Decizia civilă nr. 1148/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1148/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
Judecători: A. C.
V. M. - președintele Curții de Apel C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC. R. I. SRL împotriva deciziei civile nr.470/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ * privind și pe pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și SC. B. P. SA, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanții reclamantei recurente, domnul administrator T. u N. și lichidatorul societății domnul Berceanu R. precum și reprezentanta pârâtului intimat
C. Local al mun. C. -N., consilier juridic Țicală Georgia cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate B. P. SA.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei recurente face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei prin chitanța depusă la fila 62 din dosar și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei, astfel cum s-a stabilit prin încheierea camerei de consiliu din 26 februarie 2013, precizând că renunță la calea de atac.
Nefiind formulate cereri prealabile și nici excepții invocate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterile judiciare orale cu privire la recursul declarat.
Reprezentanta pârâtului intimat C. Local al mun. C. -N. solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantei recurente, domnul administrator T. u N.
, solicită respingerea cererii de amânare a pronunțării formulată de reprezentanta pârâtului intimat.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de amânare a pronunțării formulată de reprezentanta pârâtului intimate C. Local al mun. C. -N.
.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului și, în consecință, modificarea în totalitate a deciziei recurate pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul admiterii cererii în despăgubiri formulată de reclamantă.
Reprezentanta pârâtului intimat C. Local al mun. C. -N., solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Cluj, ca temeinică și legală.
C UR T E A
1. Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 6333/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , s-a admis acțiunea exercitată de reclamanta SC R. I. SRL în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N. și B. P. SA C. -N. și s-a dispus partajul în natură al terenului înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. top. 10983/2, cu suprafața de 294 mp, situat în C. -N., str. E. nr. 4, prin atribuirea terenului pârâtului Statul Român, prin C. local al municipiului C. -N. . A fost obligat pârâtul Statul Român, prin C. local al municipiului C. -N., la plata către reclamantă a sumei de 210.240 EURO, în echivalent în lei la data plății, cu titlul de sultă, s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele: Conform copiei CF nr. 1. C. -N. și copiei contractului de vânzare- cumpărare autentificat prin încheierea nr. 5441/_ de BNP L. M., reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra cotei de 49,56/100 parte din terenul situat în C. -N., str. E. nr. 4, nr. top. 10983/2 cu suprafața totală de 294 mp., iar pârâtul este proprietar al cotei-părți de
50,44/100 din terenul menționat.
Conform dispozițiilor art. 728 Cod civil, coproprietarii nu pot fi obligați să rămână în indiviziune, încetarea acestei modalități a dreptului de proprietate fiind obligatorie la cererea oricărui coproprietar.
Potrivit art. 67310al. 1 C.pr.civ., numai în cazul în care împărțeala în natură a bunului nu este posibilă întrucât s-ar diminua valoarea economică a bunului ori s-ar modifica în mod păgubitor destinația economică se procedează la atribuirea în natură a bunului către unul din coproprietari, cu obligarea acestuia la plata sultelor cuvenite celorlalți copartajanți.
In speță, modalitatea de partaj prin atribuirea terenului către pârât și plata sultei către reclamant se impune, având în vedere că terenul are o suprafață relativ mică, respectiv 294 mp, iar împărțirea acestuia i-ar afecta valoarea economică. In anul 1995, suprafața de 57,50 mp din terenul supus partajului a fost concesionat pentru o perioadă de 99 de ani pârâtei SC B.
P. SA, iar pe această suprafață s-a edificat sediul pârâtei, astfel că terenul rămas nu mai este comod partajabil în natură întrucât s-ar produce fărâmițarea excesivă a acestuia.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul B. I., expert asistent din partea reclamantei fiind M. D., instanța a reținut că nu mai este posibilă partajarea în natură a terenului după edificarea clădirii SC B. P. SA, aceasta ocupând 80,9 mp. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea terenului reclamantei este de 21.240 euro, aceasta fiind valoarea sultei datorate de către pârâtul de rândul 1 reclamantei (f.51-68).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 728 Cod civil, al art. 673I0al. 1 C.pr.civ., instanța a admis acțiunea, a dispus partajul în natură al terenului cu obligarea pârâtului Statul Român, prin C. local al municipiului C. -N., la plata unei sulte de 210.240 EURO, în echivalent în lei la data plății.
2.Prin decizia civilă nr.60/A/2012 a T. ului C. , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a admis apelul declarat de pârâtul C. Local al Mun. C. -N. și s-a dispus schimbarea în întregime a sentinței, în sensul că s-a respins acțiunea promovată de reclamanta SC R. a I. SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală
pasivă. Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea intimatei de obligare a pârâților la plata de despăgubiri.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta SC R. a I. SRL a învestit instanța cu o acțiune în sistarea indiviziunii asupra terenului înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. top. 10983/2, cu suprafața de 294 mp, situat în C. -N., str. E. nr. 4, chemând în judecată C. local al municipiului C. -N., în calitate de coproprietar asupra cotei de 50,44 /100 din imobil.
Acțiunea introductivă a fost formulată și în contradictoriu cu parata SC B. opst SA, întrucât aceasta a edificat o clădire asupra terenului în litigiu și a încheiat un contract de concesiune asupra terenului cu C. local al municipiului C. -N. .
În data de_, intimata a depus, odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei, Decizia civilă nr. 4539/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C.
, prin care s-a soluționat irevocabil acțiunea înregistrată inițial sub nr._ al T. ului C., având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției de restituire nr. 7915/_ emisă de Primarul municipiului C.
-N. .
Se constată astfel că, prin dispoziția menționată, s-a dispus și restituirea către Asociația Patronilor și Meseriașilor C. a dreptului de proprietate asupra unei cote de 50,44/100 din terenul în suprafață de 294 mp,.cu nr. topografic 10983/2 înscris în CF nr. 1., precum și subrogarea, conform art.14 din Legea nr.10/2001 rep., în drepturile Statului Român în Contratul de concesiune nr. 16837 din_, încheiat cu B. P. S.A., în favoarea aceluiași revendicator, Asociația Patronilor și Meseriașilor.
Dispoziția nr. 7915/_ emisă de Primarul municipiului C. -N. a fost contestată de către intimata din prezenta cauză, SC R. I. SRL, în dosarul cu nr. inițial_, ulterior cu nr._, fiind soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr.4539/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel
C. .
Urmare a acestei hotărâri judecătorești, s-a constatat nulitatea absolută parțială a Dispoziției de restituire nr. 7915/_, respectiv a art.2 din dispoziție, cu privire la instituirea servituții de trecere, celelalte articole rămânând neschimbate.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că apelantul C. local al municipiului C. -N. nu mai are calitatea de coproprietar asupra cotei de 50,44/100 din imobilul supus partajului, înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. top. 10983/2, cu suprafața de 294 mp, situat în C. -N., str. E. nr. 4, cota respectivă aparținând Asociației Patronilor și Meseriașilor, care potrivit înscrierilor din cartea funciară, și-a întabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 50,44/100, în data de_, anterior promovării prezentului litigiu.
Or, partajul judiciar, ca operație juridică prin care încetează starea de coproprietate, se poartă numai între coproprietari, astfel încât apelanta, care nu este proprietară asupra imobilului supus împărțelii, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ce privește cererea de obligare a paraților la plata de despăgubiri,
formulată de intimata SC Romidraulic I. SRL, la data de_, și întemeiată pe dispozițiile art.723 C.pr.civ., tribunalul a apreciat că aceasta este inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 294 al.1 C.pr.civ., conform cărora în apel nu se pot formula cereri noi, cu excepția celor expres prevăzute de al.1 teza a II-a și al.2 din același articol, excepții în care însă cererea intimatei nu se încadrează.
3. Prin decizia civilă nr. 1843/R din_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C., s-a admis recursul declarat de reclamanta SC R.
I. SRL C. -N. împotriva deciziei civile nr. 60/A/_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, care a fost casată parțial, în ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamantă pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către pârâtul apelant și cu privire la acest aspect a fost trimis apelul spre rejudecare T. ului C. . Toate celelalte dispozițiile au fost menținute.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin recursul declarat de către reclamanta se critică numai soluția pronunțată de instanța de apel în ceea ce privește cererea întemeiată pe prevederile art. 723 C.pr.civ., cerere respinsă ca inadmisibilă prin decizia atacată.
Având în vedere că cererea nu a fost soluționată în fond, Curtea a analizat numai admisibilitatea formulării acesteia direct în fața instanței de apel, fără a aprecia asupra temeiniciei sale, din perspectiva alin. 3 și 5 ale art. 312 C.pr.civ. temeinicia cererii putând fi analizată numai de către instanța de apel, în situația în care în recurs se apreciază că aceasta ar fi fost legal formulată pentru prima dată în apel.
Conform prevederilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ., în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, la alin. 2 al textului de lege prevăzându-se că se pot cere în apel dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe.
Art. 723 C.pr.civ., text de lege pe care a fost întemeiată în drept cererea în despăgubiri formulată de reclamantă în fața instanței de apel prevede că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunzând pentru pagubele pricinuite.
Reclamanta a formulat cererea în despăgubiri în fața instanței de apel în condițiile în care pârâtul C. Local al municipiului C. -N. a formulat recurs, calificat ca și apel, împotriva sentinței prin care s-a partajat terenul înscris în CF nr. 1. C., nr. topo. 10983/2, apel prin care a formulat critici în ceea ce privește modalitatea de partajare aleasă de către instanța de fond. În data de_, apelantul a depus la dosar note de ședință prin care invocă pentru prima dată în cursul procesului lipsa calității procesuale pasive a C. ui Local al municipiului C. -N., cu motivarea că Statul Român prin C. Local al municipiului C. -N. nu mai are calitate de coproprietar al terenului în litigiu.
Având în vedere că cererea în despăgubiri a fost formulată de către reclamantă în data de_, tocmai în considerarea conduitei procesuale a pârâtului apelant care a indicat pentru prima dată în fața instanței de apel că nu mai are calitatea de coproprietar al imobilului în litigiu, este evident că această cerere nu putea fi formulată anterior. Fiind vorba despre o cerere în despăgubiri întemeiată pe conduita procesuală a pârâtului în acest dosar nu se poate pune nici problema oportunității formulării pe cale separată a acestei cereri, rămânând de stabilit dacă această cerere a fost formulată procedural.
Curtea a apreciat că această cerere este formulată cu respectarea prevederilor art. 294 alin. 2 C.pr.civ., care stipulează în mod expres că în apel se pot solicita orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, cererea formulată de către reclamantă în temeiul art. 723 C.pr.civ.
putând fi încadrată în mod cert în această categorie de cereri considerate ca admisibil a fi formulate pentru prima dată în fața instanței de apel.
4. În rejudecare, după casarea cu trimitere, prin decizia civilă nr. 470 din 16 octombrie 2012, Tribunalul Cluj respinge cererea formulată de intimata-reclamantă SC R. I. SRL împotriva apelantului-pârât Statul Român prin C. Local C. -N., având ca obiect plata despăgubirilor în sumă de 137.240 euro.
Investit fiind cu cererea formulată de intimata-reclamantă SC R.
I. SRL împotriva apelantului-pârât STATUL ROMÂN prin C. Local C. -
N., având ca obiect plata despăgubirilor, tribunalul reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată în data de_, reclamanta SC R. a
I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin C. local C. -
N., sistarea indiviziunii asupra terenului în suprafață de 294 mp înscris în CF nr. 1. C. -N., cu nr. top. 10983/2, situat în C. -N., str. E. nr. 4.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată o copie a CF 1.
C. -N., din care rezulta că proprietari tabulari asupra terenului menționat sunt Statul Român, în administrarea C. local al municipiului C. -N., în cotă parte de 50,44 /100 și reclamanta, în cotă parte de 49,56/100.
T. ul constată că această copie nu poartă ștampila Oficiului de cadastru și P. itate Imobiliară C. -N. și nici nu se menționează data la care a fost eliberată.
În data de_, s-a depus la dosarul instanței de apel o copie a CF
C. -N., eliberată în data de_, din care rezultă că prin încheierea CF nr. 85040/_ asupra cotei părți de 50,44/100 aparținând Statului Român s-a înscris dreptul de proprietate al Asociației Patronilor și Meseriașilor C., în baza dispoziției de restituire nr.7915/_ a Primarului municipiului C. -N. .
Reclamanta consideră că, deși din eroare a fost indicat greșit coproprietarul, pârâtul este de rea-credință, întrucât începând cu primul termen de judecată și pe durata întregii judecăți în primă instanță nu a indicat cine este adevăratul proprietar. Astfel, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.723 C.proc.civ., obligarea pârâtului la plata sumei de
137.240 euro, cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferența dintre valoarea terenului în anul 2008 și valoarea actuală a acestuia.T. ul reține că prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. B. I. și Martin D., depus la dosarul primei instanțe la data de_, s-a stabilit că valoarea de circulație a terenului în litigiu este de 423.360 euro. În apel s-a depus la data de_ o completare a raportului de expertiză în care se arată că valoarea actuală a terenului este de 166.404 euro.
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, în temeiul dispozițiilor art.112 C.proc.civ. lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
În speță, reclamanta a introdus în data de_ acțiunea împotriva Statului Român, deși la acea dată dreptul de proprietate al acestuia nu mai era înscris în CF, prin încheierea CF nr. 85040/_ fiind înscris dreptul de proprietate al Asociației Patronilor și Meseriașilor C., în baza dispoziției de restituire nr.7915/_ a Primarului municipiului C. -N. .
Mai mult, tribunalul reține că prin adresa nr.418/452/_ Primăria municipiului C. -N. a comunicat reclamantei că nu acceptă oferta de înstrăinare a cotei părți din terenul în litigiu, întrucât imobilul a fost revendicat de Asociația Patronilor și Meseriașilor C. în temeiul Legii nr.10/2001, iar procedura administrativă de retrocedare nu a fost finalizată.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră că reclamantei îi aparține culpa pentru introducerea acțiunii în sistarea indiviziunii împotriva unei persoane care nu avea calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu la data formulării acțiunii. Reclamanta avea obligația de a identifica în mod corect persoana care era coproprietar asupra imobilului înainte de a formula acțiunea, cu atât mai mult cu cât avea cunoștință despre faptul că exista o cerere de restituire în natură a imobilului. De asemenea, reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată o copie a CF 1. C. -N. care la data introducerii cererii nu mai prezenta situația juridică reală a imobilului în litigiu, iar pe parcursul judecății în fața primei instanțe și în apel, până la data de_, nu a făcut niciun demers la Oficiului de Cadastru și P. itate Imobiliară C. -N. pentru a verifica dacă există modificări asupra situației juridice.
În consecință, chiar dacă în cauză se poate reține și neglijența pârâtului, care după ce a fost chemat în judecată nu a comunicat reclamantei sau instanței de judecată că nu mai are calitatea de coproprietar asupra imobilului în litigiu, tribunalul consideră că această atitudine nu îmbracă forma abuzului de drept procedural. În condițiile în care Statul Român prin C. local C. -N. a avut calitatea de pârât, acesta nu avea obligația de a-și justifica legitimarea procesuală pasivă, această obligație aparținând reclamantului. Totodată, pentru a caracteriza un act de procedură ca fiind abuziv este necesar ca partea care este titularul unui drept procedural să îl exercite cu rea-credință pentru realizarea unui alt scop decât acela pentru care a fost recunoscut de lege, iar în cauză nu pot fi reținute aceste aspecte.
Declarația de recurs. Prin recursul declarat, SC "R. I. " SRL, aflată în insolvență, prin Cabinet Individual de Insolvență Berceanu R., în calitate de administrator judiciar, a solicitat admiterea prezentului recurs si în consecință modificarea în totalitate a Deciziei civile nr. 470/_ pronunțată de T. ul Ciut în sensul admiterii cererii în despăgubiri formulată de societate în mod nelegal instanța de apel a respins cererea de despăgubiri formulată de subscrisa societate.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legi, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din motivarea Deciziei civile nr. 470/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, instanța de apel a reținut în drept dispozițiile art. 723 Cod procedură civilă, însă a apreciat în mod nelegal faptul că pârâtul nu și-a exercitat abuziv drepturile procesuale.
În mod nelegal prima instanță de judecată a apreciat că aparține reclamantei culpa pentru identificarea greșită a persoanei care are calitatea de coproprietar al imobilului în litigiu, iar conduita pârâtului intimat C. Local al M. C. -N. care a pretins constant în tot cursul prezentului litigiu că are calitatea de coproprietar nu reprezintă o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale si nu îmbracă forma abuzului de drept.
În primul rând, așa cum a reținut Curtea de Apel prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare în apel, nr. 1843/A/_ "...cererea de despăgubiri a fost formulată de către reclamantă la data de_ tocmai în considerarea conduitei procesuale a pârâtului apelant care a indicat pentru prima dată în fata instanței de apel că nu mai are calitatea de coproprietar al imobilului în litigiu, fiind evident că această cerere nu putea fi formulată anterior."
Deși Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii, a reținut legal și temeinic faptul că pârâtul intimat a indicat pentru prima dată în apel că nu are calitatea de coproprietar asupra imobilului. Or, atâta timp cât Curtea de Apel a apreciat strict procedural că cererea de despăgubiri nu putea fi formulată anterior este evident faptul că conduita pârâtului de "consolidare" a calității sale de coproprietar este una abuzivă, destinată a conduce la sistarea indiviziunii cu un neproprietar, (dosarul fiind deja soluționat în primă instanță)
Deși instanța de apel a apreciat că indicarea calității procesuale pasive a pârâtului revenea societății în calitate de reclamantă, care avea posibilitatea de a efectua demersuri la OCPI C. pentru a cunoaște faptul că la data de_ s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al Asociația Patronilor și Meseriașilor C., instanța de apel în mod nelegal a ignorat conduită procesuală a pârâtului intimat constând în faptul că pe durata întregului proces în primă instanță pârâtul a depus acte si documente din care reieșit faptul că acesta este în continuare coproprietar cu privire la acest teren.
În cauză nu se poate vorbi despre o simplă neglijentă, o simplă eroare a pârâtului C. Local al M. C. -N., ci despre o conduită procesuală constantă, în care C. Local al M. C. -N. a susținut cu tărie că are calitate de coproprietar si a îndeplinit acte în acest sens.
În mod nelegal instanța de apel a reținut faptul că prin adresa nr. 418/452/_ Primăria M. C. -N. a comunicat reclamantei că nu acceptă oferta de înstrăinare a cotei părți din terenul în litigiu întrucât
imobilului a fost revendicat de Asociația Patronilor și Meseriașilor în temeiul Legii nr. 10/2001, iar procedura administrativă nu a fost finalizată" ignorând însă cu desăvârșire faptul că toate acțiunile C. ui Local al M.
-N. în fata primei instanțe si în fata instanței de apel au fost săvârșite în calitatea de pretins proprietar, în caz contrar având obligația de a comunica faptul că o cotă de proprietate din imobilul în litigiu fusese deja restituită.
Astfel, deși pârâtul intimat cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că la data de 12 septembrie 2007 Primarul M. C. -N. a emis dispoziția de restituire nr. 7915 prin care cota de 50,44/100 - a parte din terenul în suprafață de 294 mp din C. -N., str. M. E. nr. 4, jud. C. se restituie în natură Asociației Patronilor și Meseriașilor C., în cadrul procesului, la data de 18 martie 2008 C. Local al M. C. -N. a arătat că nu se opune în principiu admiterii cererii de chemare în judecată.
Totodată, la termenul din data de 20 mai 2008 prin întâmpinarea depusă pârâtul Statul Român prin C. Local al M. C. -N. arată că nu se opune admiterii cererii de chemare în judecată prin care S.C. R.
S.R.L. a solicitat sistarea stării de indiviziune, deși terenul era deja restituit în natură în favoarea Asociației Patronilor și Meseriașilor C. .
În mod nelegal instanța de apel a reținut: " ...în condițiile în care Statul Român prin C. Local al M. C. N. a avut calitatea de pârât acesta nu avea obligația de a-și justifica calitatea procesuală pasivă, această obligație aparținând reclamantului."
Conduita procesuală a pârâtului nu a fost una pasivă, ci una activă, constând în acte si fapte de natură a crea falsa reprezentare a realității, de natură a conduce la sistarea stării de indiviziune cu un neproprietar.
Astfel, în calitatea sa de pârât la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2008 Statul Român prin C. Local Al M. C. -N., prin concluziile scrise invocă faptul că prin raportul de expertiză experții nu au
propus si o variantă cu plata unei sulte de către reclamant în favoarea Statului R. .
Mai mult decât atât, la data de 3 iulie 2009 prin recursul formulat de către Statul Român prin C. Local al M. C. -N. contestă valoare la care a fost evaluat terenul.
Raportat la cele mai sus arătate, se apreciază că deși reclamantul are obligația de a arăta pârâtul cu care înțelege să se judece si deci de a-i justifica acestuia calitatea procesuală, pârâtul intimat nu doar că nu a contestat această calitatea ci chiar a întreprins acte în calitatea sa de coproprietar, în prezentul dosar.
Instanța de apel a nesocotit faptul că exercitarea abuzivă a drepturilor procesuală rezultă din faptul că pârâtul intimat a înțeles să arată că nu are calitate de coproprietar abia la data de 12 ianuarie 2010, prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, după doi ani de zile de la data înregistrării cererii de sistare a stării de indiviziune si aproape trei ani de zile de la data la care a pârâtul intimat a pierdut calitatea de coproprietar prin emiterea dispoziției de restituire.
Se subliniază faptul că regimul juridic al excepțiilor de ordine publică, respectiv posibilitatea de a fi invocate de oricine în orice stare a pricini nu a fost reglementat în scopul pe a da posibilitatea părții care cunoaște lipsa calității sale procesuale pasive pe a o invoca într-o ultimă sau penultimă fază procesuală.
Conduita procesuală firească, de bună-credință impune invocarea excepției deîndată ce partea cunoaște că nu poate sta în judecată în calitate pe pârât, iar orice conduita contrară realizează conținutul abuzului pe drept.
Abuzul de drept există ori de câte ori există o depășire a limitelor îngăduite de scopul legii si de echitate si ca atare, se situează în sfera faptelor ilicite.
În acest sens, art. 15 din NCC dispune: ... niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv si nerezonabil contrar bunei-credințe", iar art. 1353 din NCC prevede că .. cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepția cazului în care acesta este exercitat abuziv".
Deși anterior intrării în vigoare a Noului cod civil abuzul de drept nu era expres reglementat, așa cum s-a arătat, orice exercitare abuzivă a drepturilor creează si a creat întotdeauna posibilitatea celui prejudiciat de a solicita si pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că instanța de apel nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, sens în care se solicită admiterea prezentului recurs.
Judecata în recurs. Recursul este nefondat.
Observă Curtea că reclamanta a solicitat, în data de_, în temeiul dispozițiilor art. 723 C.pr.civ., obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești în cuantum de 137.240 Euro, în considerarea conduitei procesuale a pârâtului apelant, care a indicat, pentru prima dată în fața instanței de apel, că nu mai are calitatea de coproprietar al imobilului ce face obiectul acțiunii în sistarea indiviziunii.
Exclusiv în limitele acestei cereri, apreciată a fi admisibilă, prin decizia civilă nr. 1843/R/_ a Curții de Apel C., a fost admis recursul reclamantei, a fost casată parțial decizia civilă nr. 60/2012 a T. ului C. și s-a dispus trimiterea apelului spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Pin hotărârea judecătorească care face obiectul prezentului recurs, cererea în despăgubiri a fost respinsă ca neîntemeiată, în aceste limite
urmând a fi exercitat controlul judiciar în calea extraordinară de atac a recursului.
Problema de drept care se pune este aceea a incidenței dispozițiilor art. 723 C.pr.civ., text normativ care a fundamentat în drept cererea în despăgubiri formulată de reclamantă, în opinia căreia conduita procesuală a pârâtului este una abuzivă, întrucât a indicat exclusiv cu prilejul judecății în apel că nu mai are calitatea de coproprietar al imobilului cu privire la care s- a solicitat sistarea indiviziunii, această situație conducând la respingerea acțiunii reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 723 C.pr.civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în mod abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Textul normativ evocat consacră principiul exercitării cu bună- credință a drepturilor procedurale conferite de lege și potrivit scopului pentru care acestea au fost recunoscute, un exercițiu abuziv al drepturilor atrăgând răspunderea persoanei vinovate pentru pagubele cauzate. Norma nu vizează și executarea obligațiilor.
Abuzul de drept procedural constă în exercitarea cu rea credință a unui drept procedural de către partea în proces, în afara oricărui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma pe adversar, pentru a diminua sau a întârzia posibilitățile de apărare, ori de valorificare a drepturilor acestuia.
În literatura juridică de specialitate, s-a apreciat că este necesară întrunirea următoarelor condiții pentru ca un act de procedură să fie considerat abuziv:
autorul actului de procedură să fie titularul dreptului procedural în cauză și să aibă capacitatea procedurală de a-l exercita;
dreptul procedural în cauză să fie exercitat în limitele fixate de lege, așa încât un act abuziv nu se confundă cu un act nelegal;
dreptul procedural în cauză să fie deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege;
dreptul procedural în cauză să fie exercitat cu rea-credință, titularul acestui drept urmărind producerea unui rezultat vătămător părții adverse prin exercitarea actului de procedură respectiv;
exercitarea abuzivă a dreptului procedural să fie consecința încălcării drepturilor procesuale ale unor alte părți.
În raport cu aceste condiții ale abuzului de drept procedural, deduse din analiza textului de lege care îl consacră, Curtea constată că în speță recurenta nu a indicat și nu a motivat, prin cererea în despăgubiri și, ulterior, în căile de atac, care este actul de procedură abuziv, și în considerarea cărui drept procedural pârâtul a exercitat acest act de procedură.
Acțiunea civilă în partaj judiciar a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, instanța constatând că acesta nu are calitatea de coproprietar, iar adevăratul coproprietar nu a fost chemat în judecată de reclamant. Partajul judiciar, ca operație juridică prin care încetează starea de proprietate, se poate desfășura numai între coproprietari.
Prin urmare, s-a constatat existența unui act de procedură nelegal, iar nu abuziv, cererea de chemare în judecată, iar autorul acestui act este chiar reclamanta recurentă, iar nu pârâtul.
Corespunde realității împrejurarea că în tot cursul judecății în primă instanță pârâtul a avut conduita specifică unui coproprietar, a depus acte și documente din care a reieșit faptul că este în continuare coproprietar al terenului în litigiu, și aceasta în condițiile în care a pierdut calitatea de coproprietar la o dată anterioară cererii de chemare în judecată, respectiv în anul 2007, când Primarul M. C. -N., persoană distinctă de pârâtul
în prezentul proces, a emis o dispoziție de restituire în natură a terenului în favoarea Asociației Patronilor și Meseriașilor din C. .
Chiar așa fiind, nu se poate omite că cea care s-a adresat instanței de judecată, exercitându-și acest drept, este reclamanta, iar potrivit art. 129 C.pr.civ., reclamanta avea obligația de a-și proba pretențiile și apărările, de a îndeplini actele de procedură în ordinea, în condițiile și la termenele prevăzute de lege sau de judecător, de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului.
Or, potrivit art. 112 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., cererea prin care se învestește instanța de judecată trebuie să cuprindă numele sau denumirea părților, atât a reclamantului, cât și a pârâtului, pentru identificarea persoanei care promovează acțiunea precum și a celei împotriva cui se îndreptă pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Această obligație aparține, indiscutabil, reclamantului în proces și este expresie a principiului disponibilității care guvernează procesul civil reliefând dreptul părții de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procedurale acordate de lege. În considerarea acestui principiu, părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și a etapelor pe care procesul civile le-ar putea parcurge, în raport cu dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ., judecătorii având obligația de a hotărî numai asupra obiectului dedus judecății, în limitele stabilite de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Cu alte cuvinte, reclamanta, prin cererea de partaj judiciar, avea dreptul și obligația procedurală de a determina identitatea celorlalți coproprietari, chemându-i pe toți în judecată, aceasta reprezentând condiția legală de admisibilitate a unei astfel de acțiuni. Or, este dovedit faptul că reclamanta a chemat în judecată o persoană care nu avea calitatea de coproprietar și aceasta în condițiile în care noul coprprietar și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară încă din anul 2007, realizat fiind astfel principiul publicității și al opozabilității față de terți.
Prin urmare, nu este permis reclamantei să își invoce propria culpă, constând în formularea unei cereri de chemare în judecată nelegale, pentru a obține despăgubiri de la pârât pe temeiul art. 723 C.pr.civ., omisiunea acestuia de a invoca excepția lipsei de calitate procesuală pasivă nefiind expresia unui exercițiu abuziv al unui drept procedural și nici a unei obligații procedurale, acestea aparținând, așa după cum s-a arătat, reclamantei, chemată de lege să justifice calitatea pârâților în proces.
Față de cele ce preced, în mod corect tribunalul a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 723 C.pr.civ. și a respins cererea în despăgubiri a reclamantei.
Cu referire la normele Noului Cod civil, norme de drept substanțial, invocate în cuprinsul motivelor de recurs, acestea nu sunt incidente raportului juridic dedus judecății în prezentul proces, urmărind data nașterii acestuia și aplicarea legii civile în timp.
Nu se verifică motivul de recurs reglementat prin art.304 c.proc.civ., astfel că, reținând și dispozițiile art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC. R. I.
S.R.L. C. -N. împotriva deciziei civile nr. 470 din 16 octombrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-L. B. A. C. V. M.
GREFIER
S. - D. G.
Red.DB/dact.MS 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 575/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 313/2013. Partaj judiciar → |
|---|
