Decizia civilă nr. 1196/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1196/R/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător E. L. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent SC"A. "SA împotriva sentinței civile nr. 731/_, pronunțată în dos. nr._ * al Judecătoriei D., privind și pe intimat S. M., intimat M. L. V., intimat M. Ana M. R., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a treia strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare ( f.13-14).
Se constată că, la data de_, recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, taxa judiciară de timbru în sumă de 1364,50 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, T. ul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 732 din_ pronunțată de Judecătoria Dej în prezentul dosar
s-a admis în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată și întregită, intentată de către reclamanta S.C. A. S.A. împotriva pârâților S. M. respectiv M. L. V. și soția M. A.
, și în consecință:
Au fost obligați pârâții la predarea și permiterea accesului reclamantei în incinta fostei secții de mecanizare A. O. D., situată în D.
, cartier O. D., str.P. nr.76, județul Cluj, pentru a ridica sau dezafecta construcțiile existente, astfel cum au fost identificate și denumite prin raportul de expertiză efectuat de ing. R. Olar, respectiv: Șopron pentru utilaje - Corp A; Atelier reparații și corp administrativ - Corp B; Depozit carburanți și cotețe de porci - Corp C, alăturat cotețelor de porci.
S-a respins pretenția subsidiară de obligare a pârâților la plata valorii actualizate a bunurilor imobile amintite, ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta S. M. a avut calitatea de proprietară tabulară, în cota de 1/1 parte, asupra imobilului litigios, situat în O. D., str.P. nr.76,
înscris în C.F. 2706, sub nr.topo.3056/1, având ramura de folosință
"Construcție din bolțari fără acoperiș, șopron, coteț porci, curte și grădină, în suprafață de 4.200 m.p.";, pe care l-a dobândit prin cumpărare de la nepoata sa pe nume Negrușa L. tina, persoană ce a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991(extras C.F., fila 12, vol.I). Pârâta și-a înscris dreptul în cartea funciară în temeiul sentinței civile pronunțate de Judecătoria Dej sub nr.2425/2002 (dosar acvirat nr.2899/2002) prin care s-a perfectat convenția încheiată sub semnătură privată cu vânzătoarea amintită, ocazie cu care s-a rectificat și ramura de folosință în sensul evidențierii edificiilor existente pe acest teren, aparținând însă fostei secții mecanizate din O. D. a reclamantei S.C. A. S.A., societate care nu a fost chemată în judecată în acel dosar. Aceasta din urmă este proprietara construcțiilor disputate, cuprinse de altfel în patrimoniul său, amplasate pe terenul înscris în Certificatul de atestare a dreptului său de proprietate seria MO7 nr.1755/1997, pe parcela corespunzătoare fostei secții de mecanizare O. D., edificii care au deservit la realizarea obiectului său de activitate la nivelul acelei unități (a se vedea înscrisurile depuse, f.632 - 681, vol. III).
Deoarece pârâta S. M. a vândut imobilul în cursul soluționării prezentului proces, reclamanta și-a întregit acțiunea prin chemarea în judecată a cumpărătorilor în persoana pârâților M. L. V. și soția M. A. R. (f.388, vol.II).
Este de observat că prin acțiunea formulată și întregită, reclamanta
S.C. A. S.A. a cerut obligarea pârâtei S. M., precum și a pârâților M.
L. V. și soția M. A. R., să predea și să-i permită accesul în vederea ridicării sau dezafectării bunurilor (mobile și imobile s.n.), situate (sau care au fost situate), în O. D., str.P. nr.76, județul Cluj - fosta secție de mecanizare A., iar în subsidiar, în măsura în care bunurile nu mai există, ori au fost demolate, degradate sau descompletate, ori nu pot fi ridicate și transportate, să fie obligați pârâții la plata valorii actualizate a acestora, potrivit listelor de inventar.
În privința bunurilor mobile situate sau care au fost situate în incinta fostei secție de mecanizare agricolă din O. D., str.P. nr.76, județul Cluj, așa cum apar enumerate prin acțiune, chestiunea a fost tranșată de Judecătoria Dej prin sentința civilă nr.1392/2011, pronunțată cu ocazia primei rejudecări, în sensul respingerii pretențiilor ca neîntemeiate, soluție menținută de tribunal în mod definitiv și irevocabil.
Așadar, în cauză rămâne a fi lămurită problema construcțiilor proprietatea reclamantei.
Prin întâmpinare pârâta S. M. a arătat că în luna noiembrie 2000 a discutat cu directorul de pe atunci al societății reclamante, numitul Todoran I., problema edificiilor existente, căruia i-a lăsat cererea înregistrată sub nr.193/2000, pentru cumpărarea supraedificatelor (așa cum ulterior apar evidențiate pe seama acesteia în C.F., în rândul cărora nu se regăsește pompa de carburanți, cu precizarea că depozitul cu același obiect în realitate se va dovedi că și-a schimbat destinația în cotețe pentru porci, aspect asupra căruia instanța va reveni) de unde rezultă că pârâta a recunoscut încă de pe atunci societății reclamante proprietatea asupra construcțiilor litigioase.
Revendicând bunurile mobile enumerate în cuprinsul acțiunii, care în mod firesc pot fi ridicate sau dezafectate și predate proprietarului de drept, reclamanta a solicitat același lucru pentru construcțiile din litigiu, in terminis " Obligarea pârâtei să ne predea și să ne permită să ridicăm sau,
după caz, să dezafectăm următoarele bunuri...., iar în cazul în care acestea nu mai există ori au fost demolate, degradate sau descompletate de pârâtă sau nu pot fi ridicate și transportate să ne plătească valoarea actualizată a acestora.";.
Așadar, reclamanta a cerut în principal predarea construcțiilor revendicate, iar în subsidiar, dacă acestea "nu mai există ori au fost demolate (evident, cu referire la construcții, s.n.), degradate sau descompletate de pârâtă sau nu pot fi ridicate și transportate, să-i fie plătită valoarea lor actualizată.
Faptul că reclamanta revendică edificiile ca pretenție principală, se observă și din motivarea amplă a primului său recurs (f.182 și urm., vol.I), interesând pct.I intitulat "Privitoare la cererea principală pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei D. ";, subpunctul I.2, în cuprinsul căruia reclamanta afirmă că
" Instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei nici cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat pârâtei să-i predea ori să-i permită să ridice sau, după caz, să dezafecteze bunurile situate... pe parcela în suprafață de 4.408 m.p. ... din raportul de expertiză efectuat de expertul Buculei E. rezultă că pe teren... există un șopron metalic, atelier mecanic, cotețe pentru porci, împrejmuire și poartă a cor valoare de piață a fost evaluată la 583.872.455 lei vechi.";.
Mai mult, văzând și motivarea recursului cuprinsă la pct.II intitulat
"Privitoare la cererea subsidiară";, subpunctul II.1, reiese că această pretenție se referă în realitate exclusiv la bunurile mobile, singurele menționate prin critica adusă în cadrul acestui subpunct, concluzie întărită și de mențiunea cuprinsă în partea finală a subpunctului II.2 la alin.18 din motivarea recursului, prin care se afirmă (practic ca o concluzie finală ) faptul că
"Reclamanta este în drept să obțină de la instanța de judecată o hotărâre prin care pârâta să fie obligată să permită reclamantei să dezafecteze construcțiile proprietatea sa, cerere care este în concordanță cu dispozițiile art.480 și 481 din Codul civil.";.
În acest fel se explică invocarea în drept prin acțiune a prevederilor art.480 (care definește dreptul de proprietate) și art.44 din Constituția României, privitor la dreptul de proprietate privată.
Nu același lucru se poate spune despre întemeierea acțiunii și pe dispozițiile art.1073 și 1075, art.1082 și 1084 Cod civil, din materia efectelor obligațiilor ( și care se referă în esență la îndatorirea de îndeplinire exactă a obligațiilor și la daunele interese în caz de neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere), care nu au nicio aplicabilitate în speță. Este de menționat însă faptul că acțiunea de degradare sau distrugere săvârșită culpabil de o persoană în detrimentul proprietarului unui bun mobil sau imobil, atrage răspunderea celui vinovat, ca în cazul oricărui delict, în condițiile art.998 și urm. din Codul civil, ca regulă generală
Așadar, un bun imobil care nu a fost demolat, poate fi revendicat, pentru a fi lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie, indiferent de starea de degradare în care se află. Faptul că proprietarul în drept dorește dezafectarea bunului imobil revendicat, așa cum s-a cerut în speță în subsidiar, rămâne la aprecierea acestuia, fără să împieteze cu nimic petitul principal de revendicare.
În speță, văzând enumerarea făcută prin acțiune, reiese că reclamanta revendică următoarele supraedificate:
platformă amenajată pentru staționarea și repararea utilajelor;
magazie cu suprafața construită de 75,35 m.p.;
atelier reparații cu suprafața de construită de 64,55 m.p.;
corp administrativ cu suprafața construită de 23,25 m.p.;
rezervor combustibil cu suprafața construită de 2,90 m.p.;
depozit carburanți cu suprafața construită de 12,40 m.p.;
șopron pentru utilaje cu suprafața construită de 571,80 m.p.;
La fața locului au fost identificate la data de_, mai întâi prin nota de constatare (f.41 și urm., vol.I), iar apoi și evaluate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert ing. Buculei E. (f.118 și urm., vol.I), următoarele construcții ale fostei secții de mecanizare O. D. a reclamantei:
o construcție specifică din zidărie de cărămidă, fără tencuială, având fundație din beton și șarpantă metalică așezată pe zidul exterior și pe stâlpi metalici, cu 12 travei (interspații formate între doi stâlpi), parțial acoperită cu plăci de azbociment, în prezent rămânând doar 8 travei, celelalte fiind demolate, ce a avut rolul de șopron, pentru adăpostirea mașinilor agricole și pentru depozitare, în suprafață construită de 316,8 m.p. În esență, edificiul este șopronul întabulat succesiv în C.F. pe seama pârâților;
un atelier mecanic, având fundație din beton, ziduri de cărămidă și planșeu din beton armat, compus din sala atelierului și încă trei încăperi alăturate, care au avut funcția de birou și magazii, în suprafață construită de 159,8 m.p. În fapt, edificiul reprezintă construcția din bolțari fără acoperiș evidențiată în aceeași carte funciară succesiv pe numele pârâților;
cotețe pentru porci, având fundație din beton și zidărie de cărămidă, ansamblul constând din magazie de furaje cu acoperiș terasă, iar cuplată de aceasta 4 boxe cu padocuri. Boxele nu mai au planșee, inițial executate din lemn și nici acoperiș, lipsind tâmplăria și porțile. În partea posterioară au fost amenajate alte asemenea padocuri și boxe demolate în procent de peste 50%. De asemenea, și aceste edificii au fost întabulate succesiv pe seama pârâților în cartea funciară.
împrejmuire și poartă metalică de acees.
Valoarea de piață a edificiilor a fost stabilită ca fiind în total de 58.387,2 lei RON.
În al doilea rând, aceleași construcții au fost identificate și evaluate în rejudecare prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert ing.R. Olar, valoarea lor de piață fiind stabilită la nivelul sumei totale de 51.930 lei RON. (f.613 și urm., vol.III).
Astfel, expertul precizează că la fața locului nu s-a identificat nicio platformă amenajată pentru staționarea și repararea utilajelor și nici existența unui rezervor de combustibil cu suprafața construită de 2,90 m.p., în timp ce magazia cu suprafața construită de 75,35 m.p., atelierul reparații cu suprafața de construită de 64,55 m.p. și corpul administrativ cu suprafața construită de 23,25 m.p. (așa cum apar indicate prin acțiune) fac cu toate parte din edificiul denumit generic de expert "Atelier reparații și corp administrativ"; ( în fapt atelierul mecanic în prima expertiză), corp de proprietate identificat prin litera B pe planul de situație (f.615, vol.III). În același timp, a fost identificat șopronul pentru utilaje notat pe plan cu litera A și depozitul de carburanți alăturat cotețelor de porci (edificii alăturate identificate simplu, drept cotețe de porci în prima expertiză) corp notat cu litera C pe același plan.
În planul de situație depus de reclamantă în dovedirea acțiunii (f.8, vol.I), precum și în cel de la fila 680 dosar, sunt menționate șopronul, atelierul de reparații și corpul administrativ (birouri), respectiv depozitul de carburanți și rezervorul, plus pompa de carburant, lipsind orice mențiune în
legătură cu existența vreunei platforme amenajată pentru staționarea și repararea utilajelor.
Prin urmare, în speță s-a făcut dovada că există următoarele edificate: șopronul, atelierul de reparații și corpul administrativ (birouri), respectiv depozitul de carburanți - ultimul făcând corp comun cu cotețele de porci construite ulterior parțial distruse, fiindu-i schimbată destinația chiar de reclamanta care avea posesia edificatelor, fiind logică atunci afirmația că, odată ce depozitul de carburanți a dispărut ca destinație, atunci și rezervorul combustibil cu suprafața construită de 2,90 m.p. a fost dezafectat, iar pompa de alimentare existentă a fost dezmembrată și mutată din acel loc chiar de reclamantă, prezumție simplă care nu a fost înlăturată prin alte dovezi contrare. Deși avea sarcina probei, potrivit adagiului actori incumbit onus probandi, reclamanta nu a probat faptul că pârâta sau pârâții nou împrocesuați sunt cei care au făcut acest lucru, așa cum nu s-a dovedit că aceștia sunt cei care au provocat degradările sau distrugerile parțiale ale bunurilor imobile revendicate.
Dimpotrivă, văzând scriptul depus la filele 14 și 68, vol.I. intitulat ";Minută";, încheiat la data de_, se constată că reclamanta a vândut edificiile litigioase în favoarea numitului Tarța Gabriel, care a intrat în posesia bunurile litigioase, pentru prețul de 100.000.000 lei ROL, din care, la data respectivă se achitase un avans de 10.000.000 lei ROL, urmând ca diferența de preț să fie achitată până la data de_ .
Obiectul vânzării a fost clar stabilit prin clauză expresă, și anume:";vânzarea-cumpărarea activului Secția de mecanizare O. D., compusă din teren în suprafață de 4.408 m.p. și clădiri ( atelier mecanic, platformă cu copertină, depozit carburanți)"; stipulându-se și faptul că întregul activ a fost pus la dispoziția cumpărătorului ";în starea tehnică actuală, consemnată într-un proces verbal anexă";. Așadar, nici vorbă de existența unei pompe de carburant, bun mobil demontat și mutat din acel loc până la acea dată motiv pentru care nu apare enumerat în actul amintit.
Părțile semnatare au convenit că, în situația în care un alt cumpărător ar oferi pe active, la licitație, o sumă mai mare de bani, vânzarea se desființează, cu obligația de restituire a avansului primit de la cumpărător.
Fiind audiat ca martor (fila 67, vol.I) cumpărătorul Tarța Gabriel a recunoscut tranzacția, specificând faptul a apucat să demonteze acoperișul secției de mecanizare și acoperișul cotețelor afirmativ construite de numiții ing. Titian P. și Stretea I., pe care nu a reușit să le și demoleze, deoarece s-a opus chiar pârâta care pretindea că-i aparțin.
Iată așadar că există o persoană care s-a dovedit că a intrat legitim în posesia construcțiilor "atelier mecanic, platformă cu copertină, depozit carburanți";, cu precizarea făcută în calitate de martor, ce se coroborează cu restul actelor din dosar, în sensul că în locul depozitului funcționa o magazie și alăturat acesteia cădirea s-a extins cu cotețele construite pentru creșterea porcilor, persoană care a demontat acoperișul secției, dar și cel aferent cotețelor, cu intenția clară să le demoleze cel puțin pe acestea din urmă, operațiune parțial realizată pe parcursul anului 2000, fiind stopat de intervenția pârâtei S., interesată să cumpere de la reclamantă clădirile, conform cererii adresate societății la finele anului sub nr.193/2000, aspect necontestat în cauză.
În orice caz, reclamanta nu a probat care a fost starea tehnică a construcțiilor existente la momentul când pârâta S. a intrat în posesia acestora, una nu prea bună din moment ce a înțeles să le vândă în anul 2000 numitului Tarța Gabriel, cu tot cu terenul aferent de peste 4.000 m.p.,
doar pentru prețul de 100.000.000 lei ROL (10.000 lei RON), deci o valoare cu mult mai mică decât cele stabilite succesiv de experți după mai bine de 4 respectiv 12 ani, ținând cont și de faptul ce respectivul cumpărător a apucat atunci să și demoleze parțial edificatele.
În cauză se poate observa că deși reclamanta nu a cerut în mod expres tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâților în baza art.998 și urm. Cod civil, pentru plata de despăgubiri ca urmare a degradării bunurilor revendicate, totuși dorește plata valorii lor actualizate ca pretenție subsidiară revendicării, in terminis"...iar în cazul în care acestea nu mai există ori au fost demolate, degradate sau descompletate de pârâtă sau nu pot fi ridicate și transportate să ne plătească valoarea actualizată a acestora.";.
Însă, din cele prezentate anterior, reiese că nu există temei legal în baza căruia persoana care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren afectat de construcții (care evident că nu pot fi ridicate și transportate) să fie obligată să plătească valoarea acestora.
Mai exact, trebuie spus că în lumina dispozițiilor art.20 din Legea nr.15/1990, privind reorganizarea fostelor unități economice de stat, rezultă că în cazul societăților comerciale care au luat ființă prin reorganizare, dreptul de proprietate se constituie în regim de drept comercial, astfel încât bunurile din patrimoniul noii societăți comerciale sunt exclusiv proprietatea acesteia, iar statul, ca unic acționar, a devenit doar proprietar de acțiuni.
Se constată că norma amintită a instituit o prezumție de proprietate și în favoarea societății comerciale pârâte, fostă unitate agricolă de stat, devenită prin reorganizare S.C. A. S.A., pentru bunurile aflate în patrimoniul ei, cu referire la suprafața evidențiată în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7, nr.1755 din_, prin care s-a atribuit în proprietatea exclusivă reclamantei societăți terenul în suprafață totală de 111.439,70 m.p., între care și parcela pe care sunt amplasate supraedificatele litigioase, aferentă secției de mecanizare O. D. .
Altfel spus, chiar dacă terenul aferent secției amintite a fost retrocedat în baza legii fondului funciar, iar apoi înstrăinat de persoana beneficiară, construcțiile existente au rămas în proprietatea unității agricole, cu drept de folosință asupra terenului aferent, fără ca titularul terenului să poată fi obligat legal la plata contravalorii lor. Acest lucru este valabil și în situația în care se va stabili cine este proprietarul terenului, ceea ce în speță încă nu s- a lămurit între părți prin procesele purtate. Una este să ceri despăgubiri pentru lipsa de folosință și distrugerile provocate bunurilor imobile și alta este să ceri plata valorii edificiilor pe motiv că nu pot fi ridicate și transportate, pretenție fără temei legal, nici măcar pe îmbogățire fără justă cauză, cât timp ele pot fi revendicate.
Așadar, în speță instanța a analizat problema revendicării construcțiilor și chestiunea plății de despăgubiri "... în cazul în care acestea nu mai există ori au fost demolate, degradate sau descompletate de pârâtă...";. Dar, precum s-a arătat mai sus, reclamanta trebuia să producă probe care să dovedească ce edificii au existat și au fost demolate, degradate sau descompletate de pârâta S. M., ceea ce nu s-a întâmplat, aspect valabil cu atât mai mult în privința pârâților M., ulterior împrocesuați în calitate de dobânditori ai imobilului de C.F. În lipsă de probe certe care să dovedească întrunirea cerințelor răspunderii civile delictuale în persoana pârâților - fapta ilicită de demolare, degradare sau descompletare, cuantumul prejudiciul suferit și legătura de cauzalitate cu fapta, iar nu în
ultimul rând vinovăția celor chemați în judecată - instanța nu poate decât să respingă pretențiile formulate sub acest aspect.
În considerarea celor expuse, cum acțiunea în revendicare imobiliară are în vedere prin obiect și cauză imobilul deținut de către o persoană, alta decât adevăratul proprietar care, neavând posesiunea, cere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului în starea în care se află, aceasta fiind pretenția principală din acțiunea reclamantei, instanța de fond a admis acțiunea în sensul cerut, de obligare în concret la predarea și permiterea accesului reclamantei în incinta fostei secții de mecanizare O.
D. pentru a ridica sau dezafecta construcțiile existente asupra cărora și-a dovedit dreptul de proprietate, astfel cum au fost identificate și denumite prin raportul de expertiză efectuat de ing. R. Olar, respectiv: Șopron pentru utilaje - Corp A; Atelier reparații și corp administrativ - Corp B; Depozit carburanți și cotețe de porci - Corp C, alăturat cotețelor de porci.
Prin urmare, văzând argumentele de fapt și de drept prezentate anterior, instanța a respins pretenția subsidiară de obligare la plata valorii actualizate a bunurilor imobile "care nu mai există ori au fost demolate, degradate sau descompletate de pârâtă sau nu pot fi ridicate și transportate";, ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.274, 276 Cod procedură civilă, acțiunea fiind admisă în parte, s-a dispus tot astfel obligarea pârâților S. M. la plata parțială a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei sub aspectul petitului de revendicare, la nivelul sumei 700 lei.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs reclamanta (f.3)
solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii pretențiilor referitoare la obligarea pârâților la plata valorii actualizate a bunurilor imobile clădiri identificate prin expertiză, dezafectarea și ridicarea acestora nefiind posibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare
recurenta învederează că prin sentința atacată a fost admisă în parte acțiunea sa doar în ce privește revendicarea bunurilor
imobile, situația bunurilor mobile fiind deja tranșată printr-o sentință irevocabilă. Consideră soluția de respingere a solicitării subsidiare de obligare a pârâților la plata contravalorii celor trei construcții ca fiind greșită în raport cu probele administrate în cauză, fiind incidente prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Prin expertiza efectuată în cauză de expert R. Olar au fost identificate construcțiile existente: sopron utilaje CORPUL A, atelier de reparații și corp administrativ CORPUL B și depozit de carburanți și cotețe de porci CORPUL
C. Prin aceeași expertiză s-a stabilit că cele trei imobile sunt în cea mai mare parte construite din cărămidă și beton astfel că dezafectarea și ridicarea cu posibilitatea valorificării materialelor nu este o soluție viabilă, motiv pentru care consideră că soluția legală în raport cu cererea de obligare a pârâților la plata contravalorii celor trei clăiri, la valoarea stabilită de expert iar nu în sensul obligării pârâților să permită reclamantei dezafectarea și ridicarea imobilelor.
Temeiul de drept al solicitării este art. 480 coroborat cu 494 C.civ., accesiunea imobiliară artificială, situația constructorului de bună credință și nu poate fi primită opinia instanței de fond în sensul că nu ar exista temei de drept în baza căruia pârâții să fie obligați la plata valorii de piață a bunurilor.
Prin întâmpinarea formulată (f.13) intimații pârâți
solicită respingerea recursului cu motivarea că recurenta nu a făcut dovada construirii celor trei imobile și nici nu a fost proprietară cu drept de
accesiune însă timp de 9 ani a umilit, furat, mințit pârâții și le-au încălcat drepturile dobândite prin lege
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Motivul prev.de art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, invocat de către recurentă ,vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor ei. De asemenea, textului de lege corespunzător situației de fapt, i s-a dat o interpretare greșită ori s- au încălcat principiile generale ale dreptului civil, context în care trebuie verificat caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce se pretinde că ar fi fost încălcată.
Aspect necontestat în speță, este că imobilele identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert ing.R. Olar, respectiv șopron pentru utilaje-Corp A; atelier reparații și corp administrativ-Corp B; depozit carburanți și cotețe porci-Copr C, alăturat cotețelor de porci, sunt proprietatea reclamantei SC A. SA.
Aceste construcții sunt amplasate pe terenul înscris în Certificatul de atestare a dreptului său de proprietate seria MO7 nr.1755/1997, pe parcela corespunzătoare fostei secții de mecanizare O. D., edificii care au deservit la realizarea obiectului său de activitate la nivelul acelei unități, teren pe care pârâta S. M. l-a dobândit în proprietate prin cumpărare de la nepoata sa, Negrușa L. tina, persoană care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
În cursul litigiului, pârâta S. M. a vândut imobilul pârâților M.
L. V. și M. A. R. .
În speță, sunt incidente prevederile art.304 ind.1 cod procedură civilă, care permite examinarea cauzei sub toate aspectele, dar trebuie ținut cont de faptul că recursul devolutiv nu este echivalent cu apelul, instanța de recurs fiind ținută, printre altele de dispozițiile art.305 cod procedură civilă, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În plus, trebuie ținut cont și de limitele efectului devolutiv permis în cazul recursului întemeiat pe prev.art.304 ind.1 cod procedură civilă, guvernat de două reguli exprimate în adagiile " tantum devolutum, quantum recuratum ", adică nu se devoluează decât ceea ce s-a recurat și
" tantum devolutum quantum judicatum ", adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat.
Reclamanta-recurentă critică sentința civilă doar sub aspectul respingerii de către instanța de fond a pretenției subsidiare de obligare a pârâților-intimați la plata valorii actualizate a bunurilor imobile proprietatea sa și identificate ca fiind pe terenul, proprietatea pârâților.
Așa cum arată și prin cererea de recurs, reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil prin care a solicitat, invocând dreptul său de proprietate, ca pârâții să îi predea și să-i permită să ridice sau să dezafecteze bunurile enumerate în cerere de chemare în judecată, iar în subsidiar, în măsura în care bunurile nu mai există, ori au fost demolate, degradate sau descompletate, ori nu pot fi ridicate și transportate să fie obligați pârâții la plata valorii actualizate a acestora.
Art.480 cod civil prevede că "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege."
Astfel, analizând continutul art. 480 C. civ., prin corelatie cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 21 si 16, s-a constatat că aceste prevederi sunt constituționale, reținandu-se că prevederile articolului sus- mentionat dau definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus, fructus și abusus), cât și un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii.
Reclamanta regăsindu-se în situația proprietarului lipsit de posesia bunurilor sale imobile, în mod corect, instanța de fond, a obligat pe pârâți la predarea și permiterea accesului reclamantei în incinta fostei secții de mecanizare A. O. D., situată în D., cartier O. D., str.P. nr.76,
județul Cluj, pentru a ridica sau dezafecta construcțiile existente, astfel cum au fost identificate și denumite prin raportul de expertiză efectuat de ing. R. Olar, respectiv: Șopron pentru utilaje - Corp A; Atelier reparații și corp administrativ - Corp B; Depozit carburanți și cotețe de porci - Corp C, alăturat cotețelor de porci.
Aceste construcții au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de d-nul expert R. Olar, ca fiind cele existente.De reținut că la momentul preluării posesiei asupra terenului de către pârâta S. M.
, construcțiile existau și reclamanta nu a întocmit cu pârâta nici un document prin care să se constate starea de fapt a construcțiilor.
Admițând petitul principal, în mod corect, instanța de fond, a respins petitul subsidiar.
Astfel, se observă că cele două petite se exclud unul pe celălalt, în sensul că o soluție contrară cu privire la petitul subsidiar ar duce la o dublă despăgubire pentru reclamantă, ceea ce apare ca fiind nejustificat.Cu alte cuvinte s-ar găsi în situația de a intra și în posesia bunurilor și contravalorii actualizate a acestora.
În susținerea recursului, reclamanta a invocat că prin raportul de expertiză s-a stabilit că dezafectarea și ridicarea imobilelor cu posibilitatea valorificării materialelor nu este o soluție viabilă, așa încât se impune a obține de la pârâți plata valorii actualizate a acestor bunuri.
Susținerea este neîntemeiată, întrucât nicăieri în cuprinsul raportului de expertiză aflat la filele 612-625 nu s-a făcut o asemenea mențiune, ci s-a arătat că dezafectarea poate conduce, în special, la recuperarea unor cantități de fier aferente elementelor structurale metalice.
Așadar, pe temeiul dispozițiilor art.480 cod civil, cererea subsidiară a reclamantei nu poate fi întemeiată.
Deși, în drept, reclamanta a mai invocat și dispozițiile art._ și 1085 cod civil, nici aceste prevederi nu pot constitui temei pentru petitul subsidiar de obligare a pârâților la plata valorii de circulație a bunurilor identificate în teren, textele legale reglementând alte instituții juridice.
Din modul de redactare a petitului subsidiar, așa cum corect, a sesizat și instanța de fond, s-ar fi putut discuta despre plata despăgubirilor în temeiul dispozițiilor art.998-999 cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, deoarece reclamanta a solicitat plata acestora în măsura în care bunurile nu mai există, ori au fost demolate, degradate sau descompletate, ori nu pot fi ridicate și transportate.
Pentru aceasta, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că aceste construcții au fost demolate, degradate sau descompletate prin acțiunea ilicită și culpabilă a pârâtei S. M., respectiv a pârâților M. L. V. și M. A. R. și a prejudiciului provocat.Cu alte cuvinte, pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâților, s-ar fi impus a se face dovada îndeplinirii celor patru condiții legale: fapta ilicită, vinovăția pârâților, prejudiciul și raportul de cauzalitate cu fapta, ceea ce nu s-a realizat de către reclamantă, care nu a administrat nici o probă în acest sens.
De asemenea nu pot fi avute în vedere nici dispozițiile art.494 cod civil care reglementează accesiunea imobiliară artificială, pe de o parte, pentru că fiind invocată pentru prima dată în recurs, ori potrivit art.316 raportat la art.294 cod procedură civilă, acțiunea bazată pe altă cauză, nu poate fi făcută pentru prima dată în recurs, iar pe de altă parte, construcțiile sunt proprietatea reclamantei, însă nu ca efect al invocării accesiunii.
Pentru toate aceste considerente, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, în tem.art.312 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge nefondat recursul declarat de SC"A. "SA împotriva sentinței civile nr. 731/_, pronunțată în dos. nr._ * al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC"A. "SA împotriva sentinței civile nr. 731/_, pronunțată în dos. nr._ * al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, E. L. |
Grefier, L. M. |
Red.CC/dactGP _
Jud.fond:I. C. G. 2 ex.
| ← Sentința civilă nr. 517/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 11/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
