Sentința civilă nr. 517/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator 2516
SENTINȚA CIV ILĂ NR.517
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
V. A., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta F. PENTRU
T. S.
, cu sediul în Z., str.22 D. 1989, nr.3, județul S. în contradictoriu cu pârâtul M. Z. - prin P.
, cu sediul în Z., Piața I.
M., nr.3, județul S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat Negru M. Liviu și reprezentanta pârâtului, consilier juridic Contraș C.
D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului depune la dosar ordinele de plată prin care arată că banii au fost virați în contul reclamantei și sumele restante au fost ridicate din contul de executare (f.39 - 43). De asemenea, reprezentanta pârâtului depune la filele 44 - 55 din dosar sentințe civile referitoare la litigiul existent între părți.
Reprezentantul reclamantei solicită încuviințarea și administrarea următoarelor probe:
Obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei dosarul execuțional prin care a fost vândută la licitație clădirea Clubul T. ului, aflată în proprietatea Fundației pentru T. S. .
Încuviințarea unei expertize de specialitate în domeniul evaluării operelor de artă, deoarece din expertiza efectuată în vederea stabilirii valorii de licitație a imobilului, opere de artă care existau în clădire lipsesc cu desăvârșire și astfel valoarea rezultată din expertiză este una net inferioară valorii reale a imobilului.
Efectuarea unei expertize contabile prin care să se determine valoare prejudiciului suferit de reclamantă, atât din cauza deposedării forțate de către Primăria Zalău cât și din cauza achitării cu o întârziere de aproape doi ani de zile a sumei de bani obținute prin licitație.
În acest sens, reprezentantul reclamantei depune la dosar înscrisurile de la filele 56 - 62.
Reprezentanta pârâtei se opune administrării probelor solicitate de reprezentantul reclamantei. Arată că raportat la toate creanțele înregistrate de către reclamantă, au fost formulate contestații la executare și toate aspectele au fost lămurite de către instanțe, sens în care a depus la dosar sentințele de la filele 45 - 55.
Instanța respinge cererile în probațiune formulate de reprezentantul reclamantei la acest termen de judecată și constatând că nu mai sunt de
formulat alte cereri sau excepții, acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentantul reclamantei susține acțiunea și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, pentru motivele invocate în scris.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată față de toate capetele de cerere, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care le susține în instanță.
Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa, înregistrată pe rolul Judecătoriei Z., sub nr._ reclamanta F. pentru T. S. a chemat în judecată pe M. Z. solicitând instanței să dispună reintegrarea patrimonială necondiționată și fără plată în patrimoniul Fundației pentru T. S. a imobilului Clubul T. ului
Z., situat în municipiul Z., str.22 D. și obligarea pârâtului la plata sumei de 1268361 lei reprezentând: 245450 lei- suma reținută de către pârâtă din totalul valorii la care a fost adjudecat bunul imobl licitat, peste ceea ce era cuprinsă în titlul executoriu, 812446 lei-valoarea operelor din clădirea licitată și care nu au fost incluse în valoarea rezultată din expertiza efectuată,
156000-contravaloare fructe civile rezultate din folosința spațiului de către diverse persoane juridice, 210. 309 -reprezentând beneficiu nerealizat, adică valoarea medie a dobânzii bancare
În motivare, arată în esență că pârâta, în cursul anului 2008, în cadrul procedurii de executare silită, a vândut la licitație imobilul din litigiu, care a fost adjudecat tot de către pârâtă, care a fost singurul ofertant. Precizează că cererea s-a făcut cu încălcarea art. 20 alin 1 din L 146/1992 care prevede că bunurile care au aparținut la data de_ fostei organizații UTC preluate de fundațiile județene pentru tineret, rămân în proprietatea acestora iar în cazul în care au căpătat ulterior o altă destinație se reintegrează necondiționat și fără plată în patrimoniul fundațiilor pentru tineret ce se constituie ca succesore de drept.
Mai arată că pârâta nu a plătit în întregime prețul adjudecări iar sumele reținute prin compensare cu datoriile fiscale existente până la data executării, nu au fost corect calculate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică arătând în esență că imobilul a ajuns în proprietatea sa ca urmare a adjudecării acestuia la licitația publică din data de_ iar suma rămasă după acoperirea tuturor creanțelor fiscale, a fost virată în contul indicat de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1348 din_ s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Z., invocată din oficiu de către instanță și, raportat la dispozițiile art 2 Cod pr civilă, care reglementează competența materială a tribunalului stabilind că acesta judecă litigii al căror obiect are o valoare de peste 500000 lei, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului S. .
Asupra cauzei civile de față, tribunalul reține următoarele:
În fapt, așa cum rezultă din motivarea cererilor în probaține, (f.56-58) precum și din copiile unor hotărâri judecătorești (f.45-55) depuse de părți în ședința de azi, la dosar, reclamanta este nemulțumită de modul în care a decurs și s-a finalizat procedura de executare silită a imobilului Clubul T.
ului Z., în dosar execuțional nr.12904/2008, pentru recuperarea debitului în sumă de 472.528, 84 lei, cu dobânzile și penalitățile legale aferente, datorat de
F. pentru T. -S. la bugetul local, constând din taxe auto, impozit pe clădiri și impozit pe teren intravilan.
Astfel, se susține că valoarea la care a fost adjudecat imobilul a fost de
2.031.115 lei, din care a încasat efectiv, la data de_, suma de 1.313.136,
07 lei, iar diferența reținută de 717.979,93 lei, este cu mult peste valoarea impozitelor și taxelor locale, pentru care s-a obținut încuviințarea, reținându- se în plus o diferență de 245.045 lei.
Mai arată reclamanta că la evaluarea imobilului, în vederea vânzării la licitație, nu s-au luat în considerare operele de artă încorporate în clădire. Deasemenea, reclamanta consideră că a fost prejudiciată de către pârât din cauza deposedării forțate a imobilului, deposedare care a avut ca rezultat împiedicarea de a culege ";fructe civile"; pe perioada_ -_, cât și din cauza achitării cu o întârziere de aproape doi ani de zile, a sumei de bani obținută prin licitație.
Acțiunea reclamantei este vădit neîntemeiată, fiind deci inutilă administrarea mijloacelor de probă solicitate în ședința de azi, din următoarele considerente:
Din procesul verbal de adjudecare, încheiat în data de_, rezultă că bunul în litigiu a fost considerat adjudecat la prețul de 2.031.115 lei, însă primăria și-a recuperat taxa de participare, în sumă de 203.111,50 lei, astfel că, prețul imobilului adjudecat ce urma a fi achitat reclamantei, a scăzut la suma de 1.828.003,50 lei (f.6). Cât privește legalitatea și temeinicia acestui act procedural de executate, instanța nu se poate pronunța pe cale incidentală, în acest cadru procesual, ce are ca obiect plata unor despăgubiri civile, ulterioare executării silite.
Verificarea temeiniciei și legalității actelor procedurale de executare silită, inclusiv în ce privește evaluarea unui imobil în vederea vânzării prin licitație, se poate face doar pe calea contestației la executare, în condițiile și termenele prevăzute de art.399 și urm. Cod procedură civilă, mijloc procesual de care reclamanta a și uzat dealtfel în dosarele nr._ ;_ și_ ale Judecătoriei Z. . Deasemenea, în acest cadru procesual nu se poate verifica
legalitatea și temeinicia taxelor și impozitelor datorate de reclamantă bugetului local, în baza unor acte administrativ fiscale emise de Administrația Financiară a mun.Z., o atare verificare putând avea loc doar pe calea contenciosului administrativ fiscal, în condițiile instituite de Codul de procedură fiscală. Și de o astfel de procedură a uzat reclamanta, în dosar nr._ a Tribunalului S.
.
Singurele capete de cerere care pot fi cercetate pe fond de instanță în actualul cadru procesual și care ar intra în sfera răspunderii civile delictuale sau contractuale, după caz, sunt cele privind plata unor despăgubiri pentru "deposedare abuzivă de imobil"; și anume impiedicarea culegerii unor ";fructe civile";, respectiv plata de daune-interese moratorii (dobânzi), pentru întârzierea plății prețului imobilului adjudecat, de către părât.
Desigur, la o analiză atentă, aceste două capete de cerere se exclud reciproc, deoarece logica formală ne conduce la concluzia că aceași faptă, rezultată dint-o situație juridică dată, nu poate să atragă în același timp, atât o răspundere civilă delictuală cât și una contractuală: bunăoară, în speță, fie acceptăm că reclamanta a fost deposedată abuziv de imobil, de către pârât și atunci acesta ar fi obligat pentru fapta sa ilicită la o despăgubire integrală
(prejudiciu efectiv și/sau beneficiu nerealizat) față de reclamantă, fie acceptăm contrariul, și atunci poate fi obligat la dobânzi, pentru întârzîierea achitării prețului bunului adjudecat, ca orice cumpărător de bună credință.
Nici una din aceste două situații juridice, adică răspunderea juridică delictuală sau răspunderea juridică contractuală a pârâtului, nu pot fi reținute de instanță, pentru simplul motiv că adjudecatarul este în drept să intre în posesia bunului cumpărat din momentul încheierii de către executor a procesului verbal de adjudecare.
Mai mult decât atât, fiind vorba despre o executare silită pentru recuperarea creanțelor bugetare, art.166 alin.1 din Codul de procedură fiscală prevede că procesul verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, pe baza căruia se face înscrierea în cartea funciară, transferul dreptului de proprietate asupra bunului urmărit, operând de la data încheierii acestuia. Cel interesat poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau aducere la cunoștință, în conformitate cu prev. art.172 și 173 din Codul de procedură fiscală, fără ca dreptul de contestare al contribuabilului să lezeze în vre-un fel transferul proprietății asupra bunului adjudecat.
În ce privește întârzierea în plata prețului bunului adjudecat, această împrejurare s-a datorat faptului că între reclamantă și pârât a intervenit automat, din momentul adjudecării bunului, un drept legal de compensare reciprocă a datoriilor iar acest demers nu s-a putut finaliza decât cu mare întârziere, tocmai datorită conduitei reclamantei, care a înțeles să le conteste în instanță (deși cu adresa nr. 20695/_ pârâta i-a solicitat să depună documente justificative, pentru a fi reanalizate), dovedindu-se în final, că aceste contestații sunt neîntemeiate. Or, este de principiu faptul că, nimeni nu
poate pretinde în instanță existența unui drept sau a unui interes, bazându-se pe propria-i culpă.
Față de toate aceste aspecte, acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.268.361 lei, cu titlu de pretenții bănești, se va respinge ca nefondată. Cheltuieli de judecată în apărare, nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei F. PENTRU T. S. , cu sediul în Z., str.22 D. 1989, nr.3, județul S. în contradictoriu cu pârâtul M. Z. - prin P. , cu sediul în Z., Piața I. M., nr.3, județul S., pentru pretenții în valoare de 1.268.361 lei.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
M. S. | V. | A. |
Red.MS/_
Dact.A.V./_ /4 ex.
| ← Încheierea civilă nr. 125/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 1196/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
