Decizia civilă nr. 119/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILA Nr. 119/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din: Președinte O. R. G.
Judecător Ana-SS Grefier A. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de M. T. R. PRIN P., de S. H. T. S. . și de T. M., împotriva Sentintei civile nr. 4336/_
, pronuntata de Judecatoria T. in dosar nr._, având ca obiect revendicare imobiliară rejudecare dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul
M. ui T., c.j. Calin Petrindean, reprezentanta apelantei SC H. T. ,
c.j. Rosca Nicolae, apelantul T. M. și martorii D. C. și M. E. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la solicitarea instanței, apelantul T. M. arată că solicită acordarea de daune morale din anul 2005 de când administrează această afacere, însă problemele au început din anul 1998.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada cu 3 ani înainte de introducerea cererii reconvenționale, respectiv 2005 și până la_ .
Apelantul T. M. arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul apelantei M. T. solicită admiterea excepției invocate.
Reprezentantul apelantei SC H. T. arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța admite excepția prescripției dreptului material la acțiune referitor la cererea reclamantului T. M. de acordare a daunelor morale pentru perioada 2005 -_ .
Instanța procedează la audierea martorilor,declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentantul apelantului M. T. solicită admiterea apelului lor, arătând că susține motivele de apel formulate. Totodată, solicită respingerea celorlalte apeluri formulate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantei SC H. T. solicită admiterea apelului lor, respingerea apelului declarat de Primăria Turda, cu cheltuieli de judecată. Totodată, solicită restituirea taxei de timbru de 200 lei pe care a achitat-o din eroare în apel.
Apelantul T. M. solicită admiterea apelului declarat de el și respingerea apelului declarat de Primăria Turda.
Instanța, în temeiul art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 146/1997, dispune restituirea către apelanta SC H. T. SRL a sumei de 200 lei,
achitată prin chitanța emisă de Direcția de taxe și impozite a Primăriei T. la data de_, cu titlu de taxă judiciară de timbru nedatorată, întrucât apelul formulat de aceasta este scutit de taxa de timbru, având ca obiect cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin Sentinta civila nr. 4336/_ pronuntata de Judecatoria T. in dosar nr._, a fost respinsă cererea principala promovata de reclamantul M. T. reprezentat prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC H. T. SRL si cu paratul T. M., cerere avand ca obiect revendicare.
A fost respinsă cererea reconventionala formulata de paratul T. M., cerere avand ca obiect acordare daune morale.
A fost respinsă cererea paratei SC H. T. SRL pentru acordare cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a retinut urmatoarele:
Cu privire la imobilul inscris in CF 913 Poiana, ( actual CF 51746 T.
) A+1, nr. top. 1168/2/1/1/1/1/1/1/1/1/_
/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/_ /1/1/1/1/1/1/1/1/_
/1/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 cu destinația de pasune in suprafața de 234.982 mp., este proprietar tabular Pasunea Comunei Poiana cu titlu de improprietarire, conform Incheierii de CF 1984/19 mai 1927
Reclamantul a sustinut ca doar o suprafata de 7500 mp din acest imobil a format obiect al contractului de inchiriere incheiat cu parata iar pentru diferenta de 7500 mp parata nu detine vreun titlu legal ( f. 54 dosar).
Acest aspect este insa contrazis de ansamblul probator administrat in cauza, din care a rezultat fara dubiu ca suprafata de teren atribuita paratei a fost de 15.000 mp.
Astfel, la data de_ s-a incheiat intre Primăria mun. T. si locatorul T. P. contractul de inchiriere nr.7283 pentru o suprafața de teren de 7.500mp., teren situat in zona dintre str.S. si Stadion cu destinatia poligon auto ( f. 16 dosar) ; cu Decizia nr.52/_ eliberata de P. ia mun T. s-au inchiriat alti 7.500mp teren Scolii Particulare de conducători Auto reprezentata de T. P. pe durata existentei constructiei Scolii Particulare de conducători Auto ( f. 17 dosar).
La acel moment terenul astfel inchiriat era unul neproductiv ( depozit gunoaie ) conform avizului nr.20/293/_, eliberat de Oficiul de cadastru - f. 17 dosar, pe teren realizandu-se obiectivul pentru care acesta a fost inchiriat conform autorizației pentru executare lucrari nr. 138/28 decembrie 1990 ( f. 18 dosar) .
Denumirea societății locatoare a fost modificata de mai multe ori, aceasta fiintand o perioada sub denumirea "Scoală de Șoferi H. T. "SRL administrata de T. P. si dupa decesul acestuia administrata fiind de fiul sau T. M. sub denumirea, in prezent, de SC"H. T. "SRL aspect recunoscut si de reclamanta in cuprinsul cererii formulate in prezentul dosar.
Intre Consiliul Local al mun T., in calitate de reclamant si parata SC Scoala de Soferi H. SRL T. s-a purtat un litigiu anterior, initial inregistrat sub numarul de dosar 6863/1997 al Judecatoriei T., dosar stramutat la Tribunalul Sibiu, conform dispozitiilor Incheierii nr. 481/27 ianuarie 2005 a
I., Tribunalul Sibiu pronuntand sentinta civila nr. 958/8 iulie 2005 in dosarul nr. 993/2005, sentinta mentinuta prin respingerea cailor de atac a apelului de catre Curtea de Apel Alba I. prin decizia civila nr. 216/A/2005 si prin aceleia a recursului de catre I. prin decizia nr. 2144/13 iunie 2006 ( f. 23-31 dosar).
In litigiul anterior astfel solutionat in mod definitiv si irevocabil instantele judecatoresti s-au pronuntat cu privire la obligarea paratei la plata pretului concesiunii pe anii 1997 si 1998 si a penalitatilor aferente, rezilierea contractului de concesiune nr. 41/21 iunie 1994 cu obligare parata la despagubiri si lasarea de catre parata in deplina posesie si pasnica folosinta a terenului liber de constructii de 15.000 mp inscris in CF 913, teren ce s-a sustinut ca a constituit obiect al contractului de concesiune 41/ 21 iunie 1994.
In acelasi sens, este de retinut ca in cuprinsul sentintei civile nr. 958 din 8 iulie 2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 993/2005 s-a mentionat ca suprafata de teren închiriata si atribuita in anul 1990 paratei SC"H. T. "SRL este de 15.000 mp ( pagina 5 ultimul alineat) si astfel inca din anul 1990 parata detinea in mod legal aceasta suprafata de teren ( pagina 6, alineat 3, 5 - f.22-25 dosar); de asemenea prin decizia nr. 2144 din 13 iunie 2006 pronuntata de I. in dosar_ s-a mentionat ca parata folosea legal terenul inca din 1990 (in baza contractului de inchiriere din 1 iunie 1990 si a deciziei nr. 52 din 3 august 1990 de atribuire pe durata constructiilor )- pagina 3, primul alineat, f. 29-30 dosar.
Se impune a fi mentionat astfel ca in practica jurisdictiei de contencios european al drepturilor omului s-a retinut cu deplin temei ca instantele trebuie sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare ( cauza Amuraritei impotriva Romaniei ).
Pe de alta parte, reclamantul pentru a justifica detinerea ilegala, fara titlu a terenului din cauza, a mai sustinut si ca actul juridic incheiat cu parata, contractul de inchiriere nr. 7283/1 iunie 1990 a expirat la data de 1 iunie 1991, nemaifiind reinnoit, neoperand tacita relocatiune (f. 53-56 dosar). S-a inteles a se depune astfel in probatiune preavizul nr. 4425 din 20 martie 2009 cu referire la contractul de inchiriere nr. 7283/1 iunie 1990 ( f. 44 dosar_ al Judecatoriei T., dosar acvirat la prezentul dosar).
Din inscrisurile comunicate de P. ia mun T., S. Constatare, Impunere si Control la f. 86- 98, 126-136 dosar rezulta ca parata a continuat sa foloseasca suprafata de teren din litigiu achitand taxele si impozitele locale aferente inclusiv pentru anul 2012 ; din adresa nr. 1948/29 martie 2010 emisa de P. ia mun T., S. Constatare, Impunere si Control si inaintata paratei rezulta ca a existat un consimtamant cel putin tacit in continuarea exercitarii folosintei de catre parata cu privire la terenul din cauza( f. 98 dosar).
Conform art. 102 alin 1 L. 71/2011 pentru punerea in aplicare a L. 287/2009 privind Codul civil contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.
Astfel potrivit art. 1436 alin 1 cod civil de la 1864 locatiunea incheiata pe un termen determinat inceteaza la implinirea termenului prevazut pentru locatiune; daca dupa expirarea termenului locatarul ramane in folosinta lucrului inchiriat iar locatorul nu se opune legea - art. 1437 si 1452 Cod civil de la 1864 considera ca acest contract a fost reinnoit prin tacita relocatiune sau reconductiune iar noul contrcat va fi carmuit de regulile referitoare la locatiunea pe termen determinat.
In concluzie, instanta a retinut ca parata justifica in cauza detinerea legala pentru suprafata de 15.000 mp din cauza, cu titlu de inchiriere pentru o suprafata de 7500 mp si cu titlu de atribuire pe durata existentei constructiilor pentru cealalta suprafata de 7500 mp .
Vazand cele expuse anterior, nedovedindu-se ca paratii detin, folosesc, poseda fara titlu din terenul proprietatea reclamantului, asa cum s-a sustinut prin cererea principala promovata, in baza art. 563 si urm Cod civil se va respinge actiunea in revendicare formulata in prezentul dosar ca neintemeiata.
In privinta pretentiilor deduse judecatii prin cererea reconventionala formulata de paratul T. M., acoperirea unor prejudicii morale suportate ca urmare a lipsei de clarificare cu privire la terenul din cauza, a promovarii actiunilor in justitie si a aplicarii unei sanctiuni contraventionale de catre reclamant s-a retinut ca potrivit art. 998 Cod civil de la 1864 se impune savarsirea unei fapte pagubitoare, cauzarea unei pagube, in speta de ordin moral, o legatura de cauzalitate intre cele doua si culpa, vinovatia autorului faptei pagubitoare.
Noul Cod civil consacră în art. 1391 posibilitatea despăgubirii pentru aceste categorii de daune morale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect obligarea unei autorități publice la plata de daune morale că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.
Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.
In dovedirea pretentiilor sale paratul T. M. a depus certificatul de deces al tatalui sau, decesul survenind in anul 2005( f. 44 dosar), o balanta de profit si pierderi de la sfarsitul anului 1994 si dovada ca amenda contraventionala aplicata de P. ia mun T. prin procesul verbal nr. 3 din 24 aprilie 2009 a fost anulata de catre instanta de judecata ( f. 41 dosar) afirmandu-se ca astfel s-a facut dovada suportarii unor suferinte psihice .
Raportat la cele expuse anterior s-a retinut ca in cauza dedusă judecății, elementele cumulative necesare si obligatorii ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite motiv pentru care cererea reconventionala a fost respinsă ca neintemeiata .
Cu toate ca in cauza, la ultimul termen de judecata, parata SC"H. T. "SRL a solicitat acordarea de cheltuieli de judecata, in lipsa dovedirii acestora cu acte justificative, chitanțe, in baza art. 274 Cod pr. civila a fost respinsă aceasta pretenție ca neîntemeiata.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul M. T.
prin
P., solicitând admiterea apelului, cu consecința schimbării în totalitate a sentinței apelate și rejudecând cauza să se pronunțe în sensul admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Critica pe care o aduce apelantul se circumscrie doar respingerii acțiunii principale formulata de către reclamantul M. T. si nu se refera la respingerea cererii reconventtionale formulate de către paratul reconventional T. M., fiind si ei de acord ca in cauza
nu sunt întrunite condițiile cerute expres si cumulativ de textul legal care se refera la instituitia răspunderii civile delictuale.
Cu referire la susținerile instanței care justifica respingerea cererii principale apelantul învederează următoarele:
Refuzul, de eliberare al terenului este justificat de către intimați de existenta u n u i c o n t r ac t d e î n c hi r i e r e î n c h e i a t s ub nr.7283/_ intre Primăria mun. T. si T. P., tatăl paratului T. M., cu privire la suprafața de 7500 m p ( c ar e f ace p a rt e di n te re nul r ev e nd ic at ) . C on t ra ct ul d e în chi r i er e a fost încheiat pe o perioada determinata, cu începere de la data de ( . . . ) si pana la data de ( . . . ), nefiind reînnoit. Astfel, contractul de închiriere pentru suprafața de. 7500 mp a încetat prin expirarea termenului pentru care a f o s t î n c h e i a t . I n s p e ț a, c u p r i v i r e l a s u p r a f a ț a d e t e r e n d e 7500 m p c u r e a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 7283/_ nu a operat tacita relocațiune.
Tacita relocatiune are loc daca locatarul ramane in folosința lucrului dupa expirarea termenului contractual si fara ca locatorul să-l împiedice.
In situația din prezenta speța, locatarul a rămas in
folosința terenului inchiriat si după expirarea termenului prevăzut in contract, în ciuda opoziției locatorului. Opoziția locatorului a fost expresa, materializata in promovarea unei acțiuni in justiție la data de ( . . . ) prin care a solicitat rezilierea unui contract de concesiune încheiat cu privire la același teren care făcuse obiectul contractului de închiriere. Pe de alta parte, locatarul nu a achitat chiria pentru terenul închiriat o perioada de timp, ca sa se poată vorbi in speța de o eventuala tacita relocatiune.
In plus asa cum a învederat instanței, in anul 2009, mai precis la data de_ locatarul primește o adresa in baza căreia rezulta ca, in ceea ce ne privește contractul era si este reziliat.
După cum a arătat mai sus, parații ocupa o suprafața de aproximativ 15.000 mp din terenul proprietatea subscrisei reclamante, din care 7500 mp au făcut obiectul contractului de închiriere (al cărui termen pentru care a fost încheiat a expirat), iar pentru diferența de 7500 mp, parații nu dețin nici un titlu. Parații se prevalează de asemenea de existenta deciziei P. ului num.
T. nr. 52/_ prin care i s-a atribuit cu titlu de închiriere lui T. P. cota de 7500/17.172 -a parte (sic!) din terenul înscris in CF 913 Poiana, A+2, nr. top. 1169 / 2 / 2, pe durata existentei construcției
" Scolii particulare de conducători auto". Potrivit conținutului acestei decizii, atribuirea cotei de 7500/17.172-a parte din terenul inscris in CF 913 Poiana, A+2, nr.top. 1169/2/2 s- a făcut in temeiul Decretului - Lege nr. 54 / 1990, care la art. 9 prevede: Primăriile județene și a municipiului B. ești pot închiria întreprinderilor mici suprafețe disponibile în clădiri proprietate de stat, inclusiv terenul aferent, dacă acestea nu dețin suprafețele de construcții și terenul necesar sau dacă nu își construiesc clădirile sau își amenajează sup rafețele construite și terenurile pe care le dețin, cu orice
titlu.
Raportat la dispozițiile legale
menționate chiar in cuprinsul dispoziției nr.52/1990, rezulta ca
cota de 7500/17.172-a parte din terenul inscris in CF 913 Poiana, A+2, nr. top. 1169/2/2 s-a atribuit pe seama lui T. P. cu t i t l u proprietate. De altfel, Decretul-lege nr.54/1990 proprietate a imobilelor, ci doar închirierea.
Împotriva aceleași hotărâri a formulat apel și SC H. T. SRL,
solicitând admiterea apelului, pentru următoarele considerente:
Prima instanța a omis sa îi acorde cheltuieli de judecata făcând mențiunea ca nu a depus documente justificative.
In realitate la dosar exista documente justificative ale cheltuielilor lor astfel:
-la fila nr.2 din dosarul Curții de Apel Cluj (ru;._ ),este chitanța nr.
1033624/_ care justifica plata sumei de 300(treisute ) lei;
-la fila nr.17 din același dosar se afla cliitanta nr. 516702553/_ care justifica plata sumei de 5571 (cinci mii cincisutesaptezeci si unu) lei;
In total cheltuielile de judecata sunt in suma de 5871 (cinci mii opt sute șaptezeci si unu) lei sens in care solicită modificarea sentinței atacate si obligarea reclamantei sa le achite.
Si prin scriptul depus la fila nr.52 in_ a făcut mențiunea ca solocita cheltuieli de judecata in suma de 5871 lei conform documentelor existente la dosar.
De asemenea, a formulat apel T. M.,
prin care a solicitat admiterea apelului formulat, întrucât apreciază că hotărârea de fond este netemeinica in ce privește modul de soluționare a cererii sale reconventionale.
Apelantul arată că a solicitat daune morale datorita tracasărilor interminabile la care am fost supus de peste 10 ani de către instituția reclamantei (prin unii din reprezentanții sai), tracasari care i-au afectat inclusiv sănătatea.
Nu are cum sa cuantifice cu certitudine gradul in care a fost afectat din punct de vedere material si din acest considerent nu a formulat cerere de despăgubiri.
Insa comparând cifrele contabile a societății sale (situația) din 1994... 1995 când avea peste 60 de angajați cu cea de acum când are 2 (doi) angajați este edificatoare, aceasta datorita proastei reclame făcuta de Primăria Turda prin procesele interminabile,nejustificate,promovate.
Dar, faptul ca din 1996 a asistat la zbuciumul părinților săi datorita șicanelor grave făcute de Primăria Turda (contract fals cu o redeventa ce ducea la faliment,urmat de proces de evacuare necondiționata etc.) care au si decedat datorita acestui stres la vârsta mult sub medie, l-a afectat profund.
Apoi șicanele au continuat asupra sa cu procese de evacuare,amenzi nejustificate, controale abuzive, etc., tot timpul fiind amenințat de reprezentanții Primăriei cu evacuarea.
Numai daca nu i s-ar fi anulat de instanța ultima amenda de-100.000 lei ar fi însemnat falimentul. In acea perioada apelantul a trăit cu medicamente.
Acum cu noul proces de evacuare starea sănătății sale s-a agravat din nou pentru ca aici in acest loc, in societate, pe terenul atribuit de P. ie, detinut de societatea sa legal, cu taxe la zi, își câștigă strict existența și nimic mai mult.
Prin întâmpinarea formulată, apelanta
SC H. T. SRL a solicitat respingerea apelului depus de M. T. si menținerea soluției
pronuntata de judecătoria T. fiind temeinica si legala, argumentata prin documente si legislația in vigoare.
În motivarea apelului M. T. face niște afirmatii
totalneadevărate in sensul ca: dețin in folosința (chirie) o suprafața de
15.000 mp teren (proprietatea municipiului) fara forme legale; nu au plătit chirie "o perioada de timp" pentru cele doua acte de atribuire a terenului; contractul de închiriere nr. 7283/_ si Decizia nr.52/_ s-ar referi la aceiași suprafața de teren de 7.500 mp si nu la suprafețe diferite a cate 7.500 mp fiecare.
Pentru a demonstra reaua-credinta a M. ui T. in promovarea acțiunii si a prezentului apel, redă in continuare starea reala de fapt existenta in cauza, cu documente (emise de apelanta) care confirma totodată si starea de legalitate in care se află ei si justețea sentinței pronunțata
La data de_ cu contractul de închiriere nr. 7283 P. ia T. le-a atribuit (scolii Particulare de conducători auto reprezentata prin T.
P. ) o suprafața de 7.500 mp teren in zona dintre str. S. si Stadion (anexa nr.l);
Cu Decizia nr.52/_ le-a atribuit alți 7.500 mp teren, in continuare celorlalți dar spre râul Aries (anexa nr.tZ).
Toata suprafața -15.000 mp - era la acea data ,un teren viran, depozit de gunoaie, asa cum rezulta din avizul nr. 20/293/_ (anexa nr.3).
Prețul inchirierii a fost de 1 leu (unu leu) pe mp.
T. P. a infiintat societatea "scoală Particulara de conducători auto" in temeiul prevederilor D.L. nr.54/1990 cum rezulta si din Decizia nr.52/1990, beneficiara celor doua acte de, inchiriere.
Denumirea societății a fost schimbata ulterior in "Școala de Șoferi H. T. " administrata de T. P. ,apoi in S.C"H. Tuda"S. .si după decesul acestuia in 2005 este administrata de fiul succesor T. M.
.
După atribuirea terenului s-a procedat la reabilitarea acestuia astfel ca, cu cheltuieli enorme a fost adus din starea depozit de gunoaie in aceea de teren propice pentru construcții si au fost edificate pe o porțiune construcțiile necesare funcționarii societății ,cu
autorizațiile de rigoare.
După reabilitarea terenului reprezentanți din Primăria Turda au încercat sa îi determine sa renunțe la respectivul teren fiindcă dobândise o alta valoare.
Astfel s-a întocmit si semnat in locul lor in fals un contract de concesiune nr. 41/1994, stabilindu-se unilateral o redevență exagerata. Au fost acționați in judecata dosar nr. 6863/1998 având ca obiect si "lăsarea in deplina posesie si folosința si liber de orice mun. T., str, S.
f.n. înscris in C.F. nr.913 top 1169/2/2 in suprafata de 15.000 mp" (anexa nr.4).
Tot după reabilitarea terenului, cu presiunea abuziva si tacita a Primăriei doua persoane, Nasalean Cornel si Nasalean Andrei, au construit locuințe pe o portiune din terenul atribuit lor. Urmare a sesizării lor Primăria a promis masuri legale inclusiv demolarea construcțiilor dar, nu a dat curs promisiunii iar in final a "legalizat" nelegalitatile (anexele nr.5 si Dosarul nr 6863 a fost strămutat la Tribunalul Sibiu unde după constatarea nelegalitatilor permise si comise de reprezentanții Primăriei T. (contractul nr. 41, "legalizarea"; construcțiilor lui Nasalean Cornel si
Npsalean Andrei..,), a deplinei legalități in care se afla ei a faptului ca in Decizia nr.52 se precizează expres ca terenul se atribuie "pe durata existentei construcțiilor"; a respins toate pretențiile reclamantei.
Soluția T. ului Sibiu a fost confirmata si de Curtea de Apel Alba și I. (anexele 7, 8 și 9).
In timpul judecații dosar nr.6863/1998, Primăria Turda a depus in instanta un răspuns la interogator in care recunoaște ca suprafața de
7.500 mp le-a fost majorata la 15.000 mp conform Notei de prezentare din_ (anexa nr. 10).
Mai exista si alte documente depuse de Primăria Turda in acel dosar, in care se recunoaște ca le-a atribuit 15.000 mp teren.
Deci, nu exista nici un dubiu cu privire la faptul ca le-au fost atribuiți cate 7500, mp teren in doua transe conform documentelor menționate, in total 15.000 mp si nu doar 7.500 mp cum sugerează reclamanta in motivarea apelului.
Deci, ei dețin terenul in cauza (acum doar aproximativ 10.200 mp) în deplină legalitate, in folosinta, fara a tulbura in nici un fel dreptul de proprietate al reclamantei, drept in temeiul căruia aceasta a decis in 1990 sa i-l închirieze.
Și-au achitat la zi obligațiile (chirie-taxa pe teren) ceea ce a dus la prorogarea tacita a contractului de închiriere din_ pe cei 7.500 mp.
Când Primăria-M. T. nu le va mai percepe taxa pe cei 7,500 mp teren închiriat cu contractul de închiriere, vor discuta termenii de predare a acestuia sens in care ei au solicitat in scris, in repetate rânduri Primăriei sa desemneze reprezentanți competenți sa măsoare terenul si sa convină pentru stingerea litigiului.
Ori, se vrea (in mod abuziv), a-i deposeda de întreaga suprafața de teren, fara a invoca si a avea temei legal in acest sens si fara a tine cont de faptul ca cel putin 7500 mp le-au fost atribuiți prin Decizia nr. 52/1990 "pe durata existentei construcțiilor".
Sunt de buna-credinta in ce privește folosința terenului in litigiu iar reclamanta nu invoca nici un temei legal (nici nu are) care sa duca la încetarea raporturilor existente intre ei, nici cel putin un interes general; exista doar interese personale in cauza.
Analizând apelurile, tribunalul reține următoarele
:
În ceea ce privește apelul declarat de M. T.
, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect că pârâta deține suprafața de 7500 m.p. cu titlul de închiriere și suprafața de 7500 m.p. cu titlul de atribuire pe durata existenței construcției.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că hotărârile judecătorești anterior pronunțate între părți se impun cu putere de lucru judecat.
Astfel, în cuprinsul Sentinței civile nr. 958 din 8 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 993/2005, s-a menționat că suprafața de teren închiriată și atribuită în anul 1990 pârâtei SC"H. T. "SRL este de 15.000 mp (pagina 5 ultimul alineat) și astfel încă din anul 1990 pârâta deținea în mod legal această suprafață de teren (pagina 6, alineat 3, 5 - f. 22-25 dosar).
De asemenea, prin Decizia nr. 2144 din 13 iunie 2006, pronunțată de
I.C.C.J. în dosar_, s-a menționat că pârâta folosea legal terenul încă din 1990, în baza contractului de închiriere din 1 iunie 1990 și a deciziei nr.
52 din 3 august 1990 de atribuire pe durata construcțiilor - pagina 3, primul alineat, f. 29-30 dosar.
Prima instanță a făcut în mod corect aplicarea art. 1437 din Codul civil de la 1864 privind tacita relocațiune, ce intervine în situația în care, după expirarea termenului, locatarul rămâne în folosința lucrului închiriat și este lăsat de către locator în posesie, întrucât a rezultat din actele depuse la dosar că pârâta a continuat să folosească suprafața de teren din litigiu, achitând taxele și impozitele locale aferente, inclusiv pentru anul 2012.
În aceste condiții, a îndeplinirii cerințelor tacitei relocațiuni prevăzute de art. 1437 Cod civil, și anume rămânerea și lăsarea în posesie, împrejurările invocate de către apelant, că ar fi intentat o acțiune în anularea unui contract de concesiune sau că ar fi trimis pârâtei o adresă, prin care a arătat că consideră reziliat contractul, sunt lipsite de relevanță.
În ceea ce privește apelul formulat de SC H. T. SRL
, acesta este nefondat, urmând a fi respins, dat fiind că acest apel vizează cheltuielile de judecată în sumă de 5571 lei, constând din 300 lei conform chitanței 1033624/_ de la fila 2 din dosarul Curții de Apel Cluj nr._ și suma de 5571 lei, conform chitanței nr. 516702553/_ de la fila 17 din același dosar.
Din analiza dosarului nr._, acvirat la prezentul dosar, rezultă că suma de 300 lei de la fila 2 și suma de 5571 lei, de la fila 17 au reprezentat taxa judiciară de timbru achitată de către recurenta SC H. T. SRL. Dar, recursul declarat de aceasta a fost respins, conform Deciziei civile nr._ /2011 a Curții de Apel Cluj.
Așadar, taxa de timbru achitată pentru un recurs ce a fost respins nu poate fi acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, date fiind prevederile art. 274 C.pr.civ., din care rezultă că doar partea care are câștig de cauză poate solicita cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de T. M.,
tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelantul T. M. a invocat în susținerea motivelor sale de apel împrejurări survenite în anul_, dar aceea perioadă nu poate fi analizată. Cererea reconvențională formulată de T. M. cu privire la daune morale a fost introdusă la data de_, astfel că pentru perioada
anterioară datei de_ a intervenit prescripția dreptului la acțiune, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În plus, tribunalul reține că cererea pârâtului de obligare la daune morale, pentru șicanarea sa, nu este dovedită.
Astfel, doar împrejurarea că primăria municipiului T. a aplicat o amendă contravențională, ce a fost anulată de către instanța de judecată, sau reducerea activității societății comerciale, astfel cum au declarat martorii audiați în fața instanței de apel, nu sunt suficiente pentru a dovedi șicanarea din partea reclamantului și nici pentru a se reține întrunirea cerințelor răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
În lipsa dovedirii tuturor acestor cerințe, răspunderea civilă delictuală nu poate fi antrenată.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelurile formulate în cauză, ca nefondate, și va menține în întregime Sentința civilă nr. 4336/2012 a Judecătoriei T. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de M. T. prin P., SC H. T. SRL, T. M. împotriva Sentinței civile nr. 4336/_, pronuntata de Judecatoria T. in dosar nr._, pe care o menține.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 08 Martie 2013.
Președinte,
R. G.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
P.
Red. ORG/tehn. AP/5 ex. Jud. fond - C. C.
| ← Sentința civilă nr. 539/2013. Revendicare imobiliară | Încheierea civilă nr. 1841/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
