Decizia civilă nr. 1212/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ * Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1212
Ședința publică din 12 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra recursului - după casare - declarat de pârâta SC K. SRL, cu sediul în Z., str.T.V., bl.P-20, ap.2, jud.Sălaj împotriva sentinței civile nr.1090 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._ *, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 5 decembrie 2013, iar apoi pentru data de 12 decembrie 2013 pentru legala constituire a completului de judecată.
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 1090 din 10 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC K. SRL, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei suma de suma de 8.280,85 lei, reprezentând debit restant conform facturilor fiscale nr. 922/_, nr.923/_, nr.933/_, nr. 936/_, nr.1560/_, precum
și suma de 8.280,85 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului nr. 31/_ .
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi, de la data de_, până la data achitării debitului.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.240 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26 ianuarie 2007, între reclamantă în calitate de prestator și pârâtă, în calitate de beneficiar, a intervenit contractul de livrare și negociere tâmplărie PVC nr. 31, având ca obiect confecționarea și montarea de tâmplărie lemn stratificat cu geam termoizolant transparent, la un preț prestabilit (f.4). prețul stabilit a fost acela de 8950 Euro, cu TVA inclus. Adnotările făcute pe marginea
contractului nu vor fi avute în vedere, în contextul în care nu sunt rezultatul acordului de voință al ambelor părți, lipsind semnăturile acestora.
Părțile, de comun acord, au stabilit ca plata să se efectueze în două tranșe, respectiv 50% din valoare, în avans la data încheierii contractului, iar diferența la recepția lucrării.
În vederea stabilirii situației exacte a plăților efectuate de către pârâtă și situația din contabilitatea celor două societăți, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize cotabile, de către expertul contabil M. Diuța.
Concluziile expertului au fost că din valoarea contractului de 8950 Euro, cu TVA inclus, (astfel cum a fost stabilit prin acordul expres al părților - art.4 din contract), s-au achitat doar plăți parțiale, în cuantum de 7.604 Euro, rămânând o diferență de 6.375,55 lei.
Pe de altă parte, s-a constatat faptul că există în sold neachitată și factura fiscală nr. 1560/_, în cuantum de 1905,30 lei, rezultând astfel un debit total de 8.280,85 lei, astfel cum de altfel s-a consemnat și în procesul verbal de compensare nr. 24 din data de_, ce figurează înregistrat în contabilitatea societății pârâte(f.245).
Rezultă așadar faptul că pârâta SC K. SRL, conform facturilor fiscale nr. 922/_, nr. 923/_, nr. 933/_, nr. 936/_, nr. 1560/_ ,
datorează reclamantei SC P. SRL, suma de 8.280,85 lei.
Potrivit art.6 din contractul de livrare și negociere tâmplărie PVC nr. 31/_
, în caz de neplată, conform termenelor contractuale, se vor percepe penalități în valoare de 0,5/pe zi lucrătoare din valoarea rămasă de achitat.
Referitor la cuantumul penalităților, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, în vigoare la data încheierii contractului, care stipulează că totalul penalităților pentru întârziere în decontare, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul. Analizând contractul de livrare și negociere tâmplărie PVC nr. 31/_, încheiat între părți, instanța a constatat că acesta nu conține o clauza expresă care să permită ca valoarea penalităților să depășească debitul principal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC K. SRL Z., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerea cererii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta arată că prima instanță nu a analizat și nu a răspuns problemei stabilite prin Decizia T. ui Sălaj prin care s-a dispus casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, respectiv, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Se mai arată de către recurentă că instanța de fond nu a analizat și nu a analizat și nu a luat în considerare plățile efectuate de pârâtă, plăți făcute în numerar reprezentantului reclamantei, care a semnat și ștampilat documentul ce face dovada predării unor sume de bani, în mod sistematic, către reclamant și pentru care acesta nu a emis chitanțe, cu toate insistențele pârâtei. Aceste plăți au reprezentat contravaloarea prestației realizate în baza contractului nr.31/_ .
În drept, au fost invocate generic dispozițiile Codului de procedură civilă.
Intimata-reclamantă SC P. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Răspunzând motivelor de recurs invocate de pârâtă, reclamanta arată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța nu trebuia să se pronunțe asupra ei, deoarece pârâta însăși a înțeles să nu o mai invoce, deoarece din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a rezultat că scadența de plată a sumei de 8.280,85 lei era la data de_, astfel că, acțiunea reclamantei introdusă la data de_ apare ca fiind făcută în termenul de prescripție.
În ce privește înscrisul sub semnătură privată cu privire la care se susține în cererea de recurs că nu a fost luat în considerare, reclamanta arată că din completarea la raportul de expertiză rezultă că pentru toate plățile efectuate de pârâtă în numerar, în cuantum total de 16.000 lei, societatea reclamantă a emis chitanțe.
În recurs, în completarea probațiunii, au fost încuviințate înscrisurile depuse de părți, respectiv: invitația nr. 2387/_ adresată de AJFP Sălaj pârâtei pentru efectuarea unor verificări (f.20), procesul-verbal compensare încheiat între părți nr.24/_, al cărui original a fost prezentat instanței spre confruntare, de către reprezentantul reclamantei (f.21), originalul contractului nr.31/_ (f.24-32), facturi și chitanțe emise între părți, depuse de recurentă la filele 33-59.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Referitor la excepția prescripție dreptului la acțiune, instanța reține, în primul rând, că această excepție a fost invocată de pârâtă în primul ciclu procesual și admisă prin Sentința civilă nr.621/2012. Această sentință a fost casată însă prin Decizia T. ui Sălaj nr.544/2012 pronunțată în recurs, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru soluționarea cauzei pe fond. În acest fel, în mod implicit, instanța de recurs a stabilit că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost greșit admisă de către judecătorie, acest aspect determinând practic casarea cu trimitere spre rejudecare. Prin urmare, excepția prescripției a fost soluționată irevocabil, prin decizia de casare, astfel că instanța de rejudecare a fondului nu mai putea să se pronunțe încă o dată asupra ei, fără a încălca autoritatea de lucru judecat.
În al doilea rând, așa cum susține intimata în întâmpinare și cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării în care au fost consemnate concluziile reprezentanților părților, în rejudecare, pârâta nu a mai susținut excepția prescripției, ceea ce dovedește că și ea a înțeles că această excepție a fost respinsă prin decizia de casare cu trimitere.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, privind neluarea în considerare de către prima instanță a plăților efectuate în numerar reprezentantului reclamantei și consemnate în înscrisul sub semnătură privată de la fila 162 din dosar, tribunalul constată, pe de o parte, că acest înscris și plățile la care el se referă au făcut obiectul obiecțiunilor la raportul de expertiza contabilă administrată la instanța de fond. Prin completarea la raport, expertul a arătat că acest înscris nu poate fi luat în
considerare ca document de plată, deoarece nu reprezintă un document justificativ, potrivit Legii contabilității, și de altfel nici nu a fost înregistrat în contabilitatea părților, nici măcar în cea a pârâtei.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din însuși înscrisul invocat de pârâtă, acesta se referă la plăți efectuate în perioada_ -_, deci anterior emiterii facturilor a căror plată a fost solicitată de reclamantă și care au fost emise în perioada _
-_ .
În fine, procesul verbal de compensare nr.24 din_ (f.21 dosar recurs), pentru care reclamanta a prezentat originalul în fața instanței de recurs, la termenul de judecată din data de_, face dovada recunoașterii de către pârâtă a creanței pretinse de reclamantă. Prin acest înscris, sub semnătura directorului general și a contabilului șef, pârâta a recunoscut că la data de_ avea față de societatea reclamantă un debit restant în sumă de 8180,85 lei, rezultat din facturile nr.922/_
, nr.923/_ ,nr. 933/_, nr.936/_ și nr. 1560/_ .
Contestația ridicată de pârâtă cu privire la conținutul contractului încheiat între părți, în urma depunerii originalului acestuia de către reclamantă, se dovedește a fi neîntemeiată și fără relevanță în soluționarea cauzei, deoarece originalul corespunde copiei pe care pârâta a depus-o la dosarul de fond odată cu întâmpinarea, iar adnotările care au fost efectuate pe marginea înscrisului de către reclamantă nu au fost luate în considerare de către prima instanță.
În fine, referitor la facturile și chitanțele depuse de pârâtă în recurs, acestea sunt în conformitate cu situația facturilor și plăților redate în procesul verbal de compensare, deci nu fac decât să dovedească în plus temeinicia acțiunii reclamantei.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., T. va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E CI D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC K. SRL Z.
, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SRL B. împotriva Sentinței civile nr. 1090/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
C. D. | H. | I. | D. C. N. | C. | V. V. |
Red.HID/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: E. R. U. D.
| ← Decizia civilă nr. 464/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 72/2013. Pretenții → |
|---|
