Decizia civilă nr. 1163/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1163
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. G. și B. M. , ambii domiciliați în B. M., str. H., nr. 4, ap. 29, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 481/_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr. _
, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții pârâți B.
G. și B. M., asistați de apărătorul acestora, avocat P. Mircea, justificat cu împuternicire avocațială (f. 13) și reprezentantul intimatului reclamant, avocat Gavriș I. Darie, justificat cu împuternicire avocațială (f. 14).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La întrebarea instanței dacă mai sunt alte cereri, reprezentantul intimatului reclamant învederează că numele clientului său este V. D., iar nu V. V., cum greșit a fost citat.
Reprezentantul recurenților arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, să se dispună desființarea sentinței atacate și, rejudecând, să se dispună respingerea cererii formulate de reclamantul V. D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în ambele instanțe.
În continuare arată că intimatul, prin acțiunea pe care a depus-o la J. Jibou, a formulat trei petite, respectiv: obligarea pârâților la lăsarea în deplină și liniștită posesie a terenului în suprafață de 1400 mp, situat administrativ în P., comuna Lozna, imobil înscris în CF nr. 50073, cadastral același număr, să se dispună anularea încheierii de întabulare nr. 5451/2004, încheiere prin care s-a dispus înscrierea în CF 45/N P., nr. cad. 280 a imobilului în suprafață totală de 2600 mp în favoarea pârâților recurenți și să se dispună stabilirea limitei de hotar dintre cele două proprietăți.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea, în sensul că a stabilit linia de hotar pe aliniamentul marcat cu verde în expertiza d-lui Bora, a obligat pârâții recurenți să lase în deplină posesie suprafața de 126,66 mp de-a lungul liniei de hotar de 126, 66 m și a dispus respingerea cererii privind anularea încheierii de
întabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2600 mp, proprietatea soților B. G. și M., notată în CF 45/N P., nr. cad. 280.
Respingerea cererii de anulare a încheierii de întabulare este una corectă. Ceea ce a soluționat în mod greșit instanța fondului sunt petitele privitoare la stabilirea liniei de hotar și, respectiv, la obligarea pârâților recurenți la a preda reclamantului o anumită suprafață de teren, și asta pentru că expertiza, care a fost însușită de către părți, a stabilit niște lucruri. Unul din punctele de întrebare stabilite în sarcina expertului era să se precizeze dacă actele în baza cărora s-au făcut întabulările sunt corecte.
Recurenții B. G. și M. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2600 mp, situat între vecinii Nicoară Traian, P. Rozalia, drum comunal și canal, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat cu încheierea nr. 401 din data de_, cu pârâtul P. I., acesta fiind vânzătorul.
P. I., la rândul lui a dobândit acest teren prin moștenire legală de la mama sa, P. Valeria, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren, în baza Legii fondului funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 23 și, respectiv, 24 din Legea nr. 18/1991. Terenul fiind intravilan, a fost reconstituit pe vechiul amplasament. Vechiul amplasament și reconstituirea dreptului de proprietate s-au făcut în baza extrasului de CF, pe care
P. A. Valeria l-a anexat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, depusă la Comisia locală din P. .
Ceea ce a constat expertul la punctul 3 de întrebare stabilit de către instanța de fond, la pagina 4 pct. 6.3 în care spune dacă actele în baza cărora s-a făcut întabularea sunt corecte, este că, pentru terenului în suprafață de 2600 mp, înscris în CF 45/N, sunt corecte. Aceasta a stabilit expertul Bora Liviu.
Întabularea făcută în favoarea pârâților recurenți a fost corectă și făcută pe vechiul amplasament, corespunzător hărții de carte funciară în ceea ce privește geometria și amplasamentul parcelei cu nr. cad. 280.
Nu același lucru a constatat în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în CF 50073 P., cu același nr. cadastral, în suprafață de 2245 mp. Spune printre altele, la același punct 6.3, că la nr. crt. 2 din anexa nr. 37, prin care a devenit proprietară Primăria, care reprezintă lista bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Lozna, nu se regăsesc elemente de identificare privind suprafața terenului sau vecinii imobilului ce s-a înscris în CF 50073 P., adică terenul proprietatea reclamanților.
E. ul s-a deplasat la fața locului și a citat în mod legal părțile și, procedând la măsurarea și stabilirea punctelor comune ale celor două terenuri în sistem stereo 70, a stabilit următorul lucru: între planurile celor două terenuri, planul digitizat la suprafața de 2600 mp și planul cadastral 50073, aparținând reclamanților, nu există suprapunere.
Planul și schița în baza cărora s-a făcut întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra a ceea ce s-a întabulat sub CF 50073 este reprezentată de parcela marcată cu albastru. Ceea ce e mult mai rău decât parcela notată cu roșu, care a fost indicată de către P. I., cel de la care au dobândit dreptul de proprietate, pentru că parcela marcată cu roșu este dincolo de limita pe care o reprezintă fundația de beton a grajdului pe care reclamantul a cumpărat-o de la primăria P., cu mult dincolo de limită, ceea ce ar însemna că, pentru a fi
respectat dreptul de proprietate al pârâților recurenți asupra terenului întabulat în CF 45/N P. nr. cad. 280, unde întabularea s-a făcut corect pe vechiul amplasament potrivit hărții de carte funciară, ar trebui ca acel grajd să fie demolat.
Recurenții pârâți au fost de acord cu varianta indicată de cel de la care au dobândit dreptul de proprietate, pârâtul P. I., și anume, aceea marcată cu roșu, câtă vreme expertul a constatat că întabularea făcută în favoarea pârâților recurenți este una corectă și că întabularea făcută în favoarea d-lui V. este una cel puțin ciudată și imposibil de verificat, pentru că lipsesc datele de identificare principale privind suprafața sau vecinii imobilului ce s-a înscris în CF 50073 P., iar asta înseamnă că linia de hotar este aceea care este evidențiată de fundația de beton a grajdului, cumpărată de către reclamant.
Hotărârea pronunțată de către instanța de fond este greșită. Nu a avut nici un motiv temeinic și obiectiv să stabilească altă linie de hotar, decât aceea marcată cu roșu.
La pagina 3 din expertiză se spune următorul lucru: în planul de amplasament și delimitare reprezentat în anexa 1, poligonul marcat cu culoarea verde cu raster reprezintă suprafața digitizată la 2600 mp, având ca bază de plecare schița de întabulare din arhiva CF, respectiv limita de nord-est și nord a schiței și că ar trebui să diminueze în partea de sud suprafața aparținând pârâților din partea de vest dinspre vecinul din TP P. R., care se află conform schiței după construcția denumită grajd.
E. ul arată că deși există o asemenea variantă, numai varianta parcelei marcate cu verde este corespunzătoare realității, astfel că singurul petit care putea fi admis de către instanța de fond era cel privind stabilirea liniei de hotar, în sensul ca aceasta să fie identică cu aliniamentul fundației de beton a grajdului, conform parcelei marcate cu roșu de pe schița întocmită de către expertul Bora.
În consecință, celelalte două petite trebuiau respinse.
Cu privire la respingerea petitului privind anularea încheierii de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea pârâților, reclamantul nici nu a declarat recurs, prin această atitudine procesuală nefăcând altceva decât să recunoască faptul că întabularea s-a făcut în mod corect.
Luând cuvântul, reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, pe care le justifică cu factura și chitanța pe care le depune în original la dosar.
Reprezentantul intimatului reclamant consideră că este greșită întreaga logică a reprezentantului recurenților.
În continuare, arată că reclamantul nu a formulat recurs pentru că nu a avut de ce. În momentul în care s-a făcut înscrierea în CF 45/N, s-a făcut schița de întabulare pe 4000 mp, când în realitate proprietatea era de 2600 mp.
Când s-a făcut schiță în care există o suprapunere faptică de 1400 mp referitor la posesie, neștiind unde sunt identificați cei 1400 mp, este logic că au cerut și acea anulare.
Mergând expertul la fața locului, a spus că din punct de vedere al schițelor de întabulare nu există suprapunere pentru că cei 2600 mp nu au fost identificați cu cei 1400 mp care există în proprietatea intimatului reclamant. Cele două schițe nu se suprapun, ci terenul reclamantului vine până în limita terenului pârâților.
În momentul în care s-au măsurat cei 4000 mp, expertul care a făcut întabularea în CF 45 a delimitat cei 2600 mp, care sunt la limita proprietății și, nicidecum, până în grajdul reclamantului.
Aceasta a fost concluzia expertului.
În acest moment este anormal să anulezi întabularea din CF 45 pentru că întabularea este pe 2600 mp, iar nu pe 4000 mp, cum în mod greșit au crezut recurenții.
E. ul face referire la faptul că limita care separă proprietățile este pe aliniamentul lungimii de 126,66 m și, nicidecum, că aceea este suprapunerea.
Pârâții au ocupat o suprafață până în grajdul reclamantului, iar acea suprapunere faptică de posesie era de 1400 mp. Chiar în motivele de recurs pârâții recunosc că au folosit teren până în limita grajdului.
Pentru aceste motive, instanța de fond în mod corect a spus că pârâții folosesc acea suprafață de teren a reclamantului.
Nu avea de ce să facă recurs și nici nu a recunoscut că acei 1400 mp sunt proprietatea pârâților, care ar avea 4000 și ceva de mp, dar, în realitate, folosesc 4000 mp, când sunt proprietari pe 2600 mp.
La dosarul cauzei se poate observa expertiza care spune foarte clar că este întabulat pe 2600 mp, iar acea întabulare nu este până în limita grajdului.
Au făcut acea expertiză judiciară și expertul a spus foarte clar: schițele de întabulare nu se suprapun, iar ca urmare, pârâtul folosește terenul de 1400 mp.
Reprezentantul intimatului reclamant apreciază că s-a pronunțat o sentință corectă și pentru aceste motive solicită respingerea recursului.
Luând cuvântul în replică, reprezentantul recurenților susține că reprezentantul intimatului reclamant este în eroare, întrucât din hotărârea instanței de fond nu rezultă că pârâții au fost obligați să predea reclamantului suprafața de 1400 mp.
La alineatul 5 din dispozitivul hotărârii, instanța spune că obligă pârâții să lase în liniștită posesie reclamantului imobilul situat în localitatea P., până la limita situată de-a lungul laturii de 126,66 m, marcată cu verde conform raportului de expertiză, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Nu poate fi pusă în executare pentru că nu se știe la cât sunt obligați pârâții să lase în posesie, pentru că în cererea de chemare în judecată reclamantul a cerut instanței fondului să dispună obligarea pârâților la a le lăsa în deplină posesie și proprietate suprafața de 1400 mp, ori în acel petit nu se menționează nici măcar un mp.
Solicită instanței să observe că expertiza, cu toate constatările favorabile pârâților recurenți, nu este chiar completă și nici corect întocmită.
E. iza a stabilit că întabularea făcută în favoarea recurenților pârâți s-a făcut în mod corect pe vechile amplasamente. Despre întabularea făcută în favoarea pârâtului V. arată că, deși terenul a aparținut comunei Lozna atunci când a fost vândut urmare a licitației publice, nu poate fi identificat, deoarece din lista bunurilor care au aparținut domeniului public al comunei Lozna și din anexa nr. 37 publicată în MO al României 681 bis lipsesc elementele de identificare privind suprafața și vecinii imobilului ce s-a înscris în CF 50073 P. .
Nu poți vorbi de corectitudinea întabulării dreptului de proprietate al reclamanților câtă vreme nu ai elementele de control, suprafață și vecini, și nici nu
poți să pui la îndoială corectitudinea întabulării dreptului de proprietate al recurenților, câtă vreme P. Valeria a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, rezultat din harta de carte funciară.
Anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de Bora Liviu, nu este corect întocmită și au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză și au atenționat instanța asupra acestei chestiuni. Singurele dimensiuni indicate în anexa 1 în schița A din planul de amplasament și delimitare sunt pentru parcela marcată cu culoarea verde cu raster. Niciuna din laturile marcate cu negru sau cu roșu nu sunt evidențiate în schiță, ceea ce este o mare greșeală. În mod evident, se impune refacerea acestui raport de expertiză, pentru a se indica dimensiunile.
Niciuna din laturile parcelei marcate cu negru și a celei cu marcate cu roșu, nici la sud, nici la nord, nici la est, nici la vest, nu sunt menționate în schiță, în nici un fel, decât cea marcată cu roșu.
Dacă spui că trebuie să las în deplină și liniștită posesie reclamantului o suprafață de teren, trebuie să spui și cât trebuie să-i las și de ce. Suprafața reclamantului nu poate fi verificată din punct de vedere al corectitudinii întabulării.
Ceea ce interesează este că P. Valeria, antecesoarea vânzătorului, respectiv a pârâtului de rândul 3, P. I., a obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza art. 23, 24 din Legea nr. 18/1991, fiind teren intravilan pe vechiul amplasament, nu pe bază de adeverință de la Registrul agricol, ci pe bază de extras de CF, că memoriul și documentația de întabulare s-a făcut prin copierea hărții de CF și s-a făcut întabularea exact pe acea parcelă cu acel număr topografic pe care a fost proprietar înainte de cooperativizare, adică înainte de 1962.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că problema este reprezentată de faptul că reclamantul nu folosește cât are înscris în CF și că în CF s-a înscris schița respectivă, schița de 2600 mp, și, de fapt, recurenții folosesc teren până în marginea grajdului. Acesta este adevărul în cauză. Recurenții au 2600 mp și folosesc 4000 mp, până în marginea grajdului, care este proprietatea reclamantului intimat, înscrisă în CF 50073.
Instanța, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 481/13 iunie 2013 Judecătoria Jibou a încuviințat decontul cheltuielilor și onorariul expertului Bora Liviu în sumă totală de 1390 de lei.
A obligat reclamantul V. D. Marcel să plătească în termen de 5 zile de la încuviințare, suma de 890 de lei în contul expertului Bora Liviu, reprezentând diferența neachitată a decontului cheltuielilor și onorariului expertului.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.
D. Marcel, în contradictoriu cu pârâții B. G. și B. M. .
A obligat pârâții B. G. și B. M. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând în teren intravilan, situat administrativ în localitatea P., comuna Lozna, înscris în CF nr.50073, nr. cad 50073, până la limita comună situată de-a lungul laturii de 126,66 m, marcată cu
verde, conform Raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de expertul topograf Bora Liviu.
A stabilit limita de hotar dintre proprietatea reclamantului V. D. Marcel și pârâții B. G. și B. M. pe linia despărțitoare a celor două proprietăți având lungimea de 126,66 m, marcată cu verde, conform Raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de expertul topograf Bora Liviu.
A respins ca nefondată plângerea reclamantului împotriva Încheierii de carte funciară nr. 5451/_ .
A obligat pârâții B. G. și B. M., în solidar, să plătească reclamantului suma de 2254 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că la data de_ a fost emis Titlul de proprietate nr.21878/53241 în favoarea numitei P. Valeria, în cuprinsul căruia este înscris și terenul extravilan cu suprafața de 2600 mp, situat în locul numit Prelucuța între vecinii: N. Nicoară Tr., E- Drum, S- P. R., V- Canal. În acest sens este și adeverința nr. 995/_ . În consecință, nu este corectă afirmația pârâților formulată prin întâmpinare potrivit căreia acest teren a fost unul intravilan, dobândit în baza art. 23-24 din Legea nr.18/1991.
Abia după emiterea titlului de proprietate, terenul a fost trecut în intravilanul localității.
Cererea de reconstituire a fost depusă în baza Legii nr. 18/1991, iar conform extrasului din registrul agricol, P. Valeria nu deținea teren în locul numit Prelucuța.
Prin Încheierea nr. 5451/_ se întabulează dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea numitei P. Valeria.
Memoriul tehnic care a stat la baza întabulării, atașat la dosar, evidențiază că titlul de proprietate dovedește proprietatea numitei P. Valeria asupra unei suprafețe de 2600 mp.
Potrivit situației juridice a terenului identificate de specialistul topograf, terenul solicitantei avea suprafața de 2600 mp, propunându-se ca, în urma întabulării, suprafața să fie menținută.
Planul de amplasament și delimitare a imobilului evidențiază schița terenului conform identificării realizate de specialistul topograf. Esențial este a se observa că din măsurătorile topografului a rezultat o suprafață de 4039 mp, în timp ce actele de proprietate justificau întabularea unei suprafețe de 2600 mp.
P. I. vinde acest teren soților B. G. și M., potrivit Contractului de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 401/_ . Dreptul de proprietate al acestora este înscris în cartea funciară prin Încheierea nr. 9100/_
.
Prin HG nr. 966/_, Anexa nr. 37 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Lozna, publicată în M.O. nr. 681 bis/_ se recunoaște că terenul cu suprafața de 2245 mp, cu construcții reprezentând grajd, situat în P., face parte din domeniul public al comunei Lozna. Imobilul este înscris în Cartea funciară nr. 50073 Lozna, nr. cad. 50073, potrivit Încheierii nr. 7106/_ .
Prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr.2968/_, comuna Lozna, prin primar, Sabou Augustin, vinde reclamantului
imobilul înscris în CF nr. 50073, compus din teren cu suprafața de 2245 mp și grajd.
În vederea stabilirii situației de fapt, a fost efectuată o expertiză topografică judiciară ale cărei concluzii evidențiază că cele două imobile nu sunt delimitate prin țăruși. Având în vedere că cele 2 imobile sunt măsurate în 2 sisteme diferite (nr. cad. 50073 în sistem stereo 70 iar nr. cad. 280 într-un sistem aleatoriu sau local), s-a procedat la măsurarea terenului pârâților, limitele fiind indicate de pârâtul P. I., suprafața indicată de acesta fiind de 2700 mp, delimitată cu roșu în Anexa la raportul de expertiză. Poligonul marcat cu albastru reprezintă schița din planul de amplasament ce a stat la baza întabulării terenului, cu suprafața de 2600 mp, dar care redă o suprafață de 4039 mp.
Digitizând suprafața de 2600 mp a terenului pârâtului, plecându-se de la suprafața și vecinătățile din actele de proprietate și amplasându-le pe plan conform realității din teren, s-a stabilit că dacă se respectă aceste planuri, nu există suprapunere.
Având în vedere concluziile expertizei, coroborate cu celelalte probe din dosar, se constată că litigiul are la bază schițele și măsurătorile care au stat la baza înscrierii inițiale în cartea funciară nr. 45N P. a terenului cu suprafața de 2600 mp. Cu toate că actele de proprietate indicau o suprafață de 2600 mp, specialistul topograf a măsurat o suprafață de 4039 mp, redată grafic în schițele efectuate și care cuprinde și o parte din terenul reclamantului.
E. ul topograf a identificat pe baza măsurătorilor amplasamentul real al celor două terenuri, identificând ca limită comună latura de 126,66 m, marcată cu verde pe anexa la raport.
Cu privire la cererea de anulare a Încheierii nr. 5451/2004, instanța a constatat că procedura solicitată de reclamant este fundamentată pe dispozițiile art.
50 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii cererii. Or procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară poate interveni doar în situația în care registratorul respinge cererea de înscriere în cartea funciară, condiție neîndeplinită în cazul de față. Persoanele care se consideră vătămate de datele înscrise în cartea funciară au la dispoziție acțiunea în rectificarea cărții funciare, conform dispozițiilor Codului Civil.
Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat recurs pârâții B. G. și B. M., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de recurs invocat, pârâții arată că intimatul V. D. a solicitat prin acțiunea sa să fie obligați recurenții să-i lase în deplină proprietate terenul intravilan în suprafață de 1400 mp, situat în P., înscris în CF 50073, nr. cad. 50073, Lozna, anularea încheierii nr. 5451/2004, prin care s-a dispus înscrierea în CF 45/N P. nr. cad. 280 a imobilului cu suprafața de 2600 mp și să se stabilească limita de hotar dintre proprietatea intimatului și a recurenților, conform schiței de întabulare efectuate în CF 50073 Lozna și că în raport de petitele formulate s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnico-judiciare, în concluziile căreia se reține că între planurile celor două terenuri, respectiv planul digitizat la suprafața de 2600 mp și planul nr. cad. 50073, nu există suprapunere și că pentru terenul în suprafață de 2600 mp, înscris în CF 45/N, aflat în proprietatea
recurenților, întabularea este corectă. Se arată apoi că în raportul de expertiză s-a reținut faptul că pentru lămurirea neconcordanței între suprafața schiței ce a stat la baza întabulării, respectiv 4039 mp și suprafața efectiv înscrisă în CF 45/N P.
nr. cad. 280, respectiv 2600 mp, expertul a considerat că este necesară indicarea imobilului în teren și măsurarea lui, situație în care, după identificarea unui punct comun între terenul indicat de pârâtul P. I. și schița ce a stat la baza întabulării terenului, s-a ajuns la concluzia că schița din planul de amplasament a fost poziționată corect pe plan.
Cu toate acestea, arată pârâții, instanța i-a obligat să lase în intimatului în deplină posesie terenul intravilan situat în P., înscris în CF 50073 nr. cad. 50073, până la limita comună situată de-a lungul laturii de 126,66 m, marcată cu verde conform expertizei efectuate de Bora Liviu și, totodată, a stabilit limita de hotar dintre proprietățile părților pe linia despărțitoare a celor două proprietăți având lungimea de 126,66 m, marcată cu verde în Raportul de expertiză. Mai arată pârâții că deși s-a stabilit că între cele două terenuri nu există suprapunere și că întabularea terenului în suprafață de 2600 mp înscrisă în CF 45/N este corectă, instanța, în mod surprinzător, a dispus ca recurenții să lase în deplină proprietate terenul intravilan înscris în CF 50073, până la limita comună situată de-a lungul laturii de 126,66 m, marcată cu verde, conform expertizei, stabilind linia de hotar conform Anexei nr. 1 din Raportul de expertiză, iar conform anexei 1 limita proprietății intimatului dinspre terenul recurenților este la baza fundației de beton a grajdului, astfel că linia stabilită de instanță este greșită, câtă vreme conform schiței suprafața ce se află în proprietatea recurenților, este cea trasată cu culoare roșie, iar între cele două terenuri nu există suprapunere și întabularea terenului de 2600 mp aflat în proprietatea recurenților este corectă.
Recursul pârâților B. G. și B. M. nu este întemeiat.
Prin titlul de proprietate nr. 21878/53241/1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei P. Valeria pentru suprafața de teren de 1 Ha 8700 mp, în cuprinsul căruia este inclus și terenul extravilan cu suprafața de 2600 mp în locul numit "Prelucuța";, însă după emiterea titlului acest teren a trecut în intravilanul localității, în baza Legii nr. 18/1991 (f. 57, 59-60 - dosar fond).
Conform încheierii nr. 5451/_, se întabulează dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu în favoare numitei P. Valeria, iar Memoriul tehnic care a stat la baza întabulării dovedește dreptul de proprietate al persoanei trecute în titlu pentru cei 2600 mp.
Este de reținut faptul că din măsurătorile topografului a rezultat o suprafață de 4039 mp, în timp ce actele de proprietate justificau întabularea suprafeței de 2600 mp, așa cum rezultă din planul de amplasament și delimitare a bunului imobil (f. 63, 84 - dosar fond).
Se înscrie astfel în cartea funciară nr. 45/N P. nr. cad. 280 terenul cu suprafața de 2600 mp, extravilan, în favoarea numitei P. Valeria, deși se identificaseră 4039 mp (f. 71 - dosar fond).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 401/12 februarie 2003, pârâtul P. I., moștenitorul numitei P. Valeria, a vândut pârâților recurenți terenul în suprafață de 2600 mp, iar dreptul de proprietate al acestora este înscris în cartea funciară prin încheierea nr. 9100/_ .
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 2968/_, comuna Lozna, prin primar, vinde reclamantului imobilul înscris în CF nr. 50073 Lozna nr. cad. 50073, compus din teren în suprafață de 2245 mp și grajd.
În speță, pentru identificarea imobilelor înscrise în CF 50073 Lozna nr. cad. 50073 și, respectiv, în CF 45/N P. nr. cad. 280 și pentru a se stabili dacă există suprapunere între cele două terenuri, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică care, concluzionează că cele două imobile nu sunt delimitate prin țăruși
și, întrucât cele două imobile sunt măsurate în două sisteme diferite (sistem stero 70 - nr. cad. 50073, iar nr. cad 280 în sistem aleatoriu sau local) ,s-a procedat la măsurarea terenului pârâților, limitele fiind indicate de P. I., respectiv suprafața de 2700 mp marcată cu roșu în Anexa la expertiză, iar poligonul cu albastru reprezintă schița din planul de amplasament ce a stat la baza întabulării terenului de 2600 mp, schiță care are o suprafață de 4039 mp.
Deci, cu toate că actele de proprietate indicau o suprafață de 2600 mp, s-a măsurat o suprafață de 4039 mp redată în schițele efectuate și care cuprinde și o parte din terenul reclamantului.
Prin urmare, se poate observa în Planul de amplasament și delimitare din Anexa nr. 1 că cele două poligoane de culori diferite - roșu și albastru - cu toate că reprezintă același teren - au suprafețele și geometria diferite.
Este de reținut că expertul mai precizează că între planurile celor două terenuri - planul digitizat la suprafața de 2600 mp și planul cad. 50073 - nu există suprapunere.
Apoi, expertul topograf a identificat pe baza măsurătorilor amplasamentul real al celor două terenuri, identificând ca limită comună latura de 126,66 m, marcată cu verde pe anexa la raport.
Constatând că posesia pârâților se întinde peste suprafața de 2600 mp, justificată prin actele de proprietate asupra unei părți din terenul reclamantului, în mod justificat, prima instanță a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul teren intravilan inclus în CF 50073 nr. cad. 50073, până la limita comună situată de-a lungul laturii de 126,66 m, marcată cu verde conform Raportului de expertiză, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Astfel că linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților se va stabili pe linia despărțitoare a celor două proprietăți, având lungimea de 126,66 m, marcată cu verde conform Raportului de expertiză efectuat în cauză (f. 109-113, dosar fond).
În privința cererii de anulare a Încheierii nr. 5451/2004, persoanele care se consideră vătămate de înscrierile făcute în cartea funciară au la dispoziție acțiunea în rectificarea cărții funciare. Procedura plângerii împotriva Încheierii de carte funciară poate interveni doar în situația în care registratorul respinge cererea de înscriere în cartea funciară, condiție care nu este îndeplinită în cazul în speță.
Or, reclamantul în speță și-a întemeiat acest capăt de cerere pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii cererii, astfel că, în mod justificat, s-a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Este de reținut că la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză nici reclamantul și nici pârâții nu au formulat obiecțiuni și nu au solicitat nici
efectuarea unei contraexpertize, de unde aprecierea că părțile au fost de acord cu concluziile acesteia.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge se nefondat recursul declarat de pârâții B. G. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 481/_ a Judecătoriei Jibou.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâții recurenți să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. G. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 481/_ a Judecătoriei Jibou.
Obligă pârâții recurenți să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. G. | K. | M. L. | M. | M. | L. | M. |
Red.D.G./_ | /Dact.M.V./_ | /ex.2 |
Jud. fond - M. | C. |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Încheierea civilă nr. 137/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 115/2013. Grănițuire → |
|---|
