Decizia civilă nr. 116/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/R/_
Ședința publică din data de 07 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G.
JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, recursul promovat de recurentul P. M. L. împotriva sentinței civile nr.7479/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul I. DE P. AL J. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNLAUL
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.7479/04 Aprilie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte acțiunea civila formulata de reclamantul P. M.
L. împotriva paratului I. de P. Județean C., având ca obiect pretenții și, în consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei in favoarea reclamantului, reprezentând cheltuieli de judecata în dosar civil nr._ a Judecătoriei Turda.
Totodată, a fost obligat paratul la plata sumei de 31 lei in favoarea reclamantului reprezentând cheltuieli de judecata in prezentul dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Sentința civilă nr.5408/2011 a Judecătoriei Turda pronunțată în dosar nr._ a fost admisa excepția prescripției executării sancțiunii amenzii și s-a constatat prescrisă sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 402 lei aplicată prin procesul- verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 0496679 încheiat la data de_ și comunicat la data de_ .
Cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant în sumă de 1740,01 lei instanța le-a considerat neîntemeiate întrucât suma reprezintă, conform facturii c/v închiriere autoturism pentru perioada 14-16 decembrie 2011 traseul Constanța - C. - Constanta, echivalent a 1460 km, c/v închiriere autoturism pentru_ traseul C. -
Turda - C., echivalent a 70 km si c/v închiriere autoturism pentru_ traseul C. - Turda - C., echivalent a 70 km.
Reținând că reclamantul a fost amendat pentru faptul că nu avea permisul de conducere și actele asupra sa, instanța a considerat că nu există nici un motiv pentru care reclamantul ar fi fost nevoit să închirieze autoturism deoarece nu i-a fost suspendat permisul de conducere, astfel încât nu avea nici un impediment la deplasare. De asemenea, un traseu Constanța - C. - Constanța nu a fost justificat sub nicio formă de către reclamant, iar deplasările la Turda nu se impuneau întrucât, pe de o parte, putea trimite plângerea prin poștă iar, pe de altă parte, a susținut că a avut angajat avocat, care realiza acest lucru în cadrul onorariului solicitat. Cu toate acestea s-a constatat, potrivit încheierii din_, listată de către instanță din sistemul ECRIS că avocatul angajat nu s-a prezentat la termen, ci s-a limitat la depunerea de concluzii scrise, ulterior. De altfel, și în prezenta cauza, avocatul nu a avut delegație și nu a făcut decât să depună un înscris intitulat "concluzii scrise"; prin care s-a invocat alocarea a 5 ore pentru precedentul dosar, din care 1 ora chiar deplasarea la Turda pentru înregistrare plângere. Alocarea a 5 ore este nejustificata raportat la obiectul cererii, un banal proces-verbal contravențional pentru nedeținerea actelor de către conducătorul auto, proces-verbal care a fost tardiv comunicat.
În consecință, este nerealistă susținerea că s-a alocat 1 oră pentru prezentarea actelor de către reclamant-avocatului (de fapt, doar procesul-verbal contravențional și dovada comunicării); 1 oră pentru studiu dosar (care dosar ?), 2 ore formulare concluzii scrise (când din cuprinsul hotărârii rezultă că s-a invocat doar excepția prescrierii executării sancțiunii) și 1 oră deplasarea la Turda (greu de crezut că s- a deplasat avocatul la Turda doar pentru înregistrarea unei plângeri).
Instanța a apreciat ca pentru dosarul nr._ se poate aloca maxim o oră și jumătate pentru munca juridică depusă, ceea ce presupune suma de 300 lei (la 200 lei ora). De precizat ca instanța nu intervine între înțelegerea dintre client și avocat, respectiv nu cenzurează contractul de asistență juridică (care nici nu a fost depus) clientul fiind liber să plătească suma la care au convenit cu titlu de onorariu însă acesta nu poate fi imputat părții adverse.
Nu în ultimul rând, onorariul avocațial a fost plătit de către reclamant doar la data de_, după soluționarea dosarului nr. _
.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.274 C.pr.civ. a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosar nr._ a Judecătoriei Turda și la suma de 31 lei reprezentând cota parte din taxa de timbru achitată raportat la câtimea pretențiilor admise ale reclamantului.
Împotriva Sentinței civile nr.7479/04 Aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs reclamantul P. M. L.
(f.3-4, dosar nr._ al T. ului C.
- Secția Mixtă de contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de
Muncă și Asigurări Sociale), prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 1.000 lei, precum și cheltuieli de transport în cuantum de 1.740 lei, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a procedat la cenzurarea onorariului avocațial plătit, socotind că instanța de fond a procedat incorect.
Invocă Decizia Î.C.C.J. nr.2420/11 Aprilie 2008, Secția civilă și de proprietate intelectuală, care în cazul litigiilor de stabilirea onorariilor de avocat arată că "onorariul a fost stabilit inter partes conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin.3 al textului menționat care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activități solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte peroane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante";.
Instanța a invocat doar împrejurarea legată de "complexitatea cauzei";, ignorând aspectele legate de "importanța intereselor în cauză, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante";.
Avantajele pe care le-a obținut din admiterea contestației din prezentul dosar au o valoare mare pentru el.
De asemenea, instanța de fond în mod eronat a respins solicitarea sa privind cheltuielile de transport.
Arată recurentul că își desfășoară activitatea, în principal, în afara municipiului C. -N., în special B. ești, Mangalia și în atare situație, la datele de 23 Noiembrie 2011 și 21 Decembrie 2011, fiind în deplasare la Constanța, a fost nevoit să revină în C. -N., pentru a se prezenta la termenele de judecată din datele de 23 Noiembrie 2011 și
21 Decembrie 2011, cheltuiala făcută cu ocazia deplasării fiind una reală și necesară. A fost nevoit să închiriere un autoturism pentru perioada 14 - 16 Decembrie 2011, 23 Noiembrie 2011 și 21 Decembrie 2011, pentru care s-a emis factura nr. ACT 201138/20 Decembrie 2011, în valoare de 1.740,01 lei, care a fost plătită cu chitanța nr.2675142/20 Decembrie 2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.112-114, art.242, art.399-404 Cod procedură civilă.
Prin Încheierea civilă nr.41/21 Noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,
în baza art.99 alin.2 din regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești reglementat prin Hotărârea nr.387/2005 s-a dispus transpunerea dosarului la secția civilă pentru a fi soluționat de către un complet de recursuri civile.
Astfel, la data de 14 Decembrie 2012 s-a înregistrat pe rolul
T. ului C. dosarul civil nr._ *
, pentru când s-a dispus citarea părților, recurentul cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 115,1 lei și 3 lei timbru judiciar.
Intimatul I. de P. al J. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului.
În motivare a arătat că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis doar în parte acțiunea reclamantului, având în vedere că din actele aflate la dosar rezultă o altă stare de fapt decât cea menționată de reclamant în cuprinsul acțiunii.
Astfel, în ceea ce privește onorariul de avocat în sumă de 1.000 lei, consideră că în mod corectă instanța a redus această sumă având în vedere că la dosarul cauzei nu apare un asemenea contract de asistență juridică, mai mult din chitanța depusă la dosar, acest onorariu apare plătit după soluționarea cauzei.
Mai învederează intimatul că nu a contestat veridicitatea sumelor obținute de avocat în această cauză și nu a solicitat intervenția instanței în contractul de asistență juridică, care nici măcar nu a fost depus la dosarul cauzei, ci a solicitat doar aprecierea măsurii în care onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală în temeiul faptului că onorariul este în mod vădit disproporționat cu valoarea, dificultatea litigiului și volumul de muncă al avocatului..
Însăși jurisprudența CEDO este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă, și anume acela că, cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Și în ceea ce privește celelalte elemente de care depinde stabilirea onorariilor, aducând în vedere și dispozițiile art.132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, constată cuantumul onorariului avocatului ca fiind unul nejustificat.
Astfel, potrivit prevederilor din Statutul profesiei de avocat, stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: a). timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activități solicitate de client; b). natura, noutatea și dificultatea cazului; c). importanța intereselor în cauză; d). împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; e). notorietatea, titlurile, vechimea în muncă,
experiența, reputația și specializarea avocatului; f). conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; g). avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; h). situația financiară a clientului; i). constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Și în ceea ce privește constrângerile de timp în care avocatul a fost obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura serviciile sale apreciază că acesta a fost redus ca durată în contextul actelor îndeplinite la dosar, dar și în cel al neprezentării acestuia la nici un termen de judecată al instanței de fond.
Astfel, consideră cuantumul onorariului avocatului ca nefiind unul rezonabil și care nu reflectă în mod real și necesar activitățile desfășurate efectiv de acesta în prezenta cauză.
În ceea ce privește suma solicitată de reclamant în sumă de 1.740 lei plătită pentru închirierea unui autoturism pentru participarea acestuia la termenele de judecată, consideră că instanța de fond în mod corectă a respins acest capăt de cerere atât timp cât permisul de conducere nu i-a fost suspendat, nu înțelege motivul pentru care ar fi închiriat un autoturism chiar dacă nu ar avea în proprietate un asemenea vehicul și, în plus, avea angajat avocat tocmai pentru a-i susține interesele în fața instanței.
Față de toate aspectele de fapt și de drept învederate, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii în tot a acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat de recurentul P. M. L., prin prisma motivelor de apt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit recuperarea de către recurentul-reclamant a cheltuielilor de judecată constând în 1000 lei onorariu avocațial și 1740 lei cheltuieli de deplasare, efectuate în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda.Obiectul acestui dosar a constat în formularea de către recurentul-reclamant P. M. L. a unei plângeri contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr.0496679 încheiat la data de_ de Poliția mun.Turda.
Judecătorii au dreptul, potrivit art.274 al.3 cod pr.civ. să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Aceste dispoziții legale au fost declarate constituționale prin Decizia nr.401 din_ a Curții Constituționale, în care s-a arătat că nici o dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogrativelor instanței de a cenzura cu
prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogrativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil( cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, S. e și alții împotriva României, Raicu împotriva României).
Dispozițiile art.274 al.3 cod pr.civ. nu contravin nici disp.art.30 din Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocat și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului.
Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a art.969 cod civ., care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
Ca atare, în mod corect, prima instanță a apreciat că suma de 1000 lei onorariu avocațial, deși are caracter cert nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă și în consecință diminuarea sa în limita sumei de 300 lei apare ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea apărătorului.
În speță, cauza a avut un grad minim de complexitate(plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr.0496679 încheiat la data de_ de Poliția mun.Turda pentru săvârșire contravenției de neprezentare la control a permisului de conducere și a actelor) și care nu necesită a specializare anume din partea avocatului, minim fiind și efortul depus de avocat, care s-a limitat doar la redactarea de concluzii scrise de mai puțin de o pagină.Nu este de neglijat nici faptul că avocatul recurentului nu s-a prezentat în fața instanței pentru susținerea intereselor acestuia, iar plângerea contravențională a fost redactată personal de recurent.
În ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 1740 lei reprezentând contravaloarea închirierii unui autoturism pentru deplasarea recurentului la Judecătoria Turda, în mod corect, au fost apreciate ca neîntemeiate de către instanța de fond.
În primul rând aceste cheltuieli nu au fost necesare, pe de o parte, pentru că, înregistrarea plângerii contravenționale, ca de altfel a oricărei cereri la instanța de judecată nu presupune prezența obligatorie a persoanei la ghișeu, existând atâtea alte posibilități, respectiv trimiterea prin poștă, fax, etc. sau prin avocat, iar pe de altă parte, nici prezența recurentului la termenul de judecată nu era obligatorie în condițiile în care a avut angajat avocat, care în cadrul onorariului convenit avea obligația susținerii cauzei.În plus față de prima instanță, tribunalul are dubii asupra veridicității efectuării acestor cheltuieli, ordinul de deplasare fiind semnat din partea unității care l-a acordat recurentului tocmai de acesta.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. M. L. împotriva sentinței civile nr.7479/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. fiind transferat la altă instanță semnează Președinte secție Civilă Ana-SS | JUDECĂTOR, C. -A. C. |
GREFIER, D. B. |
red.C.C./dact.D.B.
_
2 ex.
Jud.fond:N. -F. B.
| ← Decizia civilă nr. 303/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 227/2013. Pretenții → |
|---|
