deoarece contractul este reziliat de drept în baza rat.37 pct 6, 38 si art 40.1 din contract. Nu s-a făcut dovada comunicării deciziei de reziliere a contractului cu debitoarea utilizator.
Cinci luni mai târziu,la data de_ între intimata creditoare si contestatoare s-a încheiat Contractul de garanție reala mobiliara fără deposedare 9768/2010, prin care contestatoare s-a obligat să constituie în favoarea C. oarei o garanție reală mobiliară pentru garantarea obligației de plată a sumei de 46571 Euro reprezentând valoarea rămasă de achitat de către utilizatorul SC C. SRL din valoarea bunului ce constituie obiect al contractului de leasing financiar menționat anterior, la care se adaugă dobânda contractuală, TVA, penalități de întârziere și orice alte taxe si/sau comisioane aferente si pentru garantarea obligației de plată a sumei de 70825, 53 ce reprezintă valoarea facturilor emise de către intimată în baza contractului de leasing financiar la care s-au adăugat penalitățile de întârziere aferente.
Bunul luat în garanție în baza contractului de garanție reală mobiliară este un excavator marca Atlas având seria L1604ZW430 în valoare de 17650,55 EUR.
La data de_ creditoarea a formulat o cerere de executare silită la executor judecătoresc K. L. F. prin care a solicitat executarea silită a garantei contestatoare în baza titlului executoriu Contractul de garanție reală mobiliara fără deposedare 9768/2010 respectiv predarea bunului constituit garanție în favoarea creditoarei sens în care executorul judecătoresc a constituit dosarul execuțional nr.13/2013.
Prin încheierea civila nr.175/C_ pronunțată de J. Z. în dosarul_ s-a încuviințat executarea silită pornită împotriva contestatoarei SC C.
C. SRL Z. în baza titlului executoriu Contractul de garanție reală mobiliară fără deposedare 9768/2010, accesoriu al contractul de leasing financiar cu nr.10114/_ și la data de_ executorul judecătoresc a emis către contestatoare somația prin care a solicitat predarea bunului constituit garanție și plata sumei de 6658,15 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Art. 399 alin. 3 din Cod procedură civilă prevede ca în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească cum este și cazul din speță, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că cererea vizează executarea unor titluri executorii care nu sunt hotărâri judecătorești, fiind în prezența unui Contract de garanție reala mobiliară fără deposedare 9768/2010 accesoriu unui contract de leasing financiar.
Așadar, în conformitate cu prevederile legale arătate, pe calea contestației la executare partea poate invoca și apărări de fond împotriva titlurilor executorii, însă doar în situația în care nu are la îndemână o altă acțiune pentru valorificarea acestora.
Rezultă așadar, ca în situațiile avute în vedere, contestația la executare are un caracter subsidiar, respectiv, ori de câte ori partea are la îndemână o acțiune prin care există posibilitatea punerii în discuție a valabilității titlului executoriu, este obligat să folosească această din urma cale .
Prin prezenta cerere contestatoarea a contestat valabilitatea și caracterul executoriu al Contractului de garanție reală mobiliara fără deposedare 9768/2010 - accesoriu contractului de leasing financiar, apreciind ca acesta nu poate produce efecte fiind lovit de nulitate absoluta in condițiile in care a fost încheiat ulterior rezilierii contractului de leasing financiar încheiat intra intimata creditoare si utilizatorul SC C. SRL.
Sub acest aspect, instanța a constatat că sancțiunea nulității unui act juridic intervine pentru nerespectarea condițiilor de formă și fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, iar contestatoarea a invocat nulitatea contractului de garanție reală mobiliară accesoriu cu motivarea că a intervenit rezilierea contractului de leasing ce reprezintă actul juridic principal. Acest motiv nu poate fi reținut de către instanță ca fiind o cauză de nulitate a contractului de garanție reală mobiliară, în condițiile în care rezilierea unilaterală a contractului nu echivalează cu anularea sau stingerea obligațiilor rezultate din contractul de leasing, în speță utilizatorul, urmare a rezilierii contractului, are obligația de a plăti creditoarei redevențele și accesoriile acestora până la data rezilierii contractului precum și despăgubirile stabilite de părți prin clauzele penale inserate în contractul de leasing S-a reținut faptul că, din notificarea depusă la dosarul cauzei rezultă că, contractul de leasing financiar încheiat între creditoare și SC C. SRL a fost reziliat unilateral la data de_ ca urmare a neexecutării de către utilizatorul SC
C. SRL a obligațiilor contractuale asumate constând în neplata unui debit restant în sumă de 70705,41 lei reprezentând cinci rate restante.
Faptul ca ulterior rezilierii contractului de leasing o alta persoana, în speță contestatoarea s-a obligat să constituie o garanție reală mobiliară în vederea garantării obligațiilor asumate de utilizator în baza unui contract de leasing nu constituie motiv de nulitate absoluta a respectivei convenții câtă vreme garanția reală mobiliară constituie un drept real, ce are ca scop garantarea îndeplinirii oricărei obligații, prin afectarea unui bun; ea privește orice tip de obligație de a da, a face sau a nu face, inclusiv obligații prezente sau viitoare, sub condiție sau nu, divizibile sau indivizibile, determinate sau determinabile, conferind creditorului
garantat dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi asupra bunului afectat au un grad de prioritate inferior.
Contestatoarea mai arată că, contractul de garanție nu are valoarea unui titlu executoriu, deoarece a fost încheiat ulterior rezilierii contractului de leasing
Potrivit art. 8 din OG 51/1997 "Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.";
În aceste condiții, se observă că legea recunoaște expres caracterul de titlu executoriu unui contract de garanție reală constituită în scopul garantării obligațiilor asumate printr-un contract de leasing fără a se distinge în funcție de data constituirii garanției, respectiv anterior sau concomitent încheierii contractului de leasing, în timpul executării acestuia sau ulterior rezilierii contractului de leasing, singurul criteriu pentru conferirea caracterului de titlu executoriu acestui contract fiind scopul garanției, respectiv să garanteze o obligație asumată printr-un contract de leasing valabil încheiat. Chiar dacă actul accesoriu urmează soarta actului principal, acest principiu își găsește aplicabilitatea în materia efectelor actului juridic civil, iar nu si în materia caracterelor juridice ale actului juridic civil, ceea ce înseamnă că acest caracter de titlu executoriu al actului juridic principal, conferit expres de lege, nu se răsfrânge automat asupra actului juridic accesoriu, ci doar existenta, întinderea în timp a efectelor actului juridic accesoriu si forma acestuia sunt direct influențate de existenta, întinderea în timp a efectelor actului juridic principal si de forma actului principal.
Tocmai pentru aceste considerente legiuitorul, prin art.8 din OG 51/1997 a conferit expres caracter garanțiilor constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, iar în lipsa unei atare dispoziții contractul de garanție nu ar fi avut caracter executoriu.
De asemenea Titlul VI, art. 17 Din LEGE nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, în vigoare la data încheierii contractului de garanție reală mobiliară prevede că « Contractul de garanție reală este titlu executoriu ».
Pentru aceste considerente susținerile contestatoarei potrivit cărora contractul de garanție reală mobiliară fără deposedare 9768/2010, prin care contestatoare s-a obligat să constituie în favoarea C. oarei o garanție reală mobiliară pentru garantarea obligației de plată a sumei de 46571 Eur reprezentând valoarea rămasă de achitat de către utilizatorul SC C. SRL din valoarea bunului ce constituie obiect al contractului de leasing financiar menționat anterior, la care se adaugă dobânda contractuală, TVA, penalități de întârziere și orice alte taxe si/sau comisioane aferente si pentru garantarea obligației de plată a sumei de 70825, 53 ce reprezintă valoarea facturilor emise de către intimată în baza contractului de leasing financiar la care se vor adăuga penalitățile de întârziere aferente, nu constituie titlu executoriu nu pot fi reținute de instanța de judecată.
Cu privire la contestația la executare, instanța a constatat că aceasta s-a început contrar dispozițiilor art.379 Cod procedură civilă potrivit cărora creanța trebuie sa fie certă, lichidă și exigibilă.
Așadar pentru a proceda la executarea silită a garanției mobiliare constituite în favoarea creditoarei este necesar ca obligația asumată de debitorul principal, în
speță SC C. SRL să fie certă, lichidă și scadentă iar debitorul principal să nu o plătească.
În ceea ce privește suma de 46571 Euro reprezentând daune interese compensatorii reprezentând valoarea rămasă de achitat de către utilizatorul SC C. SRL din valoarea bunului ce constituie obiect al contractului de leasing financiar menționat anterior, la care se adaugă dobânda contractuală, TVA, penalități de întârziere și orice alte taxe si/sau comisioane aferente instanța nu poate constata cu certitudine faptul că această obligație de plată este certă și exigibilă în condițiile în care pe de o parte nu s-a făcut dovada comunicării cu SC C. SRL a notificării de reziliere a contractului de leasing, notificare care de altfel nu a fost comunicata nici executorului judecătoresc; este de menționat faptul ca executorul judecătoresc a depus la instanță dosarul execuțional în original, acesta fiind numerotat iar notificarea de reziliere unilaterala, care să permită activarea clauzei penale în baza căreia creditoarea este îndreptățită să solicite obligarea debitorului principal, respectiv a garanților la plata sumei de 46751 Euro reprezentând daune interese compensatorii (reprezentând valoarea rămasă de achitat de către utilizatorul SC C. SRL din valoarea bunului ce constituie obiect al contractului de leasing financiar) nu este atașată dosarului execuțional
Pe de altă parte, din lecturarea contractului de garanție reală mobiliară menționat anterior accesoriu contractului de leasing financiar 10114/_, încheiat la data de_, respectiv ulterior presupusei notificări de reziliere din data de_ rezultă că, contractul de leasing era în vigoare la data încheierii contractului de garanție reală mobiliară, situație în care nu se poate susține faptul ca daunele compensatorii la care ar fi îndreptățită creditoarea în cazul rezilierii contractului de leasing sunt în sumă de 46751 EURO, deoarece potrivit înscrisului de la fila 44, denumit lista plăților-daune interese compensatorii, daunele interese compensatorii au fost stabilite ca fiind suma ratelor de leasing calculate de la data presupusei rezilieri (_ ) și pană la finalul perioadei de leasing la care s-a adăugat și valoarea reziduală a bunului ce formează obiectul contractului de leasing ; or, în situația în care contractul de leasing era în vigoare la data încheierii contractului de garanție reala mobiliara, suma ratelor aferente lunilor martie 2010- iulie 2010 nu pot fi solicitate cu titlu de daune compensatorii.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC C. E. L. IFN SA B. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și respingerea contestației la executare.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut.
Printre motivele de contestație la executare nu se regăsesc niciunul din cele invocate de instanța în motivarea soluției adoptate, astfel cum este lesne de observat din lecturarea contestației la executare.
Pentru soluționarea litigiului, instanța este ținută de motivele invocate de părți și nu poate invoca alte motive decât cele ale părților.
În plus, instanța a dispus desființarea încheierii de încuviințare a executării silite fără ca acest lucru să fi fost cerut și fără a avea dreptul să dispună asupra acesteia.
Instanța de fond nu a fost investită cu analizarea motivelor de contestație pentru care a hotărât admiterea acesteia.
În al doilea rând, arată recurenta că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, nu cuprinde motivele pentru care s-a considerat că facturile neachitate și penalitățile de întârziere aferente acestora nu ar reprezenta creanțe certe, lichide și exigibile și nici motivele pentru care s-au respins toate susținerile din întâmpinare.
Din interpretarea clauzelor de la art. 37 și art. 38 și din împrejurarea că, după data rezilierii contractului de leasing nr. 10114/_, intervenită de drept la data de_ nu au mai fost emise facturi către societatea utilizatoare, facturi care ar justifica din punct de vedere contabil derularea contractului de leasing financiar.
Notificarea emisă, privind rezilierea contractului de leasing, a fost emisă în sensul de a-l înștiința pe utilizator cu privire la intervenția rezilierii și de a-i solicita restituirea bunului. Această notificare a fost comunicată utilizatorului întrucât astfel utilizatorul nu ar fi restituit bunul ce a constituit obiectul contractului de leasing financiar.
În al treilea rând se arată că prima instanță a schimbat sensul vădit lămurit a actului juridic dedus judecății respectiv în sensul că executarea silită s-a desfășurat în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr. 10114/_, deci pentru o creanță certă lichidă și exigibilă, aspect constatat și de către instanța de executare care a încuviințat executarea silită.
În al patrulea rând hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, toate motivele care au condus instanța spre soluția adoptată sunt întemeiate pe lipsa notificării de reziliere a contractului de leasing garantat din dosarul de executare silită și pe împrejurarea că lipsa acestei notificări atrage pierderea caracterului de creanță certă, lichidă și exigibilă, ori rezilierea contractului de leasing s-a produs de drept, conform clauzei art. 38 din contractul de leasing financiar, notificarea constatând numai intervenția rezilierii, în condițiile existenței unui pact comisoriu, comunicarea notificării de reziliere nu poate avea nici un impact asupra intervenției acestei sancțiuni și notificarea respectivă a fost depusă atât la dosarul de executare, cât și la dosarul cauzei, fiind anexată precizării aduse cererii inițiale de executare silită.
Prin întâmpinarea sa, contestatoarea SC CMC C. SRL a solicitat respingerea recursului arătând că titlul executoriu este lovit de nulitatea, neavând cauză, aceasta deoarece la data încheierii contractului de leasing fusese deja reziliat unilateral de creditoarea intimată (în acest sens se va vedea Notificarea de la f.37).
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care desființează actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condițiilor sale de validitate (de fond sau de formă) iuse de lege. Cum la data încheierii contractului de garanție reală mobiliară care a fost încheiat ca accesoriu la contractul de leasing - contractul de leasing nu mai era în ființă, acesta nu poate produce nici un fel de efecte fiind încheiat cu încălcarea condițiilor de validitate impuse de lege.
Câtă vreme contractul de garanție reală imobiliară fără deposedare este lovit de nulitate, instanța în mod greșit a dispus încuviințarea executării silite, astfel ă se impune anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
În speță executarea silită a început pentru executarea silită - predare bun mobil în baza titlului executoriu, contract de garanție reală mobiliară nr. 9768/_ accesoriu al contractului de leasing nr.10140.
Din analiza contractului de garanție reală mobiliară nr. 9768/_ în temeiul căruia s-a pornit executarea rezultă că, bunul luat în garanție este un excavator marca Atlas seria L 1604ZW430.
În același timp conform art.38 din contractul de leasing încheiat între părți rezultă că prezentul contract este reziliat de drept fără a fi necesară o prealabilă notificare sau vreo formalitate, în cazul în care utilizatorul nu respecta vreuna și oricare dintre obligațiile stabilite potrivit art. 37. părțile prezentului contract de leasing consideră art. 38 ca fiind un pact comisoriu de grad IV.
În temeiul acestui text de lege, creditoarea SC C. E. L. IFN SA a notificat debitoarea la data de 9 martie 2010 că reziliază unilateral contractul de leasing financiar (f.37) condiție în care utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing (f.39-40 din contract).
Așadar executarea silită începută față de debitoare este legală și se justifică pentru predarea imobilului cu care s-a garantat obligarea la plată.
Culpa în rezilierea contractului de leasing aparține utilizatorului, iar conform principiului Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste și nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Ori debitoarea invocând nulitatea titlului executoriu datorat rezilierii unilaterale, care s-a datorat culpei sale de neplată a ratelor, își invocă de fapt propria culpă și solicită anularea actelor de executare.
Prin Decizia nr. 1003 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficil al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, nu fac altceva decât să prevadă consecințele pe care le atrage nerespectarea obligațiilor ce decurg din contractul de leasing de către locatar/utilizator. În aceste condiții, faptul că locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatorul/utilizator este obligat să restituie bunul și să restituie bunul și să restituie toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing, nu are semnificația creări unei situații privilegiate pentru locator/finanțator, ci a restabilirii unei situații legale acceptate de către părți la încheierea contractului.
În același sens sunt și dispozițiile Deciziei nr. 162 din 4 iunie 2002, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 1, 14 și 15 din ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societăți de leasing. Astfel, Curtea Constituțională analizând și pe fond motivele de neconstituționalitate, că acestea nu pot fi primite motivând faptul că, textele atacate reglementează răspunderea părților în cazul neexecutării obligațiilor în cadrul contractului de leasing, care este un contract comercial ce are caracteristicile unui contract civil. În consecință regulile care guvernează contracte civile sunt aplicabile și contractelor comerciale, în măsura în care legile comerciale nu prevăd o altă reglementare. Astfel în situația în care utilizatorul, parte contractantă în cadrul contractului de leasing, nu își execută obligațiile, cum este cazul în speță, sunt aplicabile principiile generale ale contractelor sinalagmatice.
Fiind vorba de un titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, pe calea contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, apărări ce în temeiul celor mai sus arătate sunt
întemeiate, contestația la executare a debitoarei apărând astfel ca nefondat, urmând ca prin admiterea recursului să fie respinsă.
În baza art.274 Cod procedură civilă contestatorul va fi obligat la 1800 lei cheltuieli de judecată către intimată, în fața ambelor instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Admite recursul declarat de intimata S. C. E. L. IFN S.A., contra sentinței civile nr. 1411 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. C. S. Z., față de dosarul execuțional nr. 8/2013 a BEJ K. L. .
Obligă contestatoarea la 1800 lei cheltuieli de judecată către intimata S. C.
E. L. IFN S.A. în fața ambelor instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
K. M. | I. | D. | D. | G. | C. P. | E. |
Red. KM/_ /Dact. CPE/_ /2ex./ Jud. fond: R. R.I.
| ← Decizia civilă nr. 588/2013. Contestaţie la executare | Încheierea civilă nr. 110/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
