Sentința civilă nr. 539/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 539/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. | O. | -S. |
Grefier C. -S. | Ș. |
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G., reclamant P. R. U. G. C. Ț.
și pe pârât P. O. Ț. G., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei a răspuns:
reprezentantul pârâtei P. O. Ț. G., avocat Aurel Bujiță Lipsă fiind:
reclamant - E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G.
pârât - P. O. Ț. G.
reclamant - P. R. U. G. C. Ț. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar din partea pârâtei P. O. Ț., un înscris la care se anexează copia conformă cu originalul a Sentinței civile nr. 48/F/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. .
Instanța constată faptul că reclamanta a fost citată pentru acest termen de judecată cu mențiunea de a indica care este valoarea de circulație a terenului revendicat la data promovării acțiunii, sub sancțiunea suspendării cauzei, conform art. 155 ind. 1 C. proc. civ.
Raportat la faptul că reclamanta nu s-a conformat solicitărilor instanței, s-au făcut verificări în tabelul notarilor publici și s-a constatat faptul că valoarea terenului din litigiu, valoare aferentă anului 2013, se ridică la suma de 40573,76 lei. Având în vedere faptul că reclamanta nu a indicat o altă valoare a terenului, instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C., secția civilă, și pune în discuție excepția invocată.
Reprezentantul pârâtei P. O. Ț., apreciază că raportat la prevederile art. 3 din Legea 126/1990, competența aparține T. ului C., sens în care solicită respingerea excepției invocate.
Instanța, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantele E. R. U. Cu
R. G. -C. De C. -G. Și P. R. U. G. C. Ț. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. O. Ț. G., obligarea acesteia din urmă la dărâmarea construcției cu destinația biserică edificată pe terenul proprietatea Bisericii greco-catolice din G., loc. Ț., înscris în tarlaua 29 parcela 1 curți-construcții, iar în caz de refuz, instanța să dispună autorizarea reclamantelor la demolarea construcției pe cheltuiala pârâtei,
obligarea pârâtei la predarea în posesie a terenului aferent și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că Biserica greco-catolică este proprietara tabulară a terenului intravilan din Ț. zona G. cu ramura de folosință curți-construcții și cimitir, înscris în tarlaua 29 parcela 1 curți- construcții în suprafață de 6965 mp, și a fost proprietară și asupra unei construcții cu destinația biserică, ridicată pe o parte din teren, construcție pe care pârâta a demolat-o abuziv și a edificat o altă construcție cu aceeași destinație. Prin încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 pârâtei P. O. Ț. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri ale Bisericii greco-catolice, printre care și terenul de 6579 mp menționat anterior, emițându-se TP nr. 3246/2329 din_ . Pârâta a demarat lucrările de demolare a bisericii greco-catolice atât în contextul existenței pe rolul Judecătoriei G. a dos. nr. 1073/2005, prin care P. O. Ț. G. a solicitat înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6759 mp, iar E. R. U. Cu R. G. -C. De C. -G. a solicitat pe cale reconvențională constatarea nulității absolute a TP nr. 3246/2329 din_, cât și în contextul pronunțării ordonanței președințiale nr. 595/_ prin care Judecătoria Gherla a dispus sistarea
lucrărilor de demolare a bisericii greco-catolice.
Reclamantele au mai arătat că autorizațiile obținute de pârâta P. O. Ț. G. de desființare în regim de urgență a bisericii greco-catolice și de construire a unei noi biserici au fost declarate, pe calea contenciosului administrativ, prin decizii irevocabile, ca nelegale, dar cu toate acestea pârâta a procedat la ridicarea, pe același amplasament și pe locul aceleiași fundații, a unei biserici a cărei demolare reclamantele o solicită prin prezenta acțiune. A precizat că în dos. nr. nr. 1073/2005 al Judecătoriei G. s-a pronunțat decizia irevocabilă 1701/R/2010 a T. ului C., prin care s- a constatat nulitatea absolută parțială a TP nr. 3246/2329 din_, dar cu toate acestea pârâta continuă să ocupe terenul reclamantelor și să folosească o construcție edificată nelegal pe acest teren.
În drept au invocat art. 563, art. 480, art. 494 alin. 2 Codul civil de la 1864, art. 58 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, art. 274 C.proc.civ., iar prin înscrisul de la f. 46 privind precizarea în drept a acțiunii, reclamantele au invocat art. 1073, art. 1075-1076 Codul Civil din 1864, art. 563, art. 582 alin. 1 lit. b), alin. 2 din Noul Cod Civil.
La data de_ pârâta P. O. R. Ț. G. a formulat întâmpinare (f. 17-21) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. în baza art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, inadmisibilitatea acțiunii pentru obligarea pârâtei la demolarea construcției sau a autorizării reclamantei să o demoleze pe cheltuiala pârâtei întrucât ar încălca prevederile constituționale cuprinse la art. 29 și art. 53, respectiv libertatea gândirii și a credințelor religioase, contravenind totodată și dispozițiilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că biserica a fost legal edificată, în baza autorizațiilor necesare, pârâta continuând lucrările în baza unei noi autorizații de construire, după ce autorizația inițială a fost constată a fi nelegală. A arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 494 alin. 2 din Vechiul Cod civil, pârâta nefiind de rea-credință la edificarea construcției întrucât s-a bazat pe un titlu de proprietate eliberat în favoarea sa, nulitatea acestuia fiind constatată la 4 ani de la data începerii lucrărilor de construcție, și că buna-credință a existat atât la data începerii lucrărilor, cât și pe parcursul ridicării noii biserici. În continuare a învederat că, în
condițiile în care cele două reclamante invocă accesiunea, sunt obligate să o despăgubească pe pârâta în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, nefiind aplicabile prevederile art. 494 alin. 2 din Vechiul Cod civil, ci eventual art. 493 alin. 3 teza finală din același act normativ, situație în care reclamantele nu pot solicita demolarea construcției cu destinația de biserică. Pârâta a arătat că a beneficiat de fonduri de la bugetul de stat pentru ridicarea bisericii, investiția fiind una considerabilă, ridicându-se la suma de aproximativ 590.000 lei, contribuția credincioșilor la construcția bisericii fiind de circa 410.000 lei.
Prin Sentinta civila nr. 786/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei G. a fost admisa excepția necompetenței materiale invocată de instanța de judecată din oficiu, a
fost declinată soluționarea cauzei având ca obiect revendicare imobiliară, privind pe reclamantele E.
R. U. Cu R. G. -C. de C. -G. Și P. R. U. G. C. Ț. în contradictoriu cu pârâta P. O. Ț. G., în favoarea T. ului C.
.
La termenul de judecată din data de 2410.2013 instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale, excepție pe care o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea civilă promovată de reclamante vizează în principal, revendicarea unei suprafețe de teren de 6579 mp. proprietatea tabulară a bisericii greco-catolice pretinsă a fi deținută fără drept de parată . Aceasta din urmă s-a prevalat de Titlul de proprietate nr.3246/2329/_ pentru a exercita posesia asupra terenul în litigiu însă, prin Sentința civilă nr.1032/2010 a Judecătoriei G. irevocabilă prin Decizia civilă nr.1701/R/2010 a T. ului C., s-a constatat nulitatea absolută parțială a acestui titlu, respectiv în ceea ce privește chiar suprafața în discuție.
În ce privește lăcașul de cult ce a existat pe acest teren, reclamantele au susținut că a fost demolat de parata care a construit în mod ilegal unul nou, motiv pentru care s-a solicitat demolarea acestuia și predarea posesiei întregului teren.
În drept au fost indicate prevederile legale ce reglementează acțiunea în revendicare atat din Codul civil anterior (art.480) cat și din Noul cod civil (art.563), dispozițiile legale privind accesiunea imobiliară, de asemenea din ambele coduri, precum și dispozițiile privind executarea obligațiilor prevăzute de vechiul cod civil la art.1073, art.1075, art.1076 .
Independent de temeiurile legale invocate, instanța reține că, din modul în care acțiunea a fost formulată, din argumentele expuse în susținerea ei, rezultă că demersul reclamantelor ce vizează redobandirea posesiei asupra terenului de la posesorul neproprietar este o veritabilă acțiune în revendicare, acțiune cu caracter patrimonial, evaluabilă în bani .
În lipsa precizării valorii terenului revendicat, instanța a avut în vedere la stabilirea acestuia, grilele Camerei notarilor publici aferente anului 2013, anul promovării acțiunii, rezultand o valoare de 40.573,73 lei.
Instanța apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile Decretului 126/1990 care să atragă competența specială a tribunalului, avand în vedere că petitul principal vizează revendicarea unei suprafețe de teren iar nu vechiul lăcaș de cult care, conform susținerilor reclamantelor, a fost demolat, locul acestuia fiind luat de unul nou, în privința căruia se solicită demolarea, obligație de a face accesorie capătului de cerere principal și care se impune a fi soluționat, în temeiul art.17 C.pr.civ. de instanța competentă să judece cererea principală.
Competența raportat la obiectul cererii se determină potrivit art. 1 pct. 1 C.pr.civ. conform căruia judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe și potrivit dispozițiilor art. 2 al.1 pct.1 lit.b C.pr.civ. care prevăd că tribunalul judecă în primă instanță "procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin 1 C.pr.civ., art. 158 alin 1 și art. 159 pct.2 C.pr.civ. tribunalul va admite excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentului litigiu și va declina competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții E. R. U. cu R. G. -C. de C. -G. și
P. R. U. G. -C. Ț. împotriva pârâP. O. Ț. G. în favoarea Judecătoriei G., va constata ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art.21 C.pr.civ. va trimite cauza Curții de Apel C. în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții E. R. U. cu R. G. -C. de C. -G. și P. R. U.
G. -C. Ț. împotriva pârâP. O. Ț. G. în favoarea Judecătoriei
G. .
Constată ivit conflictul negativ de competență și trimite cauza Curții de Apel C. în vederea soluționării acestuia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013.
Președinte,
M. O. -S.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 30 Octombrie 2013 Red. OSM/tehn AP.-_
Jud fond - G. I. L.
| ← Decizia civilă nr. 11/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 119/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
