Decizia civilă nr. 122/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.122/A/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: V. M. -președintele Curții de A. C.
Judecător: D. -L. B. -vicepreședinte al Curții de A.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții P. | E. M. | , P. | |
M. | L. și P. I. R. împotriva sentinței civile nr. | 1152/_ | , |
pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. MM, având
ca obiect Despăgubiri în baza legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta
ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reclamanții apelanți și reprezentanta pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin înscrisul depus la dosar ( fila 32), reclamanții apelanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.411 al.1 pct.2 C.pr.civ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului.
C U R T E A
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr._ reclamanții P. E. M., P. M. L. și P. I. R. l-au chemat în judecată pe pârâtul S. R. (prin Ministerul Finanțelor Publice), solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 633.63 lei (sumă ce trebuie actualizată cu rata inflației), ca urmare a faptului că tatăl reclamanților a fost condamnat de regimul comunist pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale.
Prin sentința civilă nr. 1152 din 04 iulie 2013 Tribunalul Maramureș, admițând excepția tardivității acțiunii invocată de procuror, a respins acțiunea ca tardiv introdusă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Reclamanții au mai înregistrat o acțiune cu același obiect cu dosarul nr._ la Tribunalul Maramureș. Prin sentința civilă nr. 434/_ a
T. ui M. a fost admisă excepția de perimare invocată din oficiu și s- a constatat a fi perimată cererea de chemare în judecată formulată de aceeași reclamanți împotriva S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit art. 5 al. 1 din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 al. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005 ori repunerea în drepturi, dacă s-a dispus prin hotărârea de condamnare decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Termenul de 3 ani statornicit de lege a avut ca moment de debut data de_ întrucât Legea nr. 221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 396/_ și a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituția R. iei, actul neprevăzând o dată ulterioară de intrare în vigoare.
Acțiunea introdusă la instanță a fost depusă la Tribunalul Maramureș în data de_, după expirarea termenului legal (_ ). Faptul că reclamanții au mai avut o astfel de acțiune înregistrată sub dosar nr._ la Tribunalul Maramureș, este lipsit de relevanță întrucât acea cerere a fost constatată a fi perimată. Perimarea stinge procesul împreună cu actele de procedură dar nu stinge dreptul material și procesual la acțiune. Cade efectul întreruperii de prescripție al acțiunii, făcând posibil ca o nouă acțiune să fie admisibilă, sub condiția ca între timp să nu se fi prescris dreptul material la acțiune.
Însă, în speță nu poate fi vorba de prescripție, deoarece termenul de 3 ani stabilit de lege este unul de decădere, iar nu de prescripție (susceptibil de întrerupere și suspendare în condițiile dreptului comun).
Împlinirea acestuia atrage însăși stingerea dreptului de a solicita despăgubiri morale și materiale în temeiul Legii nr. 221/2009, drept neexercitat în termenul prevăzut de lege, ceea ce este specific decăderii, iar nu prescripției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. E. M.
, P. M. și P. I. R. , solicitând anularea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece:
În mod greșit a apreciat prima instanță că termenul de 3 ani este unul de decădere, iar nu de prescripție, fiind de văzut că termenul de 3 ani stabilit de art. 5 din Legea nr. 221/2009 reclamanții au introdus o altă acțiune civilă cu același obiect. În acest fel, termenul de prescripție a fost
întrerupt, începând a curge un nou termen de prescripție extinctivă în raport de care prezenta acțiune civilă apare ca fiind legal exercitată.
Cu privire la fondul cauzei este de reținut că înscrisurile doveditoare depuse de reclamanți atestă temeinicia acțiunii.
Pârâtul intimat S. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat (f. 8-10).
Cu privire la apelul astfel declarat, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 fin Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot fi solicitate instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data
intrării în vigoare a acestei legi, acordarea despăgubirilor pe care legea le prevede.
Aceste dispoziții legale nu stabilesc în mod expres dacă termenul de 3 ani pe care îl instituie este unul de decădere ori unui de prescripție extinctivă, astfel că rămâne ca pe cale de interpretare să se determine natura lui juridică.
Or, sub acest aspect C. are a observa că fiind vorba despre un termen instituit de lege pentru exercitarea unui acțiuni în justiție, este mai just a considera că termenul în discuție este unul de prescripție, iar nu unul de decădere.
Mai mult, îndoiala care, în tăcerea legii, poate exista cu privire la natura lui juridică obligă la o interpretare în beneficiul părților interesate, iar acestea ar fi avantajate dacă s-ar considera că termenul este unul de prescripție, deoarece în acest fel el devine susceptibil de întrerupere sau suspendare.
Sunt, deci, întemeiate susținerile recurentelor potrivit cărora prima instanță a greșit atunci când a considerat că termenul de 3 ani stabilit prin prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009 este unul de decădere, iar nu unul de prescripție.
Este de văzut, de altfel, și că prin prevederile art. 2547 din Noul cod civil se stabilește că dacă din lege sau din convenția părților nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripție. Deși aceste prevederi legale nu sunt incidente în procesul de față, căci în cauză termenul de prescripție a început a curge anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, ele sunt, la nivel general, utile pentru a observa că în intenția legiuitorului stă o astfel de interpretare, iar nu cea la care prima instanță s-a oprit.
Reclamanții greșesc însă atunci când afirmă că prin faptul introducerii de către ei, în data de_, a unei alte acțiuni cu același obiect al cererii precum cea de față, dar în care a intervenit perimarea judecății (constatată prin sentința civilă nr. 434 din_ a T. ui M. ), termenul de prescripție s-a întrerupt, începând a curge un nou termen de prescripție ce nu se afla încă împlinit la data pornirii procesului de față.
Are în vedere C. că întrucât prescripția a început a curge în cauză anterior Noului Cod civil, dispozițiile legale incidente sunt, în cazul reclamanților, cele ale art. 16 din Decretul nr. 167/1958, în raport de care prescripția se întrerupe, într-adevăr, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată (alin. 1 lit. b), însă acest efect întreruptiv este înlăturat dacă s-a perimat cererea de chemare în judecată (alin. 2 al articolului).
Or, cum în primul proces introdus a intervenit perimarea, rămâne a se considera că efectul întreruptiv de prescripție generat de pornirea primul proces a fost suprimat, făcând ca la data pornirii celui de-al doilea proces (_ ) termenul de prescripție să se găsească împlinit, el epuizându-se încă de la data de_ .
Astfel fiind, apelul se va admite în parte, în baza prevederilor art. 480 alin. 1 și 2 C.pr.civ., sentința urmând a fi schimbată în parte, în sensul respingerii ca prescrise a acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de reclamanții P. E. | M. | , P. | M. | |
L. | și P. I. R. împotriva sentinței civile nr. 1152/ _ | a T. | ui M. |
, pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea civilă introdusă de reclamanți.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |||
V. | M. D. | -L. | B. S. -D. | G. |
Red.VM/dact.MS 9 ex./_ Jud.fond: M.C.
| ← Decizia civilă nr. 1865/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1/4. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
