Decizia civilă nr. 1188/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1188/R/2013
Ședința publică de la 04 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent V. A., împotriva Sentinței civile nr. 619/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat P. M. T., având ca obiect acțiune în constatare REJUDECARE DOS._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul recurentului avocat Moldai Bela în substituirea d-nului avocat G. Nicolae
Lipsă fiind:
intimat Pârât - P. M. T.
- recurent Reclamant - V. A. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată faptul că recursul este formulat în termen și este motivat.
Se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât prin care se solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar chitanța nr. 551400/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 34 lei și timbru judiciar în sumă de 0,45 lei.
Instanța constată faptul că prezentul recurs este legal timbrat. Reprezentantul recurentului arată că nu mai are alte cereri în probațiune. Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 619/2013 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul V. A. în contradictoriu cu pârâtul P. M. T. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului cu nr. 6931/1 din_ încheiat de părți, reclamantul a folosit cu titlu de închiriere terenul proprietatea Statului Român situat din punct de vedere administrativ în municipiul T., str. C. în suprafață de 480 mp, având obligația corelativă de a plăti chiria aferentă. Contractul de închiriere a fost
încheiat pe durată nelimitată, rezilierea putând opera pentru motive bine întemeiate.
Ulterior părțile au încheiat un nou contract de închiriere, având ca obiect terenul situat în T., str. C. în suprafață de 405 mp, ce face obiectul litigiului, prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, ultimul fiind actul adițional din data de_, prin care a fost prelungită durata închirierii până la data de_ . Prin adresele cu nr. 1363/_, respectiv nr. 5748/_, reclamantului i s-a adus la cunoștință rezilierea contractului de închiriere. Reclamantul contestă legalitatea rezilierii unilaterale a contractului său de închiriere în considerarea faptului că nu au existat motive temeinice pentru a se proceda în acest fel, având în vedere că el a achitat la zi chiria aferentă.
Potrivit prevederilor contractuale, astfel cum acestea au fost însușite de părți prin ultimul act adițional încheiat, din data de_ "proprietarul (Consiliul Local) prin S. API are dreptul de a rezilia în mod unilateral contractul de închiriere, din motive bine întemeiate legate de interesul național sau local, cu notificarea prealabilă, chiriașul obligându-se să preia terenul liber de orice sarcini".
În speță, potrivit apărărilor pârâtului, motivele care au condus la rezilierea contractului de închiriere au constat în includerea terenului între cele ce urmau a fi atribuite conform Legii nr. 15/2003 în vederea construirii de locuințe de către tineri, prin H.C.L. T. nr. 109/2007. Astfel a fost întocmită o documentație de dezmembrare a imobilului teren situat în T., str. C. nr. 10, înscris în C.F. 5603 T., nr. top 4234/1/2/1/1/3/12, proprietatea comunei Urbana T. în două imobile cu nr. top noi, după cum urmează: nr. top 4234/1/2/1/1/3/12/1, în suprafață de 116 m.p., ce rămâne în proprietatea comunei Urbana T. și nr. top 4234/1/2/1/1/3/12/2, în suprafață de 300 m.p. (H.C.L. T. nr. 109/2007).
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică topografică, expertul concluzionând că imobilul ce face obiectul contractului de închiriere încheiat cu reclamantul are suprafața reală măsurată de 416 m.p. și este identic cu imobilul înscris în C.F. 5603 T., nr. top 4234/1/2/1/1/3/12, proprietatea comunei Urbana T., care a fost dezmembrat în două imobile noi, înscrise în C.F. 51970 T.
, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 15602 T., nr. cadastral 4150, în suprafață de 300 m.p. și în C.F. 56165 T., provenită din conversia de pe hârtie a
15603 T. nr. cadastral 4151, în suprafață de 116 m.p. A mai precizat expertul că acest terenul ce a făcut obiect al contractului de închiriere se suprapune cu o suprafață de 300 m.p. cu imobilul atribuit numitei Pasc D., înscrisă în lista de priorități pentru acordarea unor terenuri în temeiul Legii nr. 15/2003, anexa nr. 1 la H.C.L. T. nr. 109/2007.
Instanța a mai reținut că prin HCL_ 10 terenul înscris în C.F. 51970 T.
, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 15602 T., nr. cadastral 4150, în suprafață de 300 m.p. a fost atribuit în folosință gratuită numitei Pasc D. . În aceste circumstanțe, instanța a reținut că motivul ce a determinat rezilierea contractului de închiriere, respectiv adoptarea Hotărârii nr. 91/_ a Consiliului Local T., ce a avut la bază propunerea comisiei pentru aplicarea Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală a fost unul întemeiat, suprafața de 300 m.p. din terenul de 416 m.p. înscris în C.F. 5603 T., nr. top 4234/1/2/1/1/3/12, proprietatea comunei Urbana T. fiind atribuită în folosința gratuită numitei Pasc D., pe durata existenței construcției proprietate personală.
În aceste condiții, instanța a apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nelegalității rezilierii contractului de închiriere nr.469/11 februarie 2008, astfel că l-a respins.
Totodată, instanța a mai reținut că, în cauză, contractele civile sunt guvernate de principiul libertății contractuale (sau al libertății de voință); acest principiu exprimă regula de drept potrivit căreia persoanele sunt libere să încheie orice fel de contracte doresc, determinându-le în mod liber, atât fondul, cât și forma. Altfel spus, părților contractante le este recunoscută libertatea de a-și supune acordul lor de voință unei legi al cărei conținut și formă îl determină chiar ele.
După cum se poate observa, contractul de închiriere încheiat cu reclamantul a avut ca obiect un teren în suprafață de 405 m.p., privit ca un bun indivizibil, astfel că și rezilierea a vizat întreaga suprafață. Prin urmare, pentru recunoașterea unui drept de folosință al reclamantului, cu titlu de închiriere asupra suprafeței de 116 m.p. din C.F. 56165 T., provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 15603 T. nr. cadastral 4151, provenită din dezmembrarea terenului înscris în C.F. 5603 T., nr. top 4234/1/2/1/1/3/12, ar însemna ca instanța să suplinească acordul de voință al părților cu privire la încheierea unui nou contract de închiriere cu un alt obiect decât cel inițial. Ori, acest aspect nu este posibil, câtă vreme nu s-a stabilit caracterul abuziv al refuzului pârâtului de a încheia un nou contract cu reclamantul. Față de aceste considerente, și capătul de cerere privind recunoașterea în favoarea reclamantului a unui drept de folosință asupra terenului în litigiu apare ca neîntemeiat, astfel că instanța l-a respins. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. A., solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii introductive de instanța astfel cum a fost formulata si precizata, potrivit dispozițiilor art. 312 al. 3 CPC.
În motivarea cererii s-a arătat că referitor la nelegalitatea sentinței atacate, sunt incidente prev. art. 304 pct.9 CPC, sentința pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pe de-o parte, iar pe de alta parte, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.7 C.pr.civ..
Instanța de fond retine ca "contractul de inchiriere cu reclamantul a avut ca obiect intreaga suprafața de 405 mp teren, privit ca bun indivizibil, astfel ca si rezilierea a vizat intreaga suprafața", fara a se indica argumentele pe care se spijina aceasta concluzie a completului de judecata; iar cu privire la recunoașterea unui drept de folosința al reclamantului, cu titlu de inchiriere asupra suprafeței de 116 mp, se retine ca "instanța nu poate sa suplinească acordul de voința al pârtilor cu privire la incheierea unui nou contract de inchiriere cu un alt obiect decât cel inițial".
Potrivit unor definiții oferite de doctrina, sunt considerate divizibile acele bunuri care pot fi impartite, fara ca prin aceasta sa piardă destinația economica anterioara, fiindcă părțile rezultate in urma divizării au destinația si utilitatea economica pe care a avut-o întregul. Dimpotrivă, sunt bunuri indivizibile acelea din a căror divizare rezulta parti cu destinația sau utilitate economica diferita de aceea a bunului care a fost supus impartirii.
In concreto, in cauza dedusa judecații, contractul de inchiriere a vizat la momentul incheierii acestuia intreaga suprafața de teren de 416 mp, insa nu se poate susține ca acesta este privit ca un bun indivizibil pentru următoarele considerente:
Terenul inscris in CF 5603 T., nr.top. 4234/1/2/1/1/3/12, proprietatea comunei Urbana T. a fost dezmembrat in doua imobile noi cu nr.top. noi dupa cum urmează: 4234/1/2/1/1/3/12/1, in suprafața de 116 mp, ce ramane in proprietatea comunei Urbana T. si nr.top. 4234/1/2/1/1/3/12/2, in suprafața de 300 mp, intabulat cu drept de folosința in favoarea numitei Pasc D., in baza HCL T. nr. 109/2007. Din acest punct de vedere, imobilul teren este un bun divizibil.
Suprafața de teren de 116 mp este lipita de spatele casei mele, unde recurentul a amplasat haznaua si canalizarea casei, astfel incat contractul de inchiriere prezintă interes si pentru suprafața de 116 mp atat pentru recurent, cat si pentru Comuna Urbana T., care la momentul actual deține in proprietate o suprafața de teren care nu este folosita de nimeni.
Fata de aceste aspecte, se impune a se constata ca in fapt atat contractul de inchiriere cat si rezilierea acestuia, raportat la obiectul contractului, prezintă un caracter de divizibilitate si nu de indivizibilitate cum in mod neintemeiat susține instanata de fond. In alta ordine de idei, recunoașterea unui drept de folosința al reclamantului, cu titlu de inchiriere asupra suprafeței de 116 mp, presupune
modificarea parțiala a contractului de inchiriere inițial, in sensul modificării parțiale a obiectului contractului, si nicidecum incheierea unui nou contract de inchiriere cu un alt obiect decât cel inițial, astfel cum susține instanța de fond.
II. In al doilea rand, fata de dispozițiile legale in materie, completul de judecata apreciază ca neintemeiat capătul de cerere privind constatarea nelegalitatii rezilierii contractul de inchiriere nr. 469/_, apreciind ca in cauza, motivul care a determinat rezilierea contractului de inchiriere, respectiv Hotărârea nr.91/_ a Consiliului local T. ce a avut la baza propunerea comisiei pentru aplicarea legii 15/2003, a fost unul întemeiat, suprafața de 300 mp din terenul de 416 mp fiind atribuita in folosința gratuita numitei Pasc D., pe durata existentei construcției proprietate personala.
Potrivit prevederilor contractuale, proprietarul are dreptul de a rezilia contractul de inchiriere, in mod unilateral, din motive bine întemeiate legate de interesul național sau local, cu notificarea prealabila.
Pentru suprafața de 300 mp ce a fost atribuita cu titlu gratuit pentru sprijinul acordat tinerilor in vederea construirii unei case proprietate personala, apreciez ca exista un motiv întemeiat ce impune rezilierea contractului de inchiriere, insa este intemeiata doar o reziliere parțiala, pentru suprafața de 300 mp. In schimb, pentru suprafața de 116 mp, nu exista absolut niciun motiv intemeiat si in consecința niciun temei legal care sa impună rezilierea unilaterala a contractului de inchiriere.
Pentru aceste considerente, fata de motivele de nelegalitate ale sentinței contestate si in conformitate cu prev. art. 304 ind.1 C.pr.civ. potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev. in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacat si rejudecand cauza sa se constate nelegalitatea parțiala a rezilierii contractului de inchiriere pentru suprafața de 116 mp si in consecința sa se constatați ca reclamantul are un drept valabil de folosința pentru suprafața de teren de 116 mp situat din punct de vedere administrativ in T., str. C., nr.10, jud.Cluj, inscris in Cf 56165 T., nr.cad.4151 ce formează obiectul contractului de inchiriere.
Prin întâmpinarea formulată de P. municipiului T., s-a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal.
În mod temeinic si legal instanța de fond a respins cererea reclamantului de constatare a existentei unui drept de folosința valabil al acestuia asupra suprafeței de teren de 116 mp, situata in T., str. C., înscrisa actualmente in CF nr.56165 T., provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 15603 T., prevăzuta cu nr. cadastral 4151. Contrar celor susținute de către recurent, obiectul contractului de închiriere încheiat cu reclamantul a fost unul indivizibil, considerat in ansamblul sau, contând in transmiterea in folosința a unui imobil teren in suprafața de 405 mp (in suprafața reala măsurata de 416 mp, conform expertizei topografice efectuate in cauza) cu destinația gradina, identificat si delimitat ca atare in CF nr.5603 T., nr.top.4234/1/2/1/1/1/12. Rezilierea care a operat asupra contractului de închiriere, in baza art. 3 din actul adițional din_, a fost una totala, cu privire la întreaga suprafața de 405 mp închiriata, fiind determinata de necesitatea efectuării operațiunilor de dezmembrare a imobilului si de atribuire a unei parcele din acesta in condițiile Legii r. 15/2003.
Totodată, considera ca dreptul de proprietate si, implicit, de dispoziție asupra imobilul teren inscris in CF nr.56165, prevăzut cu nr.cad.4151, in suprafața de 116 mp aparține in exclusivitate unității administrativ-teritoriale, singura entitate care poate decide daca imobilul va fi oferit in continuare spre inchiriere sau nu. In măsura in care instanta de fond ar fi constatat existenta dreptului de folosința al reclamantului asupra acestei suprafețe de teren de 116 mp, acest fapt ar fi echivalat cu depășirea competentelor acesteia si încălcarea dreptului de dispoziție acordat in exclusivitate unității administrativ-teritoriale.
Mai mult, solicitarea recurentului-reclamant de constatare a existentei unui drept de folosința valabil doar asupra suprafeței de teren de 116 mp- rezultata in
urma operațiunilor de dezmembrare a imobilului in suprafața de 405 mp ce a făcut obiectul contractului de inchiriere-este cu atat mai inadmisibila cu cat aceasta a fost făcuta doar in fata instanței de fond, dupa casarea cu rejudecare. Apreciază ca o astfel de precizare a acțiunii cu care a fost investita inițial instanța de judecata era inadmisibila infuza procesuala a rejudecarii dupa casare, instanța de fond fiind obligata sa dezlege cauza cu respectarea indrumarilor deciziei de casare si in limita acesteia. Ori, prin Decizia civila nr. 1140/R/_ a T. ului Cluj s-a dispus rejudecarea cauzei in vederea efectuării unui raport de expertiza care sa confirme faptul ca suprafața de 300 mp. înscrisa in CF 51970, prevăzuta cu număr cadastral 4150, atribuita numitei Pasc D., este o parcela de teren dezmembrata din imobilul teren prevăzut inițial cu nr.top. 4234/1/2/1/1/1/12 - teren care a făcut obiectul contractului de închiriere cu V. A. . Se poate observa astfel ca prin decizia de casare nu s-a făcut referire nici un moment Ia nelegalitatea rezilierii contractului de închiriere din perspectiva motivelor întemeiate care au stat la baza acesteia, ci doar la necesitatea stabilirii cu certitudine a unei identități intre imobilul atribuit in baza Legii nr.15/2003 si parte din imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere.
Susținerile recurentului conform cărora, cu privire Ia suprafața de teren de 116 mp, nu subzista nici un motiv întemeiat care sa justifice rezilierea contractului de închiriere, sunt in mod vădit neîntemeiate.
Aceasta întrucât motivul bine întemeiat, de interes local, pentru care s-a procedat la rezilierea contractului de închiriere cu privire la întreg imobilul teren prevăzut cu nr.top. 4234/1/2/1/1/1/12 in suprafața de 405 mp. a fost aprobarea HCL nr. 109/2007, prin care a fost stabilita lista de priorități pentru acordarea unor terenuri in temeiul Legii nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personala. Având în vedere faptul că, potrivit art. 2 din Legea nr.15/2003 suprafața maxima de teren ce putea fi acordata pentru construirea unei locuințe era de 300 mp., prin HCL nr.248/2008 s-a aprobat documentația tehnica de dezmembrare a imobilului înscris in CF 5603, prevăzut cu nr. top. 4234/1/2/1/1/1/12, in suprafața de 416 mp, iar ulterior, prin HCL nr.91/2010 o parcela de teren de 300 mp. din imobilul indicat a fost acordat in folosința gratuita numitei Pasc D. .
Conform memoriului justificativ, parte integrantă din documentația de dezmembrare, pentru cele doua parcele de teren rezultate în urma dezmembrării era necesara obținerea unui număr cadastral provizoriu, astfel ca terenul in suprafața de 300 mp. a fost înscris în CF 51970 (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 15602), cu număr cadastral 4150, iar suprafața de teren rămasa, de 116 mp, a fost înscrisa in CF nr.56165 (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 15603), cu număr cadastral 4151. Prin urmare, rezilierea contractului de încheiere cu privire la întreaga suprafața de 405 mp. deținuta de către V. A. s-a impus tocmai pentru a se putea efectua operațiunile de dezmembrare a imobilului situat in T., str.C., prevăzut cu nr.top. 4234/1/2/1/1/1/12, operațiuni imperativ necesare, nu doar in vederea înscrierii celor doua parcele de teren rezultate in cârti funciare distincte, ci si in vederea delimitării faptice a acestora, in teren.
Pe de alta parte, ideea existentei unei posibilități de reziliere parțiala a unui contract de încheiere este incompatibila cu normele de drept civil care guvernează aceasta instituție, întrucât rezilierea, prin natura sa, poate opera doar cu privire la întregul contract. Chiar si in măsura in care, prin absurd, operațiunile de dezmembrare si delimitare faptica, in teren, a celor doua parcele distincte de teren s-ar fi putut tace in lipsa rezilierii contractului, nu am putea vorbi de o reziliere parțiala, ci eventual de o modificare a obiectului contractului -prin reducerea suprafeței inchiriate, modificare care putea avea loc doar unilateral, prin exercitarea dreptului de dispoziție asupra terenului ce revine in exclusivitate unității administrativ-teritoriale.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art.312 coroborat cu art.304 ind.1 C.pr.civ. îl va admite pentru următoarele considerente:
Conform clauzelor contractuale, inserate în ultimul act adițional încheiat din data de_ "proprietarul (Consiliul Local) prin S. API are dreptul de a rezilia în mod unilateral contractul de închiriere, din motive bine întemeiate legate de interesul național sau local, cu notificarea prealabilă, chiriașul obligându-se să preia terenul liber de orice sarcini".
T. ul apreciază că deși este folosit termenul de reziliere în mod unilateral a contractului, aceasta echivalează de fapt cu o denunțare unilaterală a contractului conform art.969 alin.2 din C.civ. potrivit căruia convențiile se pot revoca prin consimțământ mutual sau din cauze autorizate de lege cu condiția să nu fie un act irevocabil, iar clauza de denunțare să nu fie una pur potestativă pentru că altfel ar fi nulă .
Așadar, în condițiile în care s-a constatat în urma efectuării expertizei tehnice topografice că doar o parte din teren este necesar atribuirii în temeiul Legii 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, această desființare a contractului de închiriere nu poate opera decât parțial în limitele circumscrise de clauza contractuală redată anterior.
În opinia tribunalului în această manieră nu se va suplini acordul de voință al părților cu privire la un nou contract cu un alt obiect decât cel inițial deoarece această denunțare s-a realizat tocmai în limitele convenite, nici una dintre părți nefiind prejudiciată.
Pe de altă parte a proceda altfel ar însemna a se aplica un regim mai aspru decât al nulității care este guvernat de regula parțialității.
Drept urmare, va constata nelegalitatea desființării locațiunii pentru suprafața liberă de 116 mp, constatând validitatea actului pentru această suprafață.
În ceea ce privește însă constatarea dreptului valabil de folosință asupra terenului respectiv, tribunalul constată că actul de închiriere în discuție a fost valabil până în data de_ (f. 20 dosar fond), neputându-se aprecia că a operat tacita relocațiune în condițiile în care prin Dispoziția P. ui mun. T. nr. 3081/_ s-a dispus în mod ferm desființarea construcției realizate fără autorizație de construire de către reclamant cu destinația de gard, precum și eliberarea suprafeței de teren litigioase, poziție menținută și în prezent (f. 10 dosar fond).
Așadar, reclamantul nu mai poate beneficia de un drept de folosință actual pentru suprafața rămasă decât până la momentul arătat,_ .
Față de cele ce preced, tribunalul va admite în parte cererea formulată.
În baza art. 276 C.pr.civ., va obliga pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale la fond, în sumă de 453,95 lei (taxă de timbru, timbru judiciar și parte din onorariu expert), proporțional cu pretențiile admise și 9,45 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxă timbru, alte cheltuieli nefiind justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant V. A., împotriva Sentinței civile nr. 619/2013 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o modifică în parte în consecință:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul V. A., în contradictoriu cu pârâtul P. M. T. și în consecință:
Constată nelegalitatea desființării contractului de închiriere nr. 469/_, în ceea ce privește parcela de teren în suprafață de 116 m.p., cu număr cadastral 4151, înscrisă în CF nr. 56165 T. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 15603 T. ), constatând validitatea contractului pentru această suprafață.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale la fond, în sumă de 453,95 lei (taxă de timbru, timbru judiciar și parte din onorariu expert).
Obligă intimatul P. M. T. să plătească recurentului V. A. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 9,45 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, C. -S. Ș. |
Red.dact.O.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond. M. M. O. - Jud. T.
| ← Decizia civilă nr. 577/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 290/2013. Actiune in constatare → |
|---|
