Decizia civilă nr. 72/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 72/R/2013
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții recurenți C. local al mun. C. -N. prin primar și municipiul C. -N. prin primar împotriva Sentinței civile nr. 11744/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul V. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat în termen legal, comunicat și motivat.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 11744/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul
C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N. prin primar în contradictoriu cu pârâtul V. V. . A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2382,46 lei reprezentând contravaloare chirie precum și contravaloarea majorărilor de întârziere în cuantum procentual de 0,1% ce urmează a fi calculate asupra fiecărui debit restant de la data scadenței până la plata integrală a sumelor datorate.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reține următoarele:
Între reclamantul C. Local și pârât a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2306/453/_ având ca obiect imobilul situat în C. -N., str. U. nr. 8, durata contractului fiind prelungită succesiv prin acte adiționale, ultimul fiind cel încheiat în data de_ și prin care s-a dispus prelungirea duratei de închiriere pentru încă doi ani sau până la soluționarea revendicării sau până la data vânzării spațiului potrivit legii nr. 550/2002. Potrivit aceluiași act adițional, plata chiriei trebuie să se efectueze până în data de 20 a lunii, în caz de întârziere urmând a fi aplicate penalități de întârziere legale în vigoare pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare aceleia când suma a devenit exigibilă.
În data de_, ca urmare a predării spațiului fostului proprietar în baza protocolului nr. 758/_, chiria datorată de pârât a fost sistată de către C. Local.
Contractele legal încheiate au putere de lege între părțile contractante.
Pârâtul nu contestă faptul că a utilizat spațiul și că pentru aceasta datorează chiria în cuantumul solicitat de către reclamant, cu toate acestea, contestă perioada pentru care i se solicită această chirie. În această privință, instanța constată termenii actului adițional care se referă la soluționarea revendicării - fapt atestat prin protocolul de predare primire datat_, dată la care contractul a încetat de drept prin expirarea termenului, iar pârâtul nu a probat faptul că acest contract ar fi încetat pe altă cale anterior acestei date.
În ceea ce privește suma aferentă acestei perioada, iulie 2007 -_, instanța a constatat că aceasta este inferioară cele arătate de reclamant în precizarea de acțiune și, având în vedere cuprinsul anexei de la fila nr. 39,
instanța a obligat pe pârât să plătească suma de 2382,46 lei reprezentând contravaloarea chiriei, sumă la care se vor adăuga penalitățile de întârziere în cuantum procentual de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând, așa cum s-a arătat mai sus, cu prima zi lucrătoare aceleia când suma a devenit exigibilă, respectiv din data de 20 a lunii în curs.
În privința solicitării pârâtului de eșalonare a debitului, instanța a apreciat că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în persoana debitorului pârât nu se poate reține o situație specială care să justifice această măsură excepțională instituită de art. 1101 cod civil aplicabil.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul V. V. să plătească suma de 2382,46 lei reprezentând contravaloarea chiriei, sumă la care se vor adăuga penalitățile de întârziere în cuantum procentual de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere care se vor calcula asupra debitului restant începând cu data scadenței și până la plata efectivă a sumelor datorate. De asemenea, a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă și, drept urmare, a obligat pârâtul să plătească reclamanților și suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru proporțional cu pretențiile admise de către instanță.
Împotriva sentinței civile nr.11744/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ au declarat recurs reclamanții M.
C. -N. și C. local al mun. C. -N.,
solicitând în temeiul art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului si in baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., modificarea in parte a sentinței recurate, in sensul admiterii debitului principal astfel cum a fost solicitat prin acțiunea introductiva de judecata, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a admis doar în parte acțiunea reclamanților, întrucât, referitor la chiria aferentă perioadei iulie 2007 -_, instanța de fond a calculat in mod eronat debitul principal stabilindu-l la suma de 2.382,46 lei. Astfel, în conformitate cu tabelul de calcul al chiriei și al majorărilor de întârziere depus în probațiune la dosarul cauzei, rezultă că debitul principal include diferențe ale chiriei aferente lunii iulie 2007 și facturată în luna iulie 2007.
Pe de alta parte, dispozițiile art. art.25, alin.4 din Legea 10/2001, republicata si actualizată, prevăd ca "dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară."
Practic, până la data la care s-a predat imobilul către foștii proprietari, C. local al municipiului C. -N. a deținut posesia spațiului. Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta, față de toți ceilalți, ca proprietar sau titular al unui drept.
Posesia se pierde prin dispariția celor doua elemente constitutive (elemente-corpus și animus), ceea ce are loc in caz de înstrăinare a posesiei sau in caz de abandon, când posesorul părăsește bunul cu intenția de a renunța la posesiunea lui.
Drept urmare, până la această dată, C. local al municipiului C. -N.
, chiar dacă nu deținea calitatea de proprietar al spațiului, este îndreptățit să perceapă de la pârâtul-intimat chiria lunară, iar acesta din urmă să-și îndeplinească obligația de plată asumată prin contract, de altfel, potrivit prevederilor art. 969 alin. 1 Cod civil, contractele legal încheiate sunt obligatorii pentru părțile contractante.
Solicită admiterea acțiunii introductive de instanță și cu privire la obligarea pârâtului la plata integrală a cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea prezentei acțiuni, având în vedere că acesta a căzut în pretenții, atât prin faptul că a fost pus în întârziere anterior înregistrării acțiunii deduse judecății, cât și a faptului că, a contestat perioada pentru care datorează chiria.
Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Potrivit contractului de închierierenr.2306/_ pârâtului i-a fost închiriat de C. local spațiul situat în C. -N., str. U., nr.8, jud. C. având ca destinație"; alimentație publică";. La_ între părți s-a încheiat un act adițional în care la art.2, părțile au prevăzut clauza potrivit căreia"; durata închirierii este de 2 ani sau până la soluționarea revendicării sau până la vânzarea spațiului potrivit Legii nr.550/2002, dar nu mai mult de 2 ani de la data adoptării hotărârii. În fine, s-a mai stipulat în actul adițional că ! contractele încetează de drept la momentul predării spațiului către revendicator, respectiv data vânzării pentru spațiile aflate în această situație.
Spațiul în litigiu a fost restituit în baza Legii nr.10/2001 fostului proprietar Degenfeld Schomburg P., în baza Dispoziției nr.4484/_ a P. ului municipiului C. -N. .
Conform protocolului încheiat între Comisia de aplicare a legii nr.10/2001 și fostul proprietar, nr.758/45/_ imobilul în cauză a fost predat fostului proprietar. Prin urmare, acesta este data până la care reclamanții erau în drept să perceapă chirie de la pârât. Susținerile acestora potrivit cărora au deținut posesia și ulterior sunt contrazise de procesul verbal anterior amintit, astfel că o eventuală posesie de după data de_ era una abuzivă care nu dădea naștere în favoarea lor vreunui drept, cum este acela de a percepe chirie.
Pe de altă parte, contractul încheiat între părți, în speță actul adițional din_, constitui potrivit art.969 Cod civil legea părților, acesta fiind obligate să respecte întocmai obligațiile asumate. Conform art.2 din contract, acestea încetează de drept la data predării spațiului către revendicator. Ca urmare, potrivit voinței părților contractul de închiriere, implicit obligația pârâtului de a plăti chiria a încetat la_ .
Susținerea potrivit căreia art.24 alin.4 din Legea nr.10/2001 dispoziția de restituire face dovada proprietății după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară se referă la terți, între părți dispoziția producând efecte de la data emiterii. De altfel recurenții sunt de rea-credință în condițiile în care au emis și recunoscut prin dispoziția emisă dreptul de proprietate al fostului proprietar, iar prin recurs își contestă de fapt și propriul act.
În ceea ce privește calculul greșit al chiriei datorate și penalităților, recurenții nu au arătat în ce constă această greșeală. Cu toate acestea, tribunalul apreciază că aceasta se referă la perioada pentru care pârâtul a fost obligat la plata chiriei, perioadă care a încetat la 1 septembrie 2008, când spațiul fusese predat. Raportat la considerentele anterior menționat, tribunalul apreciază că calculul chiriei este corect. În aceste condiții, cheltuielile de judecată fiind calculate în funcție de debitul stabilit de prima instanță, debit corect stabilit urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține ca temeinică și legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. C. -N. și C. local al mun. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 11744/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dact.S.S./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond.I. T.
| ← Decizia civilă nr. 1212/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 330/2013. Pretenții → |
|---|
