Decizia civilă nr. 330/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 330/R/2013
Ședința publică din 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: C. -V. B. GREFIER: C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții C. Local al
M. C. -N., M. C. -N. prin P., împotriva Sentinței civile nr. 20135/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul P. R. H., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul intimatului avocat A. C. Lipsă fiind:
recurent reclamant - C. Local al M. C. -N.
recurent reclamant - M. C. -N. prin P.
intimat pârât - P. R. H. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatului depune la dosar chitanțele privind achitarea chiriei aferente lunilor iulie 2010 - octombrie 2011. Mai depune la dosar procesul verbal de predare-primire nr. 204884/_, extrase de pe portalul instanțelor filele 28-41 și arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, respingerea acțiunii reclamanților și admiterea cererii reconvenționale formulate de intimat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 20135/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N., ambii reprezentați prin primar în contradictoriu cu pârâtul P. R. H. pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 4.268,91 lei reprezentând chiria aferentă perioadei iulie 2010-octombrie 2011, precum și la plata sumei de 11.140,61 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei_ -_ și în continuare până la achitarea debitului principal, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional P. R. H. și s-a constatat nulitatea absolută a clauzei abuzive cuprinsă în actul adițional nr.2 la contractul de închiriere nr.57371
din_ cu următorul conținut: " Chiria se datorează începând cu data de_ și se va achita până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs.";
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamantul C. Local al municipiului C. -N. și pârâtul P.
R. H. s-a încheiat la data de_ contractul de închiriere nr.57371 având ca obiect închirierea locuinței situate în mun. C. -N., str. Mehedinți, nr.41,bl.M3, ap.9, formată din 1 cameră cu suprafața totală de 19,79 mp și dependințe cu suprafața totală de 24,90 mp, folosită în exclusivitate și cota indiviză de 2,5% din părțile comune. S-a convenit de părți că perioada de închiriere este de 5 ani, începând cu data semnării contractului, acesta putând fi reînnoit cu acordul reclamantei, în conformitate cu legislația în vigoare la acel moment.
Potrivit art.5 din contract, chiria a fost stabilită la suma de 119.000 lei lunar, iar potrivit art.6 alin.1, aceasta se datorează începând cu data de_ și se achită până în data de 30 ale fiecărei luni, pentru luna în curs.
Potrivit alin.2 al art.6 din contract, chiria se actualizează în funcție de rata anuală a inflației prin hotărâre a Guvernului, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, conform art.27 alin.2 din OUG nr.40/1999. Orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată. Potrivit art.7, neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi de întârziere și majorări stabilite conform legislației financiar bugetare în vigoare.
Contractul a fost semnat de părți, fără obiecțiuni.
Prin actul adițional nr.1/_ s-a modificat art.5 din contractul de închiriere în sensul că s-a stabilit o chirie lunară de 48,80 lei.
Prin cererea înregistrată la Primăria municipiului C. -N. sub nr.133633/45/_ pârâtul a solicitat cumpărarea apartamentului ce a făcut obiectul contractului de închiriere, iar până la perfectarea contractului de vânzare cumpărare a solicitat prelungirea efectelor contractului de închiriere nr.57371/_ .
Prin adresa nr.133633/451.1/_, reclamanta M. C. -N. comunică pârâtului faptul că, potrivit Legii nr.89/2008, prelungirea contractelor de închiriere se face pe o perioadă de 1 an, prin recalcularea chiriei în condițiile prevăzute de art.31 din legea nr.114/1996 pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani. Prin cererea înregistrată la Primăria mun. C. -N. sub nr. 176364/45/_ pârâtul a solicitat din nou prelungirea contractului de închiriere. La data de_ Primăria municipiului
C. -N. îi comunică pârâtului faptul că cererea acestuia pentru prelungirea contractului de închiriere se va discuta în ședința Comisiei de specialitate, având în vedere încadrarea acestuia în categoria de vârstă peste 35 de ani.
Prin adresa nr.83800/452.40/_ pârâtul este invitat la sediul Primăriei municipiului C. -N. în vederea semnării actului adițional la contractul de închiriere. Prin actul adițional nr.2 la contractul de închiriere nr.57371/2003, înregistrat sub nr.176365/_ s-a modificat art.5 din contractul de închiriere în sensul că s-a stabilit o chirie lunară de 278,95 lei ce urma să fie achitată de pârât începând cu data de_ .
Actul adițional a fost semnat de ambele părți, iar începând cu luna martie 2010 pârâtul a achitat reclamanților chiria majorată de 278,95 lei, astfel cum rezultă din chitanțele existente la f.43-48 din dosar.
La data de_ pârâtul a formulat obiecțiuni la actul adițional nr. 2/2010 înregistrate la Primăria municipiului C. -N. sub nr. 85878/45 prin care a contestat faptul că prin actul adițional i s-a stabilit o chirie majorată retroactiv fără să fie anunțat în scris în acest sens potrivit clauzelor contractului de închiriere. Prin răspunsul la obiecțiuni, Primăria municipiului C. -N., aduce la cunoștința pârâtului faptul că, potrivit art.6.2 alin.4 din Legea nr.152/1998, contractele de închiriere se prelungesc pe o perioadă de 1 an, prin recalcularea chiriei în condițiile prevăzute de art.31 din Legea nr.114/1996, pentru titularii care au împlinit vârsta de 35 de ani. Din cele enunțate instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de închiriere, prelungit prin acte adiționale prin care reclamanții au închiriat pârâtului apartamentul nr.9, situat în C. -N., str. Mehedinți nr.41,bl.M3, pentru o chirie lunară stabilită inițial la suma de 119.000 lei.
Potrivit art.6 alin.3 din contract,"; orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată. Cu toate că această clauză contractuală a fost stipulată expres în contractul de închiriere, reclamanții, fără a comunica în scris pârâtului modificarea cuantumului chiriei, prin actul adițional nr.2 încheiat la data de_ au stabilit un cuantum al chiriei majorat la suma de 278,95 lei, ce
urma să fie achitată începând cu data de_ .
În drept, art.969 din vechiul cod civil reglementează cu caracter general principiul forței obligatorii a convențiilor legal făcute, astfel că actul juridic legal încheiat se impune autorilor săi întocmai ca legea, fundamentat pe necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile. Totodată, din interpretarea dispozițiilor art.969 Cod civil, în materie contractuală legea are un caracter subsidiar, acela de a suplini voința neexprimată a părților, judecătorul aflându-se în imposibilitate de a modifica clauzele contractuale, chiria și pentru motive de echitate, astfel încât motivarea reclamantei exprimată prin interogator în sensul că a majorat retroactiv chiria în temeiul dispozițiilor art.6.2 din legea nr.89/2008 nu a putut fi reținută de instanță.
Apoi, conform art.970 din vechiul Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa. Prin urmare, părțile unui contract, indiferent că au calitatea de persoane fizice, persoane juridice sau instituții publice sunt ținute să-și execute cu bună credință obligațiile ce iau naștere în patrimoniul lor, în baza manifestării de voință liber exprimată la încheierea acestuia.
Contractul de închiriere nr.57371/_ încheiat între părțile din prezenta cauză este egal și valabil, având valoare de lege între părțile contractante. Așa fiind reclamanții, în calitate de locatori aveau obligația, potrivit art.6 alin.2, teza finală din contract să comunice locatarului, în scris înaintea termenului scadent de plată, orice modificare de chirie.
Prin contract nu s-a prevăzut că modificarea de chirie se poate face în temeiul legii, pentru ca reclamanții să nu aibă obligația de a anunța chiriașul asupra cuantumului chiriei stabilită pentru luna în curs.
Drept urmare, reclamanții aveau obligația contractuală de a anunța chiriașul despre modificarea chiriei la începutul lunii pentru care se datorează
și nicidecum după 2 ani de la majorarea acesteia. Apărarea reclamanților în sensul că pârâtul a fost anunțat despre majorarea chiriei prin adresa nr.133633/451.1/_ nu a putut fi reținută de instanță, având în vedere că din conținutul acestei adrese nu rezultă cuantumul chiriei stabilită în sarcina chiriașului, ci doar textul de lege în temeiul căruia reclamanții sunt îndreptățiți la majorarea acesteia.
În consecința, instanța a apreciat că pârâtul și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei conform contractului încheiat cu reclamanții, acesta neavând obligația contractuală de a achita chiria majorată retroactiv.
În ceea ce privește cererea reconvențională instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contracte, orice contract încheiat pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Actul adițional nr.2/2010 supus atenției este un act aferent contractului de locațiune încheiat între reclamanți și pârât, considerat de dispozițiile Codului civil cât și de art.129 din Codul fiscal, contract de prestare de servicii, fiind astfel supus dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.193/2000.
Analizând clauzele actului adițional nr.2/2010 la contractul de închiriere nr.57371/2003, instanța a reținut că, în desconsiderarea prevederilor contractuale, și anume cele ale art.6 alin.2 teza finală, reclamanții au decis să majoreze chiria lunară începând cu data de_, deși prin contractul de închiriere s-a prevăzut expres că majorarea chirie nu se poate face decât după înștiințarea chiriașului.
Drept urmare, aplicarea dată de reclamanți prevederilor art.6 alin.2 teza finală din contractul de închiriere prin art.2 din actul adițional nr.2/2010 este abuzivă și arbitrară. Astfel, până în anul 2010 părțile au acceptat clauzele contractului, astfel cum acestea au fost modificate prin actul adițional nr.1/2007, în sensul că reclamanții au recalculat chiria începând cu data de_, iar pârâtul a achitat chiria majorată de la data indexării. Cu toate acestea, prin actul adițional nr.2/2010 reclamanții nu au mai respectat clauzele contractuale, înserând în cuprinsul acestui act o clauză abuzivă și arbitrară, prin care pârâtul era obligat la plata retroactivă a chiriei majorate.
Instanța a reținut că, în situația în care s-ar lăsa posibilitatea locatorului să decidă modificarea valorii chiriei conform unor factori obiectivi numai de el știuți, atunci locatarul ar fi în prezența unei clauze care l-ar obliga să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la semnarea actului. Este adevărat că locatarul a avut în vedere posibilitatea majorării cuantumului chiriei, însă această majorare trebuie făcută prin raportare la prevederile contractuale și nu în disprețul acestora. În considerarea motivelor de fapt și de drept enunțate instanța a respins acțiunea precizată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional P. R. H. și în consecință a constatat nulitatea absolută a clauzei abuzive cuprinsă în actul adițional nr.2 la contractul de închiriere nr.57371 din_ cu următorul conținut: "Chiria se datorează începând cu data de_ și se va achita până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs.";Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.p.c. reclamanții au fost obligați la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Împotriva sentinței civile nr.20135/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ au declarat recurs reclamanții C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N., reprezentați prin P.,
solicitând în baza dispozițiilor art. 312, art. 304 p. 9 C.pr.civ. solicită admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, cu obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
In motivarea soluției dispuse în cauză, instanța de fond în mod greșit a apreciat că recurenții-reclamanți nu au comunicat în scris intimatului-pârât modificarea cuantumului chiriei. Prin adresa nr. 133633/451.1/_, recurenții-reclamanți au comunicat intimatului-pârât următoarele:
"Potrivit Legii nr.89/2008, pentru modificarea si completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinței. După expirarea acestei perioade contractuale, prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioada de un an, în următoarele condiții: a) prin recalcularea chiriei în condițiile prevederilor art.31 din Legea locuinței nr.114/1996, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de
35 de ani; b) prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.
Prevederile aliniatului precedent se aplică la toate prelungirile succesive ale contractului de închiriere, realizate în condițiile legii".
Prin urmare, intimatul-pârât a luat la cunoștință în anul 2008, prin adresa menționată mai sus, faptul că s-a modificat cuantumul chiriei la suma de 278,95 lei/lună, conform normelor de drept mai sus amintite, astfel că, acesta avea obligația de a plăti chiria majorata prin efectul legii. Mai mult, prin actul adițional nr.2/_ al contractului de închiriere nr. 57371/_, intimatul-parat a luat la cunoștință de modificarea/majorarea cuantumului chiriei lunare la suma de 279,64 lei si a semnat fără obiecțiuni actul. Prin urmare, consideră că intimatul-pârât datorează pentru perioada iulie 2010- octombrie 2011, chiria lunara in cuantum de 278,95 lei/luna, deoarece aceasta modificare a cuantumului chiriei a fost comunicata in scris chiriașului înaintea termenului scadent la plata. Pe de alta parte, apreciază ca acest contract de închiriere vizând un imobil aflat în proprietatea recurenților- reclamanți conține clauze nenegociabile, cum sunt cele referitoare la cuantumul chiriei.
De aceea, orice modificare in cuantumul chiriei nu poate fi adus decât la cunoștința chiriașului, chiria urmând să fie percepută în cuantum modificat prin efectul legii si nu al acordului de voința exprimat de părțile contractante. Chiria perceputa in baza acestui contract de închiriere, este o chirie legală, care poate fi majorata in mod unilateral de către recurenților-reclamanți. In ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de judecată în mod greșit a apreciat ca actul adițional nr. 2/2010 este considerat de dispozițiile Codului civil si de art.129 din Codul fiscal, un contract de prestări servicii, fiind astfel supus dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Apreciază că, intimatul-pârât nu are calitatea prevăzută de Legea nr.193/2000 și nu se bucura de protecția oferită de prevederile acestei legi privind clauzele abuzive din contractele încheiate pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, încheiate intre comercianți și consumatori, prevederi care sunt de stricta
interpretare, acest act fiind menit sa ofere protecție consumatorilor in raporturile acestora cu comercianții.
Nulitatea reprezintă o sancțiune civilă constând in desființarea cu efect retroactiv, adică de la data încheierii a unui act juridic cu încălcarea cerințelor legale. Nulitatea poate fi invocata când aceasta sancțiune este anume prevăzuta într-un text de lege dar și atunci când, fără ca legea s-o prevadă expres, sancțiunea rezultă din caracterul imperativ al dispoziției legale încălcate sau din caracterul esențial al condiției prevăzute de acea dispoziție pentru validitatea actului.
Prevederile art.8 alin.4 pct a) din Legea nr.152/1998, republicată, privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, arata ca pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani se va proceda la recalcularea chiriei. Modul de calcul al chiriei are la baza calculația prezentată în anexa nr.16 din H.G.R. nr.165/2008, iar aceasta majorare a chiriei datorata de către intimata-parata s-a produs ca efect al legii si nu ca o manifestare unilaterala de voința.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul P. R. H.,
s-a solicitat respingerea recursului declarat, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Așa cu corect a reținut și prima instanță între părți s-a încheiat la data de_ contractul de închiriere nr.57371 având ca obiect închirierea locuinței situate în mun. C. -N., str. Mehedinți, nr.41,bl.M3, ap.9, formată din 1 cameră cu suprafața totală de 19,79 mp și dependințe cu suprafața totală de 24,90 mp, folosită în exclusivitate și cota indiviză de 2,5% din părțile comune. S-a convenit de părți că perioada de închiriere este de 5 ani, începând cu data semnării contractului, acesta putând fi reînnoit cu acordul reclamantei, în conformitate cu legislația în vigoare la acel moment.
Potrivit art.5 din contract, chiria a fost stabilită la suma de 119.000 lei lunar, iar potrivit art.6 alin.1, aceasta se datorează începând cu data de_ și se achită până în data de 30 ale fiecărei luni, pentru luna în curs.
Potrivit alin.2 al art.6 din contract, chiria se actualizează în funcție de rata anuală a inflației prin hotărâre a Guvernului, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, conform art.27 alin.2 din OUG nr.40/1999. Orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată. Potrivit art.7, neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi de întârziere și majorări stabilite conform legislației financiar bugetare în vigoare.
La data de 30 iulie 2008 prin adresa nr.133633/45 pârâtul a solicitat prelungirea contractului de închiriere. Urmare a acestei adrese, la_ reclamantul M. C. -N. îi comunică care sunt prevederile art.6 2 din Legea nr.89/2008 cu privire la modificarea cuantumului chiriei pentru locatarii care au împlinit vârsta de 35 de ani, fără a preciza care este cuantumul mărit al chiriei pârâtului, întrucât a împlinit 35 de ani și de când se aplică.
Prin urmare, contrar susținerilor recurenților că și-au îndeplinit obligația de a comunica în scris chiriașului cuantumul chiriei, această obligație nu a fost îndeplinită. Practic, pârâtului trebuia să i se aducă la
cunoștință cuantumul efectiv al chiriei și nu dispozițiile legale care prevăd anumite criterii de calcul a noii chirii.
Prin actul adițional 2 la contractul de închiriere nr.57371 din_ încheiat la_ s-a modificat art.3 din capitolul II din contractul de închiriere în sensul că s-a prelungit durata contractului de închiriere de la_ la_ și de la această din urmă dată la_ . Totodată s-a modificat și cuantumul chiriei ca fiind 278,95 lei, cuantum are se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 a fiecărei luni. Acest contract a fost semnat de pârât la_, ceea ce înseamnă că în conformitate cu prevederile art.6 din contract această chirie se datorează doar din luna aprilie 2010 și nu retroactiv. Ori din luna aprilie 2010 pârâtul a plătit la termen cuantumul majorat al chiriei, astfel că nu datorează nici majorări de întârziere.
Ca urmare, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe sub acest aspect este legală și temeinică.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează cererea reconvențională, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat.
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2000 "; orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. ". La art.2 din actul normativ este definit profesionistul ca " persoana fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia";
Pornind de la dispozițiile legale mai sus citate, reiese că una dintre condițiile aplicării Legii nr.193/2000 este aceea calitatea de profesionist a celui care încheie contractul și ca acest contract să fie unul de vânzare de bunuri sau prestarea de serviciu. În speță, nici unitatea administrativ teritorială care este M. C. -N. și nici C. local nu au calitatea de comercianți, cu atât mai puțin pârâtul. În al doilea rând contractul în cauză nu are obiectul expres prevăzut de Legea nr.193/2000. În aceste condiții, tribunalul apreciază că în mod nelegal, prima instanță a statuat că în ceea ce privește contractul în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.193/2000.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă va admite recursul declarat de M. C. -N. și C. local al municipiului
C. -N., împotriva Sentinței civile nr. 20135/_ dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea reconvențională. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă, în solidar, recurenții să plătească intimatului P. R. H.
cheltuieli parțiale de judecată în recurs în sumă de 250 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N. , împotriva Sentinței civile nr. 20135/_ dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea reconvențională. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă, în solidar, recurenții să plătească intimatului P. Romului H.
cheltuieli parțiale de judecată în recurs în sumă de 250 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte | Judecător | Judecător | ||
Ana -SS | D. T. În C.O. semnează Vicepreședintele T. | C. ului C. | - V. | B. |
E. L.
Grefier
C. S. Ș.
Red.dact.S.S./C.Ț.
3 ex/_
Jud.fond. E. ia Pădurariu
| ← Decizia civilă nr. 72/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 371/2013. Pretenții → |
|---|
